1 februarie 2020
Universitatea „Cuza”, prima în clasamentul universităților câștigătoare în competiția națională pentru fondurile Programului SEE
Candidatura Universității „Alexandru Ioan Cuza” pentru noul proiect de mobilitate al Mecansimului Financiar al Spațiului Economic European – SEE a fost aprobată de către Agenția Națională pentru Programe Comunitare în domeniul Educației și Formării Profesionale – ANPCDEFP, cu cel mai mare grant instituțional la nivel național. Este vorba de o finanțare de peste un sfert de milion de euro
După o întrerupere națională de doi ani, programul a fost relansat în 2017, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – UAIC participând de atunci în fiecare an la competiția SEE cu o propunere de proiect pregătită în cadrul Serviciului Relații Internaționale, în colaborare cu coordonatorii Erasmus din facultăți. De la reluarea programului și până în prezent, s-a menținut pe prima poziție în clasamentul universităților câștigătoare, acesteia fiindu-i acordat cel mai mare grant pentru finanțarea stagiilor studențești și a celor adresate personalului didactic și administrativ. Candidatura depusă de UAIC în anul 2019 a intrat în competiție alături de alte 11 universități.
Finanțare de aproximativ 300 de mii de euro. Este cea mai mare sumă primită de o universitate din România
Noul proiect va fi demarat la UAIC începând cu luna iunie, 2020. Finanțarea este de 297.960 de euro, aproape o treime din totalul granturilor (990.000 de euro) și cu mai mult de 50 la sută față de grantul imediat următor acordat altei universități din România. De remintit că, în anul academic 2018-2019, UAIC a finanțat din fondurile programului SEE un număr de 66 de stagii studențești și ale personalului didactic și administrativ. Acestea s-au desfășurat în statele non-Uniunea Europeană membre ale Spațiului Economic European (Norvegia, Islanda și Liechtenstein). Activitățile desfășurate de cei 66 de beneficiari au contribuit la dezvoltarea profesională și academică a acestora prin dobândirea de cunoștințe teoretice și practice solide într-un mediu academic, lingvistic, social și economic diferit. Totodată, stagiile finanțate din fondurile programului SEE au promovat excelența academică și au susținut dezvoltarea instituțională prin facilitarea schimbului de bune practici între instituțiile partenere.
Publicație : Bună Ziua Iași
ADR Nord-Est, vizită oficială la UAIC
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) a primit vineri, 31 ianuarie 2020, vizita oficială a unei delegații de la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est (ADR Nord-Est), condusă de domnul Vasile ASANDEI, Director General, care a participat la o ședință extraordinară a Consiliului de Administrație al UAIC. La întâlnirea condusă de prof. univ. dr. Tudorel TOADER, Rectorul Universității, au mai participat prorectori, decani, directorii stațiunilor de cercetare ale UAIC dar și reprezentanți ai structurilor administrative din Universitate implicate în elaborarea și implementarea de proiecte.
„Ne bucură prezența conducerii ADR Nord-Est, care a venit la noi cu gândurile cele mai bune. Avem deja o tradiție de colaborare fructuoasă și le mulțumim pe această cale pentru sprijinul acordat în implementarea proiectului de reabilitare a corpului E și avem încredere că vom obține finanțarea și pentru corpul O. Sper să găsim împreună și alte forme de continuare a colaborării, să construim un sediu nou și modern pentru Institutul de Cercetare Interdisciplinară și să armonizăm direcțiile de evoluție pe care comunitatea noastră academică le propune cu oportunitățile de finanțare oferite de ADR-Nord Est.” (prof. univ. dr. Tudorel TOADER, Rectorul UAIC)
În cadrul ședinței, reprezentanții ADR-Nord Est au prezentat prioritățile și obiectivele specifice exercițiului financiar european pentru perioada 2021-2027, s-a discutat despre oportunitățile de finanțare pentru Programul Operațional Regional prin intermediul Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est în perioada următoare și despre bune practici în accesarea de fonduri europene, pentru implementarea cu succes a proiectelor propuse de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
„Avem o colaborare foarte bună cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, suntem conștienți că noi nu putem face nimic bun fără parteneri de încredere. Ne aflăm într-un punct foarte important care va defini dezvoltarea acestei regiuni în următorii 10 ani, un punct în care pregătim următorul exercițiu financiar, ceea ce reprezintă o mare oportunitate. Această pregătire o putem face doar împreună cu actorii cei mai implicați din regiunea de Nord Est, iar dumneavoastră sunteți unul dintre ei.” (Vasile ASANDEI, Director General al ADR Nord-Est)
Colaborarea dintre UAIC și ADR Nord-Est este una solidă, un exemplu în acest sens fiind proiectul Consolidarea, reabilitarea, modernizarea și echiparea clădirii corpului E a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași”, care a obținut o finanțare de 17.478.081 lei (aproximativ 3.6 milioane de euro) în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020, Axa prioritară 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale. Tot în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020 se află în faza de evaluare finală proiectul Consolidarea și refuncționalizarea clădirii corpului O al UAIC, cu o finanțare de peste 14 milioane de lei.
Publicație : Bună Ziua Iași
Veste importantă, primită de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării, pentru o mare universitate din Iași
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” – UAIC din Iași a obținut de la Ministerul Educației și Cercetării – MEC o finanțare de peste 250.000 de lei pentru proiecte extracurriculare. Mai exact, vorbim de 265.000 de lei pentru implementarea a 23 de proiecte, suma fiind aproape triplă față de cea alocată în anul 2016. În luna octombrie a anului 2019, Ministerul Educației și Cercetării a solicitat UAIC propuneri de proiecte extracurriculare eligibile pentru finanțare în baza Ordinului 5052/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind alocarea de fonduri de la bugetul de stat instituțiilor de învățamânt superior de stat pentru organizarea și desfășurarea activităților extracurriculare-științifice, tehnice, cultural-artistice și sportive naționale, precum și a celor pentru studenții capabili de performanțe. Universitatea „Cuza” din Iași a propus 39 de proiecte, din care se vor implementa 23.
Ce proiecte vor fi implementate
În acest context, „Cuza” va implementa următoarele proiecte: conferința studențească de cercetare psihologică și educațională (Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației); Tech Ideas – startup-uri în tehnologie pentru studenții de la Informatică Economică (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor); Club de dezbateri în Limba engleză (Facultatea de Litere); Vizită practică afaceri internaționale Constanța – AISI (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor); Sesiunea de comunicări științifice – Chimia, frontieră deschisă spre cunoaștere (Facultatea de Chimie); FII Code (Facultatea de Informatică); Excursie didactică – La 100 de ani de la Marea Unire (Facultatea de Istorie); Sesiunea științifică anuală a studenților naturaliști (Facultatea de Biologie); Școala de vară – Fii student antreprenor (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor); Conferința științifică studențească Universitaria (Facultatea de Educație Fizică și Sport).
Model European Union (Facultatea de Drept); Congresul Național al Studenților de la Științe Umaniste și Social Politice (Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice); Workshop cultural artistic pentru promovarea cântului coral (Facultatea de Teologie Ortodoxă); Vizită de studiu in Ținutul Buzăului (Facultatea de Geografie și Geologie); Comunicarea științei și studenții UAIC- Noaptea cercetătorilor (Facultatea de Fizică); Săptămâna socială a studentului (Facultatea de Teologie Romano-Catolică). Colocviul Național Studențesc „Mihai Eminescu” (Facultatea de Litere); Turism ecologic și orientare turistică studențească (Facultatea de Educație Fizică și Sport); Biodiversitatea ca resursă (Facultatea de Biologie); Sesiunea de comunicări științifice studențești în domeniul studiilor europene (Facultatea de Drept); Vizită de studiu a studenților de la FEAA la BVB și CFA (Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor); Sesiunea națională de comunicări științifice (Facultatea de Matematică); Excursie de lucru în vederea vizitării unor instituții de asistență socială și instituții culturale din alte localități (Facultatea de Teologie Ortodoxă.)
Publicație : Bună Ziua Iași
„În Iaşi mai există cel mult 20 de arheologi, în instituţiile de cercetare ale statului”
La Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, studenţii au posibilitatea de a opta între a studia activităţile umane din trecut, aplicate prin recuperarea şi analizarea culturii materiale şi a datelor de mediu lăsate în urmă, care includ artefacte, arhitectură şi peisaje culturale. Cu toate acestea, nu sunt foarte mulţi cei care doresc să se specializeze în arheologie, deoarece lipsesc perspectivele unei cariere în domeniu pe teritoriul ţării, din pricina lipsei de locuri de muncă în muzee, academii sau universităţi, urmare a lipsei de fonduri pe care statul le alocă cercetătorilor. Aceasta a fost şi tema discuţiei purtate cu conf. univ. dr. Vasile Cotiugă, muzeograf, politician şi profesor al Facultăţii de Istorie din cadrul UAIC.
- Spuneţi-ne, domnule profesor, cum a evoluat Departamentul de Arheologie al Facultăţii de Istorie din momentul în care a fost înfiinţat şi până în prezent?
- Lucrurile stau bine, dar în acelaşi timp stau şi rău. Stau bine din punct de vedere instituţional, deoarece prin lege există posibilitatea de a se organiza la Facultatea de Istorie, în cadrul a ceea ce numim foarte general „ştiinţă istorică”, Specializarea de Arheologie, chiar de la nivel de licenţă. Şi spre bucuria multor studenţi, acum aproape 15 ani s-a înfiinţat o specializare de sine stătătoare în domeniul arheologiei. Pentru ca programul acesta să fie desfăşurat şi finanţat din bugetul de stat este nevoie de o grupă de 25 de studenţi doritori să studieze această ştiinţă. Ţin minte că acest lucru s-a întâmplat doar într-un singur an, când au fost în jur de 28 de viitori studenţi care au aplicat la înscrierea la Facultatea de Istorie specializarea arheologică. Acela a fost primul an în care s-a reuşit întemeierea unei grupe complete la nivel de licenţă. După aceea nu au mai existat asemenea cazuri în care la fel de mulţi studenţi să aplice pentru a studia în acest domeniu. Au existat poate 15, până în 20 de aplicanţi, fapt care nu a mai permis să fie înfiinţată o grupă la licenţă care să funcţioneze independent de celelalte materii.
„Avem program de masterat de multă vreme, acesta fiind susţinut atât de către Universitate, cât şi de Facultate, de către profesorii care predau la acest master, chiar dacă au fost moment când grupa era subţire, deoarece au fost momente când am avut înscrişi între 5 şi 7 studenţi, în total”.
- Dar cursurile de arheologie au continuat şi s-au diversificat...
- Asta nu înseamnă că în cuprinsul specilizării generale „Istorie”, la Facultatea de Istorie, nu s-au desfăşurat cursuri, seminarii şi laboratoare de arheologie. Acestea fac parte integrantă, să spunem, din programa de la această specializare şi îi privesc în special pe cei care parcurg anul întâi de studii şi pe aceia care optează pentru a studia arheologia mai departe. Pentru aceştia din urmă sunt cursuri speciale, în anul 3, de arheologie. Prin urmare, acest suport instituţional există oarecum atunci când vine vorba de pregătirea studenţilor în domeniul arheologiei la nivel de licenţă. Stăm, însă, şi mai bine la nivelul de masterat, pentru că în cadrul Facultăţii de Istorie există un program de master de „Arheologie, artă şi istorie antică”. Tema masteratului acoperă la modul general o paletă destul de largă, de la preistorie până la istoria antică, însemnând arheologie, izvoare scrise, istorie şi artă antică. Avem program de masterat de multă vreme, acesta fiind susţinut atât de către Universitate, cât şi de Facultate, de către profesorii care predau la acest master, chiar dacă au fost moment când grupa era „subţire”, deoarece au fost momente când am avut înscrişi între 5 şi 7 studenţi, în total.
- Care este stadiul în care se află în acest moment cursurile de arheologie din învăţământul superior ieşean şi în ce măsură mai sunt acestea frecventate de către studenţi?
- În mare parte, pe an, la nivel de licenţă absolvă în jur de 15 studenţi, dintr-un total de 60, care s-au orientat pe studierea istoriei antice şi a ştiinţelor arheologice. Dintre aceştia 15, aproximativ jumătate, poate mai mulţi, aleg să îşi continuie studiile şi să se specializeze în domeniul arheologiei la nivel de masterat. Aproape 80% dintre cei care îşi scriu dizertaţia, după aceea, se înscriu şi la doctorat, la aceeaşi specializare. Există profesori arheologi care au dreptul de conducere a unei specializări doctorale în domeniul arheologiei şi istoriei antice. Din acest punct de vedere, stăm bine. Dintr-o altă perspectivă aş putea spune că stăm cel mai bine din România, deoarece în anul 2006 am obţinut o finanţare de aproximativ 2,4 milioane de euro în cadrul aşa numitelor platforme de formare şi cercetare interdisciplinară. Noi organizând, la Facultatea de Istorie, împreună cu alte grupuri de profesori şi de specialişti de la alte facultăţi din universitatea noastră, precum arhezoologii şi arheobotaniştii de la Facultatea de Biologie şi grupul care lucrează în domeniul geneticii, profesorii de la Facultatea de Geografie, care se ocupă geomorfologie, de paleomediu, de cercetarea mediului înconjurător din vremurile trecute, apoi cu specilişti de la Facultatea de Fizică, mai ales pentru investigaţiile fizice asupra artefactelor descoperite în cadrul săpăturilor arheologice; şi, nu în ultimul rând, cu un nucleu foarte dinamic şi cu rezultate excepţionale, condus de profesorul Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă.
„Am reuşit la Universitatea noastră să închegăm o structură a învăţământului arheologic, lucru care la alte universităţi din ţară nu s-a reuşit. Au început, şi acolo datorită scăderii numărului de studenţi au fost nevoiţi să închidă programele de masterat în domeniul arheologiei, şi chiar şi de licenţă”.
- Facultatea de Teologie Ortodoxă...?
- O să vi se pară – poate - supspect, dar la Facultatea de Teologie există o specilizare pe ceea ce înseamnă Patrimoniu Cultural şi Restaurare, unde domnul profesor Sandu a fost titular la disciplinele legate de investigaţii chimice. El a creat acolo un grup şi un laborator foarte performant, care s-a alăturat acestui program şi astfel am pus bazele unui nucleu integrat de cercetare interdisciplinară în domeniul arheologiei, cunoscut prescurtat sub numele de „Arheoinvest”. Aşadar, structura educaţională este bine închegată şi există şi potenţialul de cercetare, care este bine echipat cu diverse tipuri de echipamente în vederea cercetării interdisciplinare, cred că în total aceste dotări au costat în jur de 3 milioane şi ceva de euro, ceea ce ne-a permis să facem cercetări arheologice în diferite zone din România, Europa şi din Rusia, Afganistan şi Iordania, unde există un potenţial arheologic foarte ridicat. Grupul care s-a format, un grup numeros, sprijinit foarte bine şi de către Universitate, s-a specializat în timp şi a făcut cercetări multiple, iar rezultatele nu au întârziat să apară, fiind un grup foarte activ cu publicaţii în marile reviste de arheologie din lume. Membrii grupului au publicat cărţi la edituri din Statele Unite, printre care se numără şi Editura Springer, şi au o colaborare foarte bună cu cei de la Oxford (Marea Britanie).
- Sunt şi actualii studenţi integraţi în acest grup de cercetare?
- Grupul este alcătuit din foşti absolvenţi care s-au dedicat arheologiei. Luna trecută, în decembrie, o tânără doctorandă, de la noi de la facultate, a fost angajată în cadrul acestui grup pe post de asistent de cercetare. Studenţii sunt integraţi în activităţile Arheoinvest din două perspective: pe de o parte sunt cei care îşi fac lucrările de licenţă, de masterat sau de doctorat, care colaborează cu specialiştii din platformă şi fac cercetări integrate împreună, şi cei care fac practică pe teren alături de specialişti.
- Există vreo diferenţă între învăţământul arheologic din Iaşi şi cel din celelalte oraşe ale României?
- Din păcate, exodul de tineri care au plecat la studii în străinătate a afectat şi numărul de studenţi care se înscriu la facultăţile româneşti, aflat în scădere. Mai mult decât atât, scăderea natalităţii începe să se simtă foarte bine şi în această dimensiune a noilor înscrişi la facultate, ceea ce, evident, raportându-se la o rată, scade şi numărul doritorilor de a face arheologie. Dar sunt studenţi care încă se înscriu, spre bucuria noastră, sunt. Vă spuneam că am reuşit la Universitatea noastră să închegăm o structură a învăţământului arheologic, lucru care la alte universităţi din ţară nu s-a reuşit. Au început, şi acolo datorită scăderii numărului de studenţi au fost nevoiţi să închidă programele de masterat în domeniul arheologiei, şi chiar şi de licenţă. Facultăţi de arheologie au mai rămas doar în centrele universitare mari, precum Cluj-Napoca, Bucureşti şi Timişoara. Restul au scăzut. Au scăzut mult oraşele precum Constanţa, Târgovişte şi Suceava, centru universitar foarte apropiat de zona noastră.
„Cercetarea arheologică nu a fost niciodată liberalizată în România. Nu a fost niciodată oferită posibilitatea să fie înfiinţate firme private care să practice arheologia ca domeniu de cercetare, care să se autofinanţeze, să se finanţeze strict din proiecte de cercetare arheologică”.
- În ce măsură sunt integraţi studenţii şi absolvenţii pe piaţa muncii în domeniul arheologiei şi care sunt posturile pe care aceştia le-ar putea ocupa?
- Marea problemă a absolvenţilor de arheologie constă în faptul că până în acest moment practicarea arheologiei la noi se face doar de către instituţii de cercetare, majoritatea fiind de stat: fie ale Academiei Române, fie muzee judeţene, fie institute ale universităţilor, cum este şi Universitatea noastră care deţine acest colectiv numit Arheoinvest care s-a închegat ca un fel de institut de cercetare arheologică în cadrul UAIC. Fiind vorba de instituţii care sunt bugetate, din păcate nu există foarte multe locuri de muncă oferite de acestea, care să îi integreze pe toţi absolvenţii de arheologie. Şi acesta este un aspect pe care îl resimţim şi noi. Deoarece, spre surprinderea mea, dacă acum 20 de ani eu m-am apucat să studiez această ştiinţă din pură pasiune, fără să mă gândesc la viitor, în ultimii 5 ani am întâlnit întrebări ale studenţilor privitoare la posibilitatea de angajare în domeniu şi a câştigării unui venit care să asigure un trai decent, aspect care sugerează îngrijorarea studenţilor faţă de perspectiva unei viitoare cariere lipsite de viitor în domeniul arheologiei.
- Şi ce răspuns aveţi la toate aceste întrebări?
- La aceste întrebări nu am un răspuns, acum. Şi nimeni nu are un răspuns, pentru că structura acestor instituţii de cercetare arheologică nu permite atragerea tuturor studenţilor de arheologie, cu toate că, paradoxal, absolut toate aceste instituţii de cercetare duc lipsă de personal în cercetarea arheologică. Deoarece este vorba de instituţii de stat, lipsa de personal este direct proporţională cu lipsa unui buget care să faciliteze dezvoltarea. Cercetarea arheologică nu a fost niciodată liberalizată în România. Nu a fost niciodată oferită posibilitatea să fie înfiinţate firme private care să practice arheologia ca domeniu de cercetare, care să se autofinanţeze, să se finanţeze strict din proiecte de cercetare arheologică.
„Dacă mâine s-ar începe lucrările pe autostrada Iaşi - Târgu Mureş, pe mai multe fronturi de lucru, noi nu am avea arheologi care să fie prezenţi să facă cercetare în timpul lucrărilor. De aceea, ar fi extraordinar de bine, să se modifice legislaţia în acest fel încât să permită firmelor să atragă spre angajare acest surplus de absolvenţi care vor putea efectua acest tip de cercetări arheologice cu caracter preventiv”.
- Este arheologia o disciplină mare consumatoare de resurse financiare?
- Arheologia este o consumatoare foarte mare de resurse pentru că numai deplasarea pe teren înseamnă să ai şi maşini de teren, să ai şi bani de deplasare, de motorină, să ai şi bani de diurnă şi aşa mai departe. Să ai şi noroc, uneori trebuie să ai şi noroc, iar arheologia se bazează mult pe noroc, dar şi pe ştiinţă. Dar arheologia este absolut necesară, în zilele noastre, pentru că există foarte multe lucrări de infrastructură naţională sau locală, există şi foarte multe lucrări de construcţii civile care necesită prezenţa arheologului pe durata acestora, mai ales când se intervine în pământ. De aceea, dacă mâine s-ar începe lucrările pe autostrada Iaşi - Târgu Mureş, pe mai multe fronturi de lucru, noi nu am avea arheologi care să fie prezenţi să facă cercetare în timpul lucrărilor. De aceea, ar fi extraordinar de bine, să se modifice legislaţia în acest fel încât să permită firmelor să atragă spre angajare acest surplus de absolvenţi care vor putea efectua acest tip de cercetări arheologice cu caracter preventiv. Este o piaţă foarte liberă care necesită o foarte mare forţă de muncă. O piaţă care a fost deschisă în Europa, şi foarte mulţi absolvenţi de ai noştri au plecat din ţară în momentul în care nu şi-au găsit un loc de muncă în aceste instituţii de stat. Iar cei mai mulţi dintre ei rămân acolo definitiv.
- Aşadar, arheologii nu pot fi integraţi pe piaţa muncii cu toate că nu există decât un număr foarte mic de absolvenţi la facultatea din Iaşi?
Nu, pentru că sunt vreo 11-12 facultăţi în toată ţara, iar în fiecare dintre acestea absolvă aproximativ 5 studenţi anual. Asta ar însemna un total de 50 de absolvenţi care nu pot fi integraţi într-un sistem bugetat. Singura speranţă constă într-o privatizare a sistemului, deoarece aceasta le-ar oferi studenţilor o perspectivă sigură a unei potenţiale viitoare cariere în domeniu. O privatizare a pieţei de muncă ar ridica şi numărul noilor înscrişi la Facultatea de Arheologie, fiindcă neclaritatea unui viitor îi împiedică pe mulţi tineri pasionaţi să îşi urmeze visul. În total, în Iaşi mai există cel mult 20 de arheologi angajaţi în funcţii oferite în instituţiile de cercetare ale statului: 7 la Universitate, 5 la Palatul Culturii şi încă vreo 7-8 la Institutul de Arheologie. Dar necesarul este mult mai mare. Spre exemplu, astăzi am fost căutat de două persoane fizice care au nevoie de supraveghere arheologică deoarece îşi construiesc nişte case. Acest tip de supraveghere necesită foarte mult timp, iar dacă stai să supraveghezi 10 case nu mai ai timp să mergi să supraveghezi lucrările mari.
Publicație : Evenimentul
Adevărul Live: Alegeri universitare în lumea medicală. Prof. univ. dr. Viorel Jinga, despre provocările fără egal din domeniu
Pe 10 februarie au loc alegeri pentru un nou rector la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti. Doi candidaţi au rămas în cursă, între care actualul prorector, prof. univ. dr. Viorel Jinga, care vorbeşte la Adevărul Live despre obiectivele sale şi marile probleme ale comunităţii academice şi ale studenţilor. Sistemul se confruntă cu provocări fără egal.
1500 de cadre didactice ale Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila vor alege un nou rector pe 10 februarie.
Invitat la Adevărul Live, actualul prorector, prof. univ. dr. Viorel Jinga, spune că acum, desigur, cei doi candidaţi aflaţi în cursă (un al treilea retrăgându-se) se află implicaţi într-o ”o luptă electorală, dar ulterior va şi mai greu după ce preiei această funcţie, fiindcă este o universitate mare care trebuie dusă, cum spuneam în programul meu managerial, să devină lider regional european, actualmente fiind cea mai reprezentativă universitate de medicină şi farmacie din ţară.”
Aveţi ambiţii mari, dar aş vrea să vă întreb – acum sunteţi prorector, dacă nu mă înşel - domnule profesor, de ce aţi intrat în această campanie pentru a deveni rector?
Am considerat că un rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie trebuie să aibă o viziune clară asupra problemelor cu care se confruntă comunitatea academică din Universitate şi să aibă o capacitate de a coagula toate energiile pentru a fi mai bine Universităţii. Va trebui să eliminăm toate problemele divergente, să găsim soluţii flexibile care să aibă o aprobare a majorităţii comunităţii academice, poate chiar un consens al acesteia.
Consider că am trecut prin nişte etape: am terminat facultatea în 1988, am dat examenul de rezidenţiat. N-am sărit nicio etapă: am urmat toate treptele pentru a ajunge profesor universitar, în 2013. De la preparator, şef de lucrări, conferenţiar, după perioada necesară mi-am dat primariatul, am fost prodecan pe probleme studenţeşti, iar acum sunt prorector pe probleme studenţeşti.
Am o experienţă şi ştiu problemele universităţii, sunt apropiat de studenţi. Sunt nişte proiecte începute - nu pot spune că nu s-au făcut lucruri deosebite în ultima perioadă, dar acestea trebuie dezvoltate.
Voi fi poate mult mai proactiv decât domnul rector, îmi pare rău să spun, dar o să încerc să fiu mult mai activ în a coagula toată comunitatea în dezvoltarea Universităţii şi sperăm să ajungă după mandatul meu o universitate care să fie de o calitate atât de mare încât să fie un lider regional european.
Se spune că leadershipul este bazat pe inspiraţie nu pe dominare, tot aşa înseamnă cooperare, nu intimidare.
Prorectorul spune că au fost realizări în privinţa aspectelor sociale, ce ţin de studenţi, dar şi la nivelul spitalului Universităţii Theodor Burghele, ”unde suntem ca o familie”, astfel că se poate spune că „este o activitate democratică în acel spital”. În acelaşi timp, atrage atenţia că în domeniul cercetării, unde este membru în biroul CNFIS-ului (organism al Ministerului Educaţiei care aprobă fondurile pentru universităţi), pot fi pierdute fonduri pentru că nu s-a depus pe platformă complet activitatea de cercetare: ” o să analizăm cine nu şi-a făcut datoria iar de acum înainte vom fi mult mai intrasingenţi cu acei colegi colegi care vor ceva de la universitate şi nu oferă şi ei”.
Aţi atins deja foarte multe laturi, foarte multe aspecte. Aş vrea însă să insistaţi pe obiectivul principal al mandatului care se va întinde până în 2024 în cazul în care veţi deveni rector.
Obiectivul principal este ca universitatea să devină lider regional european. În clasamentul internaţional URAP anul trecut am ajuns pe poziţia poate foarte mare 1027. Dar trebuie să ţinem cont că în 2010 eram cu 700 de locuri mai în spate. Deci s-au realizat nişte lucruri bune.
În clasamentul Shanghai, care este destul de relevant, am intrat în categoria 201-300. Cu 12 ani înainte eram în primele 500 de universităţi din lume la medicina clinică. Deci a evoluat bine. Încercăm în mandatul meu să urcăm şi mai mult, să fim cunoscuţi în partea aceasta de Europă, încât să-şi dorească foarte mulţi studenţi şi internaţionali să vină la noi pentru acel state of the art în domeniul/subdomeniul lor.
Din câte ştiu medicina românească şi nivelul de pregătire universitar (licenţă, master, rezidenţiat şamd) sunt foarte bine cotate. Dvs. ridicaţi deja ştacheta, înţeleg bine?
Studenţii internaţionali sunt un fel de ambasadori ai României acolo nde se duc. Vom încerca să introducem nişte programe pentru studenţii internaţionali în limba engleză - la medicina dentară, unde nu-l avem actualmente, şi la farmacie, în limba franceză.
Sunt vreo 10.500 de studenţi în universitate din care 6.600 sunt la buget. Avem 5.600 de rezidenţi. – un număr foarte mare. Pentru studenţi în Bucureşti sunt vreo 18.000 de paturi de spital – deci avem o bază clinică deosebită pentru a putea învăţa lucrurile practice – faţă de alte ţări unde se învaţă mult teoretic. Deci avem posibilitatea ca studentul când termină să ştie şi foarte multe elemente practice.
Încă n-am dezvoltat foarte bine sistemul de simulare medicală şi îmi propun să închiriem la început un sediu unde să facem asta, iar ulterior, avem în plan să construim în curtea facultăţii o clădire pentru care au fost necesari patru ani de zile să obţinem PUZ-ul. Facultăţii de Medicină i se spune şi Palatul Universităţii - care este monument istoric şi aprobările sunt greu de obţinut. Acum, după 21 de avize, putem începe construcţia – va fi şi pentru cercetare şi pentru simulare- şi să mutăm studenţii pentru a consolida şi a refuncţionaliza Facultatea. În 1903 Facultatea permitea activitatea a 200 de studenţi. Acum sunt de peste cinci ori mai mulţi care vin pentru partea pre-clinică.
Deci partea asta de simulare medicală şi mărirea capacităţilor sălilor de curs sunt două dintre principalele obiective pe care vi le propuneţi dacă veţi deveni rector?
Cu siguranţă sunt importante, de acţiune imediată, pentru că studenţii vor partea de simulare: am rămas puţin în urma Clujului, a Iaşiului şi a Targu Mureşului care au aceste centre de simulare. Vom începe cu închirierea unor spaţii şi aparate de simulare şi ulterior vom construi un centru propriu.
Astea sunt lucruri foarte importante mai ales pentru tehnicile de prim-ajutor de exemplu, pe care încă nu le-am implementat noi foarte bine în facultate şi o vom face în perioada următoare. Suprafaţă avem: 15.000 de metri pătraţi pentru cursuri, şi încă pe atâta pentru cursuri practice şi seminarii.
Pentru Facultatea de Medicină Dentară în parteneriat cu Primăria sectorului 4 se va construi un centru medical complex al nostru - făcut de şi dotat cu aparatură de către Primărie – probabil în trei ani de zile va funcţiona, şi va avea o capacitate dublă: 7000 de metri pătraţi, două clădiri, pe Olteniţei, pe care le plăteşte Primăria.
Luaţi în calcul pe perioada mandatului să modificaţi procesul educaţional aşa cum e el azi prezent?
Vom face o evaluare a programelor educaţionale, le vom aduce la nivelul celor internaţionale, studenţii vor veni cu idei acolo unde li se pare că trebuie modificată curicula, să nu avem redundanţe de la un program la altul.
Vom încerca să punem cursurile pe o platformă – avem de editat multe manuale şi mai bine le-am pune pe o platformă. S-a câştigat un grant pentru o platformă, Moodle, la facultatea de Farmacie- va fi integrată sistemului nostru electronic – încercăm să punem cursuri moderne pe platformă, mai puţin în format Power Point mai proactive, astfel încât să creştem calitatea studenţilor – e o concurenţă foarte mare (4 pe loc).
Cercetarea ştiinţifică în universitatea pe care o veţi conduce – ce rol o să aibă, cum o vedeţi, ce haine noi o să îmbrace?
Trecem de la cantitate la calitate: acele clasamente se bazează foarte mult pe lucrările ştiinţifice publicate de cadrele didactice şi trebuie să trecem în zona roşie şi zona galbenă a publicaţiilor – zona publicaţiilor de anvergură. E foarte important să avem şi o colaborare internaţională: intrăm însă foarte greu pe această piaţă a revistelor de anvergură, dar în colaborare cu cei din străinătate vom reuşi poate să avem lucrări comune care să fie aprobate în aceste reviste.
Vom iniţia programe de premiere pentru cei care publică articole importante. Este acel sistem publish not perish în care noi plătim taxa pentru articole aprobate dar şi premiem publicarea.
Trebuie să dezvoltăm şcolile doctorală şi postdoctorală şi să fructificăm rezultatele. Deocamdată nu prea o facem, nu apare acest transfer tehnologic – să le fructificăm în ceva palpabil, şi prin co-tutelă să fie şi coordonatori ştiinţifici din străinătate.
Cum vedeţi lucrurile astea că sunt foarte interesante cu cadre didactice de la noi publicând în reviste prestigioase de afară- mă gândesc mai ales la mediul anglo-saxon unde medicina e foarte bine văzută şi în acelaşi timp să-ţi vină un profesor din afară cu nume şi renume, asta înseamnă foarte mult. Ne putem aştepta la schimbări spectaculoase în 2, 3 ani?
În timp pot să devină spectaculoase: avem peste 110 doctori honoris causa, profesori în străinătate care fac parte din comunitatea academică prin faptul că li s-a acordat acest titlu. Colegii noştri să ia legătura cu aceşti profesori să aducem împreună articole de calitate, să-i implicăm – ei pot ajuta la dezvoltarea comunităţii noastre academice. Acolo unde aceste cadre didactice sunt reprezentative în asociaţiile profesionale europene- avem şi preşedinţi ai unor astfel de asociaţii din diferite specialităţi.
De asemenea trebuie să realizăm la nivelul centrului nostru ştiinţific de granturi o comunitate de ajutor pentru scrierea de proiecte, implementare, verificare a părţii statistice a lucrărilor – chiar pentru o traducere foarte bună în limba engleză – trebuie să o creăm şi să o găsim pentru cercetare şi publicare de articole bune în revistele cu impact foarte mare la nivel medical pe specialităţile respective.
Asta sună ca o întreprindere extrem de serioasă şi complicată – vă urez deja baftă – dar mă gândesc că studenţii ar putea fi problema cea mai importantă: ca rector toate se vor sparge în capul dvs.
Fiind prorector pe probleme sociale – şi prodecan înainte pe aceleaşi probleme - sunt foarte apropiat de studenţi inclusiv în partea de cămine – şefii de cămine mă anunţă pe WhatsApp în orice problemă şi rezolvarea e rapidă. La fel o să facem probabil şi cu cadrele didactice, şefii de discipline, de departamente.
Am ajutat studenţii – sunt bun nu doar pe linie profesională, ci şi în activitatea extracuriculară: am aprobat în consiliul de administraţie şi senat nişte burse - de exemplu pentru activitatea sportivă: avem fetele de la baschet care au calificat echipa României la Jocurile Olimpice –baschetul 3 *3 este o nouă disciplină la Jocurile Olimpice; pe o platformă mondială s-au adunat punctele din fiecare ţară prin participarea la competiţii –echipa noastră a luat şi premii şi a adus un aport la calificare.
Bursele pe care le-a dat studenţilor cât am fost prodecan şi prorector au crescut de circa 2.5 ori – cele de performanţă, de merit şi sociale. În campus am reparat două cămine.
Se spune că în ultima perioadă nu s-au cheltuit foarte mulţi bani pentru investiţii: avem un sold foarte mare de vreo 211 milioane de lei, suntem o universitate bogată – soldul acesta a crescut continuu. Pentru cămine cel puţin şi cantină partea mea de prorectorat a cheltuit 31% din investiţii.
Cred că nu ştie nimeni mai bine ca dvs ce înseamnă să fii student şi bineînţeles şi profesor la Carol Davila. Mi-ar plăcea să le spuneţi celor care ne urmăresc acum: dacă îmi trece prin cap să devin student la medicină care sunt primele lucruri la care mă gândesc, să văd dacă sunt compatibil?
Prima etapă e examenul de admitere – trebuie să fii un student foarte bun la biologie şi chimie pentru a o trece. Studenţia nu e uşoară, am stat şi eu la cămin.. Am lucrat cu studenţii de foarte multe ori, sunt alături de ei la toate acţiunile – şi cele extracuriculare: au foarte multe voluntariate în facultate. Fac şi alte activităţi, sunt şi buni la învăţătură. E un efort uriaş, poate un sacrificiu în defavoarea altor activităţi pe care alţi studenţi poate le au. La medicină trebuie să înveţi continuu – altfel nu poţi face faţă în sesiune.
Avem şi un centru de consiliere psihologică şi de carieră care îi ajută să se orienteze pe o anumită specialitate. Însă la rezidenţiat orientarea o face nota obţinută. Poate îţi doreşti ceva şi n-ai obţinut nota corespunzătoare şi te reprofilezi. În fiecare an are loc o reclasificare a studenţilor: tot timpul trebui să fii în priză pentru a rămâne la buget.
Este foarte greu, dar este şi plăcut. La final poate unii pleacă din ţară: eu spun că acolo unde s-au dus îşi fac datoria şi reprezintă cu succes şcoala românească de medicină, fiind tot timpul angrenaţi în activitatea de învăţare – ca rezident munceşti foarte mult de dimineaţa până seara şi deja este o obişnuinţă prin prisma faptului că în facultate mergi la cursuri şi îţi pregăteşti temele. Nu poţi să ai o activitate mai lejeră pentru că te „taxează” examenul următor.
Noi am încercat să uniformizăm pregătirea la o anumită specialitate – sunt studenţi care fac stagiu de ex la urologie la spitalul Burghele, la Fundeni, la Militar sau la SF. Ion, deci în patru locuri diferite. S-a scos un manual unic ca să fie o pregătire unitară şi evaluarea să fie cât de cât la fel pentru a nu avea diferenţe şi studenţii să reclame faptul că într-o parte pot să ia mai uşor o notă mare şi în alta mai greu.
Aţi vorbit despre digitalizarea facultăţilor, a cursurilor de pus pe aceeaşi platformă – pare a fi una dintre priorităţile mandatului dvs. Cam în cât timp credeţi că va căpăta contur?
Deja am început digitalizarea – la admitere trimit datele prin platformă, dar încă sunt chemaţi la ghişeu pentru a vedea documentele să nu fie vreun fals. În perioada următoare încercăm să nu mai vină deloc la ghişeu candidaţii, ci doar cei ce reuşesc ca să integrăm toate sistemele digitale - cel de cazare a studenţilor, să introducă datele pe platformă şi a se face o precazare.
Am luat legătura cu o firmă pentru o modalitate de integrare – să fie introduse datele studentului într-un registru matricol unic; când vrea să-şi ia o adeverinţă să intre pe adresa lui de mail – s-a făcut un parteneriat cu Google.
Digitalizare nu înseamnă doar să beneficiezi de chestiuni administrative, ci vom face un centru de Ihealth – am vorbit cu Nicolae Istodor de la ASE pentru un parteneriat pentru un centru de digitalizare pe linie de sănătate, să facem un hub antreprenorial aici – unde se pot studia big data legate de sănătate, de asigurări, cheltuielile din spitale – să servească şi pentru cadre didactice şi pentru studenţi – în care aceştia din urmă să fie îndrumaţi pentru a folosi sistemele digitale.
Vom încerca să obţinem fonduri europene – se merge pe programul operaţional de competitivititate, Europa 2030 unde sunt foarte multe propuneri – dacă am putea să prindem câteva granturi, vom putea dezvolta digitalizarea; vom putea lua legătura şi cu Universitatea Politehnică care este înaintea noastră, au şi facultăţi de profil; Inclusiv cu Institutul Naţional de Statistică am luat legătura deja pentru a putea accesa anumite date,. O să mergem şi la Casa Naţională de Asigurări, îi ajutăm şi pe ei să facă o evaluare a sistemului lor- de plată a serviciilor spitaliceşti,
E clar că comoara pe care o are această facultate sunt studenţii şi profesorii, dar în acelaşi timp e şi patrimoniu pe care eu din acest fotoliu nu mi-l imaginez. Cum îl vedeţi în următorii 4 ani?
Trebuie să dezvoltăm şi să consolidăm clădirea din patrimoniul nostru. Spuneam de facultatea de Medicină construită în 1903 care a avut ceva probleme la cutremurul cel mare şi trebuie reabilitată. În curtea facultăţii se va construi un centru de cercetare. Vom încerca să mai închiriem o altă clădire în care să putem muta pentru o perioadă disciplinele preclinice din facultate. E important pentru că are risc seismic mare. Şi Facultatea de Medicină Dentară are o clădire cu risc seismic – prin colaborarea cu Primăria vom construi o clădire şi atunci putem să mutăm studenţii – mai creăm acolo şi un program în limba engleză pentru studenţi internaţionali.
În Splai avem două cămine care au şi ele un risc seismic – şi acum sunt goale. Am încercat cu CNI sî ne dea nişte fonduri- nu s-a reuşit, o să le facem din fonduri proprii. Avem un sold destul de mare – aceste cămine le facem la standarde actuale cu doi studenţi în cameră. De asemenea, avem căminele din Grozăveşti şi Belvedere unde sunt băi comune: vom desfiinţa câte o cameră să creştem confortul. Avem locuri libere în cămine – poate nu e confortul pe care şi-l doresc studenţii. Putem să le reabilităm, am reabilitat o parte şi le vom reabilita şi pe celelalte.
Publicație : Adevărul
How I found my vocation: 'My upbringing in care helps me as a social worker'
I can put myself in other people’s shoes and ask what help I would have wanted when I was their age
Iwas seven when I went into foster care. Social services were going to remove us anyway, but one day my mum just took me and my siblings to the council offices and left us; she told us we were going on holiday. We went to an emergency place for a week and then my older sister and I went to live with Janet and Robert, who ended up being my foster carers until I went to uni. My younger siblings were adopted.
Living with my mum was chaotic: there was domestic violence, drugs and neglect. We moved around a lot and different guys came and went. There was no nurture, it was just seeing your mum off her head on drugs and getting battered. It wasn’t nice.
I want to show that care leavers can do well despite what they’ve been through
With Janet and Rob it was stable and loving, with firm boundaries. They were very focused on education as they’d been to university themselves, and Rob was a teacher. They told me my options were an apprenticeship, uni or a job. It was the same for my sister. She’s now a director of learning at a school in Manchester.
I studied education at Sheffield Hallam University, with a focus on primary school teaching. It was then I realised I’d be better suited to social work because I’ve lived it. I can put myself in other people’s shoes and think, what would I have wanted at that time in my life? I know what a good social worker is and what a bad one is.
I’ve been a qualified social worker since October. The youngest child I’ve got is two and the oldest is 16. The kids are all over the place so I go wherever that takes me – to different institutions, homes, foster carers.
On my social care course the average age was 30 and it went up to around 50; it was mostly women. Being a young social worker, I think I can relate to the kids, especially the teenagers, because it’s not long since I’ve been there.
Being in care has made me realise you are in charge of your own destiny and education is your ticket out. That’s what I tell the kids: once you have GCSEs or A-levels you can do whatever you want.
I’m fed of reading about negative outcomes for looked-after children, about them going to prison and so on. I want to show that care leavers can do well despite what they’ve been through. The way I see it, you have to strive to be more than what society gave you. You have to prove people wrong.
When I tell people I’ve been in care they can’t believe it. But it shouldn’t come as a shock that kids from care are achieving what normal people achieve. That’s why I think care leavers have a lot to offer the social work profession and future families and children.
I was in contact with my mum until I was about 14, but she was all over the place. She was always moving to get away from stuff that was happening. I got in touch again when I was about 21. I wanted to tell her that I’d gone on to study social work. I was proud, but she wasn’t best pleased at my choice.
You don’t get to decide who your mum is and there is still a sense of loyalty. We stay in contact over the phone now; I like to check she’s alive, really. Sometimes it just feels like speaking to one of the mums of the kids I work with. It’s a shame I couldn’t have her at my graduation, or my wedding if I get married. She’s too chaotic.
On reflection, being in care was the best thing that happened to me. There’s no chance I’d be in this position today without social workers and my foster parents. They had their care plans in place and I’d say they did a pretty good job.
Publicație : The Guardian
Les masters sur le genre, où on parle intersectionnalité et hétéropatriarcat, sont de plus en plus attractifs
Les diplômés travaillent notamment dans des associations ou des cabinets qui conseillent les organisations dans leurs politiques d’égalité.
Depuis quelques années, un nouveau vocabulaire monte en puissance dans les couloirs de certaines universités françaises. On y parle d’identité genrée, d’intersectionnalité, d’hétéropatriarcat et de violences de genre. On y décortique des concepts, mais on imagine aussi des déclinaisons professionnelles de ces théories : en matière de politiques publiques, de ressources humaines, de santé, d’éducation. Tout cela dans un seul but : favoriser l’égalité entre les sexes.
L’université Lumière - Lyon-II propose ainsi, depuis 2014, pas moins de sept masters consacrés aux études de genre. « C’est le résultat d’une longue bagarre. La question du genre a mis du temps à être reconnue », relève Corinne Rostaing, responsable du master Egales, orienté sur la lutte contre les discriminations. Avec Estelle Bonnet, responsable du master en sociologie de l’égalité du genre et des organisations, elle avait dirigé plusieurs enquêtes sur l’égalité professionnelle auprès des entreprises. Les deux chercheuses avaient alors réalisé « qu’il y avait un vrai besoin de développer des métiers dans ce domaine ». « On a donc créé des parcours pour répondre aux besoins du marché et pour les décrypter », explique Estelle Bonnet.
Des masters plus sélectifs
Depuis, les candidatures affluent. En 2019, les responsables ont ainsi reçu 600 dossiers pour 129 places dans les sept masters. De même pour la formation continue. « Il y a cinq ans, six personnes postulaient ; ils étaient quarante-cinq l’année dernière », précise Estelle Bonnet. Certains étudiants, professeurs, syndicalistes ou travailleurs sociaux sont désireux d’accroître leurs connaissances pour faire évoluer leur métier. D’autres, parfois en reconversion professionnelle, choisissent cette voie par curiosité intellectuelle, questionnement personnel ou militantisme.
C’est en traversant l’Atlantique que Lou Curien, 21 ans, a découvert les « gender studies ». Alors en échange à l’université de Montréal, au Canada, l’étudiante réalise que « non seulement il est possible d’étudier ces questions, mais qu’en plus des débouchés professionnels existent ». « Je veux en être », se dit-elle. A son retour à Lyon, la jeune diplômée d’une licence de philosophie intègre le master en sociologie de l’égalité, du genre et des organisations. Actuellement en première année, elle prépare un mémoire sur l’insertion professionnelle des femmes réfugiées. « Je n’ai pas encore de projet professionnel mais je suis confiante dans le sens où les métiers liés au genre sont des métiers d’avenir », assure-t-elle.
Publicație : Le Monde
Etre étudiant et parent, une situation compliquée à assumer
Environ 110 000 jeunes jonglent entre leurs études et un enfant à charge. Universités et Crous commencent à proposer aides et aménagements.
Ce sera une journée sans. Sans fac pour Marie, en licence d’histoire de l’art à l’université de Montpellier. Sa fille a un peu de fièvre et, de toute façon, avec les grèves, « la crèche est fermée ». Depuis qu’elle a un bébé, la jeune femme de 22 ans a appris à jongler avec les aléas du quotidien. Elle est loin d’être la seule étudiante dans ce cas. Selon une enquête de l’Observatoire de la vie étudiante (OVE) menée en 2016, 4,5 % de la population étudiante a au moins un enfant – « On estime qu’ils sont environ 110 000 étudiants dans ce cas », estime Arnaud Régnier-Loilier, chercheur à l’Institut national d’études démographiques (INED), qui vient de publier une étude sur ce sujet.
Un chiffre pas anodin, « mais qu’il convient de regarder à une échelle macro », poursuit-il. En Suède, rappelle-t-il, un étudiant sur cinq est parent. En France, parmi les étudiants parents, « une grande partie sont en reprise d’études » et ont eu leurs enfants dans d’autres circonstances, en emploi ou au chômage. « Si on ne tient compte que de la parentalité survenue dans le cadre des études, elle concerne 1,2 % des étudiants interrogés en 2016. Ce qui rend le phénomène assez peu visible. » Une invisibilité qui concourt à masquer les difficultés que peuvent rencontrer ces jeunes. Et, en premier lieu, pour la réussite de leur cursus.
Avec la fatigue de la grossesse puis celle des premiers mois, la scolarité se vit parfois en pointillé. Sans surprise, selon l’étude de l’OVE de 2016, les étudiants parents ont plus de difficulté à valider leurs partiels. Au moment de l’enquête, 52 % des étudiants et 50 % des étudiantes concernés par la validation semestrielle ayant un petit à charge avaient validé leur premier semestre (contre 65 % chez les étudiants qui n’ont pas d’enfants).
La question du temps cruciale
Enceinte alors qu’elle était en prépa, Mayliss Grison a suivi ses cours jusqu’au cinquième mois de grossesse. Elle a repris ses études six mois après la naissance de son fils, à Dauphine : « Je culpabilisais de n’être ni assez mère ni assez étudiante », explique la jeune femme de 23 ans. C’est en effet avec cette double casquette que les étudiants parents doivent sans cesse négocier. La question du temps devient cruciale : celui qui est accordé aux études ne l’est pas à l’enfant… et inversement. Ce qui débouche sur des organisations millimétrées, sinon acrobatiques. A Montpellier, Marie a redoublé sa deuxième année de licence d’histoire de l’art : « Il y avait beaucoup de travail personnel… Et ma petite fille est très dynamique, je ne pouvais travailler que quand elle dormait. Et comme elle souffrait de reflux œsophagien, elle avait du mal à s’endormir… »
« Pour les étudiants parents, toute la difficulté est de tirer profit de chaque poche de liberté », dit Aden Gaide
Lynda Oultache, étudiante en master 2 à Montpellier et mère d’une petite fille de 20 mois, doit faire face à peu près aux mêmes difficultés : « Le soir, quand je la récupère, il m’est impossible de réviser. Dès qu’elle voit une feuille, un livre, elle a envie de dessiner dessus ou de déchirer les pages. Et si je ne dors pas, elle ne s’endort pas non plus. Je me couche donc en même temps qu’elle et je me réveille à une heure du matin pour retravailler. » « Pour les étudiants parents, toute la difficulté est de tirer profit de chaque poche de liberté. Le temps du quotidien est dicté par le temps de l’enfant, qui est très fractionné. Ce sont des responsabilités auxquelles on ne peut évidemment pas dire non », résume Aden Gaide, doctorant en sociologie à Sciences Po Paris et spécialiste de la question.
Pour autant, ces contraintes, si elles peuvent parfois retarder l’aboutissement du cursus, n’oblitèrent en rien la réussite des études. « On observe des parenthèses de six mois à un an, note Aden Gaide. Il existe un discours assez catastrophiste sur le fait d’avoir des enfants pendant les études. Mais j’ai rencontré beaucoup d’étudiants parents qui les avaient réussies. » Certains ont même trouvé un regain de motivation. Marie estime ainsi que, sans sa grossesse, elle ne serait jamais allée au bout de sa première année d’histoire de l’art : « Au début de mes études, je n’étais pas motivée. Ma grossesse m’a incitée à me concentrer sur mes cours. Certes, cela a mis un frein sur ma licence, mais je n’ai qu’un semestre à rattraper, cela va me laisser du temps pour peindre. »
Des crèches à la fac
Cette situation particulière est aussi l’occasion de développer des liens forts autour de soi. Des histoires de solidarité et de bienveillance, ces étudiants parents peuvent en raconter un certain nombre. Quand Lynda Oultache a dû passer ses rattrapages, elle n’avait personne pour garder sa petite le temps des examens. « La responsable de ma formation m’a proposé de la prendre avec elle durant l’épreuve. Cela m’a donné le courage de me préparer. »
Mayliss Grison se souvient de ces deux profs de sa prépa qui venaient lui faire cours jusque dans sa maison de Dourdan (Essonne), à 60 km de Paris. Vincent Le Boulc’h, étudiant en musicologie et compagnon de Mayliss, avec qui il vient d’avoir une petite fille, garde en mémoire la phrase de son professeur : « Il m’a demandé si je profitais bien des premiers mois de notre bébé. Car un concert, on peut en faire tout au long de sa vie. Alors que les premiers moments d’un enfant ne se rattrapent jamais. »
« Nous réfléchissons avec l’étudiant au mode de garde le plus adapté », explique Melinda Jupas, du Crous
Les professeurs de Marie l’ont autorisée à venir en cours avec sa petite, tandis que l’assistante sociale du Crous et l’infirmière de la fac lui mettaient une salle à disposition pour tirer son lait. « Une mère étudiante avait envoyé un mail à toute sa promo demandant si certains de ses camarades étaient disponibles pour garder son bébé par tranches d’une demi-journée. Elle a réussi à remplir son planning sans problème », rapporte le chercheur Aden Gaide.
S’ils sont souvent obligés de bricoler avec le soutien de l’entourage familial – s’il est disponible et à proximité –, les étudiants peuvent aussi s’appuyer sur une offre qui se développe petit à petit au sein des institutions. Des Crous, comme ceux de Caen ou de Montpellier-Occitanie, proposent des « logements famille ». Plus rassurant pour Mayliss qui se souvient, après la séparation d’avec le père de son premier bébé, « avoir survécu » dans un appartement loué avec son RSA.
Certaines universités ont mis en place des crèches, pour les enfants de leur personnel mais aussi pour ceux de leurs étudiants. Des structures existent ainsi à Dauphine, à l’université de Bordeaux, à Lille-III, à l’université Toulouse-III, à Rennes-II… Les Crous essaient aussi d’apporter leur aide. « Nous réfléchissons avec l’étudiant au mode de garde le plus adapté en fonction de ses compétences parentales, s’il est isolé ou non, explique Melinda Jupas, responsable du service social du Crous Montpellier-Occitanie. On peut aussi octroyer des aides d’urgence pour la garde de l’enfant, avec des sommes qui peuvent être débloquées dans la journée si nécessaire. »
Un décalage avec les autres étudiants
La vie sociale constitue un autre défi pour les étudiants parents. Selon l’étude de l’OVE, 48 % des étudiants avec enfants interrogés se déclarent « peu ou moyennement » intégrés à la vie de l’établissement. Comment créer ou conserver une vie amicale quand le temps libre rétrécit ? « Il peut se créer un décalage, confirme Aden Gaide. Les étudiants parents font souvent un saut dans l’âge. » Tandis que les copains de fac se préparent pour l’happy hour, l’étudiant parent, lui, s’apprête à donner un biberon. La première année de la vie de sa fille, Marie confirme avoir eu cette impression : « Bien sûr, je reste une jeune fille, j’ai le même âge que mes camarades. Mais il a pu m’arriver de me sentir mal à l’aise quand ils évoquaient leurs soirées à venir. »
Pour Mayliss Grison, c’est moins la situation du parent étudiant qui pose problème que ce que projettent les autres : « Les gens s’imaginent qu’on n’a plus de vie. C’est comme si je faisais partie du monde des adultes, et plus du tout partie du leur. » Ainsi, lorsqu’elle a postulé à une association à Dauphine, sa candidature a été refusée. La raison ? « Comme tu es maman, on a eu peur que tu ne viennes pas aux soirées », a confié l’un des membres.
Revisiter l’image du parent étudiant : telle est peut-être la clé pour leur faciliter le quotidien. Pour Mayliss Grison, il devient ainsi urgent d’instaurer un congé maternité pour les étudiantes. Elle insiste sur la pression croissante qui entoure la parentalité et le rôle du père, qui demeure minoré. « Etudier et avoir des enfants, c’est quand même possible », insiste-t-elle. « En France, nous nous appuyons encore sur ce système très linéaire : les études, le métier, puis les enfants », souligne Aden Gaide. Ceux qui dérogent à ce modèle sont parfois jugés sévèrement. « Avoir un enfant en étant étudiant peut sembler absurde, car toutes les conditions ne sont pas réunies. Mais cette image type de l’étudiant qui n’a pas autre chose à faire qu’étudier et veiller à son épanouissement personnel, c’est une vision très marquée socialement », rappelle-t-il.
Publicație : Le Monde
3 februarie 2020
UMF Iaşi a devenit membru fondator al Asociaţiei Naţionale pentru Medicină Nucleară
Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, întrunit în şedinţă ordinară în data de 22.01.2020, a aprobat participarea universităţii la înfiinţarea Asociaţiei Naţionale pentru Medicină Nucleară în calitate de membru fondator. Obiectivele acestei asociaţii sunt promovarea de proiecte pentru organizarea unui centru naţional de medicină nucleară, promovarea formării profesionale în domeniul medicinei nucleare şi a altor domenii conexe şi promovarea cercetării şi producţiei de radiofarmaceutice, precum şi a asistenţei medicale în domeniul medicinei nucleare.
Ceilalţi membri fondatori sunt: Institutul Naţional de Fizică si Inginerie Nucleară - „Horia Hulubei“ (IFIN-HH), Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics (ELI-NP), Societatea Română de Medicină Nucleară şi Imagistică Moleculară (SRMNIM), Societatea Română de Endocrinologie (SRE), Societatea Naţională de Oncologie Medicală din România (SNOMR), Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu“, Bucuresti (IOB), Romanian Financial Consulting Group, Centrul de Oncologie Sf. Nectarie S.R.L. Craiova, Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“, Institutul National de Endocrinologie „C.I. Parhon“ Bucureşti şi Fundaţia de Cercetare Clinică şi Experimentală Cardiovasculară Iaşi.
Asociaţia activează în domeniile sociale şi medicale, iar obiectul A.N.M.N. constă în organizarea şi gestionarea producerii, autorizării şi introducerii pe piaţa românească a produselor radiofarmaceutice, precum şi suportul pentru principalele aplicaţii clinice care utilizeaza radiofarmaceuticele, din domeniul oncologiei, cardiologiei, endocrinologiei, nefrologiei, pediatriei, pneumologiei etc. Unul dintre obiectivele principale ale asociaţiei este proiectul privind înfiinţarea Centrului Naţional de Medicină Nucleară.
Publicație : Ziarul de Iași
Azi încep alegerile la Universitatea Tehnică. Posibil contracandidat pentru actualul rector în funcţie?
Candidaturile pentru cele mai importante funcţii din instituţie se pot depune începând de astăzi. Surse din instituţie spun că, foarte probabil, va mai fi o candidatură pentru funcţia de rector, dar una fără emoţii pentru Dan Caşcaval (foto), actualul titular al postului.
Începând de astăzi, cadrele didactice de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ îşi vor depune candidaturile pentru cele mai importante poziţii de conducere din instituţie, cele pentru reprezentanţii Senatului şi pentru poziţia de rector. Astfel, în perioada 3-7 februarie, membrii corpului didactic de la Politehnica ieşeană vor depune actele necesare pentru ocuparea funcţiilor de conducere, urmând ca, după vacanţa intersemestrială, pe data de 24 februarie, să aibă loc alegerile pentru poziţia de rector şi pentru membrii senatului.
Candidat sigur la poziţia de rector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ este prof.dr.ing. Dan Caşcaval, actualul rector al Politehnicii, însă, conform surselor „Ziarului de Iaşi,“ există voci care spun că acesta ar urma să aibă un contracandidat, un cadru tânăr de la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, cotat însă fără şanse. Conform calendarului electoral, alegerile vor fi refăcute, dacă este cazul, pe data de 25 februarie, urmând ca şedinţa Senatului în exerciţiu pentru validarea poziţiei de rector şi a membrilor noului Senat va avea loc pe 27 februarie. În cazul în care este nevoie, alegerile pentru poziţia de rector vor putea fi refăcute pe 2 martie, iar şedinţa pentru validarea poziţiei de rector în cazul refacerii alegerilor va avea loc pe 5 martie.
Şefi de departament
Ultimele numiri din cadrul Alegerilor 2020-2024 au avut loc la finalul lunii trecute, pe 31 ianuarie, când au fost făcute publice numele şefilor de departament. Astfel, la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, departamentul Automatică şi Informatică Aplicată, va fi condus de conf.dr.ing. Mihai Postolache, iar departamentul Calculatoare de conf.dr.ing. Simona Caraiman. La Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului „Cristofor Simionescu“ cele patru departamente vor fi conduse de prof.dr.ing. Silvia Curteanu, prof.dr.ing. Carmen Teodosiu, conf.dr.ing. Corina Cernătescu şi de fostul ministru al cercetării, prof.dr.ing. Nicolae Hurduc. La Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, cele şase departamente vor fi conduse de prof.dr.ing. Cristian-Claudiu Comisu, prof.dr.ing. Dorina-Nicolina Isopescu, conf.dr.ing. Eduard Antohie, şef lucr.dr.ing. Ionuţ-Ovidiu Toma, conf.dr.ing. Vasilică Ciocan şi conf.dr.ing. Liviu Prună, iar cele cinci departamente de la Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial, de către conf.dr.ing. Gheorghe Creţu, prof.dr.ing. Cătălin-Gabriel Dumitraş, prof.dr.ing. Dănuţ Zahariea, prof.dr.ing. Liliana-Emilia Bejan şi prof.dr.fiz. Petru Edward Nica. Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei îi va avea drept şefi de departament pe conf.dr.ing Cristian Aghion, conf.dr.ing. Dănuţ Burdia, şef.lucr.dr.ing. Arcadie Cracan şi lect.dr. Marcel-Romică Roman. La Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată, şefi de departament sunt prof.dr.ing. Cristian Gyõzõ Haba, prof.dr.ing. Mihai Gavrilaş, conf.dr.ing. Costel Eduard Luncă şi conf.dr.ing. Mihai Albu, iar la Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului şefii de departament sunt conf.dr.ing. Petru Cercel, conf.dr.ing. Nicolae Marcoie şi conf.dr.ing. Constantin Chirilă.
Facultatea de Mecanică îi va avea drept şefi de departament pe prof.dr.ing. Ioan Doroftei şi prof.dr.ing. Edward Rakoşi, la Ştiinţa şi Ingineria Meterialelor sunt şef lucr.dr.ing. Mihai-Adrian Bernevig-Sava, conf.dr.ing. Iulian Ioniţă şi prof.dr.ing. Petrică Vizureanu. La Facultatea de Textile vor fi şefi de departament şef lucr.dr.ing. Liliana Hristan, şef lucr.dr.ing. Dorin Savin Ionesi, conf.dr.ing. Stelian Sergiu Mier şi prof.dr.ing. Silvia Avasilcăi, la Arhitectură conf.dr.arh. Tudor Grădinaru şi şef lucr.dr.arh. Radu Andrei, departamentul pentru pregătirea personalului didactic urmând să fie condus de conf.dr. Gabriel Asandului.
Publicație : Ziarul de Iași
York University student is one of two in UK to test positive for coronavirus
Two members of the same family are being treated at a specialist unit in Newcastle
One of the first two people to test positive for coronavirus in the UK is a student at the University of York.
The pair – two members of the same family – are being treated at a specialist unit in Newcastle. They had checked into the Staycity apartment-hotel in York on Wednesday and were taken to hospital that evening.
Health chiefs confirmed on Friday that two people had tested positive for the virus, which has killed 259 people in China.
The university’s vice-chancellor, Prof Charlie Jeffery, said: “Our immediate concerns are for the affected student and family, along with the health and continued wellbeing of our students, staff, and the residents and visitors of our city.
“We understand this development will cause concern and anxiety. I want to reassure our students, staff and the wider community that we are working closely with the lead agency, Public Health England, and other agencies to manage this situation.”
He stressed that the university would continue to operate as normal. “I want to reiterate to students, staff, parents and visitors that we’re working with our partners across the city to ensure that York and the university remain a safe and welcoming place to live, work and visit.”
The university students’ union president, Samara Jones, said many students were likely to be worried by the news. “The student community at York is a tight-knit, global community and we will continue to support one another at this time,” she said.
“I would encourage students with any questions to keep an eye on the university website for any developments and key information. Our dedicated helpline will remain open over the weekend.”
A spokesman confirmed that the university was continuing to operate as normal. He said: “We are monitoring the situation closely and we continue to provide as much advice, care and support as we can to our university community. If people have any concerns about their health in relation to suspected coronavirus, we ask that they follow current PHE advice and contact NHS 111.”
Staycity said the apartment involved had been thoroughly disinfected and that PHE had been providing support.
The patients are being treated by Newcastle-upon-Tyne hospitals NHS foundation trust in its specialist Airborne High Consequences Infectious Disease Centre (HCID).
Prof Sharon Peacock said PHE was contacting people who had close contact – defined as being within two metres of the infected person for 15 minutes – with the pair.
Publicație : The Guardian
Comment intégrer une université en Espagne après le bac?
Après le bac, de nombreux Français choisissent d’étudier dans une université espagnole.
«Je ne regrette pas d’étudier en Espagne. Je rencontre des étudiants très différents. Je suis désormais bilingue en anglais, et bientôt en espagnol. C’est une réelle opportunité, d’autant que c’est très facile de retourner en France quand je veux.» Comme Philippine, étudiante en relations internationales à l’IE University à Madrid, ils sont près de 5 500 étudiants à passer de l’autre côté des Pyrénées hors programme d’échange selon les données de Campus France. Nombreux sont ceux qui optent pour l’Espagne dès le bac, où le bachelor ou grado se prépare en quatre ans.
Il existe trois types d’universités: publiques, privées et catholiques. Dans la plupart, l’enseignement se fait en espagnol, mais les universités privées, notamment, proposent des cursus en anglais. Parmi les bachelors les plus plébiscités par les Français figurent ceux de médecine, dentisterie ou encore pharmacie. La difficulté des études médicales est en effet bien moindre en Espagne, où il n’existe pas de numerus clausus.
L’Esade propose un BBA
«Environ 30 à 40 % de nos élèves français se sont inscrits en médecine après un an de Paces en France», confirme Pierre-Jean Aznar, de l’université catholique San Antonio de Murcia (Ucam). Et 70 % des étudiants ont opté pour la kinésithérapie. Mais d’autres formations suscitent l’intérêt des Français. C’est le cas des écoles de commerce comme l’Esade à Barcelone, 13e au classement 2019 du Financial Times, qui propose un BBA de bachelor of business administration très prisé.
D’une université à l’autre, les conditions d’admission pour intégrer une université espagnole diffèrent peu. Il n’existe pas de Parcoursup espagnol. Il faut commencer par demander auprès de l’Université nationale d’éducation à distance (Uned) un «credencial», qui sera accordé en fonction des notes de seconde, première et terminale. L’organisme envoie ensuite à l’élève une note sur 10. Bien souvent, il suffit d’avoir la moyenne (5/10) pour pouvoir être admissible. Mais pour les études médicales, il est souvent nécessaire d’avoir au moins 8 sur 10.
Certificat de niveau en anglais
Certaines universités, comme l’IE University à Madrid et Ségovie, demandent de fournir un certificat de niveau en anglais comme le Toeic, le Toefl, l’Ielts ou le certificat de Cambridge. Ensuite, les candidats doivent passer un examen d’entrée. À l’université privée de Navarre (Unav), celui-ci compte pour 60 % de la note. Les étudiants peuvent aussi être convoqués à un entretien. Ce dernier peut facilement s’organiser via Skype.
Côté finances, à l’université publique, une année scolaire coûte une petite centaine d’euros. Dans le privé, les tarifs sont bien plus élevés: entre 4.000 et 20.000 euros par an. À l’Unav, une année de bachelor «coûte entre 9.750 et 16.000 euros», précise Beatriz Plágaro Cenoz, chargée des admissions. Beaucoup doivent prendre un crédit.
Publicație : Le Figaro
|
