În perioada 29 august – 1 septembrie 2018 va avea loc cea de-a doua ediție a Congresului Național al Istoricilor Români. Manifestarea este organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia Română și Consiliul Național al Istoricilor din România.
Pe site-ul oficial al congresului, cnir.uaic.ro, s-au deschis deja înscrierile pentru comunicări științifice, propuneri de secțiuni sau mese rotunde.
Congresul Național al Istoricilor Români a fost organizat pentru prima dată în 2016, la inițiativa Academiei Române și a Universității „Babeș-Bolyai”, care a și găzduit la Cluj Napoca ediția inaugurală. În anul centenar, onoarea de a fi gazda unui eveniment de o asemenea amploare îi revine „Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Argumentul organizatorilor:
Inițiativa Academiei Române și a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca de a organiza un congres al istoricilor români în 2016 a fost una cu amplu ecou în mediul științific. Cea de-a doua ediție, organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Academia Română și Consiliul Național al Istoricilor, în anul 2018, poate constitui, la rândul ei, cadrul unei dezbateri profesionale oneste, menite să producă o evaluare critică a întregii noastre producții istoriografice. Pornind de la aceste premise, istoricii români vor putea să își împărtășească experiențele la nivel internațional, mai ales că un loc central în contextul evenimentului va fi alocat specialiștilor consacrați la marile universități și centre de cercetare din străinătate. Aceștia vor fi invitați să expună, în cadrul sesiunilor plenare, analize specializate privind modul în care producția istoriografică românească își găsește astăzi reflectarea la nivel mondial. În mod firesc, preconizăm că, prin acest demers, vor fi puse în dezbatere o serie de idei și proiecte care să ducă la creșterea vizibilității scrisului istoric românesc.
Istoria reprezintă pentru publicul larg un corpus de informații, pe care profesioniștii domeniului le administrează în beneficiul celor dornici de cunoaștere. Dincolo de această aserțiune cu caracter general, descifrarea trecutului presupune, deopotrivă, respectarea unor norme științifice care privesc modul în care trebuie interogate sursele, dar și asumarea principiilor eticii profesionale, bazate pe bună credință și respect pentru adevăr. Prin prisma modului în care se realizează accesul la cunoaștere, tipologia demersurilor de profil s-a schimbat în raport cu tendințele ideologice care au animat conștiința dominantă a fiecărei epoci. Dat fiind faptul că astăzi cercetarea poate fi realizată doar într-un cadru european, singura opțiune valabilă este reprezentată de identificarea compatibilităților, a discrepanţelor morfologice și decalajelor temporale produse prin receptarea tardivă și uneori distorsionată a diverselor inovaţii intelectuale. Din perspectiva acestor considerații preliminare, conceptul manifestării are o dublă motivaţie ştiinţifică: mai întâi, aceea de a stimula cunoaşterea trecutului; apoi, de a produce un salt calitativ prin adoptarea unor metodologii de cercetare complexe, la nivelul studiilor recente din lumea academică occidentală.
În afara mizelor strict ştiinţifice, tematica pe care o vizăm este relevantă pentru înţelegerea unor fenomene, a unor mecanisme instituţionale şi mize identitare de actualitate, cum ar fi: relația dintre cultură, politică și societate; construcţia socio-culturală a diferenţelor identităţilor colective multiple (etnice, confesionale, regionale, de gen). Astfel, propunem construirea unei viziuni de ansamblu asupra mai multor realităţi istorice, tratate până acum separat, în secvenţe îngust delimitate conceptual, cronologic, geografic, instituţional sau biografic. Ne propunem așadar o schimbare a perspectivei: de la investigarea discursului istoric ca suport al politicilor cultural-identitare la o analiză a rolului jucat de istorici ca agenţi ai elaborării şi difuzării unor noi episteme sau teorii ale cunoașterii.
Momentul în care se desfășoară Congresul Național al Istoricilor Români prilejuiește o inevitabilă reflecție retrospectivă. Anul 1918 a fost valorizat la nivel istoriografic prin prisma destinului național, ceea ce a presupus asumarea cvasiunanimă a unui canon metodologic. Credem că cercetarea trecutului a atins un nivel înalt de maturizare, astfel încât poate genera o reevaluare critică asupra tuturor temelor majore ale istoriei românești. Acesta este motivul pentru care dezbaterea feluritelor perspective științifice reprezintă miezul tematic al întregii reuniuni.
Comitetul de Organizare a Congresului Național al Istoricilor Români