22 februarie 2020
Studenții solicită publicarea tuturor tezelor de doctorat și introducerea de pedepse pentru sustragerea, distrugerea sau comercializarea lor. Ce miză au serviciile?
Liga Studenților (LS IAȘI) solicită Ministerului Educației Naționale publicarea tuturor tezelor de doctorat, nu doar a celor depuse în format electronic începând din 2016, precum și transmiterea unei adrese către toate universitățile prin care să se clarifice faptul că prin acest demers nu se încalcă prevederile Regulamentul European de Protecție a Datelor (REPD/GDPR) și nu se aduce nicio vătămare vieții private a deținătorilor titlurilor de doctor. Totodată, organizația solicită incriminarea comercializării de lucrări științifice, introducerea unor sancțiuni administrative pentru instituțiile care „pierd” sau „fac pierdute” lucrări de doctorat și înăsprirea regimului penal pentru sustragerea sau distrugerea lor.
De la intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011, prin art. 168 alin. (9), s-a statutat faptul că tezele de doctorat sunt documente publice și că se redactează și în format digital, urmând a fi publicate după susținere pe un site administrat de Ministerul Educației Naționale. Regulamentul European de Protecție a Datelor (REPD/GDPR) prevede foarte clar faptul că prelucrarea datelor personale (numele candidatului la titlul de doctor) poate fi realizată fără consimțământul persoanei în situația în care există o obligație legală a operatorului (universitatea și ministerul) și dacă prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul.
Caracterul public al tezei de doctorat este o veche cutumă academică, candidatul fiind obligat să depună un exemplar al tezei la biblioteca universității sau a facultății și să susțină teza în public. Publicitatea tezei a fost doar întărită de Legea nr. 1/2011, aceasta fiind prezentă în legislație inclusiv în prevederile vechii legi a educației nr. 84/1995 prin art. 73 alin. (5).
Din punct de vedere juridic, toate tezele de doctorat au caracterul de document public, producând efecte de interes public, deci toate pot fi publicate pe platforma ministerului. Tezele care nu au fost depuse în format digital pot fi scanate și trecute prin sisteme de recunoaștere optică a caracterelor (OCR), de care cel puțin bibliotecile central universitare deja dispun și care deja sunt utilizate pentru digitizarea colecțiilor de periodice.
Dezinformarea Ministerului, cu dedicație pentru „băieții deștepți” cu legături în serviciile de informații
Adresa transmisă de Ministerul Educației Naționale către universități care a scandalizat opinia publică prin susținerea nepublicării tezelor în lipsa acordului deținătorului titlului de doctor nu a fost semnată de ministrul Monica Anisie, ci de secretarul de stat pentru învățământ superior, Gigel Paraschiv, fost secretar de stat sub miniștrii Liviu Pop, Câmpeanu, Curaj. El este omul Ecaterinei Andronescu, membru în conducerea școlii doctorale a Academiei Naționale de Informații a SRI și în celebra Academie de Științe ale Securității Naționale (ASSN), patronată de Gabriel Oprea, George Maior și Remus Pricopie.
Din informațiile noastre, rolul adresei trimisă de Paraschiv este în primul rând protejarea tuturor deținătorilor de titlu de doctor care au legături cu serviciile secrete și forțele de ordine din universitățile militare, iar secundar toate rețelele de plagiatori care căpușează sistemul de învățământ superior românesc, ca urmare a anchetelor realizate de jurnaliști de investigație în ultimii ani și a sesizărilor înaintate către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) care au zguduit rețelele de putere conectate politic sau la comunitatea de informații.
În urma publicării tuturor tezelor de doctorat, ar putea începe o curățenie generală în toate instituțiile de învățământ superior, în special, și în toate instituțiile publice, în general, iar persoanele care au obținut titlul de doctor în mod fraudulos ar fi demise din funcție, sporurile de salarii obținute ar trebui returnate, iar unele școli doctorale ar fi desființate. Demersul lui Gigel Paraschiv vizează exact prevenirea acestui moment zero atât de necesar României pentru eliminarea imposturii academice.
Pedepse pentru pierderea, sustragerea sau distrugerea tezelor de doctorat
Liga Studenților (LS IAȘI) solicită introducerea prin intermediul unui ordin de ministru a unor sancțiuni administrative (amenzi de cel puțin 10.000 lei) pentru instituțiile de învățământ superior care „pierd” sau „fac pierdute” teze de doctorat, precum și modificarea legislației penale, astfel încât acestora să li se ofere o protecție specială.
La art. 229 din Codul Penal, care incriminează furtul calificat, ar urma să se adauge o nouă literă, i), la alin. (3), prin care tezele de doctorat și depozitul legal al bibliotecilor să devină astfel bunuri protejate, iar la art. 253, care incriminează distrugerea, să se includă în prevederile alin. (3) și tezele de doctorat. Totodată, trebuie eliminată condiția depunerii plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Comercializarea tezelor este interzisă, dar nu este sancționată
Deși art. 143 alin. (5) din Legea Educației interzice „comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat.”, nu există nicio sancțiune în legislația în vigoare.
De aceea, Liga Studenților (LS IAȘI) propune incriminarea comercializării sau cumpărării de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat, precum și pedepsirea faptei cu înschisoare de la 6 luni la 3 ani, similar infracțiunilor de fals. Astfel, ar intra sub incidența legii penale nu doar vânzarea unor astfel de lucrări, dar și cumpărarea lor cu scopul de a frauda examenele de finalizare a studiilor.
„Plagiatul este cancerul endemic al învățământului superior românesc, iar la fel cum corupția și furtul sunt incriminate, ar trebui și furtul intelectual să fie incriminat corespunzător. Plagiatul ruinează cultura națională și atentează la securitatea raporturilor juridice în sistemul de educație, în sistemul de sănătate, în sistemul de apărare și ordine publică și în orice loc în care sunt prezente persoane care dețin în mod fraudulos un titlu de doctor, un titlu academic sau unul profesional, iar în final atentează la siguranța națională.
Tezele de doctorat ar trebui să fie puncte de reper în cercetarea științifică, obținute în urma unei activități de studiu și cercetare îndelungată, nu compilații din alte lucrări. Publicarea tezelor de doctorat, precum și introducerea în legislație a unor pedepse aspre pentru faptele asociate fraudării, sustragerii, distrugerii și comercializării lor este este un prim pas esențial spre întărirea, recredibilizarea și securizarea sistemului educațional românesc.” a declarat Diana-Alexandra Cristea, președinte Liga Studenților (LS IAȘI).
Publicație : Bună Ziua Iași
India asks Oxford museum to return 'stolen' bronze statue
Ashmolean receives request for restitution of 15th-century idol of Saint Tirumankai Alvar
The Indian government has asked the Ashmolean Museum in Oxford to return a 15th-century bronze idol that was apparently stolen from a temple in the 1960s.
The Indian high commission in London said a formal request for restitution of the statue of Saint Tirumankai Alvar was made last Friday.
The move comes after the Ashmolean informed the high commission last December of new research that questioned the provenance of the sculpture, which was bought by the museum from Sotheby’s auction house in London in 1967.
An independent scholar found a 1957 photograph in the French Institute of Pondichéry, that appeared to depict the same idol in the temple of Sri Soundarrajaperumal, in a village near Kumbakonam in the south Indian state of Tamil Nadu. That sculpture was stolen in the early 1960s.
The sculpture, which is almost one metre tall, depicts Tirumankai Alvar, one of the Tamil poet-saints of south India, holding a sword and shield. The venerated saint, who lived in the 8th or 9th century, was a chieftain, a military commander, and a bandit before converting to the Vaishnava tradition of Hinduism.
Rahul Nangare, the first secretary of the Indian high commission in London, said it had received a report from police in Tamil Nadu that “unambiguously shows that the original idol has been stolen and replaced with a fake one, and that the stolen idol is the same one that is presently with the Ashmolean.
“Therefore, we have conveyed our formal request to them for restitution of the idol to India. The idol wing is now further investigating the matter about the original theft and subsequent smuggling out of the idol.”
Nagare thanked the Ashmolean for taking proactive steps to alert the high commission and expressed hope that “other museums would follow the example in dealing with suspected stolen pieces of our cultural heritage”.
He said the Ashmolean was carrying out further due diligence on the provenance of the sculpture, with a museum official scheduled to visit India shortly.
A spokeswoman for the Ashmolean said there had been no claim against the sculpture. “The museum acquired the statue in good faith. According to the Sotheby’s catalogue the bronze was sold from the collection of Dr JR Belmont (1886-1981),” she said.
“We currently have no indication of how the bronze entered his collection and we are continuing to investigate with the support of the Indian high commission.”
Other Indian bronzes once in the Belmont collection have fetched more than £490,000 at auction.
The Ashmolean said that the scholar’s research had also raised questions over the provenance of several other bronzes in collections in Europe and the US. “Further research will be needed to determine whether they were taken out of [India] legally or otherwise,” the spokeswoman added.
Deaccessioning the sculpture would require the approval of the art and archeology museum’s board and the vice-chancellor of Oxford University.
Publicație : The Guardian
Passer par la case « chômage », une expérience douloureuse pour les jeunes diplômés
Si les bac+5 sont moins sujets aux longues périodes d’inactivité, l’expérience, même courte, du chômage en début de carrière peut fragiliser et isoler. Un travail en groupe peut permettre de reprendre confiance en soi.
Depuis qu’elle cherche du travail, Juliette Azoulay s’est mise à la boxe. « Ce sont deux activités très proches finalement. La journée, par mail, je me prends des patates, mais je retourne au combat. Le soir, je le fais physiquement, résume-t-elle, filant la métaphore à l’envi. C’est violent le chômage. Tu reçois des coups dans tous les sens : de la part des recruteurs, de tes proches et de la société en général. »
Cette urbaniste de formation, diplômée de l’école d’architecture de Versailles, a pansé ses blessures pendant un mois au sein de l’association Cojob. Chaque jour, comme neuf autres coéquipiers, elle a programmé son réveil, « pour retrouver un cadre et un statut social ». Au 40 rue Laffitte, à Paris, ces chômeurs se transforment en « jobeurs ». Ils se serrent les coudes à grand renfort de blagues et de café soluble.
S’il n’existe aucune sélection à l’entrée, hormis une cotisation de 140 euros, tous sont jeunes et disposent d’un bac + 5. « Notre public n’est pas complètement éloigné de l’emploi, précise Lucie Delemotte, 28 ans, unique salariée de l’association, elle-même ancienne chômeuse. Ils sont soit en perte de confiance, soit en quête de sens après un burn-out ou un licenciement brutal. » Cojob a été créé en 2014 par deux amies nantaises, Marie Grimaldi et Clémentine Bouvier, alors qu’elles traversaient une éprouvante période de chômage, avec l’idée de vaincre leur isolement et leur découragement. « On voulait des rendez-vous quotidiens, avec des horaires, et un vrai collectif, pour retrouver le sentiment d’être en week-end le vendredi soir. Et on voulait se sentir utiles, pour ne pas s’éloigner de la société en l’absence de ce liant qu’est le travail », explique Marie Grimaldi, de nouveau au chômage aujourd’hui, « par choix ».
Leur cible, au départ : les jeunes de moins de 35 ans ayant au minimum un bac + 3. « A l’époque, je m’étais inscrite dans un programme d’aide pour les anciens de Sciences Po Paris qui cherchaient du boulot. J’ai réalisé que ce n’était pas parce qu’on avait un beau diplôme qu’on serait épargnés, poursuit Marie Grimaldi. Là aussi, l’isolement était réel et la perte de confiance omniprésente. » Six ans plus tard, la structure continue de répondre à des besoins de prévention des risques psychosociaux liés au chômage. En octobre 2019, selon les chiffres fournis par Pôle emploi, sur 1,6 million de demandeurs d’emploi de moins de 30 ans, 120 400 avaient un niveau bac + 5.
Publicație : Le Monde
24 februarie 2020
De astăzi încep înscrierile oficiale pentru Rectoratul de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași
De astăzi, 24 februarie, și până vineri, 28 februarie 2020, demarează înscrierile oficiale pentru candidatura la poziția de rector la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Cel mai probabil, în prima zi, actualul șef al celei mai vechi instituții de învățământ superior a României, prof. univ. dr. Tudorel Toader, se va înscrie oficial în cursa pentru un nou mandat. Urmează ca în perioada 2-6 martie să fie organizate dezbateri publice ale candidatului sau candidaților la funcția de Rector, iar pe 11 martie să aibă loc primul tur al alegerilor.
Profesorul Tudorel Toader are cele mai mari șanse să obțină un nou mandat
De precizat că, la Rectoratul de la „Cuza” va mai candida un cadru didactic de la Facultatea de Filosofie și de Științe Social-Politice. Cu toate acestea, profesorul Toader are cele mai mari șanse să obțină un nou mandat. Acesta este un magistrat român care a ocupat funcția de ministru al Justiției în guvernele Grindeanu, Tudose și Dancilă din februarie 2017 până în aprilie 2019. Prof. univ. dr. Tudorel Toader a deținut două mandate succesive de judecător al Curții Constituționale a României, între 2006 și până în 2016. Toader este autorul mai multor lucrări de drept penal.
În perioada 2004-2016 a fost decan al Facultății de Drept la care, de-a lungul carierei sale universitare, a predat Criminologie, Drept penal român și Drept penal european. De reamintit că, pe 19 februarie 2020, noul Senat ales al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și-a ales noul președinte. Acesta este prof. univ. dr. Gabriel Ovidiu Iancu, universitarul care ocupa această poziție fiind reales. Astfel, din totalul de 66 de voturi exprimate, un vot a fost anulat și 65 de voturi au fost pentru.
Publicație : Bună Ziua Iași și Ziarul de Iași
Academicianul Viorel Barbu va vorbi la UMF despre „matematică şi oportunităţile sale pierdute“
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi continuă seria Conferinţelor „Grigore T. Popa“, iar invitatul care va lua cuvântul cu această ocazie este prof.dr. Viorel Barbu, preşedintele Filialei Iaşi a Acdemiei Române, fost rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
Marţi, 3 martie, de la ora 16.00, în Aula „George Emil Palade“ din Iaşi, acad. Viorel Barbu va vorbi despre „Matematica şi oportunităţile sale pierdute“. „Multe teorii si rezultate matematice de profunzime nu au fost apreciate sau chiar ignorate de oamenii de ştiinţă contemporani lor şi chiar de comunitatea matematică în ansamblul său. Este cazul, printre altele, cu teoria conicelor a lui Appolonius, calculul infinitesimal dezvoltat de Arhimede, teoria grupurilor, ecuatiile lui Maxwell, teoria lui Godel, formularea lui Poincare a ecuaţiilor relativităţii restrânse. Dacă ar fi intrat în atenţia savanţilor la vremea lor, teorii ştiintifice fundamentale ar fi putut fi anticipate cu zeci şi chiar sute de ani. Acestea sunt oportunităţile pierdute ale matematicii“, a explicat acad. Viorel Barbu.
Acesta este al doilea român care a predat la Universitatea Cambridge, după Grigore T. Popa, fiind invitat, alături de profesori din marile universităţi ale lumii, să ţină prelegeri la „Isaac Newton Institute for Mathematical Sciences“. „Suntem onoraţi că domnul academician Viorel Barbu a acceptat invitaţia noastră de a conferenţia la UMF Iaşi. Domnia sa este una dintre cele mai importante personalităţi ale Iaşului şi sunt convins că prelegerea domniei sale, cu un titlu poetic, va avea un succes deosebit“, a declarat prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iaşi.
Publicație : Ziarul de Iași
Zi de maximă importanță pentru una dintre marile universități din Iași! Se decide viitorul pentru următorii patru ani
Astăzi, 24 februarie 2020, comunitatea academică de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași își alege rectorul instituției pentru mandatul 2020-2024. Rectorul în exercițiu, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, este singurul candidat. Procesul va avea loc de la ora 7:30 la ora 18:00, în Amfiteatrul T2, Corp Rectorat, parter. La acest proces, pe listele oficiale cu alegători sunt înscrise 624 cadre didactice cu drept de vot, respectiv 80 de studenți. La aceștia se adaugă cei 19 electori, membri ai Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic. Facultățile cu cea mai mare pondere la vot sunt: Construcții și Instalații cu 112 votanți, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației cu 78 votanți, Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu” 75 votanți și Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată cu 74 votanți. La polul opus sunt facultățile: Știința și Ingineria Materialelor cu 43 votanți și Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului cu 41 votanți, respectiv Arhitectura cu 29 votanți.
Comunitatea academică de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași își alege rectorul instituției pentru mandatul 2020-2024. Rectorul în exercițiu, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval este singurul candidat. Procesul va avea loc de la ora 7:30 la ora 18:00 în Amfiteatrul T2, Corp Rectorat, parter. La acest proces, pe listele oficiale cu alegători, sunt înscrise 624 cadre didactice cu drept de vot, respectiv 80 de studenți.
La aceștia se adaugă cei 19 electori, membri ai Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic. Facultățile cu cea mai mare pondere la vot sunt: Construcții și Instalații cu 112 votanți, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației cu 78 votanți, Inginerie Chimică și Protecția Mediului „Cristofor Simionescu” 75 votanți și Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată cu 74 votanți. La polul opus sunt facultățile: Știința și Ingineria Materialelor cu 43 votanți și Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului cu 41 votanți, respectiv Arhitectura cu 29 votanți.
„Un management eficient se bazează pe oameni, pe oamenii din Universitate”
La momentul depunerii candidaturii, profesorul Cașcaval a ținut să transmită un mesaj pentru comunitatea politehnistă.
„În situația în care colegii din Universitate îmi vor acorda încrederea pentru un nou mandat, voi dori să dezvolt și, unde este posibil, să finalizez proiectele începute. În această perioadă, alături de colegii mei din conducere, am învățat mecanismele care generează un management eficient și, mai ales, am învățat că acesta se bazează pe oameni, pe oamenii din Universitate, cadre didactice, studenți, personal din administrație.
Desigur, în acest mandat au fost și neîmpliniri, este un fapt real. Nu nereușite, ci idei, proiecte pe care nu le-am dus până la capăt și care au devenit priorități într-un eventual mandat al doilea, așa cum au fost menționate în programul managerial. Dar, acum știu că există soluții pentru fiecare situație și că soluțiile depind numai de noi. Căci, așa cum a spus și Andreas Schleicher, Director Direcția pentru Educație și Competențe, Comisia Uniunii Europene, în cadrul evenimentului organizat la Palatul Cotroceni zilele trecute, dedicat proiectului «România Educată: the real obstacle to education reform is not conservative followers but conservative leaders»”, a reliefat rectorul.
Un nou președinte al Senatului. Doar un nume nou în echipa de prorectori
Pe de altă parte, în viitorul mandat de șef al Universității Tehnice, universitarul Cașcaval va continua, în mare parte, cu aceeași echipă. Astfel, la nivel de prorectori va fi doar o modificare. Aici, la informatizare și comunicații digitale, prof. univ. dr. ing. mat. Daniel Condurache va fi înlocuit cu conf. univ. dr. ing. Simona Caraiman, de la Facultatea de Automatică și Calculatoare. De asemenea, la conducerea Senatului, conf. univ. dr. arh. Tania Hapurne și-a încheiat mandatul și nu s-a înscris pentru un nou mandat de senator. În acest context, viitorul șef al acestui for academic important va fi ales o nouă persoană. Nici în rândul celor 11 decani ai facultăților politehniste nu se anunță schimbări majore. E posibil ca la Arhitectură să fie nominalizată o altă persoană.
Publicație : Bună Ziua Iași
Etica aplicată salvează minţi. Centrul universitar unde se dezbat public problemele societăţii
Centrul de Cercetare în Etică Aplicată de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti îi permite oricui să participe la dezbaterile organizate în fiecare joi, indiferent de facultăţile terminate. Constantin Vică, Emanuel Socaciu şi Emilian Mihailov propun teme de gândire ce vizează problemele acute ale societăţii, cum ar fi corupţia, statutul pacientului şi chiar moartea asistată.
Putem măsura corupţia la nivel naţional? Mai are nevoie România de feminism? Poate fi inteligenţa artificială autoare de ştiinţă? Câtă moralitate încape într-un calup de publicitate? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările al căror răspuns este căutat şi dezbătut în fiecare joi după-amiază, la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA), de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
De 16 ani, la iniţiativa unui grup de profesori şi studenţi ai facultăţii, aici se organizează săptămânal dezbateri deschise publicului, în care membrii centrului, împreună cu invitaţi specialişti, discută probleme spinoase care ţin de sfera eticii, multe dintre ele cu implicaţii de ordin social, nu doar moral. De la eutanasie la transplantul de organe până la subiecte mai nişate, precum felul în care ne afectează progresul tehnologic sau ce fel de job-uri vor fi preluate în viitor de roboţi, nimic din ce ne afectează viaţa sau ne-ar putea-o afecta nu este evitat.
De-a lungul timpului, CCEA a stabilit parteneriate cu Centrul Uehiro al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Oxford, cu Institutul de Etică Biomedicală a Universităţii din Basel, respectiv cu Centrul de Cercetare în Etică Aplicată al Universităţii Hokkaido.
Infantilizarea cetăţeanului
Când auzi că nişte oameni se adună să dezbată într-un spaţiu academic, cel mai probabil, primul gând e că sunt nişte elitişti cărora le place să se-audă vorbind, de la care omul fără pregătire academică n-ar putea pricepe mare lucru. Cum nu se poate mai fals, crede Emilian Mihailov, specializat în etică şi lector la Facultatea de Filosofie, care consideră că printr-o astfel de gândire subestimăm cetăţeanul obişnuit. „Adesea, când vorbim despre spaţiul academic, cu tot ce înseamnă el, se pune întrebarea: «Bun, sunteţi şmecheri, căutaţi adevărul. Am înţeles, umanitatea a reuşit să producă aceste instituţii superbe, dar ce-i dai omului de pe stradă?». Într-un fel, mă deranjează modul ăsta de a pune problema, pentru că ajunge să-l infantilizeze pe om, ajunge să-l poretretizeze fals, ca şi cum ar fi doar un consumator de pagina cinci, ca şi cum ar fi doar un consumator de elemente excitatoare“.
Omul nu doar că nu se ghidează numai după astfel de lucruri, dar este în natura lui să fie curios, iar Centrul de Etică îi oferă un cadru în care-şi poate satisface curiozitatea în legătură cu subiecte care, de cele mai multe ori, îl vizează în mod direct. La urma urmelor, toţi am fost pacienţi la un moment dat, aşa că teme care ţin de relaţia medic-pacient, de donarea de organe şi de inovaţia în industria farmaceutică s-ar putea să trezească interesul oricui.
„Fiinţa umană, oriunde ar fi – pe stradă, în bloc, la facultate, în Mega Image sau la piaţă –, este o fiinţă curioasă, şi asta creează tot timpul punţi de legătură. Noi am avut la dezbaterile noastre oameni care au venit din toate mediile. Nu erau filosofi, la limită nu făcuseră nici măcar facultatea, dar erau curioşi să afle câte ceva despre cum progresul tehnologic le afectează viaţa, despre ce se întâmplă cu corpul uman atunci când se deteriorează şi despre ce dileme etice avem în contexte medicale. Dimensiunea asta, a curiozităţii fiinţei umane, nu poate oferi omului decât demintate, oriunde ar fi el“.
Curiozitatea, mai presus de orice
Curiozitatea a fost făţişă, de pildă, în 2015, când filosoful australian Peter Singer, „probabil eticianul numărul 1 al lumii la momentul actual“, după cum explică lectorul Constantin Vică, venea în România pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. La conferinţa pe care a susţinut-o la Facultatea de Filosofie, au fost şi momente tensionate, în care câţiva oameni au protestat faţă de acordarea de merite acestuia, considerând că, prin ideile sale, denigrează morala creştină. Reacţia a venit ca urmare a faptului că presa îl prezentase pe etician ca „susţinător al zoofiliei şi al uciderii nou-născuţilor“, scoţând însă din context ideile acestuia.
„Nu asta este important aici. Important este că amfiteatrul «Titu Maiorescu», care are spre 300 de locuri, poate mai mult, a fost plin, cu oameni în picioare, care au venit poate şi pentru vedeta Singer, dar au venit şi pentru ideile pe care le poartă Singer. Au venit să vadă şi un alt mod de a pune problema care nu e dominant în societatea noastră – şi poate că e bine că nu e dominant – iar asta e o dovadă a curiozităţii. Au fost dăţi când ne-am trezit cu săli arhipline. Sigur, poate şi subiectele au fost de asemenea natură, poate şi invitaţii, dar asta ce arată? Arată că reuşim, într-un fel, să deschidem şi mai mult curiozitatea oamenilor“, explică Vică.
Mai bine primit decât la biserică
Invitaţii la aceste dezbateri nu vin să dea soluţii pentru problemele luate în discuţie. Fără canoane, fără dogme. Vin să pună în context o anumită chestiune, să o explice şi să o întoarcă pe toate feţele pentru ca cei din sală să poată pătrunde în subiect. Altfel spus, se încearcă deschiderea unui orizont, familiarizarea tuturor celor prezenţi cu un concept sau cu o temă, într-un limbaj cât mai accesibil. „Chiar şi atunci când avem prezentări mai specializate, încercăm să nu ne îndepărtăm, să nu ne limităm unui jargon filosofic sau de filosofie practică. Încercăm să le facem accesibilie tuturor. Asta le spunem invitaţilor şi studenţilor noştri: «Chiar dacă prezinţi ceva de nişă, încearcă să arăţi care este relevanţa pentru cadrul mai larg al existenţei umane în România sau oriunde altundeva»“, spune Constantin Vică.
Prima parte a unei dezbateri la centru înseamnă, de fapt, un ping-pong de idei între doi oameni: invitatul îşi expune subiectul, apoi criticul îi răspunde cu un contraargument, cu o alternativă sau cu o completare, după care specialistul răspunde acestei reacţii. În a doua parte, este rândul celor din sală să comenteze şi să pună întrebări. Uneori, sunt acceptate chiar şi micile ironii, „dacă vin totuşi să deschidă mai mult înţelegerea, să-i facă pe oameni să perceapă mai uşor“. Gândit ca o comunitate în care oamenii reflectează împreună, Centrul de Etică încearcă să dea o voce oricui doreşte, dar să-i şi răspundă.
„Aş putea spune că, într-un anume fel, cineva ar putea fi mai bine primit aici şi mai uşor de integrat chiar decât la biserică, la academie, la conferinţe oficiale sau la televizune. De ce? Pentru că aici încercăm să nu păstrăm cadrele astea dogmatice. Absolut orice domeniu are dogmatismele lui, inclusiv televiziunea. Încercăm, fiind antidogmatici, să permitem acest drept universal la voce pentru absolut oricine are ceva de spus. Şi nu-i cerem nici să vină cu bibliografia citită, nici să aibă marile teorii la el, îi cerem doar o anumită prezenţă, în standardele unui dialog raţional care poate fi înţeles de toată lumea“- Constantin Vică.
„Suntem antimoralism“
Totuşi, să nu idealizăm: pe mulţi, Centrul de Etică s-ar putea să-i lase indiferenţi, tocmai pentru că nu dă soluţii şi nu iese în lume arătând cu degetul. Adică, nu respectă exact reţeta pe care o urmează moraliştii din spaţiul public, care pun accentul mai degrabă pe forma discursului, pe muzicalitatea lui, decât pe argumente. „Pentru omul de rând e atractiv discursul moralizator. Noi nu suntem pe stilul ăsta, dimpotrivă, suntem antimoralism. Nu suntem impresionaţi de marile figuri moraliste care apar în spaţiul public, aici sau aiurea. Putem părea, la un moment dat, monştri morali, în sensul că noi evaluăm critic nişte dogme morale foarte îndrăgite la nivelul societăţii“, explică Emilian Mihailov.
Putem spune că filosofii de azi au rămas cu aceeaşi reputaţie ca a lui Socrate care a fost condamnat la moarte pentru coruperea minţilor celor tineri. Dar tocmai pentru că au o astfel de perspectivă critică, filosofii pot să vadă mai bine nedreptăţile din societate, cu toate ramificaţiile lor, inclusiv eventualele consecinţele ascunse ale anumitor măsuri. „Aici cred că putem face o punte interesantă cu omul obişnuit. Fiind încărcat de foarte multă suferinţă, de foarte multe probleme, nu mai are putere la un moment dat să vadă nedreptăţile din societate. Şi cred că aici noi putem lua apărarea cetăţeanului de rând într-un anumit sens – pentru că filosoful e într-o poziţie în care poate vedea mai bine nedreptăţile din societate“, adaugă Mihailov.
„Nu suntem poliţia adevărului moral“
La dezbaterile de la centru nu se porneşte cu gândul ca toată lumea să pice de acord. E o confruntare de idei – ceva ce mulţi români par să nu înţeleagă, scandalizându-se uneori când văd că cei care vorbesc în faţa lor au idei care vin în contradicţie cu propriile opinii. Criteriile CCEA nu ţin de acord sau dezacord. Ca invitat, important este să vii cu ceva articulat, care să stârnească reflecţie, crede directorul centrului, Emanuel Socaciu.
„Am invitat zeci de oameni, cu care probabil eram în profund dezacord. Criteriul nu este al dezacordului, nu suntem poliţia adevărului moral. Singura doctrină oficială a CCEA este că suntem dispuşi oricând, în mod onest, să discutăm probleme de etică şi să explorăm împreună dilemele care ne marchează viaţa. Senzaţia mea e că începem să înotăm puţin contra curentului, pentru că trăim un tip de raportare – poate şi datorită bombardamentului informaţional – în care toată lumea vrea să afle poziţia ta.“
„Voi cu cine ţineţi?“
Când societatea se zguduie sub presiunea anumitor cazuri, oamenii care urmăresc centrul cer o poziţie. Poate părea inacceptabil, dar uneori, membrii acestuia vor spune: „Nu am studiat suficient încât să avem o părere“, declară Socaciu. „Din ce în ce mai puţini oameni sunt dispuşi să aloce timp şi energie mentală ca să-ţi afle argumentele cu care susţii o poziţie. Or, la noi, totul e despre argument, foarte puţin este despre poziţie.“ La întrebarea: „Voi cu cine ţineţi?“, cel mai probabil nu vor avea un răspuns, pentru că „în anumite lucruri s-ar putea chiar să nu ne pricepem şi e mai sănătos pentru toată lumea să ne abţinem“, punctează Vică. „Încerc să le explic oamenilor că ceea ce facem noi nu e spectacolul virtuţilor, al afişării, noi nu ne prezentăm ca nişte patriarhi ai cunoaşterii morale“, adaugă lectorul.
În cei 16 ani de existenţă, CCEA a dat, probabil, trei sau patru poziţii oficiale, sub semnătură. De multe ori, luarea de poziţie este împiedicată şi de faptul că membrii nu pot cădea de-acord. „S-ar putea ca între noi să existe diferenţe seminifcative cu privire la evaluarea unei nedreptăţi şi atunci a avea o poziţie oficială a centrului înseamnă, de fapt, a abdica de la ideea că acolo unde nu suntem hotărâţi şi unde nu avem o comunitate de opinii, să desconsiderăm opiniile celor ce sunt în dezacord cu poziţia“, mai explică Socaciu. Pentru că totul este despre argument în acest centru, membrii îşi doresc în primul rând să construiască un argument solid. Dacă se întâmplă, el va începe să prindă şi la public. Cei din centru încearcă să ofere „construcţii teoretice cu implicaţii practice“, după cum spune Constantin Vică care consideră că scopul CCEA este acela de „a fi o terra firma (n.r. – teren solid) a argumentelor, cât se poate de desprinse de autorul lor, în sensul în care nu purtăm nişte tricouri cu teoriile noastre“. Aşa se explică de ce luările de poziţie sunt foarte rare, de multe ori, asumarea uneia însemnând o intrare în politica societăţii civile.
Un rezervor de expertiză
Centrul de Etică Aplicată nu înseamnă numai dezbateri, ci şi producerea de conţinut academic, precum şi expertiză publică. Emilian Socaciu, conferenţiar la Facultatea de Filosofie, nu crede că principalul impact al centrului este direct în stradă, în ciuda faptului că este urmărit de mulţi oameni, în special în mediul online. Există însă paliere intermediare, prin care ideile lor ajung în societate. „Există ONG-uri, există organizaţii, instituţii private sau ale statului, şi, de multe ori, centrul este perceput ca un rezervor de expertiză. Suntem chemaţi să contribuim cu o opinie sau la construcţia unor sisteme de etică instituţionale“.
Pe lângă invitaţiile de a participa la emisiuni televizate sau de a contribui cu articole în reviste, unii dintre membrii CCEA s-au ocupat de primul manual de etică şi integritate academică din România şi au formulat critici legate de Codul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice. De asemenea, sunt chemaţi să îşi spună părerea şi cu privire la anumite iniţiative legislative. În urmă cu doi ani, Emilian Mihailov participa, de pildă, la o discuţie pe tema unui proiect de lege privind transplantul de organe. În prezent, colaborează cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru pregătirea unor ghiduri de comunicare, „dar care au dimensiune etică, în mass-media, în social media, între diversele roluri care există în magistratură“, adaugă Vică, care a făcut şi el parte iniţial din echipa de eticieni consultaţi de CSM.
Originile centrului sunt la Oxford
Centrul de Etică Aplicată a fost fondat în 2004, la iniţiativa unui grup de profesori de la Facultatea de Filosofie, profesorul Valentin Mureşan (foto: dreapta) fiind cel care şi-a asumat construcţia lui. Totul a pornit de la o serie de discuţii despre cum putea fi adusă filosofia morală mai aproape de preocupările societăţii, iar soluţia a venit din spaţiul anglo-saxon, unde s-a construit domeniul eticii aplicate. Mureşan era omul potrivit, fiind format în două culturi filosofice: în cea franceză, accesibilă cu precădere în perioada comunistă, dar după ’90, şi în cea britanică, în special cea de la Oxford.
„Au fost foarte multe discuţii iniţiale între noi, foarte multe îndoieli. Ne întrebam: «Mai facem filosofie în continuare dacă facem etică aplicată sau, de fapt, abdicăm de la statutul de filosofi prin asta?». Până la urmă, ne-am asumat că nu abdicăm, dar o facem într-o manieră mai profesionalizată“- Emanuel Socaciu.
Centrul şi-a început activitatea din dorinţa profesorului Mureşan de a le oferi studenţilor şi altceva decât cursuri şi seminarii. Sentimentul cel mai plăcut era cel de familiaritate care-l făcea pe student să nu-i fie ruşine să intre în discuţie. „Când tu, un biet student din anul I sau II, stăteai cu granzi la masă, te simţeai împuternicit. Te trezeai cu domnul Mureşan lângă tine, care-ţi spunea în timp ce te lovea în braţ: «Bun, ia, zi! Ce critici aici?»“, mai spune Mihailov, care explică şi care e piatra de temelie a centrului. Mureşan şi-a dorit ca vedeta discuţiilor să fie critica, o idee preluată de la anglo-saxoni. „Făcea adesea trimitere la filosoful Richard Hare care spunea că cea mai înaltă formă de respect este critica. Adică, nu-mi veni cu laude, că asta nu-mi ajută în niciun fel. Critica arătă că ţii foarte mult la celălalt pentru că investeşti timp, energie şi un interes deosebit în ceea ce face
Publicație : Adevărul
|
