Un important filosof politic, profesor universitar și conducător de doctorat a dialogat despre premisele, efectele și consecințele legate de Brexit, dar și despre mediul academic, doar în lumina reflectoarelor Studioului BZI
Joi, 30 ianuarie 2020, la ora 15.00 în Studioul BZI LIVE s-a dialogat pe segmentul legat de Politica, rolul acesteia și implicațiile în viață noastră. În prim-planul ediției a fost momentul istoric și care a fost impact și efect total, chiar în aceste zile, pentru întreaga Europă! Premise, efecte, consecințe legate de faimosul Brexit, într-un dialog extrem de interesant alături de un apreciat și cunoscut specialist pe acest plan. De asemenea, au fost abordate elemente legate de mediul academic, proiecte, conferințe alături de prof. univ. dr. George Poede din cadrul Facultății de Filosofie și Științe-Social Politice din cadrul celei mai vechi universități moderne din țară – Alexandru Ioan Cuza (UAIC) din Iași! În esență, alături de specialistul de la Cuza s-a analizat, pe larg: ce înseamă semnarea Brexit-ului, efectele acestuia, dacă este pusa în pericol existenta Uniunii Europene, ce înseamnă asta pentru românii care se află în Regatul Unit sau pentru România, care este simbolul politic al momentului.
Cultura politica, discurs public, instituții guvernamentale și funcționarea acestora, Relațîi internaționale sau diplomație, politici publice
Pe de alta parte, elemente din zona culturii politice, discurs public, instituții guvernamentale și funcționarea acestora, Relații internaționale sau diplomație, politici publice au fost abordate alaturi de universitarul Poede! Acesta este filosof politic, profesor universitar și conducător de doctorat. În 2016 a fost nominalizat de către Ministerul Educației Naționale al Republicii franceze pentru Ordinul Palmelor Academice, în rang de Cavaler. În ultimii ani s-a implicat direct în organizarea de evenimente, conferințe sau dezbateri ce țin de Relațiile internaționale, Științe politice.
Preşedinţii Comisiei Europene şi Consiliului au semnat acordul cu privire la Brexit aprobat de Regatul Unit
De reliefat că, chiar pe 24 ianuarie 2020, preşedinţîi Comisiei Europene şi Consiliului au semnat vineri acordul cu privire la Brexit aprobat de Regatul Unit pentru a permite ratificarea să de către Parlamentul European, a anunţat şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Cu acordul oficial al Ursulei von der Leyen şi al lui Charles Michel, textul a fost supus acum atenţiei Parlamentului European în 29 ianuarie pentru ratificare. Iar, apoi, diplomaţîi statelor membre ale UE au aprobat în scris raportul, asigurând astfel retragerea în ordine a Marii Britanii chiar mâine, 31 ianuarie la miezul nopții.
Schimbări radicale! Este în pericol Uniunea Europeană?
Negociatorul şef al Uniunii Europene (UE), francezul Michel Barnier, a asistat la această semnare organizată la sediul Comisiei Europene la Bruxelles. Acordul a fost trimis la Londra pentru a fi parafat de către prim-ministrul Boris JOHNSON. Regina Elisabeta a II-a şi-a dat joi, 23 ianuarie 2020 consimţământul pentru textul care reglementează modalităţile separării după 47 de ani de apartenenţă a Marii Britanii la UE. Textul fusese deja adoptat definitiv miercuri seara de către parlamentul britanic.
Parlamentul EUROPEAN, ultima instanţă care se pronunţă cu privire la acord
Parlamentul European a fost ultima instanţă care s-a pronunțat cu privire la acord. Euro-deputaţii membri ai Comisiei pentru afaceri constituţionale au recomandat joi, 23 ianuarie, cu o foarte largă majoritate de 23 de voturi, împotriva a trei aprobarea textului în sesiune plenară derulată pe 29 ianuarie. Separarea oficială este însoţită de o perioadă de tranziţie până la sfârşitul anului 2020. Regatul Unit vă continua să aplice reglementările UE în această perioadă, fără a lua parte totuşi la deciziile comunitare. Aceasta vă permite o retragere calmă. Totul pentru a permite celor două părţi să-şi negocieze viitoarea relaţie, în special, un acord comercial.
Publicație : Bună Ziua Iași
Momente emoționante pentru un mare profesor universitar ieșean
Momente emoționante pentru un mare profesor universitar ieșean. Prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru, omagiat la Palatul Culturii, în prezența PS Petru Gherghel, fostul episcop al Diecezei de Iași a Bisericii Romano-Catolice
Muzeul Etnografic al Moldovei, din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” – CMNM Iași, a organizat marți, 28 ianuarie 2020, în Sala „Voievozilor” de la Palatul Culturii, seara muzeală „Ion H. Ciubotaru – Octogenar”, prin care a fost omagiat profesorul Ion H. Ciubotaru și activitatea dumnealui, având loc și lansarea unui nou număr al „Anuarului Muzeului Etnografic al Moldovei”. La eveniment a participat și PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iași.
Activitatea științifică a profesorului Ion H. Ciubotaru, pe care academicianul Alexandru Zub îl consideră un „reper ineluctabil în lumea celor care se ocupă de creația populară, de specificul național, de conservarea sistematică a valorilor noastre, îndeosebi a celor din Moldova, a fost prezentată de prof. univ. dr. Antonio Patraș, de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acest moment omagial a fost urmat de lansarea nr. XIX/2019 a „Anuarului Muzeului Etnografic al Moldovei”, prestigioasă publicație științifică, despre care a vorbit însuși prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru.
Volum dedicat catolicilor
Profesorul Ion H. Ciubotaru a consacrat 15 ani din cei 80 ai săi universului culturii populare din satele catolicilor moldoveni, efort materializat prin publicarea cărții „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare”, în trei volume, aparută la Editura „Presa Bună”. După apariția volumul I, în anul 1999, care tratează despre arhitectura tradițională, textilele de interior și portul popular de sărbătoare, și a volumului II apărut în 2002, unde s-a tratat despre obiceiurile familiale și calendaristice, în volumul III, apărut în anul 2005, prof. Ion H. Ciubotaru prezintă spiritualitatea populară: poezia obiceiurilor tradiționale, literatura populară și folclorul muzical.
Publicație : Bună Ziua Iași
Nicio universitate din UE nu mai este în top 25 cele mai bune universităţi din lume. Care este cauza
Brexit-ul afectează cercetarea universitară şi învăţământul universitar şi post-universitar: nicio universitate din blocul european nu se mai află în topul celor mai bune unităţi de învăţământ superior din lume.
Ieşirea oficială a Marii Britanii din Uniunea Europeană are efecte negative asupra Educaţiei. Un raport al Comisiei Europene arată că după acest „divorţ” nicio universitate din Uniunea Europeană nu mai este în top 25 cele mai bune universităţi din lume. Practic, Marea Britanie era cea care avea 5 universităţi în „liga I” a învăţământului superior mondial, ligă dominată de instituţiile americane, conform edupedu.ro.
Acordul de Retragere a Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost aprobat miercuri seara de către Parlamentul European cu 621 voturi pentru, 49 împotrivă şi 13 abţineri
Ieşirea Regatului Marii Britanii din construcţia comunitară înseamnă ieşirea Ununii Europene din topul învăţământului superior mondial. „Deşi primele universităţi au fost înfiinţate în Europa, cele mai bune universităţi din lume nu mai sunt tot europene”, se arată în raportul citat. Topul celor mai bune universităţi din lume este dominat de universităţile americane şi de câteva universităţi din Marea Britanie. Dar nicio universtate din UE 27 nu se află în vârf.
Liber la Brexit
Parlamentul European (PE) a ratificat miercuri Acordul de ieşire a Marii Britanii din UE. După vot, preşedintele PE, italianul David Sassoli, a avut un mesaj pentru britanici.
S-au înregistrat 621 de voturi ”pentru” şi 49 ”împotrivă”. Au fost şi 13 abţineri.
După vot, preşedintele PE David Sassoli a declarat că europarlamentarii sunt profund întristaşi să vadă că Marea Britanie părăseşte UE.
Votul din Parlamentul European are loc după finalizarea procesului de ratificare în Regatul Unit şi după avizul favorabil dat săptămâna trecută de Comisia pentru afaceri constituţionale din PE.
Publicație : Adevărul
Anti-abortion protests anger Cardiff students
University has been targeted after students’ union adopted official pro-choice stance
Students at Cardiff University have expressed anger after anti-abortion activists returned on the first day of the new term to protest outside the students’ union.
It was the fourth demonstration to be held at the university in recent weeks and again featured large-scale graphic images, which students say cause “undue distress and trauma”.
An external anti-abortion organisation called the Centre for Bioethical Reform UK (CBR UK), which recently targeted the pro-choice Labour MP Stella Creasy, is behind the series of protests.
On Monday, members posted a photo of the latest Cardiff demonstration on Facebook with the message: “Back outside Cardiff uni for the first day of term as we continue our educational displays for the students. Here until 14:00.”
Cardiff students have found themselves the focus of anti-abortion demonstrations after the students’ union voted last November to adopt an official pro-choice stance. Students have set up a pro-choice society.
Though the UK student body is overwhelmingly pro-choice, in recent months the anti-abortion lobby has become more visible on campuses as supporters try to capitalise on an ongoing debate about freedom of speech in universities.
There are now an estimated 14 anti-abortion societies in university student unions around the UK, including at Cardiff. Some student unions have been threatened with legal action if they try to prevent anti-abortion groups from opening on campus.
Jackie Yip, the president of Cardiff University students’ union, said it had received complaints about Monday’s protest from staff, students and members of the local community, who said the displays were causing “significant distress and upset”. She was concerned too that the graphic imagery was posted near a nursery, in clear view of children.
“The welfare of our staff and students is a priority, that is why we are seeking support in preventing the continuation of these displays,” she said. “This is not about suppressing freedom of speech. This is about calling out harassing behaviour and showing compassion to those who feel affected by these actions.”
In an earlier Facebook post, Yip said: “We are speaking to the local council, the university and the police to build a case that these actions are causing undue distress and trauma to our students.”
A spokesperson for Cardiff University said it encouraged freedom of speech, robust academic debate and the right to peaceful and lawful protest, but warned that protesters would be reported to police if there was any evidence of law-breaking.
“We recognise the strength of feeling and the university is monitoring the situation and continues to work alongside our students’ union and other partners to do everything we can to address these concerns,” the spokesperson said.
There is concern that a visit to Cardiff next month by Dr Pam Lowe, a senior lecturer in sociology and policy at Aston University who researches anti-abortion activism across the UK, could be targeted by protesters.
She recently told the Guardian: “The anti-abortion movement has collectively recognised they have got an ageing population. They are setting out strategically to try to engage more younger people and get younger people advocating against abortion.
“This is a deliberate policy, that’s quite new. It’s an orchestrated campaign, but where exactly it originates is unclear to me. “There’s no sign that it’s really being successful at the moment.”
CBR UK denied any misconduct and said the students were part of “a generation who have sadly been convinced into thinking that ideas are violence and universities a place where everyone must hold the same view”.
Publicație : The Guardian
Scotland is tackling barriers for estranged students – the rest of the UK should do too
This week the Scottish government announced the first review of its kind into estranged young people in universities. This will bring vital recognition for those who exist off the radar of the care system but have no relationship with their parents. Not only will it gather data on these people for the first time, it will consider extending to them the bursary and corporate parenting entitlements that care-experienced young people receive. This is a critically important move.
We often assume that when it comes to serious family difficulties the care system will step in for young people, and that someone, somewhere will notice. And we assume that when they notice, they will act. However, for estranged young people, the care system has often let them down. Either the system failed them and didn’t act, fobbed them off as they were approaching 16, or had no remit to intervene and help with their family difficulties.
Some estranged young people that my charity, Stand Alone, has met were too ashamed to tell anybody what they were going through, conflicted by their love for an abusive parent, or feeling the burden of being the only carer of an abusive parent. For others, there’s no choice. They have been disowned from their family for coming out as LGBTQ+, transitioning, or turning down an arranged marriage, or for being unwanted baggage in a parents’ new marriage. Disownment and threats of disownment, in my view, is one of the severest forms of emotional abuse and coercive control.
Whatever the circumstances, they have no parental relationship to rely on for support. It may be hard for us to accept that families act this way, but as a society we may compound their trauma and let them down further by ignoring them. Local authority systems in all four nations have not been set up to recognise or support these young people. As they are left to self-remove, or are disowned and cast out of the family home, they are effectively invisible in society. Worse, many are met with doubt.
The realities of this position are stark. Some make it to homeless shelters and charity housing programmes. Others may find informal and often precarious arrangements with other family members, or sofa-surf on the couches of friends. It is from these transient places that they try and find their way into universities.
In all of these patterns of family breakdown, young people are left lacking family capital: they have no financial, material and emotional support. As they enter university, research suggests that they are stretching a loan intended for nine months over 12, struggling to find guarantors or deposits for accommodation. At the end of their studies, these young people face a cliff edge, and are too often staring down the barrel of homelessness.
I have long admired the work that has developed with care-experienced students in Scotland. It shows a different standard of social fabric. Any young person with any experience of care, at whatever age, is entitled to a full bursary and corporate parenting structure, which carries additional safeguarding responsibilities, through university. Extending this support to estranged young people seems only fair, since research shows that they face similar barriers. They are three times more likely to drop out of university than the average student, are less likely to be integrated into the student community and lack a safety net to fall back on.
Perhaps the most important aspect of Scotland’s announcement is the affirmation that politicians take estranged students’ struggles seriously. Their truth has been seen and believed, and the importance of supporting them in higher education has been acknowledged.
Conversely, although in England the Office for Students’ plans to widen access to top universities for disadvantaged students are well intentioned, they miss the mark. Disadvantage should not only be defined by what area you come from, but by the strength of family capital you have.
We must now ask English, Welsh and Northern Irish governments to think differently, as is starting to happen in Scotland. They must tackle the underlying assumptions in the higher education system that family will help financially and emotionally.
Publicație : The Guardian
Why would private schools get to dictate who is ‘suitable’ to go to university?
University admissions are already stacked in favour of the privately educated. They need to be more representative
Though left and right alike declare that birth shouldn’t determine where you go to university, a fierce debate still rages about Oxbridge access. This time, complaints come from the Headmasters’ and Headmistresses’ Conference (HMC), which represents private schools, in response to proposals from the Office for Students to increase the number of disadvantaged students studying at England’s elite universities by 6,500 each year from 2024-25.
Making admissions processes fairer won’t just be about numbers: it will require a radical cultural shift
To illustrate the absurdity of these claims, consider the current proportion of poorer students at universities such as Oxford, which counts 15 students from the UK’s wealthiest neighbourhoods for every one from the most disadvantaged. The HMC claims, somewhat hysterically, that the move will squeeze out middle-class students by discriminating against private schools, insisting that admissions should be focused on “truly suitable students” rather than “class”.
The private sector accounts for 7% of all schools, yet its graduates already enjoy a wildly disproportionate amount of airtime: they account for 65% of senior judges, 29% of MPs and 43% of top journalists. For the minority of working-class applicants who do make it to elite universities, the entrenched prejudices they face can be debilitating. I arrived at Oxford from a state school in Birmingham and spent years attempting to shake off my sense of socioeconomic difference.
We should interrogate what the HMC means by that sticky term “suitability”. The very notion of intelligence is confused with the hallmarks of a private education. The confidence of a privileged education often carries you further in a university admissions process than determination or rigour. Private schools furnish children with the rhetorical skills and professional veneer to ensure that questions of competence and ability never really matter. Given how successful the private sector has been in supplanting our understanding of intelligence with these qualities, making admissions processes fairer and more representative of society won’t just be about numbers: it will require a radical cultural shift.
At the root of the frustrations about Oxbridge access is the idea that people should have the freedom to buy their offspring access to the upper echelons of the professional society through sending them to private schools, without acknowledging the inequality and discrimination inherent in that aspiration. Among those angered by the news that fewer privileged students will be offered Oxbridge places in the future, I’m sure there will be many who consider themselves fair-minded and progressive.
But discussions of inequality, lack of diversity and underrepresentation are futile if they fail to acknowledge the one factor underscoring and exacerbating them all: class.
Publicație : The Guardian
Les universités du Pays-Bas attirent les étudiants français
Enseignement en anglais, frais de scolarité abordables: les études aux Pays-Bas attirent les étudiants français. Voici nos conseils pour réussir votre inscription à l’université.
«J’ai choisi l’université de Groningen car elle est très réputée, classée 73e au palmarès mondial 2020 du Time Higher Education», assure Armel Boucher, étudiante française en bachelor de droit international et européen.
Les Pays-Bas ont de plus en plus la cote. Entre 2011 et 2016, ce pays a connu une hausse du nombre d’étudiants français de 128 %, selon Campus France, avec 1 430 étudiants d’origine française.
«Les frais de scolarité néerlandais sont très inférieurs à ceux des pays anglophones »Mariët Robert, fondatrice d’Ulysse International Studies
La qualité de l’enseignement supérieur est très appréciée. Même s’il faudra tout de même se mettre au néerlandais, plus de 2 000 programmes sont entièrement enseignés en anglais. Et parmi les 13 universités publiques, sept font partie du top 100 du classement du Times Higher Education.«L’autre raison est financière. Les frais de scolarité néerlandais sont très inférieurs à ceux des pays anglophones», souligne Mariët Robert, fondatrice d’Ulysse International Studies, spécialiste des études à l’étranger. «Pour l’année académique 2020-2021, les étudiants français doivent payer 2 143 euros l’an», précise Carolyn Barr, chargée des relations internationales de l’université de Leiden.
Le système néerlandais est bien plus simple qu’en France. Il existe 13 universités publiques de recherche, 10 collèges universitaires, des collèges spécialisés, des universités de recherche et 36 universités de sciences appliquées proposant des programmes internationaux. Sur place, les étudiants apprécient la pédagogie, plus concrète. «Selon moi, les cours sont plus pratiques. Nous avons beaucoup de projets de groupes, de présentations et de rapports à faire», témoigne Nicolas Geleijns en bachelor en sciences de l’environnement à l’université d’Avans. Quant à Delphine Duvieusart, étudiante à l’université de Leiden, elle apprécie le côté pluridisciplinaire. «Je suis des cours de sciences politiques, d’études environnementales, d’économie mais aussi de sociologie, d’anthropologie, de mathématiques et de philosophie. Je ne me spécialiserai qu’à la fin de la première année», s’enthousiasme-t-elle.
L’inscription se fait via le site Studielink
Ces universités bénéficient en outre de partenariats prestigieux avec des écoles ou universités françaises. Ainsi, la Rotterdam School of management compte comme partenaire HEC.
Enfin, l’admission reste simple. «J’ai rempli un dossier avec mes bulletins de lycée et mes notes du bac. J’ai aussi rédigé un CV et une lettre de motivation. Une fois que le dossier est accepté, l’inscription se fait via Studielink, la plateforme d’enregistrement néerlandaise officielle», explique Diane, en deuxième année de bachelor de pharmacie à l’université de Groningen. Les notes obtenues en classe de première sont les plus importantes. Et un bon niveau d’anglais est requis. Delphine a passé le test de Cambridge. «Tous les cours sont en anglais à l’université de Leiden. Il faut donc le niveau C1», précise-t-elle. Mariët Robert alerte sur les dates de clôture des inscriptions qui différent au sein d’une même université en fonction des programmes. Les dates limites de candidature s’étendent du 15 janvier à mai ou juin. Seule ombre au tableau, le logement. Il n’est pas aisé de se loger aux Pays-Bas.
Publicație : Le Figaro
Pour les étudiants boursiers, l’épreuve du prêt bancaire
Faute de garants solvables, certains élèves admis dans des écoles de commerce ont des difficultés pour financer leurs études. Des solutions existent, mais varient selon les profils et les établissements.
Après deux années de classe préparatoire en économie, Agathe a été reçue au concours de l’Ecole de management (EM) de Strasbourg, son premier choix. Très vite, elle déchante : les unes après les autres, les banques refusent de lui accorder le prêt nécessaire au financement de ses études – les frais de scolarités s’élèvent à plus de 8 000 euros par an et ne sont pas couverts par sa bourse du Crous. On répond à Agathe qu’elle n’a pas de garants solvables, c’est-à-dire capables de rembourser les mensualités en cas de difficulté. Ses parents, retraités et avec peu de moyens, ont déjà un prêt à la consommation en cours, et sont locataires de leur appartement au Havre. « Dans toutes les banques, on me disait : “Ah non, pour un prêt de 27 000 euros, ça va être trop juste.” J’avais envie de pleurer. J’avais fait une prépa, j’avais eu une école que je voulais, et tout était complètement foutu. »
Agathe essaie de recourir aux prêts étudiants garantis par l’Etat, dont le montant maximal s’élève à 15 000 euros, mais elle s’y prend trop tard – la date de la commission d’attribution était déjà passée. Quand elle se tourne vers son école, c’est la douche froide : l’EM Strasbourg lui propose une « aide exceptionnelle de 60 euros ». En désespoir de cause, Agathe entame alors des démarches pour s’inscrire à l’université, en licence de langues, mais au dernier moment, une banque accepte de lui prêter de l’argent : « Mon frère a avancé le loyer de mes parents pendant trois mois, et c’est passé juste, juste. » L’EM Strasbourg déplore l’expérience d’Agathe. Laure Landspurg, responsable du service bourses et action sociale de l’école, essaie d’aider les étudiants dans ce type de situation, mais reconnaît qu’en période de rentrée il peut y avoir une certaine « fatigue » de l’équipe administrative « face à des jeunes qui n’ont pas prévu leur budget ».
Des étudiants peu informés
Dans un contexte d’augmentation des frais de scolarité des écoles de commerce (jusqu’à 15 800 euros par an à l’ESCP, à Paris, en 2019), combiné à une hausse des loyers dans les métropoles, les étudiants boursiers font face à de réelles difficultés pour financer leurs études dans l’enseignement supérieur privé. D’autant qu’ils sont généralement peu informés sur le sujet et sur les différentes aides existantes.
A la Société générale, le taux affiché pour les prêts étudiants est de 0,89 %, avec des frais de dossier de 30 euros et un remboursement différé qui ne commence qu’à la fin des études. Pourtant, comme le souligne Solène Le Her, cheffe produit crédits à la consommation à la Société générale, si la banque ne fait pas « de différence de traitement entre les élèves boursiers et les non-boursiers », elle doit s’assurer que l’emprunteur est solvable. « Un jeune étudiant n’a pas de revenus, donc si on ne regardait que sa situation, on ne pourrait pas lui prêter », rappelle-t-elle. Avoir un ou des garants reste donc indispensable, et la Société générale reconnaît que « s’ils ont un revenu modeste et déjà un prêt en cours, l’obtention du prêt est compliquée ».
Publicație : Le Monde
Università, a Urbino il secondo corso online più apprezzato al mondo
Dieci lezioni che affronta il senso profondo del digitale: la forza della tecnologia dalla Preistoria al giorno d'oggi
ROMA – L’Università degli studi di Urbino può vantare il secondo corso online più apprezzato al mondo. Il riconoscimento arriva da un aggregatore nordamericano e indipendente, ClassCentral (Mountain View, California), che ha ordinato oltre ventimila recensioni su 2.400 Moocs internazionali, corsi online, appunto, tenuti nel 2019 e seguiti da oltre venti milioni di studenti.
Il corso italiano è “Umano Digitale”, è tenuto dal professor Alessandro Bogliolo, informatico, e in modo interdisciplinare – Bogliolo ha chiesto sostegno volta per volta a dieci colleghi per le singole lezioni – vuole recuperare il significato profondo dell’aggettivo “digitale” riconoscendone le tracce nella storia dell’umanità.
La classifica di ClassCentral è stata pubblicata il 26 gennaio, il corso dell’Ateneo di Urbino è erogato in lingua italiana su una piattaforma sviluppata in Accademia. Il corso premiato parte dalla definizione del termine “digitale” per avventurarsi in un viaggio nel tempo che, partendo dalla Preistoria, riconosce nelle capacità umane di astrazione e di rappresentazione simbolica l’origine e la forza di ogni tecnologia, compresa l’Informatica. “E’ digitale tutto ciò che può essere rappresentato come sequenza di simboli convenzionali”, dice Alessandro Bogliolo. “Partendo da questa definizione si può riconoscere la natura intrinsecamente digitale del linguaggio, della scrittura e persino della musica, comprendendo a fondo il ruolo centrale che le nostre capacità di rappresentazione simbolica e di narrazione hanno avuto nella storia dell’umanità”.
Il corso affronta il tema del digitale da punti di vista complementari, affidati a docenti e ricercatori universitari con competenze specifiche: Fabio Martini, paletnologo, Gloria Rosati, egittologa, Flavia Frisone, epigrafista, Edoardo Barbieri, storico del libro, Giorgio Vallortigara, neuroscienziato, Cristina Pierantozzi, linguista, Alberto Casadei, italianista, Roberto Giuliani, musicologo, Cristiano-Maria Bellei, antropologo, Gabriele Marra, giurista.
Il ciclo di lezioni è sviluppato insieme a Rai Scuola, che ha prodotto un programma televisivo, “Il digitale”, le cui puntate, disponibili su Rai Play, sono parte integrante dello stesso Mooc. Il corso, accreditato ai fini della formazione dei docenti, è stato attivato nel 2019 ed è liberamente accessibile online all’indirizzo https://mooc.uniurb.it/digimooc/.
Alessandro Bogliolo è professore di Sistemi per l’elaborazione dell’informazione all’Università di Urbino e nel 2016 portò l’Ateneo al primo posto della classifica internazionale con il Mooc “Coding in your classroom, now”, che ha cambiato il panorama della formazione per gli insegnanti e contribuito al miglioramento del rapporto tra università e scuola. “La didattica aperta è uno strumento straordinario di divulgazione scientifica che attiene alla responsabilità sociale degli atenei”, dice Bogliolo. “Sono convinto che i corso online siano lo strumento ideale attraverso il quale le università possano offrire al sistema formativo spunti e contenuti di prima mano”.
I Moocs nascono all’Università di Stanford nel 2011 e in Italia, dopo la naturale fase Far West affidata principalmente alle università telematiche, nel 2018 ha conosciuto un approccio più sistematico e popolare. Nel mondo (dati 2017) le lezioni online con esame finale sono seguiti da 73 milioni di utenti, non necessariamente studenti in età universitaria. Oggi si stimano 400 corsi nelle reti degli atenei italiani.
Publicație : La Repubblica
|
