Programul „NEXT STEP”: absolventii UAIC sustin traininguri de cariera pentru actualii studenti
Absolventii Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iasi se vor putea implica în formarea actualilor studenti printr-un concept nou de traininguri, creat de Biroul Alumni si insertie pe piata muncii. Începând din aceasta vara, studentii interesati vor putea participa la programul „NEXT STEP. Traininguri realizate de alumni UAIC”, care implica diferite activitati de orientare profesionala, sustinute de fosti studenti ai UAIC, actuali profesionisti în domeniile lor de activitate. Trainingurile vor aborda diverse teme, cum ar fi adaptarea la o echipa noua, abordarea posibilitatilor multiple de cariera si cum sa îsi construiasca o buna imagine în mediul on-line. Activitatile vor avea loc atât la sediul companiilor, cât si în Campusul UAIC.
Astfel, miercuri (maine – n.r.), 10 iulie 2019, de la ora 14:30, studentii vor putea participa la sediul companiei Capgemini la trainingul pe tema „Cum îmi realizez un CV creativ”, realizat de Teodora Todirica – absolventa a programului de Master Strategic Human Resource Management in Europe (FEAA), în prezent Recruiter în cadrul Capgemini si Miruna Cotaie, absolventa a specializarii de Licenta, Relatii internationale si studii europene (FSSP), în prezent Recruiter & Induction Trainer în cadrul Capgemini. Înscrieri aici: www.bit.ly/nextstep-uaic.
Trainingurile se vor desfasura sub conceptul „NEXT STEP. Traininguri realizate de Alumni UAIC” si au fost gândite ca urmare a interesului ridicat al comunitatii de absolventi de a se implica în viata universitatii, împartasind celor care acum sunt în amfiteatre din experienta si cunostintele lor. Pentru studentii participanti, experienta va avea duble beneficii – atât prin informatiile pe care le vor dobândi, cât si prin posibilitatea de a vizita o companie, a simti pulsul real al vietii dupa facultate si a întelege direct de la sursa cum gândesc si ce evalueaza angajatorii la viitorii lor colegi.
„Acest concept de traininguri «NEXT STEP» este primul pas în concretizarea strategiei de a implica absolventii universitatii în educatia non-formala a studentilor nostri. Astfel, vizam conectarea absolventilor cu actualii studenti ai universitatii si implicarea acestora în programe educationale, ca speakeri la evenimente sau ca traineri, prin realizarea unor workshop-uri specializate ori de pregatire pentru realitatea din piata muncii”, a precizat prof. univ. dr. Mihaela Onofrei, prorector pentru activitati studentesti si parteneriate cu mediul economic si sectorul public.
La traininguri vor participa, cu prioritate, studentii înscrisi în cadrul proiectului Expert (detalii si înscrieri, aici), însa fiecare sesiune este deschisa întregii comunitati de studenti UAIC, în limita locurilor disponibile.
Publicație : Bună Ziua Iași
Noroc de ingineria chimică. Trei universităţi ieşene au prins un loc în Top Shanghai
Trei universităţi din Iaşi sunt incluse anul acesta în topul celor mai reprezentative instituţii de învăţământ superior din întreaga lume în domeniul Ingineriei chimice
Astfel, în Top Shanghai 500 se regăsesc în acest an Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi şi, pentru cel de-al treilea an la rând, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi. Trebuie remarcat că, în clasamentul general pentru 2018, doar două instituţii de învăţământ superior din România au intrat în top 1000: Universitatea „Babeş-Bolyai“ (locurile 601-700) şi Universitatea Bucureşti (801-900).
Academic Ranking of World Universities, cunoscut mai ales sub numele de Top 500 Shanghai, realizează începând cu anul 2017 o ierarhizare la nivel mondial a diferitelor domenii de studiu existente în lumea academică. În 2017, TUIASI se afla în primele 500 de universităţi ale lumii în domeniul matematicii aplicate, fără a avea o facultate de profil în acest sens, iar de anul trecut TUIASI a ajuns în primele 500 universităţi ale lumii în domeniul ingineriei chimice. Anul acesta, Politehnica ieşeană se păstrează la acelaşi nivel ca anul trecut, pe una dintre poziţiile dintre 301-400. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ se află pe poziţiile 401-500.
„Menţinerea noastră pentru al treilea an consecutiv în topul Shanghai, pe poziţia corespunzătoare locurilor 301-400, confirmă valoarea cercetării şi educaţiei în inginerie chimică din Politehnica ieşeană. Anul acesta, Ministerul Educaţiei Naţionale a acordat fiecărei universităţi prezente în acest top fonduri pentru susţinerea şi dezvoltarea domeniilor menţionate, ceea ce cred că va facilita accesul pe o poziţie superioară. În acelaşi timp, sunt convins că universitatea noastră va fi inclusă şi cu alte domenii, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte rezultatele cercetărilor interdisciplinare, suntem în primele 25 de universităţi la nivel mondial“, a declarat prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval, rectorul TUIASI.
Acest top este unul dintre cele mai apreciate la nivel internaţional deoarece în alcătuirea acestuia se pune accentul pe componenta cercetării ştiinţifice pentru a trasa linii clare între instituţii de acelaşi profil. Sunt folosiţi şase indicatori pentru clasificarea universităţilor: numărul de alumni sau membri ai colectivului academic care câştigă Premii Nobel sau medalii Fields, care este şi unul dintre cele mai contestate criterii, numărul celor mai citaţi cercetători, selectaţi de Clarivate Analytics, numărul articolelor publicate în reviste ştiinţifice, numărul articolelor indexate în Science Citation Index şi performanţa în cercetare a unei universităţi raportată la numărul de profesori şi de cercetători.
Publicație : Ziarul de Iași
Studenţii ieșeni ar putea să primească abonamente CTP reduse în timpul vacanței
Nu s-a clarificat încă situaţia cu privire la abonamentele studenţilor pe perioada verii, însă Compania de Transport Public Iaşi, alături de Primăria Municipiului Iaşi, s-a aşezat din nou la masă cu universităţile pentru a lămuri situaţia.
Din informaţiile deţinute în prezent, o parte din universităţile din Iaşi au transmis o serie de răspunsuri către primărie conform cărora îşi declară interesul să continue programul abonamentelor studenţeşti şi pe perioada verii, după cum au declarat şi în mesajele transmise publice până în prezent.
De cealaltă parte, Primăria şi CTP şi-au arătat disponibilitatea continuării parteneriatului şi pe perioada verii, cu condiţia păstrării aceloraşi termeni ca în acordul de bază: universităţile pun jumătate din sumă (în jur de 40 de lei), primăria subvenţionează o parte din diferenţă, iar studenţii, în funcţie de universitate, plătesc între 6 şi 12 lei pentru abonamente.
Surse oficiale consultate de „Ziarul de Iaşi“ confirmă unele dintre primele afirmaţii ale CTP, cum că au existat universităţi care au solicitat închiderea cardurilor şi sistarea abonamentelor pe perioada verii. În mod concret, o astfel de solicitare ar fi venit din partea Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu“ din Iaşi. Contactat oficial de către reporterii „Ziarului de Iaşi“, directorul CTP, Cristian Stoica, nu a dorit să detalieze situaţia actuală, explicând faptul că se încearcă în prezent soluţionarea.
„Municipalitatea se află în discuţie cu reprezentanţii universităţilor, se poartă discuţii ca universităţile să transmită răspunsurile pentru continuarea abonamentelor pe perioada verii“, a explicat Cristian Stoica. Din informaţiile obţinute de publicaţia noastră, în zilele următoare există şansa ca studenţii să îşi poată cumpăra abonamentele la preţ redus, ca până în prezent.
Publicație : Ziarul de Iași
Ce ar schimba elevii de 10 la Bac în învământul românesc. Radiografia dură făcută de un tânăr admis la Oxford
“Adevărul” a discutat cu mai mulţi elevi din Iaşi care au obţinut media maximă la examenul de bacalaureat din acest an. Pe lângă reacţiile referitoare la examen, am vrut să aflăm şi cum văd aceşti tineri sistemul de învăţământ românesc dar, mai ales, ce ar schimba la el.
În judeţul Iaşi sunt 12 elevi care în această sesiune a examenului de bacalaureat au reuşit să obţină 10 pe linie.
Aceştia au studiat la Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, Colegiul Naţional Iaşi, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”, Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” şi de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, toate instituţii de învăţâmânt cu renume în regiune.
Am reuşit să discutăm cu 7 dintre cei 12 elevi care au obţinut media maximă, ceilalţi neputând fi contactaţi până la publicarea acestui material.
Tuturor le-am adresat aceleaşi trei întrebări:
– Cum ţi s-a părut examenul?
– Ce planuri de viitor ai?
– Ce ai schimba la sistemul de învăţământ din ţara noastră?
Mai jos, prezentăm răspunsurile în forma în care ne-au fost transmise de elevi.
Iustin Şurubaru, Colegiul Naţional Iaşi
– Cum ţi s-a părut examenul?
Examenul de anul acesta mi s-a parut mai usor decat ce s-a dat in anii anteriori si chiar decat ce se astepta. Subiectele au fost abordabile, din perspectiva mea ce a fost nevoie in principal s-a rezumat la multa atentie si nu o idee nemaivazuta. Din ce am vazut ca rezultate la nivelul colegilor si prietenilor, in general, notele au fost cel putin la nivelul asteptarilor.
– Ce planuri de viitor ai?
Pentru viitorul imediat, ceea ce inseamna urmatorii 4 ani, voi studia Fizica la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Nu pot spune cu siguranta ce voi face dupa terminarea facultatii, dar as vrea sa imbine mai multe zone sau stiinte precum informatica sau biologia, nu doar fizica teoretica.
– Ce ai schimba la sistemul de învăţământ din ţara noastră?
Dupa 12 ani mai mult sau mai putini fericiti in sistemul de invatamant actual, ce am putut constata e faptul ca o mare problema este rigiditatea curriculei, faptul ca nu este adaptata pentru mai multe tipuri de gandire. Am multi colegi si am intalnit mai ales pe parcursul liceului oameni cu idei mult mai sclipitoare si creative decat as fi putut veni eu la momentul respectiv, dar ce a lipsit a fost incurajarea din partea profesorilor, frica acestora ca daca se indeparteaza de programa vor fi sanctionati. Aceeasi frica si gandire sablonata am regasit-o si cand ma pregateam pt bacalaureat cand trebuia sa respect un anumit tipar, chiar daca de multe ori era stupid sau reducea din esenta cerintei doar pentru a nu pierde puncte. Pe langa acestea, as mai adauga fondurile insuficient alocate in scoli, faptul ca se duc pe lucruri mai putin folositoare si nu materiale in folosul elevilor, dar si profesorii de multe ori slab pregatiti pusi in functii din motive politice.
Ioana Gopşa, Colegiul Naţional Iaşi:
– Cum ţi s-a părut examenul?
Examenul de Bacalaureat nu este unul dificil, ci mai degraba unul care necesită multă muncă, organizare şi concentrare. Sinceră să fiu, nu am simţit când au trecut cele trei probe, şi asta este datorită simulărilor care m-auajutat să mă acomodez cu atmosfera de examen. Pe parcursul acestuia, am ales să mă conectez cu mine, să îl abordez cu calm şi să am încredere în forţele si cunoştinţele proprii pentru a reuşi sa îmi ating obiectivul.
– Ce planuri de viitor ai?
În luna septembrie a acestui an voi începe cursurile la King’s College în Londra, unde voi urma studiile de Business Management. Nu pot spune că am deja întregul viitor plănuit, ci dimpotrivă aştept cu nerăbdare să văd ce va avea de oferit această nouă etapă. Îmi doresc să mă descopăr pe mine şi ceea ce îmi place, să intru în contact cu diferite mentalităţi şi perspective şi ulterior să îmi aleg drumul pe care îl voi urma şi care mă va împlini în totalitate.
– Ce ai schimba la sistemul de invatamant din tara noastra?
Consider că elevii sunt copleşiţi cu o cantitate deosebit de mare de informaţie pe care nu au îndeajuns timp să o înţeleagă şi să o proceseze. Astfel, de cele mai multe ori, sunt nevoiţi să apeleze la memoria de scurtă durată pentru evaluări, iar în urma trecerii timpului, o mare parte din informaţie se va pierde. Din punctul meu de vedere, elevii ar trebui să aibă mai multe oportunităţi de a se cunoaşte pe sine şi pe cei din jurul lor, de a ieşi din zona lor de confort prin diversificarea modului de abordare a orelor de curs şi prin o mai amplă promovare a activităţilor extraşcolare.
Robert Zamurcă, Colegiul Naţional Iaşi:
– Cum ţi s-a părut examenul?
Examenul de anul acesta mi s-a părut accesibil şi asemănător ca dificultate cu cel de anul trecut. Pentru cineva care s-a pregătit temeinic şi a lucrat constant de-a lungul anilor de liceu, nu ar trebuit să apară dificultăţi majore.
– Ce planuri de viitor ai?
În viitor, plănuiesc să studiez la Facultatea de Medicină din Iaşi, dar mă gândesc şi la un masterat sau doctorat în străinătate. Încă nu m-am hotărât dacă voi practica medicina în România, deşi înclin sper această opţiune – acest lucru cred că este puternic influenţat de oportunităţile viitoare de autodezvoltare.
– Ce ai schimba la sistemul de invatamant din tara noastra?
În ultimii ani am observat o schimbare în ceea ce priveşte formularea subiectelor de la examen, mai ales la limba română. Consider că deja se încearcă o altfel de abordare a materiei, orientată spre aplicabilitate şi viaţa practică, însă acest proces este unul care necesită timp. O schimbare esenţială, după mine, ar privi timpul alocat temelor şi cantitatea de materie predată la fiecare disciplină.
Alexandra Jantuan, Colegiul Naţional Iaşi:
– Cum ţi s-a părut examenul?
Sunt de parere ca, per total, subiectele au avut un grad de dificultate mediu. Ma bucur pentru faptul ca am reusit sa imi stapanesc emotiile si sa ma concentrez pe moment. Dintre toate probele, cred ca subiectul care m-a luat cel mai tare prin surprindere a fost cel de la biologie (anatomie si fiziologie umana, genetica si ecologie umana), deoarece nu ma asteptam la atat de multe cerinte referitoare la materia studiata in clasa a XII-a.
– Ce planuri de viitor ai?
Odata cu afisarea rezultatelor, sunt mandra sa pot spune ca am indeplinit cerintele impuse pentru a-mi continua studile la King’s College London, o facultate renumita din Marea Britanie. Am optat pentru cursul de psihologie, si dupa cei 4 ani de licenta si practica, doresc sa aplic la un curs de master, pe specializarea forensic psychology.
– Ce ai schimba la sistemul de invatamant din tara noastra?
Mereu am fost de parere ca sistemul nostru de invatamant promoveaza cantitatea de informatie care poate fi invatata de catre elevi, si ca accentul ar trebui sa fie asupra formarii unei judecati, a unui mod de gandire lucid, a unei abilitati de a ne insusi informatiile in asa fel incat acestea sa fie intelese si aplicate, indiferent de domeniu. De exemplu, in timpul pregatirii pentru examenul de limba si literatura romana, cea mai mare parte a timpului am petrecut-o invatand comentariile operelor pentru subiectul al III-lea, fapt ce nu reflecta neaparat capacitatea mea intelectuala, ci abilitatea de a memora. Cred ca elevii ar trebui sa fie incurajati inca din liceu sa isi descopere inclinatiile academice, si sa aiba posibilitatea de a-si focaliza interesele asupra domeniului de activitate la care aspira.
Diana Turculeţ, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” – Cum ţi s-a părut examenul?
Examenul nu a fost greu pentru cineva care s-a pregatit constant toti anii de liceu.
– Ce planuri de viitor ai?
Am fost admisa la University of Oxford pe profilul Chimie! Voi merge deci in Marea Britanie! Imi doresc sa continui in domeniul chimiei pe partea practica de laborator, ma gandesc chiar si la a lucra in cercetare.
– Ce ai schimba la sistemul de invatamant din tara noastra?
As schimba multe; in primul rand modul de predare:as miza mai mut pe materii putine si mult dialog. De asemenea partea practica ar trebui sustinuta mai mult,pe langa cea teoretica care are deja o baza solida in sistemul nostru de invatamant.
Maria Petrovici, Colegiu Naţional „Garabet Ibrăileanu”: Mă numesc Maria Petrovici, am absolvit Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi şi sunt şefa promoţiei
2015-2019. Pentru mine, nota 10 la examenul de bacalaureat reprezintă încununarea unei perioade de intens efort intelectual şi spiritual. Nu pot spune că a fost foarte greu, deoarece, pe toată perioada liceului, am încercat să fiu atentă şi constantă în tot procesul de învăţare.
Totodată această notă reprezintă recunoaşterea valorii şi profesionalismului de care au dat dovadă profesorii de la clasă, neavând nevoie de pregătire suplimentară în particular. Şi nu în ultimul rând, este o mulţumire adusă familiei care m-a susţinut permanent.
Examenul nu a fost uşor, anumite subiecte având un grad de dificultate mai mare, dar care, cu atenţie şi concentrare puteau fi rezolvate.
M-am pregătit şi intenţionez să susţin examenul de admitere la Facultatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi, secţia Medicină Generală, întrucât doresc să urmez o carieră în acest domeniu, aici in România.
Valentina Nistor, Colegiul Naţional Iaşi:
– Cum ţi s-a părut examenul?
Examenul a fost mai usor decat ma asteptam Am incercat sa mi stapanesc emotiile ca sa pot atinge nota maxima la toate obiectele.
– Ce planuri de viitor ai?
Peste 2 saptamani am examen de admitere la Facultatea de Farmacie din iasi pentru care ma pregatesc inca din clasa a 10 a.
Imi doresc sa devin o adevarata profesionista in domeniul farmaceutic
– Ce ai schimba la sistemul de invatamant din tara noastra?
Nimic
Publicație : Adevărul și Ziarul de Iași
Academics should stop being so sniffy about TED
Giving short online talks for a general audience offers benefits for individuals, subjects and the entire profession, says Kristen Sadler
TED polarises the academic community. When academics hear that I attend the TED conference and organise TEDx events, they usually can’t resist sharing their thoughts about this online, cross-disciplinary gorilla in the learning landscape.
Supporters enthusiastically recommend favourite talks, whereas detractors see TED talks as excessively numerous, lacking in technical detail and not worthy of the popularity that they often enjoy.
The TED talk library is the core of TED’s success. More than 3,000 talks are available online for free. The annual conference generates about 80 talks and others are added from the separate TEDx programme, an avenue for learning, sharing and connecting in real life. For those privileged with abundant learning opportunities, this endeavour may seem unnecessary. However, thousands of people around the world place enormous value in the opportunity to further their understanding of themselves, their communities and their world.
The most popular talks have more than 40 million views. The reasons for that popularity relate to numerous factors in addition to their content, including flow, personal connection, personality or a moment of authenticity. The aim is to pique interest and deliver a memorable message to a broad audience. Along with emotional connection, brevity is a key ingredient: talks last only up to 18 minutes. There simply isn’t enough time for the kind of technicality that usually characterises academic presentations, so the audiences are potentially quite different.
That is borne out by the fact that giving a TED talk appears to have no effect on citations, according to a 2013 study in Plos One. But the TED brand now has the power to propel an individual into popular culture and a position of influence – all in the time it takes to make a coffee.
Of course, that can provoke jealousy; in my experience, junior colleagues and perceived competitors elicit the strongest negative reactions. This is understandable when most academic reward systems are individualistic. Missing a chance for such a high level of personal impact can be aggravating. But I nudge friends who feel this way to develop their own public communication strategies and to champion any team member – maybe a graduate student or research fellow – willing and able to boost the group’s social media presence. Connecting with non-experts requires a certain skill set, and while it comes naturally to some, others must learn the art.
Many TED speakers fit the generic academic mould: established experts who share the fruit of their sometimes decades-long contribution to one particular field. This is immensely valuable; the greater the awareness of the challenges and possibilities in a field, the greater the chance of cross-disciplinary solutions and progress towards goals.
But it often takes disrupters to put the disparate pieces of the puzzle together. Such people also abound on TED, seemingly appearing out of nowhere, merging ideas from various fields, and/or entering intellectual realms where they have no track records. This can be conceptually difficult for some academics to comprehend, but providing an opportunity for innovators to articulate fresh theories, nascent ideas and newly identified problems is valuable – and perhaps reminiscent of a bygone academic era. To TED, it is the idea that counts, not who generates it.
Speakers are responsible for accuracy, but TED provides guidelines on science standards. TED staff also select conference topics and speakers, while talks for TEDx events (the best of which are added to the TED library) are selected by volunteers. Countless hours are spent researching topics and searching for speakers through nominations, open mic nights and networks. Finding expert academics is made more difficult by the fact that many journals are still not open access and many academics don’t make information about their work available in a public-friendly format.
Furthermore, TEDx organisers worldwide have shared with me that working with academic speakers can be tough. They often resist feedback about content, don’t respect practice schedules and disregard advice from speaker coaches. As a last resort, organisers rescind invitations when the potential speaker is not open to the process, but these obdurate individuals also harm the reputation of academic speakers in general, and decrease the chance of others being invited.
The relationship between TED and the academy has delivered benefits for both parties, perhaps by chance rather than by design. A more productive relationship is possible, however. TED and its audience would gain more content, and academics would gain a wider and more diverse following, not only for themselves but also for their subjects and their profession. There are many ways for academics to further those more collegiate aims beyond giving a talk. They could submit speaker and idea nominations, join a TEDx speaker selection or fact-checker team, or even start a TEDx team in their own community.
TED talks have already been online for almost 15 years. Soon, early career academics will only know life with TED talks as part of their learning journey. It is crucial that the academy should acknowledge and seize the benefits of this – and prevent the cynics from diminishing the opportunities for everyone else.
Publicație : The Times
UK universities ‘sleepwalking into environmental disaster’
Joy Carter says fellow v-cs must act on climate emergency and make sustainability integral to all teaching and a ‘way of life’ on campus
Universities “are sleepwalking into a major environmental disaster”, according to one UK vice-chancellor who is calling on her counterparts to take action.
Joy Carter, vice-chancellor of the University of Winchester, wants higher education institutions to put climate change at the top of their agendas.
UK universities, including her own, were doing “nowhere near enough” to tackle the problem, she told Times Higher Education.
She asked why, as “thought leaders”, vice-chancellors were not “out there campaigning and shouting and highlighting and leading by example?”
“Universities are sleepwalking into a major environmental disaster, with the future of humanity at stake. We need to be out there leading the way,” Professor Carter said.
She welcomed recent declarations of a “climate emergency” by several universities as a positive public signal that institutions were serious about addressing the issue.
However, she continued, such commitments needed to be “backed up” with action, including embedding the climate emergency in all teaching and educational programmes.
As well as informing and engaging students, universities had to “walk the talk” and make the climate emergency part of the institutional “way of life”, acknowledged and reflected in everything from staff induction to financial activities and campus sustainability.
There was much more that universities could be doing, Professor Carter argued, including building to the highest environmental standards, cutting waste, reducing institutional carbon footprints and banishing plastic from campuses.
In addition, she went on, universities could undertake valuable research into climate change and ways of tackling it, as well as performing a vital public advocacy role.
Professor Carter identified potential institutional barriers to action, among them “strategic plans being too short-term”, which made it easier to focus on, say, Brexit and the Augar review of post-18 funding than on climate change.
Some of the actions Winchester has taken include securing Responsible Futures accreditation from the National Union of Students – which encourages universities to embed sustainability into learning – and working collaboratively with other institutions as a United Nations Principles for Responsible Management Education (PRME) champion university. A new £50 million building at Winchester will feature a green roof and rainwater harvesting.
Chris Skidmore, the universities and science minister, has called for UK universities to lead the way in becoming carbon neutral.
Sector bodies such as Universities UK, GuildHE and the Committee of University Chairs (CUC) also had to “wake up” and play their part, Professor Carter said. She added that the CUC, for example, should ask itself “are you holding…senior leaders to account on this?”
One of the reasons for universities’ paltry efforts was “because no one quite knows what to do yet”, said Paul Chatterton, professor of urban futures at the University of Leeds.
Although small changes were welcome, they were insufficient because what was required now was “fundamental transformation”, Professor Chatterton said. “This is not a dress rehearsal; we don’t get another chance with this.”
Publicație : The Times
Bias towards domestic leaders undermines ‘global market for talent’ talk
Data on nationality of presidents and vice-chancellors among top 400 institutions shows vast majority come from own system
The leaders of the world’s top universities are much more likely to be recruited from within their own higher education system than from a wider international pool of talent, an analysis by Times Higher Education suggests.
Data collected on the nationalities of those heading the top 400 institutions in THE’s World University Rankings indicate that only a minority (fewer than a fifth) have a background in a system outside the country where they now work.
International recruitment was more likely towards the top of the ranking – about a quarter of universities in the top 100 are being steered by leaders originally from other countries, including the world’s top four institutions.
But the greater domestic focus on recruitment further down the list appears to go against claims often made in some places – sometimes as a justification for paying high salaries – that university leaders are being appointed from a global market for talent.
Timothy Devinney, university leadership chair and professor of international business at the University of Leeds, said higher education in many countries was so “embedded” within a specialist policy environment that to succeed, institutional leaders had to have “local knowledge competence that only comes from being an insider”.
He gave the UK as one example, with its specific policies such as the research and teaching excellence frameworks, which meant that administrators with deep background knowledge of such schemes had an advantage.
But other factors were at play too, including language, the size of a sector and the particular skill set required in countries that placed different requirements on their leaders, Professor Devinney said.
This last factor was particularly relevant in the US, where being an excellent fundraiser was a key requirement of the post, something that was not so crucial in other systems such as the UK or Australia, he said.
“If you do not have those skills, you are out of the US game quickly. Most Australia/UK administrators simply lack the skills to operate in the US environment, while many US deans or academics could operate in the UK/Australia environment but find that they are not rewarded for their skills and hence will likely stay in the US,” Professor Devinney said.
His point was backed up by the THE data, which suggest that although Australia had a number of top 400 leaders from outside the nation, they were more likely to be from the UK than anywhere else.
Professor Devinney added that the huge growth in the use of executive search firms to help appoint university leaders was another factor in recruitment seemingly having more of a domestic focus.
“Search firms don’t want to put candidates forward who will turn the job down or prove difficult in negotiations or be perceived as too different. Hence, it is safer for them to focus mostly [locally] with a few international candidates tossed in for variety,” he said.
Although there was often talk in job prospectuses about wanting “dynamic leadership and an appetite for change”, Professor Devinney said this was actually “the last thing most places want”.
“The reality is that they want someone to keep things moving along the same trajectory” because “the cost of turning the behemoth is huge”, Professor Devinney said.
Publicație : The Times
Academic conferences ‘lack protections against sexual harassment’
Only a quarter of biology conferences set rules on attendee behaviour and penalties for misconduct are even rarer, study finds
Academic conferences fall short of their potential for boosting equality in the sciences by routinely failing to incorporate basic protections for women and other under-represented participants, an analysis has found.
The survey, conducted by a team of graduate students, examined 195 conferences in biology fields held in the US and Canada, and found that less than a quarter had specific policies for attendee behaviour.
Even the small minority of conferences with such codes mostly failed to address sexual misconduct, provide reporting systems or set out consequences for violations, the team wrote in an article published on 8 July in the PNAS journal.
The authors say their findings help put hard numbers to a longstanding problem whose dimensions and effects are still not fully understood and appreciated.
“When used intentionally and responsibly, codes of conduct make essential contributions toward equity in science,” the authors write.
The PNAS study was conducted by Northwestern University graduate students Alicia J. Foxx, Taran M. Lichtenberger and Lea K. Richardson; University of Southern Californiagraduate student Aireale J. Rodgers; and postdoctoral fellow Rebecca S. Barak and conservation scientist Evelyn Webb Williams of the Botanic Garden.
Of the 195 North American biology conferences they examined, most of them occurring in the past two years, only 24 per cent had codes of conduct that the authors could find by searching information posted to the conferences’ websites.
Of those conferences that did have codes of conduct, 43 per cent did not mention sexual misconduct, 26 per cent failed to include any method to report violations, and 35 per cent did not describe any consequences for misconduct, the authors say.
Their work helps demonstrate that while the problem of sexual harassment is gaining greater public attention in academia and beyond, the record of known practices and abuses specific to scientific conferences appears anecdotal, with correspondingly unfocused responses.
A comprehensive study published last year by the National Academies of Sciences affirmed that sexual harassment of women in the workplace is widespread, and that rates have not significantly decreased in the past several decades.
The study said professional conferences are one of the “powerful” elements of career advancement in the sciences, but that “an atmosphere of gender discrimination pervades” them, as it does most other academic settings.
Some professional societies have taken steps to identify and punish sexual misconduct at their conferences, but there’s not a clear agreement on approaches, the National Academies said.
In one 2017 study involving 221 participants in scientific conferences, most of them women, consultant Sherry A. Marts found that 60 per cent of them reported having experienced harassment at a meeting at some point in their careers. Another study, involving attendees at various locations of the Conferences for Undergraduate Women in Physics during 2017, found nearly three-quarters of undergraduate women in the field had experienced some form of sexual harassment.
Publicație : The Times
Un « appel de Paris » pour enseigner le journalisme « à l’ère de la disruption »
Réunies pour leur congrès mondial du 9 au 11 juillet à l’université Paris-Dauphine-PSL, les écoles de journalisme lancent un appel pour « la liberté de l’enseignement du journalisme ».
« Enseigner le journalisme à l’ère de la disruption ». Pour leur premier congrès parisien, les écoles de journalisme du monde entier ont opté pour une ligne éditoriale bien dans l’air du temps. Le World Journalism Education Congress (WJEC) – seule manifestation internationale exclusivement consacrée à l’enseignement du journalisme –, se tient du 9 au 11 juillet à l’université parisienne Dauphine-PSL, dont l’Institut pratique du journalisme (IPJ) est un des quatorze membres de la Conférence (française) des écoles de journalisme (CEJ).
Le WJEC se tient tous les trois ans depuis 2007, et fédère 32 organisations d’écoles de journalisme dans le monde. Pour cette première parisienne, les organisateurs du congrès ont mis les petits plats dans les grands : le discours d’introduction, mardi, sera prononcé par Audrey Azoulay, la directrice de l’Unesco, et une soirée se tiendra à l’Hôtel de Ville de Paris, mercredi, à l’invitation d’Anne Hidalgo, la maire de Paris. « Ce sont nos JO à nous », glisse dans un clin d’œil Pascal Guénée, le directeur de l’IPJ, cheville ouvrière de cette édition.
550 inscrits venant de 70 pays
Est également associée l’EJTA (association européenne des écoles de journalisme), qui a créé cette année le site Eufactcheck pour « combattre les mésinformations dans la perspective des élections européennes de 2019 », précise l’organisme européen. L’IPJ s’en est fait le relais dans l’Hexagone avec la création de Eucheck France, plateforme française de fact-checking (dont Les Décodeurs duMonde sont l’un des principaux contributeurs).
Les organisateurs attendent « deux fois plus de participants que les éditions précédentes ». Soit 550 personnes inscrites, venues de plus de 70 pays – dont bon nombre où le journalisme n’a pas bonne presse (Chine, Iran, Pologne, Russie, Zimbabwe…). « Je n’ai pas fait de la liberté d’expression du pays d’origine un prérequis, sinon nous risquions de nous retrouver entre nous… », sourit M. Guénée.
Ils échangeront donc sur la « disruption », sujet d’actualité à l’heure où des ballons d’essai politiques sont envoyés en France sur une remise en cause de la loi de 1881 ou la création d’un conseil de l’ordre des journalistes… Les étudiants de tous les pays ont été mis à contribution par le WJEC, via un concours international sur le thème « Imaginer l’école de journalisme de demain ». Cinq projets seront présentés par des étudiants lors de la « keynote » animée vendredi par François Taddei, directeur du Centre de recherches interdisciplinaires (CRI) de l’université Paris Descartes.
Publicație : Le Monde