Juergen Schieber, membru al echipei științifice NASA în cadrul Mars Science Lab și profesor de sedimentologie la Universitatea Indiana din Bloomington, va susține, la invitația Departamentului de Geologie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, o conferință despre explorarea planetei Marte. Invitatul va susține prelegerea vineri, 20 mai, cu începere de la ora 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”.
În cadrul conferinței, profesorul Schieber va vorbi despre programul de explorare a stratigrafiei Craterului Gale de pe planeta Marte cu ajutorul Roverului Curiosity, program început în august 2012. Roverul este echipat cu dispozitive sofisticate de analiză (camere foto, analizor laser, instrumente de determinare a compoziției chimice și mineralogice a rocilor și de analiza izotopilor, echipament de foraj pentru prelevarea de eșantioane). Prof. Schieber a avut o contribuție majoră la construcția uneia dintre camerele foto instalate pe Roverul Curiosity, respectiv MAHLI, un echivalent al lupei geologice, al doilea instrument ca importanță, după ciocan, utilizat de geologi în studiul rocilor din aflorimente.
De la amartizare, au fost investigate depozite ale unor paleorâuri, ale unor dune de nisip și ale unor paleolacuri, toate localizate în Craterul Gale. Conform analizelor, apele paleolacurilor au avut pH intermediar, salinitate moderată și un conținut de elemente chimice considerate cheie în susținerea vieții (C, H, N, O, P și S). Unele minerale aflate în stări diferite de oxidare ar fi putut juca rol de sursă de energie pentru posibile organisme primitive. Analiza izotopilor de argon indică faptul că Marte și-a pierdut o parte substanțială din atmosfera și hidrosfera pe care le-a avut în etapa timpurie a evoluției sale.
În prezentare, profesorul Schieber se va opri asupra rocilor sedimentare de la poalele Muntelui Sharp, roci care conțin sulfați și minerale argiloase. Aceste roci aparțin perioadei în care Marte s-a transformat dintr-o planetă potențial locuibilă, cu un ciclu hidrologic activ, în planeta deșertică pe care o vedem azi. Examinarea lor ar putea oferi detalii asupra modului în care s-a produs această schimbare.
