Inteligenţa Artificială, o preocupare tot mai extinsă în rândul comunităţii IT

 Comunitatea de specialişti în IT care au ca subiect de interes inteligenţa artificială este în continuă creştere, depăşind organizaţii similare din Bucureşti şi Cluj. Comunitatea „IAŞI AI” a fost înfiinţată în anul 2017 la iniţiativa lui Eugen Buşoiu, în acest moment, pe platforma de Meetup a comunităţii existând peste 1.000 de membri. 

Comunitatea organizează lunar prezentări susţinute de către experţi în domeniul IT, angajaţi în cadrul unor companii de renume, precum şi studenţi doctoranzi şi profesori de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”.

„Numărul mare de participanţi la aceste întruniri precum şi interesul deosebit al acestora dovedeşte actualitatea temelor puse în discuţie – învăţarea automată, «deep learning», procesarea limbajului natural, procesarea avansată de imagini etc. Colaborarea strânsă între comunitate, companii şi mediul academic ieşean este de notorietate deja. Asocierea şi legătura strânsă cu organizaţii similare importante pe plan naţional din Bucureşti şi Cluj, dar şi pe plan mondial precum City AI au adus comunităţii IA din Iaşi conectarea cu evenimente internaţionale importante precum participarea la prezentări live şi interacţiunea directă cu personalităţi publice faimoase din acest domeniu, unul dintre acestea fiind şi Andrew Ng, fost şef al proiectului «Google Brain» şi profesor la Universitatea Stanford din SUA”, au afirmat reprezentanţii comunităţii ieşene.

Pe lângă prezentările lunare, comunitatea a organizat în această toamnă şi un mini-curs de IA pe durata mai multor săptămâni la care au putut participa, în mod gratuit, membrii acestei comunităţi. Punctele de întâlnire în cazul prezentărilor sunt stabilite în cadrul firmelor IT din zona Palas, dar şi în cadrul Fab Lab Iaşi care găzduieşte întâlnirile obişnuite ale comunităţii. Ca planuri de viitor, comunitatea doreşte să continue seria de prezentări interactive lunare şi să organizeze mai multe evenimente la nivel local, dar şi la nivel naţional şi internaţional impreună cu celelalte comunităţi IA. Scopul acestor evenimente este acela de a creşte coeziunea în cadrul comunităţii IT şi de a permite adoptarea rapidă a inovaţiilor din domeniul IT la Iaşi.

Publicație : Ziarul de Iași

Absolvent, despre amânarea rezidenţiatului: Nu ne putem înscrie nici măcar la şomaj

 Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii, dă veşti şi mai proaste: nu crede că se va putea organiza anul acesta.

Aproximativ 100 de candidaţi la rezidenţiat, absolvenţi sau studenţi încă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa“ au protestat ieri în Piaţa Unirii faţă de măsura luată de Ministerul Sănătăţii privind amânarea concursului. Absolvenţii UMF Iaşi au spus că sunt revoltaţi şi de numărul de locuri scose la rezidenţiat, care, în opinia acestora scade de la un an la altul.

Protestul a avut loc la ora 17.00, iar „adunarea“ a fost dată pe facebook. Mediciniştii din Iaşi s-au alăturat astfel colegilor din celelalte centre universitare, organizatoare de rezidenţiat.

„Ne nemulţumeşte faptul că rezidenţiatul care trebuia dat pe 17 noiembrie şi ne-a fost mutat pe 8 decembrie şi încă nici atunci nu suntem siguri că îl vom da şi pentru că numărul de locuri acordat anul acesta este mult mai mic decât cel de anul trecut, şi noi suntem la fel de mulţi absolvenţi, dacă nu chiar mai mulţi. Şi cumva Guvernul nu ne prea ia în seamă. Pe toţi ne-a afectat. Trei săptămâni în plus de stres şi faptul că nu avem o siguranţă că vom intra în câmpul muncii din ianuarie, că vom avea un loc de muncă stabil, că vom avea unde lucra. În momentul de faţă, nici la şomaj nu ne putem înscrie, nu mai avem nici asigurare medicală, nu mai avem nimic. Suntem absolvenţi de medicină“, a declarat Ioana Artan, absolventă UMF Iaşi, promoţia 2019.

Candidaţii la rezidenţiat mai reclamă faptul că, în fiecare an, asupra acestui concurs a planat o incertitudine din punctul de vedere al organizarii.

„În primul rând că niciodată nu au scos suficient de multe posturi, iar acum a venit cireaşa de pe tort, amânarea rezidenţiatului, probabil ca să ne prelungească agonia. Nu e normal. Într-un asemenea domeniu ar trebui să investească pentru că un stat nu poate exista fără medicină, justiţie şi educaţie. Pentru că mă afectează această stare, înclin din ce în ce mai mult balanţa de a pleca din ţară“, a declarat Andreea Stan, absolventă UMF Iaşi, promoţia 2019.

Pintea a găsit ţapul: Iohannis e de vină!

Aflată la Iaşi, la deschiderea Clini­cii Marelui Ars, ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a explicat care sunt motivele pentru care examenul de rezidenţiat a fost amânat. Cum era de aşteptat, singurul vinovat al acestei situaţii este, în opinia lui Pintea preşedintele Klaus Iohannis, care a lăsat Ministerul Educaţiei fără şef, prin neacceptarea propunerilor venite din partea premierului demis Viorica Dăncilă.

„Eu vă spun sincer că nu mi-a trecut prin cap că cineva nu-şi îndeplineşte atribuţiile din fişa postului, acesta numindu-se preşedintele României, care avea şi părerea Curţii Constituţionale“, a subliniat Sorina Pintea.

Pentru organizarea examenului de rezidenţiat, potrivit legislaţiei, susţinerea examenului este condiţionată de şapte ordine de ministru. Trei dintre aceste ordine, conform legii, sunt comune, fiind semnate atât de MEN, cât şi de MS. Aceste trei ordine se referă la metodologia de organizare a examenului, la comisiile pe centre şi comisia centrală şi la repartizarea posturilor şi locurilor pe specialităţi. Neexistând însă un ministru al Educaţiei, aceste trei ordine nu au putut fi semnate. Celelalte patru ordine care vizează strict Ministerul Sănătăţii au fost parafate şi semnate, spune Sorina Pintea din timp.

Nu au ştiut că vine moţiunea şi cenzura de la Cotroceni

Potrivit legii, concursul de rezidenţiat se organizează în fiecare an, în semestrul al IV-lea. Nu se prevede însă nicăieri faptul că aceste ordine ministeriale trebuie semnate şi transmise într-o anumită perioadă sau până la o anumită dată. Sorina Pintea a spus doar că s-a uitat în urmă, la cum s-a procedat în anii anteriori.

„Am verificat din 2013 încoace. Aceste ordine se semnau şi se publicau pe 12-13 octombrie. Cel mai devreme s-au semnat pe 5 octombrie. Noi am solicitat la sfârşitul lunii septembrie un punct de vedere al juriştilor atât de la noi, cât şi de la MEN, Educaţia răspunzând foarte clar, în scris, că ordinele nu pot fi semnate“, a mai spus Pintea.

Aceasta a adăugat că singura soluţie ar fi modificarea legii de organizare prin Parlament. Adică să fie modificată perioada în care se desfăşoară examenul, respectiv semestrul IV al fiecărui an. Acest lucru însă, spune Pintea, pare imposibil pentru că iniţiativa trebuie să aparţină şi ministrului Educaţiei, care nu există în acest moment. Dar chiar şi dacă învestirea Guvernului ar rezolva problema marelui absent de la MEN, ministrul Sănătăţii a afirmat că procedura de modificare a legii este însă de lungă durată, iar termenul de organizare prevăzut de actuala legislaţie ar fi depăşit.

„Mi s-a spus să las cele trei ordine doar cu semnătura mea. Unul ar fi fost ilegal şi doi, în cazul unei contestaţii la examen, rezidenţiatul s-ar fi putut anula pe loc. Îmi este greu să vă spun dacă se va susţine pe 8 decembrie rezidenţiatul“, a mai adăugat Pintea.

Publicație : Ziarul de Iași și Evenimentul

 

Eveniment ştiinţific de amploare, la USAMV Iaşi

 Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi deschide Zilele USAMV Iaşi cu un eveniment ştiinţific de amploare, la care şi-au anunţat prezenţa câteva sute de cercetători ştiinţifici din ţară şi de peste hotare.

„Congresul Ştiinţific Internaţional – ştiinţele vieţii, o provocare pentru viitor” va avea loc în zilele de 17-18 octombrie 2019, fiind organizat sub patronajul Ministerului Cercetării şi Inovării.

Sunt invitate la eveniment peste 450 de persoane din ţară şi din străinătate, mai exact din 80 de ţări, precum Egipt, Franţa, Germania, Italia, Cehia, Turcia, Marea Britanie, Polonia, India, Indonezia, Irak, Armenia, Republica Moldova, Ucraina, Uzbekistan etc.

Zilele USAMV Iaşi se vor desfăşura în perioada 17 – 27 octombrie 2019, iar deschiderea festivă a Congresului va avea loc joi, 17 octombrie 2019, ora 09.30, în Aula Magna „Haralamb Vasiliu”.

În prima parte a manifestării vor fi prezentate lucrări în plen pe teme actuale de specialitate, urmând ca în partea a doua a evenimentului lucrările ştiinţifice să fie prezentate pe secţiuni, în cadrul celor patru Facultăţi ale USAMV Iaşi (Agricultură, Horticultură, Zootehnie şi Medicină Veterinară). „Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Iaşi are deja o anvergură europeană, prin îndeplinirea cu exigenţă a misiunii sale de formare a specialiştilor, în contextul cerinţelor tot mai mobile ale societăţii în continuă transformare. Ca pol al cercetării agronomice şi medical-veterinare de excelenţă, Universitatea noastră sărbătoreşte anual parcurgerea etapelor pe care şi le-a propus, cu rezultate deosebite obţinute atât în domeniul educaţional, cât şi în domeniul cercetării ştiinţifice”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Vîntu, rector al USAMV Iaşi.

De menţionat faptul că Facultatea de Horticultură va marca printr-o ceremonie special împlinirea a 10 ani de la înfiinţarea Specializării Ingineria Mediului şi a 15 ani de la introducerea Specializării Peisagistică.

Manifestările ştiinţifice vor continua pe întreaga perioadă a săptămânii viitoare cu workshop-uri organizate de către Facultăţi, cu ocazia Zilelor USAMV Iaşi.

De asemenea, împreună cu Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi, va fi organizat „Târgul de Toamnă”,în Parcul USAMV Iaşi, în perioada 17-18 octombrie 2019, eveniment dedicate producătorilor din judeţul Iaşi, consumatorii putându-se aproviziona cu produse alimentare şi meşteşugăreşti tradiţionale şi ţărăneşti de sezon, direct de la cei care le obţin

 Publicație : Evenimentul

 

Stelian Tănase susține, la Iași, conferința „Elită și societate în tranziția românească”

Moment interesant la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Evenimentul este programat miercuri, 23 octombrie 2019, la ora 14:00, în Aula „George Emil Palade”. Este vorba despre conferința „Elită și societate în tranziția românească”. Aceasta va fi susținută de scriitorul Stelian Tănase și va fi urmată de lansarea volumului „Marele Incendiator”, Editura Corint, 2019. „Stelian Tănase este o cunoscută figură publică. Este scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune, fost președinte al Societății Române de Radio și Televiziune și analist politic”, au transmis organizatorii. Intrarea la conferință este liberă pentru toate persoanele interesate. De precizat că doritorii pot intra în dialog cu autorul.

Publicație : Bună Ziua Iași

 

 Revise, reuse, recycle: how to be a sustainable student

From cutting out beef to repairing old clothes, here are some tips for freshers who want to be green at university

As university doors opened in September for a new year, an estimated 6 million people across the world took to the streets in a historic week of climate action.

The power of this youth-led uprising reflected the urgency for action on the environment. So what now? For freshers starting a new chapter at university, deciding how to live your life is vital. Here are some ideas for how you can be sustainable as a student.

What you put on your plate matters: nearly a quarter of all greenhouse gases come from agriculture, and most of those are from meat and dairy. Cutting out meat (if you’re able to) is an easy way to reduce your carbon footprint, and you’ll save money too.

A meat-free diet has been recommended as the “single-biggest way” an individual can reduce their impact on the planet. Meat and dairy consumption result in excessive land use, industrial emissions, methane, water use and deforestation.

Universities are now reacting to this: Goldsmiths has scrapped the sale of all beef products from its campus as it seeks to become carbon neutral by 2025. “The growing global call for organisations to take seriously their responsibilities for halting climate change is impossible to ignore,” the university’s warden, Frances Corner, said.

This year scientists devised a planetary health diet, presenting a way to address the environmental (and health) impact of our food choices. It recommends the global average consumption of red meat should be cut by half, while vegetables, fruit, pulses and nuts should double.

Whatever you choose to eat, try to shop locally and seasonally. You’ll most likely avoid the plastic packaging you find in supermarkets, and these products will have a lower carbon footprint. If you have the space – even just a windowsill will do – try growing some of your own herbs or vegetables; it’s amazing what you can get from just a window box planter. You can also reduce food waste by planning meals in advance, eating leftovers and sharing meals with friends.

Dressing

Forget fast fashion: keeping your clothes for as long as possible has much more than just monetary value. In the UK, clothing has the fourth-largest environmental impact after housing, transport and food. We throw away more than half of our fast-fashion items within less than a year.

So recycle your clothes, mend them, or accessorise them. If you don’t have those skills see if there’s a sewing society you could join, or head to a repair cafe where people mend clothes for free. Try clothes swaps with friends, and instead of buying new items head to a charity or second-hand shop.

If you want to buy new clothes, says Ynes Patat, a fashion student at the University of Northampton, “look at brands that appeal to your style but research to see if they do have sustainable qualities, like Patagonia or Pact (they prize themselves on being organic, GOTS-certified, fair trade and eco-friendly). Even some high street stores are turning to more sustainable fashion.”

There are simple ways to change household habits and live more sustainably. Photograph: Kumar Sriskandan/Alamy

For some freshers, this will be your first time living alone, which means doing your own decorating, washing, cooking and cleaning. There are simple ways you can change your habits to live more sustainably. Wash your clothes at a lower temperature, and opt for a bamboo toothbrush or more eco-friendly sanitary products. Invest in a clothes horse so you stop using a tumble drier (you’ll be surprised how much your energy bill goes down). When shopping, see if there’s a zero-waste shop nearby – Sheffield students’ union has opened a store selling dried food, household products, toiletries and kitchenware all free from plastic packaging. Just turn up with your own container.

Of course, the easiest way to make a difference is to cut out flying. A return trip from Manchester to Berlin produces about 214 kg of CO2; there are 15 countries where the average person produces less CO2 in a year. If you’re planning a weekend away with new friends, try and travel by train or bus instead.

Campaigning

Individual actions matter, as they demonstrate commitment and provide an alternative to how we can live. But campaigning and activism are important too. University campuses can be the perfect place for this: 91% of students are now concerned about climate change, according to a survey from the NUS. If you don’t know where or how to start, see if there are any societies at your university like Extinction Rebellion or UK Student Climate Network. Look at People and Planet’s university league – where does your university rank and what needs to change? Students of the fossil free campaign, for example, have brought on huge changes by calling on their institutions to divest from fossil fuels – and 76 UK universities have now committed to divest.

Publicație : The Guardian

Avons-nous trop d’attentes vis-à-vis de notre travail ?

En considérant que celui-ci est la source de notre salut, on prive l’être humain de tout autre lieu de réalisation, estime Thomas Schauder, professeur de philosophie et chroniqueur du « Monde » Campus.

Chronique Phil d’actu, par Thomas Schauder. Les jeunes actifs entretiennent un rapport ambigu à la question du travail. D’un côté celui-ci cristallise beaucoup d’attentes et d’investissement. D’un autre côté, les jeunes paraissent de moins en moins enclins à accepter n’importe quel emploi, encore moins à lui consacrer toute leur énergie.

Le travail est aujourd’hui porteur de nombreuses questions et de souffrances. Le stress au travail est devenu une véritable préoccupation pour les salariés, les entreprises, et même l’Etat, puisqu’il coûterait chaque année environ 3 % du PIB français. Au désormais bien connu burn-out (épuisement professionnel) on peut ajouter le bore-out (épuisement par l’ennui) ou encore le brown-out (perte de sens). Enfin, le tableau ne serait pas complet sans les troubles dont témoignent de nombreux chômeurs et retraités : même l’absence de travail est une source de souffrance.

Pourtant, dans la société actuelle, le travail est ce qui nous définit, à nos propres yeux et à ceux des autres. Il nous procure la capacité d’avoir ce qu’il faut pour vivre et exister socialement. Il nous donne une raison d’être. C’est ce qu’illustre un sondage Deloitte-Viadéo datant de 2017 : le sens du travail est une préoccupation pour 87 % des salariés interrogés, d’autant qu’ils sont 56 % à affirmer qu’il se dégrade. Selon les classes sociales, les niveaux de rémunération, les types d’emplois, etc., on ne met pas nécessairement la même idée derrière le terme de « sens ». Mais ce qui est clair, c’est que c’est par le travail qu’on attend d’être reconnu par les autres, de se rendre utile à la collectivité et de se sentir valorisé (1). Autrement dit, le « faire » (ce en quoi consiste notre travail), l’« être » (comment il nous définit) et l’« avoir » (les biens et les droits auxquels il nous permet de prétendre) se confondent.

Et cela ne va pas sans poser de problèmes. La crainte de perdre en « être » et en « avoir » peut empêcher de quitter un emploi aliénant ou absurde. De nombreux travailleurs consacrent ainsi toute leur énergie dans des tâches qu’ils détestent et qui les font souffrir, dans ce que David Graeber a appelé des bullshit jobs (jobs à la con) (2). Ce phénomène touche de nombreux jeunes actifs, réduits à enchaîner les stages sans intérêt ou à accepter un emploi pour lequel ils sont surqualifiés. Ce n’est pas seulement la peur du chômage qui les anime, mais un sincère désir de bien faire et d’être ainsi reconnu par la société, leurs collègues et leurs supérieurs.

A l’inverse, on assiste à un retour en force des métiers et de l’artisanat, notamment auprès de jeunes cadres, c’est-à-dire à une revalorisation du faire. Contre la taylorisation des tâches, à l’usine comme au bureau, ils désirent se livrer au quotidien à des gestes qui ont un sens pour eux. On retrouve un désir similaire dans les activités de « semi-loisir » que sont le jardinage, le tricot, le bricolage, ou encore dans la bonne santé du bénévolat en France. Au-delà de la rémunération, tout se passe comme si on ne pouvait se « sentir être » autrement qu’en faisant quelque chose : ne rien faire, c’est n’être rien.

Le travail comme seul horizon

Que le « faire », l’« être » et l’« avoir » s’entremêlent dans le travail nous paraît évident. Or ce n’est pas le cas, ne serait-ce que parce qu’il n’en a pas toujours été ainsi. On peut même y voir une des causes des « nouvelles » maladies professionnelles (3) : le travail, aujourd’hui, est surinvesti par rapport aux autres aspects de la vie. Peut-être attendons-nous trop de choses de notre travail. Par exemple qu’il nous « réalise », qu’il nous « émancipe ».

Avant le XIXe siècle, on ne considérait le travail que comme l’une des possibilités de « civiliser » la nature : c’était aussi le rôle de « l’art, la religion, la morale, les institutions, la politique, le raisonnement, le savoir » (4), c’est-à-dire de la culture dans toute sa diversité. Depuis deux siècles seulement, cette diversité s’est réduite. L’art et la politique se sont professionnalisés ; pour avoir de la valeur, le savoir doit être utile ; la religion et la morale sont considérées en Occident comme des « vieilleries » ; les institutions ont perdu de leur prestige…

En considérant que tout est travail, et que le travail est la source de notre salut, on a abouti à priver l’être humain de tout autre lieu de réalisation. Les étudiants désirent savoir à quoi vont leur servir les matières qui n’ont pas d’utilité technique immédiate (la philosophie, la littérature, les mathématiques théoriques, etc.). Le temps est divisé entre la production et le divertissement, sans laisser aucune place à l’intériorité, à l’intimité, d’un côté ; à la politique, à la culture dans sa dimension collective, de l’autre.

Vers la fin du travail ?

D’où une question d’une brûlante actualité : si nous sommes à l’aube d’une nouvelle ère où nous n’aurons plus besoin de travailler parce que les machines s’en chargeront à notre place, ainsi que nous le promettent les « évangélistes » de la Silicon Valley, devons-nous l’appeler de nos vœux, ou plutôt la craindre ?

L’idée d’un revenu universel, portée par les libertariens américains et popularisée par Benoît Hamon lors de sa campagne pour les élections présidentielles, ou bien celle d’un salaire à la qualification plutôt qu’à l’emploi (théorisée par Bernard Friot) semblent avoir un certain écho auprès des jeunes. Ces propositions vont dans le sens d’une déconnexion entre le faire, l’être et l’avoir. L’individu ne serait plus contraint de louer sa force de travail, mais serait libre de faire ce qu’il aime, de trouver son propre lieu de réalisation sans être culpabilisé (au contraire des chômeurs ou des retraités d’aujourd’hui).

Une autre possibilité serait la réduction drastique de la durée hebdomadaire du travail, ou encore l’augmentation du nombre de jours de congés. Chacun ferait une partie du travail collectif et bénéficierait de plus de temps pour se livrer à ses activités préférées. Le travail pourrait ainsi rester une activité ayant du sens, mais ne serait plus la seule.

Toutefois, notre société est si profondément structurée par le travail qu’il n’est pas impossible que nous en libérer nous plongerait dans l’apathie, et nous livrerait pieds et poings liés au consumérisme effréné. Il me paraît néanmoins que l’oisiveté, comme toutes choses, peut s’apprendre.

Publicație : Le Monde