Universitatea a intrat în post – postmodernism

Relatare de Denisa Ilaşcu

Vineri, 29 octombrie a.c. a avut loc întîlnirea Consorţiului Universitaria, format din reprezentanţi ai celor mai reputate universităţi de stat din România. Conferinţa „Universitatea şi valorile sale în postmodernitate” s-a desfăşurat cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Delegaţi ai nouă universităţi şi academicianul Viorel Barbu, preşedintele filialei Iaşi a Academiei Române, au vorbit, pe un ton mai degrabă pesimist, despre rolul universităţii în societate şi despre felul în care principiile academice au evoluat odată cu aceasta.

Ambiţii intelectuale tot mai modeste

Conferinţa a fost moderată de prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, iar preşedintele conferinţei a fost academicianul Viorel Barbu. Acesta şi-a început discursul cu o întrebare: „Care este rolul universităţii? Doar acela de a pregăti specialişti sau de a oferi o completitudine a persoanei umane?” Academicianul a continuat cu sublinierea distincţiei dintre modernism, cu rădăcini puternice în iluminism, şi postmodernism, perioadă în care principiile Secolului Luminilor au început să pălească în favoarea valorilor individuale şi a unei politici educaţionale funcţionale, bazate pe dezvoltarea îndemînării. Barbu şi-a exprimat pesimismul pentru viitorul cu „ambiţii intelectuale mai modeste”, neajunsurile plecînd de la dispariţia disciplinelor de bază în cercetarea ştiinţifică şi umanistă. Interdisciplinaritatea tot mai absentă în studiile universitare, implicarea statului, ce transformă şcoala într-o corporaţie industrială, menită să aducă profit, birocraţia ierarhică şi procesul de „îndocrinare” în anumite domenii sînt, în viziunea reputatului matematician, motivele declinului vieţii academice. Universităţile nu mai sînt pepiniere de valori, ci luptă pentru a-şi acoperi nevoile de şcolarizare, iar mulţi dintre dascăli sînt eficienţi, fără a fi învăţaţi şi savanţi, calităţi pe care profesorii de la universităţile internaţionale de renume le au.

Universitatea – fabrică de studenţi

Conferinţa a continuat cu discursul prof. univ. dr. Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii Bucureşti. Acesta a enunţat, de la început, trei dintre valorile pe care le consideră definitorii pentru viaţa academică: adevărul, împărtăşirea cunoştinţelor cu ceilalţi şi participarea la un proces de reflecţie colectivă asupra destinelor societăţii. Conferenţiarul a numit descoperirea, ca parte a adevărului, „cea mai spectaculoasă şi romantică valoare a universităţii”. În ultimii 60 de ani, departamentele de cercetare ale universităţilor au fost în continuă concurenţă cu societăţi corporative care acţionează în cercetare, iar interesele care au primat au fost mereu legate de economic, universităţile plasîndu-se mereu în planul doi al descoperirilor importante. A doua valoare pomenită de Pânzaru, împărtăşirea cunoştinţelor, este semnificativă pentru că „succesul unui profesor stă în

Academicianul Viorel Barbu

capacitatea de a-şi crea urmaşi”. Interesele actuale, sumate de rector în expresia „capitalismul academic”, duc la o goană după brevetarea produselor universitare, acestea fiind scoase de pe piaţa intelectuală. Un alt neajuns este faptul că mulţi profesori „se lasă legănaţi de valul blînd al popularităţii academice” şi nu le clarifică auditorilor care dintre păr