Camera 307 din corpul C al Universităţii a devenit în mai puţin de jumătate de oră neîncăpătoare. Intrau cîte patru, cinci, iar domnul profesor Iacob mă atenţiona că trebuie să mai vină cîţiva. Apoi, de la stînga la dreapta, a făcut prezenţa în gînd şi a dat startul conversaţiei.Erau toţi 15, ascunşi după vreun monitor sau aşteptînd cu nerăbdarea întrebările. Ar fi fost vreo 18, dar colegii lor mai mari s-au grăbit să prindă primul avion către un viitor peste hotare. Mai mulţi băieţi şi doar vreo patru fete. Înalţi, frumoşi, blonzi şi şateni, din aproape toate colţurile ţării, şi-au dat întîlnire la Facultatea de Informatică din Iaşi ca să facă perfomanţă. Şi au reuşit! Au adus de pe unde au fost medalii de aur, argint şi bronz. Unde mai punem că unii dintre ei sunt abia în primul an de facultate.
Un viitor departe de România
„Studenţii au insistat să meargă la concursuri”, mărturiseşte profesorul Florin Iacob, care avea să-mi fie, timp de două ore, ghid prin viaţa fiecăruia. Sonia şi Ghiorghiţă, acum în ultimul an de facultate, au fost, aşa cum i-a numit îndrumătorul lor „deschizători de drumuri”. După ce au pariticipat, în 2008, la olimpiada SEEMOUS (South Eastern European Mathematical Olympiad for University Students) din Grecia, li s-a deschis apetitul pentru medalii. Au vrut să îşi demonstreze lor că sunt la fel de buni şi competitivi, chiar dacă învaţă în România. ”Oricum, chestia asta cu sistemul de învăţămînt din România este relativă”, îmi spune zîmbind Gheorghiţă. “Profesorii îţi dau, dar nu îţi bagă în traistă! Trebuie să îţi dai şi tu interesul!”. Vorbeşte ca un adevărat lider. I se trage probabil şi de la faptul că este preşedintele organizaţiei de studenţi, sau, poate, pentru că este deja angajat al unei companii din străinătate. “Studenţii de la Informatică sunt extrem de căutaţi şi foarte apreciaţi”, îi încurajează lect. univ. dr. Florin Iacob. Este completat imediat de protejaţii săi: “Primim cîte două, trei oferte de locuri de muncă pe zi. Nu ne plîngem. După ce terminăm facultatea, sigur ne vom găsi de lucru”. Dacă nu în ţară, în mod sigur în străinătate. Acolo unde visează aproape toţi să ajungă, atraşi ca de un magnet.
“Două de bronz şi una de argint. Nu-i aşa, Sonia?”, întreabă profesorul. Aşteaptă confirmarea triumfător, doar era sigur că nu se înşeală în privinţa medaliilor. Ştie exact ce are Sonia de gînd să facă pe viitor, dar o lasă pe ea să povestească. Pleacă în Elveţia să facă masterul. Şansele ca să se mai întoarcă sunt destul de mici. “Am mai multe opţiuni acolo. Pot să fac cercetare, să lucrez în industrie”, explică tînăra. A luat în calcul să rămînă şi în ţară, putea să facă un master în Securitatea Informaţiei, dar parcă tot mai mult o atrag Alpii elveţieni. “Se întorc! O să vedeţi că se vor întoarce toţi înapoi”, mă linişteşte profesorul Iacob.
Pofta vine cîştigînd
Studenţii Facultăţii de Informatică au început anul cu dreptul. Au adunat medalii pe echipe şi individual. Premiile au venit încă din luna ianuarie. 18 studenţi, 17 de la Informatică şi unul de la Facultatea de Matematică, au urcat pe podium la Olimpiada de Matematică pe Internet, un concurs organizat de Universitatea Ariel, din Israel. Competiţia a fost acerbă. Peste 46.000 de participanţi din 16 ţări şi doar 104 învingători. Două medalii de aur, şapte de argint şi opt de bronz au fost adjudecate de tinerii de la Informatică. Nu s-au mulţumit cu atît şi au mai adăugat la palmares cîteva metale grele şi în luna aprilie, la aceeaşi competiţie, dar pe echipe. Tot în aprilie, Mihai, în primul an de studii, a dat gata cîteva probleme de matematică la concursul naţional „Traian Lalescu” şi a cîştigat locul I. De altfel, Mihai ar vrea să îşi încheie socotelele cu Informatica şi să se apuce de Facultatea de Matematică. Domnul acob îl atenţionează prieteneşte că aici e de el. Mihai nu a scos mai mult de zece cuvinte cît a durat întîlnirea, aşa că profesorul său a ţinut să precizeze că „e tăcut, dar nici nu ştiţi ce potenţial are!”
Cei mai mulţi dintre medaliaţii de la Informatică nu fac decît să continue un obicei din liceu sau gimnaziu, cînd participau mereu la olimpiade. “Auzisem de ei încă de cînd intraseră la Facultate”, confirmă domnul Iacob. Au optat pentru Informatică în special pentru că le plăcea, iar faptul că au şansa unei meserii bănoase e un “bonus”, glumesc ei. Ana spune că şi-a învins teama de matematică şi pentru asta le este recunoscătoare şi profesorilor care i-au deschis gustul pentru competiţie. Mircea are un singur regret legat de facultate, acela că sunt doar trei ani şi cursurile sunt foarte aglomerate.
2010, anul medaliilor la Informatică
Tinerii recunosc că pentru concursurile la care participă se pregătesc atît individual cît şi la şcoală, mai ales înainte de olimpiade. Totul ţine de eficienţă şi muncă în echipă, admit campionii la secţiunea “Blitz” a Olimpiadei Online de Matematică . De altfel, ei au obţinut cei mai buni timpi, rezolvînd în 15.4.10 şapte probleme din nouă.
Indiferent de cît de grea e lupta, pe lista de participanţi sunt cam aceeaşi studenţi din lotul de aur al Facultăţii de Informatică. Trei dintre ei au stat pe baricade şi în luna martie, cînd au participat la Plovdiv, în Bulgaria,la cea de-a patra ediție a South Eastern European Mathematical Olympiad for University Students(SEEMOUS). Întrecerea s-a dat între 66 de concurenţi, studenţi la universități din Bulgaria, Grecia, Israel și România. La sfîrşit, au trecut graniţa cu trei medalii, cîte o culoare din fiecare. Mihai, Dragoş şi Mircea se pregătesc acum din nou pentru o olimpiadă cu “subiecte de matematică serioasă”, care va avea loc în luna iulie, în Bulgaria. Dragoş îşi aminteşte că în fiecare an mergea la concursuri cînd era la şcoală, în Republica Moldova. Cu toate că era olimpic la matematică, a ales să dea la facultate la Informatică. Dintre toate centrele universitare din România, Iaşul l-a avut pe “vino-ncoa’”. A rămas aici, iar o eventual întoarcere în Republica Moldova rămîne sub semnul întrebării.
“Ei sînt vîrfurile”, încheie turul poveştilor lect. dr. Florin Iacob. Ştafeta trebuie să ajungă mai departe, însă calitatea studenţilor destramă speranţele profesorului. Pînă să îşi găsească înlocuitori, actualii olimpici mai au la dispoziţie cîţiva ani să-şi completeze CV-urile cu medalii, care vor face din ei primii pe lista head-hunter-ilor de “afară”.
