Exclusiv! Iată noul preşedinte al senatului Universităţii Alexandru Ioan Cuza
În urma votului exprimat de noul senat al Universităţii Alexandru Ioan Cuza, noul preşedinte este prof. univ. dr. Gabriel Ovidiu Iancu.
Din totalul de 66 de voturi exprimate, 1 vot a fost anulat şi 65 de voturi pentru.
Reamintim că în intervalul 24-28 februarie se pot depune candidaturile oficiale pentru poziţia de rector. Aşa cum a anunţat în exclusivitate pentru BZI LIVE, prof. univ. dr. Tudorel Toader, şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat în fruntea celei mai vechi universităţi moderne din România. Urmează că în perioada 2-6 martie safie organizate dezbateri publice ale candidatului sau candidaţilor la funcţia de Recor, iar pe 11 martie să aibă loc primul tur al alegerilor
Publicație : Bună Ziua Iași și Ziarul de Iași
Universitatea Cuza din Iași face un anunț legat de publicarea tezelor de doctorat
Ministerul Educației și Cercetării anunță că baza de date în care sunt indexate toate tezele de doctorat, susţinute începând cu anul 2016, urmează sa fie făcută publică pe o platformă administrată de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). Platforma este utilizată pentru evaluarea tezelor de doctorat la nivelul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Autorii care nu doresc publicarea tezelor de doctorat pe această platformă pot depune refuzul argumentat la școala doctorală în cadrul căreia au obținut titlul științific de doctor până la data de 23 martie 2020.
Detalii suplimentare se pot consulta aici.
Publicație : Bună Ziua Iași
UMF, singura universitate de profil într-un important clasament internaţional
Potrivit clasificării Emerging Economies University Rankings 2020, realizată de revista britanică „The Times Higher Education“, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi se regăseşte în topul celor mai performante 533 de universităţi din 47 de ţări din întreaga lume, ocupând poziţia 401-500. UMF Iaşi rămâne singura instituţie de învăţământ superior medical din România clasată în acest sistem.
„Prezenţa UMF Iaşi în topul «The Times Higher Education» ne onorează, ca de fiecare dată. Este extrem de important să ne cunoaştem locul în clasamentul celor mai importante universităţi din întreaga lume. Ţelul nostru este de a evolua de la an la an, în toate direcţiile, fie că vorbim despre actul educaţional, cercetare, infrastructură sau internaţionalizare“, a declarat prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi.
The Times Higher Education Emerging Economies University Rankings 2020 include ţările cu economii emergente avansate, emergente secundare sau de frontieră. Topul utilizează aceiaşi 13 indicatori de performanţă folosiţi şi în clasamentul general THE World University Rankings, fiind analizate activităţile de predare, de cercetare, transferul de cunoştinţe şi perspectivele internaţionale. Pentru Emerging Economies University Rankings 2020, indicatorii au fost recalibraţi pentru a reflecta priorităţile de dezvoltare ale universităţilor din economiile emergente. Indicatorii de performanţă sunt grupaţi în cinci domenii: Predare (mediul de învăţare) - 30%; Cercetare (volum, venit şi reputaţie) - 30%; Citări (influenţa cercetării) - 20%; Perspective internaţionale (personal, studenţi şi cercetare) - 10% şi Venituri din industrie (transfer de cunoştinţe) - 10%.
Publicație : Ziarul de Iași
ASE este în trend ascendent în clasamentul „The Times Higher Education Emerging Economies 2020”
Academia de Ştiinţe Economice se află în trend ascendent în clasamentul „Times Higher Educational Emerging Economies” în anul curent, clasându-se în segmentul 251-300, faţă de 351+ în 2019.
Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti urcă semnificativ în prestigiosul clasament Times
Higher Education Emerging Economies. Dat publicităţii în data de 18 februarie a.c., clasamentul reuneşte 533 de universităţi de cercetare intensivă şi predare din 47 de ţări cu economii emergente, se arată în comunicatul de presă remis Adevărul.
La nivel naţional, ASE se situează pe locul al II-lea dintre cele nouă universităţi participante din România. Toţi membrii Consorţiului Universitaria sunt prezenţi în această ediţie – Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea Bucureşti şi Universitatea de Vest din Timişoara, mai precizează comunicatul.
Universităţile din clasament au fost clasificate după 13 indicatori de performanţă, grupaţi pe: activitatea de predare (30%); activitatea de cercetare (30%); impactul rezultatelor cercetării (20%); activitatea internaţională (10%); transferul de cunoştinţe către mediul socioeconomic (10%).
Publicație : Adevărul
Doctoratele, băgate la secret! Ministerul Educaţiei caută să-i salveze pe plagiatori invocând GDPR-ul
Deşi Ministerul Educaţiei anunţase publicarea câtorva mii de teze de doctorat, acum aceeaşi instituţie face un pas înapoi şi susţine că regulamentul datelor cu caracter personal permite autorilor să se opună, asta deşi legea stabileşte clar că aceste teze sunt documente publice
Uite tezele, nu sunt tezele. După ce pe 12 februarie promitea că va face publice peste 7000 de teze de doctorat, ministrul Educaţiei Monica Anisie face acum un pas înapoi.
Deşi legea educaţiei statuează că tezele de doctorat sunt documente publice, ministrul susţine că GDPR-ul, legea privind protecţia datelor cu caracter personal, permite persoanelor vizate, să se opună, motivat, publicării integrale. „Am aici adresa transmisă către Autoritatea naţională de supraveghere a prelucrării datelor cu caracter personal. Concluzia Autorităţii: dezvăluirea datelor personale în publicarea tezelor de doctorat, se poate realiza (…), prelucrarea este necesară, cu informarea prealabilă a persoanei vizate şi oferirea posiblităţii de a se opune. În acest context, am transmis către instituţiile de învăţământ superior o adresă prin care îi înştiinţez şi le-am solicitat ca până la 31 martie modelul contractului cadru de studii universitare de doctorat să fie modificat, astfel încât să cuprindă şi acordul persoanei de a-i fi publicată teza”, a declarat ministrul propus al Educaţiei în cadrul audierilor din Parlament.
Legea Educaţiei: Teza de doctorat, document public
Asta vine însă în contradicţie directă chiar cu Legea Educaţiei, ce statuează clar că tezele de doctorat sunt documente publice. „Teza de doctorat este un document public. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor”, arată Art. 168 din legea 1/2011.
„Legea Educaţiei este clară. Lucrările de doctorat sunt documente publice, fapt ştiut şi de doctoranzi atunci când îşi încep studiile. Este şi normal, în condiţiile în care există consecinţe juridice şi financiare ale acordării acestui titlu, şi mă refer la creşterea de 15% a salariului. Nu poţi să spui că nu vorbim de un document public. Altfel, logica este destul de evidentă – dacă vrei să creşti încrederea într-un domeniu, creşti gradul de transparenţă. Astfel de excepţii reprezintă un minus”, este de părere Mircea Miclea, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai şi fost ministru al Educaţiei.
Că teza de doctorat este o lucrare publică care se susţine în mod public în faţa unei comisii şi poate fi ulterior consultată într-o bibliotecă, atrage atenţia şi fostul ministru Mircea Dumitru. „Nu văd de ce un cercetător, dacă nu are nimic de ascuns, s-ar împotrivi publicării. O astfel de teză reprezintă o contribuţie personală într-un domeniu de cercetare. Vrei ca lumea să-şi citească lucrarea şi nu să ajungă într-un sertar”, este de părere Mircea Dumitru, profesor la Universitatea Bucureşti.
Expertul în politici educaţionale, Daniela Coteţ susţine că din moment ce statele în Uniunea Europeană tezele de doctorat se publică automat, GDPR-ul nu are cum să reprezinte o problemă legală. „În UE se discută acum despre publicarea rezultatelor cercetării, şi noi suntem încă la nivelul dacă să publicăm sau nu aceste teze. În UE ele se publică automat”, a explicat aceasta. După criticile dure care i-au fost aduse, ministrul a revenit. „Publicarea tezelor de doctorat merge înainte. Pe 23 martie vor fi publicate circa 7532 de teze, în acest moment lucrându-se la încărcarea lor pe site”, a precizat ministrul.
„Atâta timp cât în statele europene tezele de doctorat se publică în mod automat de către universităţi e clar că nu poate fi vorba de o problemă legată GDPR”
Daniela Alexe Coteţ, expert politici educaţionale
Şcoli doctorale şi plagiatori celebri
La finalul lunii decembrie a anului trecut, guvernul Orban a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care numele studenţilor de la Academia Naţională de Informaţii erau şterse din Registrul Matricol al Universităţilor din România (RMUR). Măsura venea la doar câteva zile după ce şase titluri de doctor obţinute la această universitate erau retrase de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). Printre aceştia se număra şi Daniel Moldoveanu, fost consilier al preşedintelui Băsescu, care anterior făcuse o cerere de renunţare benevolă la acest tilu tocmai pentru a evita un verdict de plagiat. Un caz similar este cel al lui Bogdan Licu, propus pentru funcţia de prim-adjunct al Procurorului General, care a încercat să renunţe la acelaşi titlu obţinut la aceeaşi academie şi sub acelaşi coordonator, fostul ministru Gabriel Oprea. În fapt acesta a încercat în justiţie să oprească verificarea tezei sale, însă Curtea Supremă i-a respins cererea, justiţia rămânând să se pronunţe asupra cererii de renunţare la titlu de doctor. În fapt opt din cei 13 doctoranzi ai lui Gabriel Oprea de la „Mihai Viteazul” şi-au pierdut sau au renunţat la titlul de doctor. În acelaşi timp, în 2016, i s-a retras inclusiv lui Garbriel Oprea titlul de doctor în Drept.
Victor Ponta, plagiator vedetă
Poate cel mai răsunător caz de plagiat este cel al fostului prim-ministru, Victor Ponta. Ministerul Educaţiei, condus la acea dată de Mircea Dumitru, îi retrăgea şefului ProRomânia titlul de doctor în Drept acordat de Universitatea Bucureşti în anul 2003. Acesta îşi obţinuse doctoratul sub coordonarea fostului său mentor, Adrian Năstase.
Publicație : Adevărul
UK university staff to strike for 14 days in pay and pensions row
Workers express frustration in run-up to action involving 50,000 staff at 74 campuses
University staff who are due to start 14 days of strike action at 74 campuses across the UK have expressed their anger and frustration at what they see as employers’ failure to address their concerns over pay, pensions and working conditions.
Up to 50,000 lecturers, technicians, librarians and other academic and support staff plan to start industrial action on Thursday, potentially affecting 1.2 million students, many of whom have already lost weeks of tuition because of previous strikes.
It is the third time since 2018 that university staff have found themselves on the picket lines, but responses to a call-out to Guardian readers who work and study in higher education suggest there is still widespread – though not unanimous – support for the action.
“Going on strike is financially and emotionally draining. No one wants it but I don’t feel like I have a choice,” said Anh Le, who teaches political theory at Manchester University.
“This is the third big strike in three years. My work, research and teaching are disrupted. My students are angry but they understand we’re doing this not just for ourselves but for the future of British education as well.”
Some university staff expressed anger at the amount of money being spent on new university buildings and vice-chancellor salaries, rather than on improving staff pay and conditions.
Students, meanwhile, were upset and bewildered about the loss of tuition and the impact on their degrees, but many blamed university management rather than their lecturers.
“I work very hard to give my students the best education I can, so I feel an element of guilt that they will be adversely affected,” said an academic at Heriot Watt University. “However, the assault on pay and conditions in universities has been going on too long, and eventually you just can’t ignore that and have to look after yourself.
“I am fed up hearing how my university – and others – can’t afford a decent increase in staff pay when I continually see new buildings, vanity projects in many cases, being constructed on campus.”
Andrea Graf, a lecturer in psychology at Roehampton University, said she would also go on strike: “It stresses me to strike, but this is less stressful than not striking … the university is not a place of education and learning and at times it feels like it is a sausage factory. It is absolutely necessary, but I will struggle financially by taking part.”
An international student, Eric Vu, studying design management and cultures at University of the Arts London, said the strike action meant he would lose a third of of his contact time with tutors, which he estimated was worth £200 a week.
Vu said he supported the strike, and criticised money being spent on renovations and “utilities such as fancy catering and new buildings” rather than investing in teaching and research.
Not everyone who contacted the Guardian supported the strike, however. One lecturer in the politics department at the University of Edinburgh, calling it misguided.
“A very large proportion of my department is intending to strike but I feel strongly that I should not strike. Although I would certainly not mind being paid more, lecturers have comfortable salaries.
“And while I cannot speak to others’ circumstances, my workload is not oppressive in the least – I used to work at a university in the States where demands were much greater. There are those of us staff who believe strongly that the rationale for the strike is misguided.”
Earlier this week, university employers said they had moved a long way to address staff concerns but union demands on pensions, pay and conditions were unaffordable and would put vulnerable institutions that were already in deficit at even greater risk.
Jo Grady, the general secretary of the University and College Union, said: “Vice-chancellors have had months to come up with serious offers to avoid widespread disruption on UK campuses. Their failings are clear for all to see today and the blame for the disruption caused by the strikes lays squarely at their door.”
Publicație : The Guardian
Private student housing is failing students. The government must step in
Thousands of students were left homeless by under-regulated housing providers this year, but the government won’t listen
Settling in at university can be difficult for students – so the last thing they need is to arrive and find they have nowhere to live. Unfortunately, that is exactly what has happened up and down the country this year, not least for more than 200 University of Portsmouth students.
Two days before our students were due to move in they were told their new private development was not ready. Could they stay at home for the first few weeks of term?
Most students could not, so we had to find them temporary accommodation. Unfortunately, as the accommodation provider hadn’t put contingency plans in place, insufficient places were available. About one-fifth were “released” from their contracts and made homeless. In at least 54 cases, the housing provider hadn’t even signed the contracts yet, leaving our students with no rights.
Students started to move in gradually from mid-October but it was only at the end of December – four months after the original move-in date – that all the rooms were available.
Despite this, there are still no common areas, sometimes the lifts don’t work, and hot water availability is a challenge. Students have had a dreadful experience, and I know that it has affected the wellbeing and mental health of more than a few.
Our problems are far from unique – more than 20 private student developments were late this year – and they illustrate a much deeper problem: the rise of private student accommodation providers which often have no agreement of any form with a student’s university.
This matters because the private student accommodation sector is expanding. In 2014 two-thirds of halls of residences were provided by universities. Last year the private sector controlled more than 50% of the market. Private sector accommodation is also more expensive, estimated at 22% annually (excluding London).
Accommodation is students’ biggest single outlay, and parents subsidise it substantially. Some students take a second job. The taxpayer also pays: students are expected to default on a percentage of their student debt, some of which will be made up of living costs.
City skylines are increasingly silhouetted with high-rise student accommodation, and local residents notice how much faster these buildings go up than affordable housing. People don’t blame universities or students but it does reinforce a sense of neglect, particularly in left-behind places.
Student accommodation affects several policy areas: the student experience and mental health, the cost and value for money of universities, and the impact of institutions on their local area. These effects will only intensify.
The number of 18-year-olds is increasing. By 2030 it is predicted that there will need to be 300,000 more university places in England alone. This would require a lot of high-rise student accommodation and a significant taxpayer subsidy for private companies.
But mention this to policymakers and their eyes glaze over. The ideologues are not interested, as they only want stories that directly criticise universities, and the rest mumble about a lack of “policy levers”. Universities are left to pick up the pieces when things go wrong.
As taxpayer-backed loans are the main source of income for private student accommodation providers, it is surprising that the government does not recognise that it wields huge power. It could beef up regulation so that students cannot be left without effective rights when things go wrong, specify minimum contract requirements, and give the Office for Students powers to regulate accommodation providers.
The government could also change the planning rules that make it easier and cheaper to build student accommodation than affordable housing. It could require a minimum number of affordable homes for every high-rise student block.
On cost, imagination is needed. The government sets a maximum tuition fee; it could do so for rent. Local or national government could build student accommodation themselves or in partnership with universities. The rental income would be a transfer of taxpayers’ money from one part of the government to another, while future government coffers would be buoyed by ownership of appreciating assets.
Whatever the best mix of solutions, this is an expensive problem that needs to be addressed. Does the government have the appetite to use its power? I assure ministers that I, and many of my vice-chancellor colleagues, stand ready to provide whatever support and input they need.
Publicație : The Guardian
« Mes parents disent que j’argumente comme une Parisienne avec mon master » : le défi des étudiants qui naviguent d’un milieu social à un autre
Ils viennent des quartiers, de la campagne ou d’une petite ville et se sont hissés, via l’enseignement supérieur, dans un autre univers social. La rupture est rude, au départ comme au retour.
Neufchâtel-en-Bray, Seine-Maritime. C’est dans cette commune rurale de 5 000 habitants, entre Rouen et Amiens, que Tifany allait au lycée. Issue d’un milieu populaire et pupille de l’Etat – son père est incarcéré depuis qu’elle a 13 ans –, elle a passé une partie de sa jeunesse en foyer. Il y a un peu plus d’un an, elle a intégré Sciences Po Paris, dans le cadre de la procédure réservée aux élèves scolarisés dans certains établissements de l’éducation prioritaire. « Je m’en suis sortie grâce à mes profs et à mes amis, qui sont ma famille de cœur », raconte aujourd’hui la jeune femme de 19 ans, boursière, qui vit en colocation à Clichy (Hauts-de-Seine).
Tout un monde sépare Neufchâtel-en-Bray de Sciences Po, établissement basé dans le cossu 7e arrondissement de Paris, où les enfants de cadres et de professions intellectuelles supérieures sont largement surreprésentés. Tifany se sent toujours un peu perdue dans ce nouvel environnement. Pour tous ceux qui changent de milieu social par leurs études, le choc est double. Il faut d’abord se tailler une place dans un monde de « dominants », où les enfants des classes populaires sont sous-représentés. Il faut aussi s’adapter à d’autres exigences. Tifany a expérimenté la douleur de passer de la tête de classe au lycée à la dernière place à Sciences Po les premiers mois. Elle a depuis remonté la pente.
Décalage
Anne Lambert, professeure de lettres en classes préparatoires dans un lycée parisien, observe ce décalage entre ses élèves issus des quartiers populaires ou en rupture familiale et les autres : « On retrouve chez eux un mélange de finesse, de maladresse et d’exagération pour assurer malgré tout, dans les exercices scolaires comme dans leur manière d’être, de s’exprimer ou de s’habiller. L’équipe pédagogique tente de repérer ceux qui affrontent trop de difficultés matérielles ou personnelles. »
Il faut ensuite savoir gérer le choc du « retour aux sources ». La rupture est consommée entre Tifany et sa grande sœur, déscolarisée depuis la classe de première. « Je voulais partager avec elle ce que je découvrais, mais elle vit dans le monde de la télé-réalité et l’on ne s’est pas retrouvées, regrette la cadette. Mes amis ont aussi eu peur que je devienne prétentieuse, mais je les ai rassurés en revenant souvent, notamment pour faire du coaching scolaire dans mon ancien lycée. »
La distance s’est également creusée entre Clémentine, 24 ans, et ses parents qui vivent à Bourg-en-Bresse (Ain) : « J’ai fait du droit à la fac à Sceaux (Hauts-de-Seine), cela leur semblait obscur, bourgeois. Ils regrettent de ne pas avoir fait plus d’études, mais ils ne se sont jamais intéressés aux miennes et, quand on discute, ils disent que j’argumente comme une Parisienne avec mon master. Même s’ils sont fiers de moi… »
Publicație : Le Monde
|
