Anunț important făcut de profesorul Tudorel Toader. Acesta și-a anunțat candidatura oficială pentru un nou mandat de rector la conducerea Universității „Cuza”
Profesorul Tudorel Toader a făcut un anunț academic important. Acesta a anunțat, oficial, că va candida pentru un nou mandat de rector la Universitatea „Cuza”.
„Am prezentat Planul Operațional și astfel, pe această cale, le mulțumesc tuturor. Rezultatele de până acum sunt ale întregii echipe executive, incluzând prorectorii și decanii. Vă anunț că îmi voi depune candidatura pentru un nou mandat de rector. În principal, daca voi fi ales, intenționez să continui cu aceeași echipă de conducere, prorectori și decani!”, a transmis acesta.
Anunțul a fost făcut în cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație de la „Cuza”.
Anunț important pentru întreg mediul academic. Prof. univ. dr. Tudorel Toader a anunțat, oficial, că va candida pentru un nou mandat de rector la Universitatea „Cuza”. Fostul Judecător al Curții Constituționale și ministru al Justiției a precizat că va continua cu aceeași echipă de conducere.
„Am prezentat Planul Operațional și astfel, pe această cale, le mulțumesc tuturor”
E vorba de prorectori și decani, respectiv persoane care au contribuit la activitatea pe care a derulat-o în ultimii ani. Universitarul a lansat totul într-o ședință a Consiliului de Administrație de la „Cuza”.
„Am prezentat Planul Operațional și astfel, pe această cale, le mulțumesc tuturor. Rezultatele de până acum sunt ale întregii echipe executive, incluzând prorectorii și decanii. Vă anunț că îmi voi depune candidatura pentru un nou mandat de rector. În principal, daca voi fi ales, intenționez să continui cu aceeași echipă de conducere, prorectori și decani!”, a transmis acesta.
Anunțul a fost făcut în cadrul unei ședințe a Consiliului de Administrație de la „Cuza”.
Asigurarea patrimoniului universitar și proiecte științifice și de infrastructură
De reamintit că, în actualul mandat, rectorul Toader a demarat o serie de proiecte aparte. Ele sunt legate de asigurarea patrimoniului universitar și proiecte științifice și de infrastructură pentru Universitatea „Cuza”. De asemenea, instituția de învățământ superior, la admiterea din acest an, a fost cea mai căutată de către absolvenții de liceu din România. Mai departe, întabularea a suprafețe importante în Grădina Botanică, reabilitări de clădiri cu destinație didactică au fost alte puncte îndeplinite.
Publicație : Bună Ziua Iași
UAIC la Consorțiul Universitaria
În perioada 21-24 noiembrie a avut loc la Universitatea de Vest din Timișoara întâlnirea universităților membre ale Consorțiului Universitaria. Din delegația UAIC au făcut parte 4 prorectori ( Prof.univ.dr.Mihaela Onofrei, Prof.univ.dr.Lucia Cifor, Prof.univ.dr.Henri Luchian, Prof.univ.dr.Ionel Mangalagiu) și Prof.univ.dr.Ovidiu Iancu – Președinte al Senatului UAIC. Rezoluția adoptată de cele 5 universități membri aduce în premieră câteva lucruri:
Universitățile membre să fie consultate în elaborarea metodologiei de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii care să fie aliniate cu bunele practici internaționale privind evaluarea universitară.
Universătăție membre vor face eforturi comune în cadrul Consorțiului pentru digitalizarea proceselor legate de educație, cercetare și administrație, prin utilizarea unor sisteme informatice comune.
Consorțiul va propune Ministerului Educației și Cercetării și tuturor actorilor interesați o viziune asupra formării cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pe temele: masteratul didactic, dubla specializare, statutul Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic din universități.
Universitățile membre solicită întărirea și extinderea autonomiei universitare în procesul de recrutare, admitere și înmatriculare a studenților internaționali. În prezent acest proces este centralizat, are o durată mare de timp și descurajează potențialii candidați din afara României să vină la studii universitare în țara noastră.
Universitățile membre vor să se alinieze cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Agendei 2030, și vor continua demersurile pentru a face din cele 5 universități un reper pentru o societate incluzivă. UAIC a demarat acțiuni de acest tip, cum ar fi cea de la Ezăreni din 4 noiembrie 2019, în care peste 40 de voluntari au plantat arbori care vor forma o lizieră pentru împrejmuirea proprietății pe care se află stațiunea de cercetare.
Efortul va fi continuat prin activități similare la stațiunea de la Ștefănești. Să nu uităm, grijă deosebită a actualei echipe de conducere a UAIC pentru grădina botanică, manifestată prin întabularea a 60 de hectare, care garantează păstrarea destinației acestui patrimoniu, în exclusivitate pentru turism și petrecerea timpului liber, în contextul dezvoltării durabile.
Publicație : Bună Ziua Iași
Universitatea „Cuza“: 6% pentru Educaţie, 1% pentru Cercetare
Asta cere instituţia ieşeană în cadrul consorţiului „Universitaria“, din care face parte alături de universităţile de top ale României.
Universitatea „Al.I. Cuza“ a participat în perioada 21 - 24 noiembrie la o nouă reuniune a Consorţiului „Universitaria“, din care face parte, alături de Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi Academia de Studii Economice din Bucureşti. Această întâlnire a marcat şi împlinirea a 10 ani de la înfiinţarea consorţiului, reprezentanţii universităţilor emiţând şi o listă cu zece solicitări şi recomandări pentru domeniile educaţiei, în speţă a învăţământului universitar, şi a cercetării ştiinţifice. Membrii consorţiului cer în primul rând să fie parteneri de dialog în elaborarea politicilor publice şi a strategiilor naţionale în învăţământul superior şi cercetare.
„Ne oferim să punem la dispoziţia autorităţilor publice expertiza universităţilor noastre pentru deciziile legate de educaţie şi cercetare. Ne exprimăm preocuparea în privinţa indicatorilor propuşi în metodologia de clasificare a universităţilor şi ierarhizare a programelor de studii şi solicităm alinierea cu bunele practici internaţionale privind evaluarea universitară“, se precizează în documentul citat. Consorţiul cere şi planificarea unei creşteri a finanţării universităţilor astfel încât să acopere necesităţile acestora pentru următorul deceniu, înaintând următoarele cifre: 6% din PIB pentru educaţie şi 1% din PIB pentru cercetare. Se solicită, în acelaşi document, modernizarea Registrului naţional al calificărilor din învăţământul superior, iar universităţile îşi iau angajamentul de a-şi digitala procesele din cadrul instituţiilor, fie că e vorba de aspecte legate de educaţie, cercetare sau de administraţie. „Propunem o viziune asupra formării cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar pe temele: masteratul didactic, dubla specializare, statutul Departamentelor pentru Pregătirea Personalului Didactic din universităţi. Universităţile membre ale «Universitaria» se arată îngrijorate faţă de comasarea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei cu Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, măsură care duce la dispariţia singurului institut naţional de cercetare în domeniul educaţiei, şi solicită Ministerului Educaţiei asigurarea unui cadru instituţional în măsură să nu pună în pericol statutul de instituţie de cercetare autonomă pentru entitatea mai sus menţionată“, se mai precizează în documentul elaborat în urma întâlnirii de la Timişoara.
Deşi există deja o metodologie de evaluare a şcolilor doctorale aprobate de fostul guvern demis, cei din consorţiu solicită „urgentarea elaborării“ unei astfel de metodologii şi iniţierea procesului de evaluare a studiilor doctorale, iar dacă aceste lucruri nu pot fi realizate până la finalul anului, aceştia solicită în rezoluţia făcută publică ca termenul de evaluare să fie prorogat.
Publicație : Ziarul de Iași
IN MEMORIAM - O mare pierdere pentru filologia clasică românească: dispariţia lui Traian Diaconescu
Sâmbătă, 24 noimbrie, 2019, la Iaşi, a încetat din viaţă Traian Diaconescu (născut la 14 iulie 1939, în satul Boghea, com. Bălceşti, judeţul Vâlcea), filolog clasicist, profesor al Facultăţii de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. Imediat după absolvirea, în anul 1963, a Secţiei de Limbi Clasice a Universităţii Bucureştene, unde şi a obţinut şi doctoratul în filologie cu o teză intitulată Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus (1974), a devenit un pilon de bază al studiilor clasice la Iaşi, dedicându şi întreaga viaţă unei cariere didactice prodigioase şi unei opere scrise de mare întindere şi de o remarcabilă valoare.
Toţi cei care i am fost studenţi, probabil câteva sute de profesori de latină de prin judeţele Moldovei, am fost martorii eforturilor sale constante, decenii la rând, ca profesor şi şef de catedră, de a asigura perpetuarea (în unele momente chiar supravieţuirea) Secţiei de Latină-Greacă la Universitatea noastră A fost convins şi a încercat să îi convingă şi pe ceilalţi, că o universitate fără studii clasice puternice nu se poate numi o universitate veritabilă. Ca absolvent al acestei Secţii, apreciez că perioada ei de maximă eficacitate, dinamism şi vizibilitate a fost în anii 1975-1980, când în jurul lui Traian Diaconescu adunase o echipă valoroasă de tinere clasiciste, şcolite, ca şi el însuşi, la Bucureşti: Niculina Todiraşcu, Ana Cojan, Luminiţa Fassel, Mihaela Paraschiv şi, pentru o perioadă, Simina Noica.
Până când mai tinerele sale colaboratoare au primit dreptul legal de a ţine cursuri, Traian Diaconescu, singurul lector (grad universitar cu care a rămas până la Revoluţie, asemenea celor mai valoroşi dintre colegii lui de generaţie, o generaţie strălucită în filologia românească), ne preda deopotrivă istoria literaturii latine, istoria limbii latine şi gramatica limbii latine, sarcină multiplă de care se achita onorabil. A încercat, în plus, să coaguleze eforturile spre performanţe ale colegilor mai tineri şi ale emulilor din alte centre universitare, prin organizarea periodică, la Iaşi, a colocviilor „Antichitatea şi moştenirea ei spirituală“. A cultivat cu sârg memoria profesorilor săi bucureşteni (Aram Frenkian, N.I. Barbu, D.M. Pippidi, Cicerone Poghirc), dar şi pe a înaintaşilor săi ieşeni în studiile clasice, învăţaţi precum Ioan Caragiani, Iuliu Valaori, I.M. Marinescu, Constantin Balmuş, Theofil Simenschi. A cultivat de asemenea, luându şi i drept modele, mari personalităţi ale spaţiului academic ieşean, slavistul şi etnologiul Petru Caraman, italienistul Ştefan Cuciureanu sau lingvistul G. Ivănescu.
Înzestrat cu un temperament blând, calm şi condescendent, Traian Diaconescu poseda în acelaşi timp o tenacitate, o hărnicie şi o forţă de muncă ieşite din comun. Scria întotdeauna „de mână“, cu creionul, ca să poată face modificări, posedând un scris inconfundabil, un fel de uncială colţuroasă, sui generis, foarte uşor de citit de către oricine, inclusiv de către dactilografii sau culegătorii din tipografii. Atunci când nu avea obligaţii didactice şi când nu îşi făcea plimbarea zilnică, profesorul Diaconescu se afla la masa de lucru. Acest regim de lucru autoimpus nu s a îmblânzit nici în ultimul deceniu de viaţă când, pensionat, publica texte diverse, la mai multe reviste şi edituri simultan. Alcătuită din lucrări de exegeză a literaturii latine şi a culturii româneşti veci, studii, articole şi volume, din traduceri şi din texte literare propriu-zise, opera lui scrisă este de dimensiuni impresionante. Potrivit propriilor declaraţii, din curriculum-ul oficial, a tipărit 35 volume de autor (studii şi traduceri), 19 volume de poezie originală, a colaborat la peste 50 volume colective cu profil de filologic, a publicat peste 200 de lucrări (studii, articole, recenzii) în reviste academice sau de cultură din ţară sau din afara ţării. A fost distins cu câteva premii ştiinţifice şi literare importante: premiul «Ion Luca Caragiale» al Academiei Române în 1984, pentru versiunea românească integrală a Tragediilor lui Seneca (vol. I-II, 1982), Premiul International «Francesco Petrarca», conferit la festivalul de poezie latină «Certamen Poeticum», la Avignon 1979, pentru versiunea în limba latină a poemului Cântecul gintei latine de Vasile Alecsandri, sau Premiul Muzeului Naţional al Literaturii Române, în 2010, pentru volumul Eminescu şi clasicismul greco-latin. A fost membru în diferite asociaţii de specialitate: Uniunea Scriitorilor din România, Societatea de Studii Clasice din România, Societatea de Filologie Română, Uniunea de Studii Latine, Societatea de Dramă Antică de la Siracuza. De-a lungul carierei, Traian Diaconescu a efectuat stagii de cercetare sau a susţinut conferinţe la Perugia (1972), Freiburg im Breisgau (1985), Viena (1985), Atena (1992), Madrid (1994), Salonic şi Ianina (1995), Barcelona şi Murcia (1996), Lerida (1998), Atena, Creta şi Salonic (1999), Padova, Florenţa şi Veneţia (2000).
După părerea mea, partea cea mai originală şi mai importantă a operei lui Traian Diaconescu este reprezentată de studiile dedicate unor probleme dificile ale culturii româneşti vechi, cum ar fi problema interpretării corecte a textelor antice referitoare la etnogeneza românilor, sau influenţa limbii latine asupra sintaxei şi stilului cronicarilor moldoveni din secolul al XVII lea. În acest sens, sunt de părere că Traian Diaconescu este cel care, într un amplu şi documentat studiu, a rezolvat convingător şi definitiv etimologia cuvântului Crăciun, din lat. creatio, cu explicaţia originii ariene a alunecării sensului de la „naştere“, către „creaţie“. Clasicistul ieşean a desfăşurat o fructuoasă activitate de pionier în studierea, editarea şi traducerea unor texte importante scrise în latină sau în greacă în Evul Mediu sau în Renaştere în ţara noastră. Sunt de menţionat în cest sens: Johannes Sommer/ Christianus Schesaeus, Scrieri alese (1988), Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului — Enchiridion sive Stella orientalis occidentali splendens (1997), A.M. Grazianus/ Johannes Sommer, Viaţa lui Despot Vodă (1998), Petru Movilă, Ortodoxa confessio fidel catholicae et apostolicae ecclesiae orientalis (2001), Marco Bandini, Visitatio omnium Ecclesiarum Catholicarum in Provincia Moldaviae (2006). Înduioşătoare prin gratuitatea şi rafinamentul lui este efortul profesorului de a transpune în limba latină poezii de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Lucian Blaga, Alexandru Macedonski sau baladele populare Mioriţa, Toma Alimoş, Soarele şi luna şi Meşterul Manole. Exerciţiul acesta ţine de ludicul poetic pur, căci singurul nivel imaginabil al receptării este compararea verbum a verbo cu originalul, aventură care nu stă nici a la îndemâna oricărui cititor. Din lunga listă a traducerilor din latină şi greacă în română, citez, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, doar textele apărute ca volume autonome (cu mici excepţii, toate sunt bilingve!), la care ar trebui adăugată o cantitate aproape egală de traduceri risipite prin diferite publicaţii, antologii sau volume colective: Apuleius, Amor şi Psyhe (2017), Florides (2017), Apologia sau despre magie (2017), Captivus Septem Castrensis, Tractatus de moribus et nequitia Turcorum (2017), Cato, Distihuri morale despre principiile vieţii obişnuite, corectate şi comentate de Erasmus din Rotterdam (2007), Esop, Fabule (19972, 2000, 2016), Hieronymus şi Augustin, Polemici teologice (2017), Marcus Tullius Cicero, Arta oratoriei (2004), Paradoxurile stoicilor (2010), Topica, Arta argumentaţiei (2010), Pro Murena.Un discurs consular (2016), Poeţi latini postclasici (Anonymus, Pentadius, Ausonius, Ambrosius, Claudianus, Prudentius, Rutilius Namatianus, Orientius, Boethius, Fortunatus) (2001), Pseudo-Cicero, Rhetorica ad Herrenium (2018), Publilius Syrus, Sententiae/ Maxime (2003), Quintus Tullius Cicero, Mic breviar pentru campania electorală (2014), Seneca, Tragedii (2 vol., 1979-1984), Tertullianus, Opere alese - şapte tratate de filosofia religiei (2017), De corona (2011).
Prin dispariţia lui Traian Diaconescu, dispare un pilon şi un reper al filologiei clasice la Iaşi şi în România. După cum am scris cu mai multe prilejuri, sunt foarte sceptic cu privire la viitorul studiilor clasice. Aşa cum l am cunoscut, cu firea sa optimistă, profesorul Traian Diaconescu ar fi încercat, cu blândeţe, să mă contrazică. Aş fi foarte fericit dacă posteritatea m ar contrazice i ar da lui dreptate!
Sit tibi terra levis, carissime magister!
Publicație : Ziarul de Iași
UMF Iaşi, în cel mai prestigios top mondial al universităţilor!
Universitatea ieşeană este singura instituţie de medicină şi farmacie din România prezentă în acest prestigios clasament internaţional, în categoria Clinical, Pre-clinical and Health
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi s-a clasat din nou (pentru al doilea an, consecutiv) în Times Higher Education World University Rankings 2020, în categoria Clinical, Pre-clinical and Health. În clasamentul pentru 2020, dat publicităţii săptămâna trecută, UMF Iaşi figurează ca singura universitate de medicină şi farmacie românească care a intrat în acest clasament, la poziţia 601+.
„Faptul că suntem prezenţi într-unul dintre cele mai importante clasamente ale universităţilor din întreaga lume, că suntem singura universitate de medicină şi farmacie din România inclusă în acest top şi la categoria Clinical, Pre-clinical and Health, ne arată că suntem pe drumul cel bun, ne arată că la UMF Iaşi excelenţa în educaţie şi cercetare nu este doar un slogan, ci un obiectiv asumat de întreaga comunitate academică. Această recunoaştere internaţională este cu atât mai importantă acum, când Universitatea noastră se pregăteşte să sărbătorească 140 de ani de învăţământ superior medical la Iaşi”, a declarat Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi.
Pentru realizarea acestui clasament, au fost analizaţi indicatorii de performanţă folosiţi în topul mondial al tuturor universităţilor, ponderile metrice fiind recalibrate pentru a se potrivi câmpurilor individuale. Indicatorii au fost grupaţi în cinci domenii:
- număr de citări – 38,2, venituri din industrie – transfer de cunoştinţe spre mediul socio-economic – 41,6, internaţionalizare – studenţi, cadre didactice, parteneri internaţionali – 50,1, Cercetare – 7,8, procesul educaţional şi mediul de predare – 11,3.
Totodată, UMF Iaşi este prezentă şi în topul internaţional al universităţilor (Times Higher Education – World University Rankings), fiind singura universitate de profil din ţară prezentă în acest clasament, care include aproximativ 1400 de universităţi din 92 de ţări: 1001+ – World University Rankings (2020), 201–300 – University Impact Ranking (2019), 64 – Impact Rankings: Good health and well-being for people (2019), 301+ – Impact Rankings: Partnerships for the goals (2019), 301+ Impact Rankings: Industry, Innovation, and Infrastructure (2019), 101-200 – Impact Rankings: Gender equality (2019), 301+ – Impact Rankings: Quality education (2019), 351+ – Emerging Economies (2019).
În clasamentul Times Higher Education World University Rankings 2020 pentru categoria disciplinelor clinice, preclinice au intrat 775 de universităţi, faţă de 721 de universităţi în topul din 2019. Universitatea din Oxford se menţine în fruntea clasamentului pentru al nouălea an consecutiv.
Publicație : Evenimentul
The Guardian view on university strikes: a battle for the soul of the campus
The market model in higher education has created an intellectual precariat who are right to fight back
In his classic work The Idea of a University, the recently canonised St John Henry Newman described the core goal of higher education as “the cultivation of the intellect, as an end which may reasonably be pursued for its own sake”. Most of the lecturers who began just over a week of strike action on Monday will have entered academia hoping to play their part in that noble enterprise. Instead they find themselves in the vanguard of perhaps the most concerted and widespread wave of industrial action that our university campuses have known.
In February and March last year, staff at 65 universities voted to strike over changes to their pensions, which could have seen many lose considerable sums in retirement. That ongoing dispute is part of the explanation why lecturers are back on the picket line. But this year they are also protesting in large numbers at stagnating pay, insecure contracts, and an ever-growing workload driven by often unachievable targets. An argument that began on the arcane territory of pensions investment has morphed into a full-blown challenge to a marketisation process that has, over the last decade, transformed university life for those who study in it and those who teach in it.
From 2010 onwards, student tuition fees, introduced by Labour in 1998, became the chosen vehicle for an ideological revolution on campus. Tripling the cap to £9,000, David Cameron’s coalition government launched the era of the student consumer, tasked with shopping around for the best education deal. Universities, faced with huge cuts in funding from Westminster, responded accordingly by diverting huge resources into marketing and upmarket student accommodation. An architecture of competition was built, as limits on student numbers were lifted, pitting institutions against each other via a new bureaucracy of audits, assessments and satisfaction surveys.
The new emphasis on student experience was overdue and welcome; it gave undergraduates power and voice. But the perverse consequences of the marketisation process have become familiar. Huge levels of student debt built up, to be paid back at exorbitant interest rates by either the student or the taxpayer; a new breed of vice-chancellor emerged, aping the language and drawing the salary of a business CEO, and attended by a court of financial managers and marketing experts. There was a huge diversion of resources to sometimes risky investment in real estate.
In this brave new world, the almost forgotten fall-guys have been the academics whose job it is to deliver “the product”. According to research by the University and College Union, average academic pay has fallen by 17% in real terms since 2009, as investment priorities have been diverted elsewhere. An intellectual precariat has come of age, made up of millennials who stumble from year to year on temporary contracts, often part-time, wondering where the next teaching gig is coming from. The drive to keep student numbers buoyant has led to relentless micro-management of academic performance, much of it driven by questionable assumptions such as those of the teaching excellence framework, which a recent study found constructed “excellence” as the development of employability in students.
The world of our universities has become anxious, tense and, for many, chronically insecure. A YouGov poll found that four out of 10 academics had considered leaving the sector as a result of health pressures. In a sector intended to promote the life of the mind, this does not seem to be a good way to do business. So far these strikes have received an encouraging level of support from students, some of whom have reportedly been warned by university authorities to stay away from picket lines. Overturning the wrong-headed priorities of our universities would certainly have the support of St John Henry Newman.
Publicație : The Guardian
Students: don't complain about your striking lecturers – join them
Students should come out in favour of the staff on strike, not feel anger towards them. It’s a matter of principle
This week, staff in 60 universities across the UK will take part in a strike led by the University and College Union (UCU). Their choice to strike has the full support of the National Union of Students (NUS) – but not all students have come out in favour of the action.
Unfortunately, I’ve heard many fellow students criticise the decision of lecturers to go on strike. Within a few hours after the industrial action was announced, a petition was launched calling for lost contact hours to be reimbursed.
Many are worried that the eight-day period may impact their end of term grades. They reason that they’re paying tuition fees, so they should expect a full term of teaching.
Of course, losing valuable time is frustrating for the one million students who could be affected. But the frustration is mutual among staff and students. Both feel that universities are being turned into businesses that are impersonal and poorly run. We should not direct our anger towards lecturers, but rather to the institutions forcing them to strike.
It’s not as if our tuition fees all go to our tutors. Academics’ pay has fallen by 17% in real terms since 2009. More than half are estimated to be on temporary contracts, and this precariousness only adds to the daily stress of teaching. A recent report found an “epidemic” of poor mental health among higher education staff. Meanwhile, the UCU reports a 15% gender pay gap, and pensions have also shrunk after changes to the Universities Superannuation Scheme (USS).
With our tutors working in these conditions, how can students expect to get the best out of them? As NUS vice president Claire Sosienski-Smith put it: “Students won’t be happy about having to miss lectures, but they’re not happy about studying in institutions where their staff are underpaid and overworked.”
It isn’t really true that this strike will damage our university careers. Some lecturers are ensuring their students won’t be completely abandoned, and many are leaving pre-prepared work and practical tips on how to make the most of this “lost” time. Lecturers care deeply about the academic success of their students. Why else would they do such a thankless job?
This strike will have a greater impact if universities see that the lecturers have the full support of their students and understand that changes must be made. We have a part to play in these strikes, to keep the pressure up to ensure fairer working conditions. I know I’m going to be asking my vice-chancellor what they’re doing to fix the problem.
Publicație : The Guardian
University strikes: Picket lines and cancelled lectures as tens of thousands of staff walk out
Shadow education secretary calls on institutions to ‘put students first’ and avoid action
Students are facing disruption as tens of thousands of university lecturers and support staff begin eight days of strike action in a dispute over pay, pensions and conditions.
More than 43,000 members of the University and College Union (UCU) are taking part in walkouts at 60 institutions across the UK this week, with more than one million students are set to be affected.
The general secretary of the UCU has warned that if a solution is not found, the action could be extended into the new year, which could potentially disrupt exams.
Picket lines are being mounted at campuses across the country, protests held and other forms of industrial action launched, including refusing to reschedule lectures lost to strike action.
Angela Rayner, shadow education secretary, has called on universities to put students first and avoid any further strike action by “bringing a reasonable offer back to the negotiating table”.
Ms Rayner said thousands are on strike because of the “increasingly marketised system” created by the Conservatives.
The union said there had been "strong shows of support" for strikes at the universities involved, adding that 3,500 workers have joined UCU in the three weeks since the strikes were announced.
Jo Grady, UCU general secretary, said: “We have been receiving news of solid support for the strikes across the UK. That support sends a clear message to universities that staff will not settle for pay cuts, increased pension costs or deteriorating conditions.
“We agree with Angela Rayner that universities should be putting students first and coming back to us with a better offer to try and avoid further disruption.
“We have seen thousands of people join the union in the few weeks since we announced this round of strikes and, if universities continue to refuse to negotiate seriously, more action with even more people involved could be on the cards.”
Pension reforms mean university staff will pay about £40,000 more into their pension but receive nearly £200,000 less in retirement, the UCU says.
Increased contributions and other changes to the universities superannuation scheme (USS) mean that many people are suffering substantial losses, the union has previously warned.
University leaders have said they will try to lessen the impact of the action and insist they want to work with the union to reach an agreement.
A spokesman for USS employers said: "It's important to remember that members voting 'yes' to strike action over pensions account for less than 10 per cent of the scheme's eligible membership.
"Universities are doing everything they can to ensure that students do not lose out. Online learning materials, libraries and student support services will remain available throughout this period to support students' independent study.
"Today we are reiterating our call to the union to focus its efforts on continuing talks to reach a joint and fair solution."
On the pay dispute, Helen Fairfoul, chief executive of UCEA, said: "We all regret any disruption, especially to students, that is caused by UCU's strike action that started today.
"The action UCU has called over its pay dispute is running at around a third of the UK universities that are party to the national pay negotiations, so 90 of these universities are seeing no action at all.
"We anticipate the impact will be mixed across the 57 universities where action has been called, as they vary greatly in both the size of the institution and the UCU branch."
Publicație : The Independent
La nécessaire formation des ingénieurs et des informaticiens aux bizarreries quantiques
Des chercheurs de la discipline regrettent le cloisonnement entre la physique et l’ingénierie. Mais certains masters et écoles d’ingénieur commencent à proposer des cursus en technologies quantiques.
« Pour accompagner le développement des technologies quantiques, il faut aussi une révolution dans l’enseignement », estime Alexia Auffèves, chercheuse CNRS à l’institut Néel. Il est vrai que les bizarreries quantiques ne sont enseignées pour l’instant que dans les cours de physique pour ceux qui s’orientent plutôt vers l’enseignement ou la recherche. Or, il s’agit maintenant de convaincre les ingénieurs et les informaticiens qu’ils peuvent aussi s’intéresser à ces questions.
« Je pense même que l’information quantique est une excellente porte d’entrée pour l’apprentissage de la mécanique quantique elle-même. Ses concepts sont peut-être même techniquement et mathématiquement plus simples à manier que ceux venus de la physique enseignés actuellement », estime la spécialiste, qui rappelle que chaque époque a abordé cette discipline avec les technologies du moment. D’abord le nucléaire, puis la physique atomique. C’est donc au tour de l’informatique, de ses portes logiques, ses algorithmes, ses protocoles de communication… de changer le regard sur la discipline.
Autre point à améliorer, « il y a encore trop de cloisonnement entre la physique et l’ingénierie, regrette Pascale Senellart, chercheuse CNRS et chargée d’une mission pour l’université Paris-Saclay, consistant notamment à définir de nouveaux cursus de formation. Les physiciens ne font pas forcément de bons ingénieurs. Par ailleurs, la physique elle-même est très thématique et forme des experts en matériaux, nanosciences, physique atomique… alors que ces sujets, du point de vue des technologies quantiques, sont en fait très liés. A l’inverse, les informaticiens n’ont pas assez de contacts avec le “matériel”. »
Multiplier les ponts
La spécialiste essaie donc de multiplier les ponts entre tous ces domaines, profitant de sa récente expérience d’entrepreneuse, depuis la création de Quandela, entreprise qui fabrique des sources de photons. Visiblement, les technologies semblent assez mûres pour que les ingénieurs puissent développer leur savoir-faire dans l’optimisation, le développement, le contrôle, le design, la certification… « Il faut augmenter la masse critique d’ingénieurs quantiques », tranche Pascale Senellart.
Petit à petit, la magie quantique descend donc des écoles doctorales vers les masters et les écoles d’ingénieurs. En Europe, aux Pays-Bas, l’établissement le plus important du domaine, QuTech à Delft, a une « académie », qui propose des cours en ligne ou avec des enseignants.
Publicație : Le Monde
« La population la plus touchée par la pauvreté, ce sont les jeunes »
Les étudiants sont 30 % à n’avoir aucune aide de leur famille, observe Antoine Dulin, du conseil d’orientation des politiques de jeunesse.
Antoine Dulin est président de la commission insertion des jeunes au conseil d’orientation des politiques de jeunesse et membre du CESE (Conseil économique, social et environnemental). Pour lui, il y a une augmentation de la précarité étudiante, avec des situations « indignes de notre pays » qui risquent de renforcer « la défiance de la jeunesse envers notre pacte social ».
La précarité étudiante s’est-elle aggravée ces dernières années ?
Le terme de « précarité » est toujours compliqué à définir, il porte sur les conditions monétaires mais aussi sur les conditions de vie. On sait qu’aujourd’hui un jeune sur cinq est en dessous du seuil de pauvreté. 22 % des étudiants se disent confrontés à des difficultés financières importantes, 5 % sont en grande précarité, d’après l’Observatoire national de la vie étudiante.
Chez les étudiants comme chez les jeunes, il y a une augmentation du nombre de personnes en situation de précarité. C’est indéniable au regard de différents indices. L’augmentation des demandes d’aide d’urgence de la part des étudiants : 3,5 % il y a vingt ans, 5 % aujourd’hui. De manière mécanique, la population étudiante a fortement crû, avec 500 000 étudiants de plus cette dernière décennie, donc proportionnellement, les étudiants sont plus nombreux à être concernés. Bien sûr, la précarité étudiante a toujours existé, mais, aujourd’hui, la population la plus touchée par la pauvreté, ce sont les jeunes.
Les difficultés financières des étudiants en précarité sont-elles plus sévères ?
Cela devient plus dur parce que le coût de la vie a augmenté, particulièrement celui du logement, qui représente 70 % du budget d’un étudiant. Le système des bourses sur critères sociaux n’a pas été réévalué en suivant l’inflation et il n’y a pas assez de logements étudiants.
Des professeurs voient des étudiants qui dorment dans leur voiture, entendent que certains ne mangent qu’une fois par jour. Que ce soit la Croix-Rouge, le Secours populaire, le Secours catholique… ces associations tirent la sonnette d’alarme, elles ont de plus en plus de jeunes qui demandent de l’aide alimentaire. Des organisations étudiantes, comme la FAGE, développent des épiceries sociales sur les campus, elles répondent à un besoin. Cela n’existait pas il y a vingt ans.
La démocratisation de l’enseignement ces dernières décennies – et c’est une très bonne chose – a mené à l’université des jeunes de milieu populaire qui n’y venaient pas jusque-là. Ces jeunes sont moins aidés par leur famille : 30 % des étudiants n’ont aucune aide de leur famille, 35 % dans les milieux populaires. Pour l’aide à son enfant, le différentiel entre un enfant de cadre et d’ouvrier est de 1 à 5 (460 euros contre 110 euros).
Publicație : Le Monde
« Les étudiants sont demandeurs d’une interdiction des écrans, pour éviter les tentations »
Dans les universités et les grandes écoles, les ordinateurs et les téléphones incitent à la déconcentration, avec des activités sans rapport avec les cours, analyse Juliette Robert, doctorante à l’université d’Auvergne.
Pour Juliette Robert, doctorante à l’université d’Auvergne, « les étudiants qui n’ont pas de restriction sur les écrans pendant les cours en souhaiteraient et ceux qui en ont une expriment ses avantages ». Elle a enquêté sur les pratiques numériques des étudiants en cours et leurs effets sur la concentration. Son mémoire de recherche en sciences de l’éducation, mené à l’université de Lorraine, a obtenu en 2019 un prix de l’Observatoire national de la vie étudiante.
A l’université, quels usages sont-ils faits des smartphones et des ordinateurs pendant les cours ?
Mon travail d’enquête portait sur les activités numériques et non numériques faites en cours. Elles ont été collectées à partir des déclarations spontanées des étudiants interrogés. On retrouve par ordre décroissant d’occurrence : les activités de divertissement (achats, visionnage de films, retouche de photos, lecture, maquillage, etc.), les activités relatives au social (réseaux sociaux, SMS, discussions avec les voisins, téléphoner), les activités ludiques (jeux sur ordinateur, sur smartphone, jeux sur papier, jeux vidéo), les activités de « gestion » de la vie (mails, préparation d’un voyage, etc.), les activités académiques (travail d’une autre matière, recherche d’informations sur le cours, etc.) et enfin les activités relatives à la physiologie (manger, boire et dormir).
Quels sont les facteurs à l’origine de la dispersion de l’attention des étudiants ?
L’utilisation des outils numériques sans lien avec le cours est provoquée par plusieurs types de facteurs. D’abord, l’importance accordée à la vie sociale, qui est parfois plus grande que celle accordée à la vie académique. Ensuite, une capacité de concentration limitée, et la grande facilité d’accès aux activités hors cours. Autres facteurs explicatifs : la volonté de gagner du temps, la dépendance aux outils numériques, le rythme social plus rapide, et qui influe sur le rythme de vie de l’individu.
L’ennui est un élément présent et important chez une grande majorité d’étudiants. Des facteurs liés à la situation d’enseignement influencent également le comportement en cours, à savoir une dépréciation de l’enseignant, le désintérêt pour la matière, la forme du cours peu structurée, le cours magistral, l’ambiance distrayante de la promotion, la pédagogie. Notamment lorsqu’il y a une faible interaction entre enseignant et étudiants, une absence de pause ou une attitude permissive de l’enseignant à l’égard des activités sans rapport avec le cours. Ou encore quand l’enseignant fait un mauvais usage du diaporama.
Publicație : Le Monde
Précarité étudiante : « On a tout le temps la crainte de faire la dépense de trop »
L’ensemble des syndicats étudiants appellent à la mobilisation le 26 novembre contre la précarité.
Ce sont des petits mensonges, des omissions, qui en disent plus long que des colonnes d’indicateurs chiffrés. « Quand ma maman me demande ce que j’ai mangé, je lui invente des repas, je lui dis que j’ai mangé, ça, ça et ça… », avoue un brin gênée Hind, étudiante en sociologie. Depuis la rentrée, il arrive régulièrement à cette jeune femme de 22 ans de « sauter au minimum un repas par jour », ou même de n’avaler « à peu près rien ».
Depuis la tentative de suicide d’Anas K., qui a dénoncé ses difficultés financières avant de s’immoler par le feu, le 8 novembre à Lyon, le sujet de la précarité étudiante est au cœur de l’attention ; au cœur aussi d’appels à la mobilisation lancés pour mardi 26 novembre par l’ensemble des syndicats étudiants. Mais pour ceux qui la vivent, il n’est jamais facile d’en parler.
« Je ne veux pas inquiéter mes parents, ils ne peuvent pas m’aider », reprend la Bordelaise, qui a dû rejoindre Lyon en septembre, où elle a obtenu une place en master. Sa mère vient de retrouver un emploi d’agent d’entretien en lycée, son père est au chômage, son frère et sa sœur font aussi des études. Ses premiers mois à Lyon, Hind les a passés entre la fac et sa chambre de 9 mètres carrés. Avec ses 450 euros de bourse, son loyer à 270 euros en logement Crous, son téléphone et ses transports à payer, ses APL qui tardent à arriver, elle « n’en voit pas le bout ».
Ketsia, en deuxième année de psychologie à Reims (Marne), a en commun avec elle le souci de « ne pas vouloir inquiéter sa famille », installée en Guadeloupe, et de vouloir « s’en sortir seule ». Ou presque : avec son frère, étudiant en musicologie, elle partage le loyer d’un deux-pièces près du campus de la Croix-Rouge qui absorbe la quasi-totalité de leurs bourses. Elle cherche un « petit boulot », mais n’a pas encore trouvé. « Ça va, je m’en sors », répète-t-elle avec pudeur. Elle a bien des oncles et tantes dans la région, et sait qu’elle est « toujours la bienvenue pour aller manger chez eux », mais elle ne veut pas « trop s’imposer ».
5,4 % en grande précarité
Pour « tenir la semaine », le panier de courses que Ketsia vient remplir chaque vendredi à l’Agoraé de Reims – la plus grande des épiceries sociales tenues par l’organisation étudiante la FAGE – est indispensable. Fruits et légumes frais, viande, conserves, riz, produits d’entretien… à 1,75 euro maximum le panier, et un abonnement de 7 euros par mois (9 euros pour un couple), Ketsia remplit frigo et placards, comme les quelque 340 autres bénéficiaires de ce petit supermarché achalandé par la Banque alimentaire. « J’ai fait le calcul, le même panier chez Aldi me coûterait entre 30 et 40 euros », souffle la jeune femme.
Publicație : Le Monde
|
