Prof. Iulian Ciocoiu este noul preşedinte al Senatului Politehnicii
Membrii noului Senat al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi au ales în cursul zilei de ieri preşedintele Senatului. Astfel, cadrele didactice de la Politehnica ieşeană l-au ales pentru această poziţie pe prof. univ. dr. ing. Iulian Ciocoiu, cadru didactic în cadrul Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.
Profesorul universitar, propus chiar de membrii Senatului pentru această poziţie, a obţinut 52 de voturi din 59. Iulian Ciocoiu a avut şi un contracandidat, pentru această poziţie fiind propus şi şef de lucrări dr. ing. George Ţăranu, care a obţinut însă doar cinci voturi. Un vor a fost anulat. Alegerile pentru poziţia de preşedinte al Senatului a avut loc în cadrul şedinţei Senatului, desfăşurată de la ora 12.00.Noul preşedinte al Senatului, prof. univ. dr. ing. Iulian Aurelian Ciocoiu, în vârstă de 57 de ani, este de 12 ani de secretar ştiinţific şi prodecan pentru activitatea de cercetare al Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei. A fost preşedintele Comisiei de cercetare, inovare şi parteneriat public-privat al Senatului Universităţii Tehnice.
„Tipul de mandat pe care îl am în vedere se bazează pe cooperare şi pe eficienţă, este vorba de o relaţie între conducerea Senatului şi conducerea executivă a universităţii, precum şi între diverse comisii ale Senatului şi prorectoratele de profil. Universitatea are o serie de obiective propuse, iar Senatul va asigura suportul procedural pentru acestea; avem toată deschiderea pentru un mandat care să aibă în prim-plan interesele generale ale universităţii şi sper să reuşim să ne atingem obiectivele pe care ni le-am propus”, a declarat prof. univ. dr. ing. Iulian Aurelian Ciocoiu.
În cadrul şedinţei Senatului de ieri au fost alese şi poziţiile de vicepreşedinte şi de secretar. Astfel, această poziţie va fi ocupată de către prof. univ. dr. ing. Alexandru Sălceanu, profesor al Facultăţii de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată. În cazul funcţiei de secretar al Senatului a fost ales şef de lucrări dr. ing. Daniel Toma, care îşi desfăşoară activitatea de cadru didactic la Facultatea de Hidrotehnică
Publicație: Ziarul de Iași
Întrunire importantă în lumea medicală! Ieșenii vor beneficia de servicii medicale mai calitative
Angajații sistemului medical ieșean vor avea în această lună o întrunire în care se va discuta despre soluții pentru îmbunătățirea sistemului medical. Organizatorii așteaptă ca, în urma evenimentului, ieșenii să primească mai multă atenție din partea cadrelor medicale
Profesioniștii din sistemul medical vor avea la finalul acestei luni o întâlnire de impact pentru îmbunătățirea serviciilor medicale. Workshopul „Siguranța pacientului: educația pentru raționalizarea și înlăturarea lipsurilor îngrijirii medicale acordată de asistenții medicali” are ca scop îmbunătățirea serviciilor medicale oferite pacienților ieșeni. Evenimentul va avea loc în data de 20 martie 2020, în Aula Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași. Workshopul este organizat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași, Spitalul Clinic de Recuperare, Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România – Filiala Iași.
Scopul evenimentului: îmbunătățirea serviciilor medicale
Workshopul „Siguranța pacientului: educația pentru raționalizarea și înlăturarea lipsurilor îngrijirii medicale acordată de asistenții medicali” se adresează directorilor de îngrijiri, asistenților medicali, dar și responsabililor cu managementul calității din unitățile sanitare. Totodată, la eveniment vor participa evaluatori de servicii de sănătate și organizații care reprezintă beneficiarii serviciilor de sănătate.
„Programul workshop-ului cuprinde teme de interes pentru sănătatea publică și este axat pe abordarea practică a standardelor de acreditare, oferind oportunitatea stabilirii și creșterii standardelor de practică profesională. Prin acest eveniment, oferim totodată o oportunitate pentru informare, pentru găsirea de soluții într-un cadru profesional atât pentru temele menționate, cât și pentru alte teme de interes”, au specificat organizatorii.
Publicație: Bună Ziua Iași
Acad. Gheorghe Păun a făcut o incursiune din trecut în prezent, de la puterea cuvintelor în formarea neamurilor la riscurile corectitudinii politice și inteligenței artificiale
Academicianul Gheorghe Păun a vorbit luni, 2 martie 2020, de la ora 12.00, în Aula Magna „Carmen Sylva” a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, „Despre puterea cuvintelor (la vremea postadevărului)”. Conferința face parte din seria întâlnirilor desfășurate sub egida „Moștenirea lui Asachi”, desfășurate de către TUIASI în colaborare cu academicianul Bogdan Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române, și deschise întregii comunități a Iașului.
Acad. Bogdan Simionescu i-a făcut o scurtă introducere informaticianului și matematicianului Gheorghe Păun, vorbind despre cercetarea sa în domeniul teoriei limbajelor formale, a lingvisticii computaționale, calculului bazat pe ADN și calcul celular sau membranar. Însă acad. Bogdan Simionescu a punctat și faptul că acad. Gheorghe Păun este considerat a fi pionerul jocului GO în România, cel care este responsabil de răspândirea și dezvoltarea acestuia în țara noastră.
Academicianul Gheorghe Păun și-a început discursul cu o pildă care să pună în valoare dimensiunea foarte mare a tezei – „puterea cuvintelor”, o pildă preluată la rândul său de la matematicianul acad. Solomon Marcus, care i-a fost conducător de doctorat și un apropiat colaborator.
„Mai mulți orbi, deși nu e corect politic să le pui orbi, stau în jurul unui elefant și ating o parte dintr-un elefant. Vor fi atât de multe descrieri ale acelui elefant câte atingeri separate sunt. La fel e cu subiectul acesta – elefantul nostru – nimeni nu știe totul despre puterea cuvintelor, este extrem de complet”
a explicat acad. Gheorghe Păun, spunând și faptul că iese din zona sa de confort, matematica, informatica
Academicianul a spus auditoriului că nu vine să le vorbească în calitate de matematician sau de expert în vreun domeniu, ci vine dintr-o calitate care n-a fost menționată în prezentarea sa – cea de bunic. „Ca matematician mă interesează soarta lumii – știu că sună naiv sau patetic, e o mărturisire. Dar ca bunic mă interesează ce țară las eu nepoților”, a spus acesta. I-a sfătuit pe toți cei din sală să se gândească ce țară le lasă nepoților fiindcă este o responsabilitate „mai ales pentru noi”, a spus acad. Gheorghe Păun, argumentând că părinții, în goana după asigurarea traiului de zi cu zi, nu mai au timp pentru astfel de întrebări, iar nepoții devin astfel din victime colaterale în victime directe ale evoluției lumii.
Conferința care a avut loc în cea mai frumoasă și mai veche aulă din centrul universitar din Iași a fost structurată pe mai multe teme care s-au conturat în jurul afirmației din titlu – cât de puternice sunt cuvintele astăzi, într-o societate a postadevărului, în care nu mai poți avea de fiecare dată încredere în informația primită.
Academicianul a argumentat cu exemple din istorie și din filosofie că vorbind despre puterea cuvântului, vorbim în primul rând de puterea limbii, fiindcă „competența lingvistică determină celelalte competențe ale creierului uman”. A oferit și câteva exemple, citate din mari autori, cu privire la acest lucru. Spre exemplu, Alexander von Humboldt spunea că învățarea unei limbi străine înseamnă achiziționarea unui punct de vedere nou, în timp ce Claudius Marius Victorius spunea încă din secolul al IV-lea că limba formează neamul, la fel ca Isidor din Sevilla un secol mai târziu, care spunea că „neamurile apar din limbi, nu limbile din neamuri”.
„Formulări de genul acesta sunt cu atât mai importante în contextul moldovean – nu știu ce înseamnă în limba moldovenească cuvântul «Dodon», dar știu că în românește nu înseamnă nimic, iar ce încearcă el acolo nu e lingvistică și nu are nicio șansă de reușită”
a apreciat acad. Gheorghe Păun, raportându-se la situația din Republica Moldova, unde a existat și încă mai există tentativa de a impune ca limba națională „limba moldovenească”
În prezentarea sa, academicianul a vorbit și despre riscurile manipulării, care începe de la „cunoașterea este putere”, o sintagmă din 1.600 care s-a transformat din ce în ce mai mult până în ziua de astăzi. Acesta a explicat că în trecut în trecut există o încredere, un gir dat informațiilor publicate într-un ziar de semnătura autorului, intențiile la vedere ale patronatului, la fel și în cazul editurilor. În timp ce astăzi, explică acad. Gheorghe Păun, de sub umbrela anonimatului nu mai există astfel de certitudini.
Punctând și momentul revoluțiilor industriale, acesta a specificat faptul că istoria omenirii poate fi văzută ca începând în urmă cu 10.000-12.000 de ani – însemnând evenimente ce pot fi consemnate de cărțile de istorie – însă prima revoluție industrială a început în urmă cu 250 de ani și de atunci procesul a fost unul foarte accelerat.
„Prima revoluție a avut legătură cu forța motoarelor, 100 de ani mai târziu s-a introdus linia de lucru, deci o revoluție în organizare, la încă vreo 50 de ani, după al Doilea Război Mondial, a apărut automatizarea, deci iată un alt nivel de manevrare a informației, a calculatoarelor etc. Acum trăim a patra revoluție industrială, a inteligenței artificiale, conectivității, a algoritmilor care produc algoritmi, Internetul lucrurilor și așa mai departe. E mai subtil decât ceea ce s-a întâmplat până acum, dar este important de subliniat că acum omul începe să aibă de-a face cu concurența la nivelul inteligenței”
a subliniat academicianul Păun
Acesta a tras și un semnal de alarmă în legătură cu dezvoltarea necontrolată în domeniul inteligenței artificiale, spunând că în mintea sa scenariul este unul pesimist și că vorbim de două ipoteze: dacă dezvoltarea inteligenței artificiale este un proces inevitabil și nu se poate ieși din el, fie omenirea este la pubertate și a creat instrumente pe care nu le va mai putea stăpâni, fie îmbătrânește în prezența unor instrumente pe care nu le poate stăpâni.
Răspunzând și la o serie de întrebări primite din sală, acad. Gheorghe Păun a vorbit despre faptul că în momentul de față corectitudinea politică este o molimă incredibilă și că în prezent se încearcă extinderea marxismului de la economie la cultură, ceea ce este, în opinia sa, „un barbarism care nu prea a reușit”.
Conferința acad. Gheorghe Păun s-a încheiat într-o notă optimistă, acesta vorbind despre poporul român în general ca fiind un popor care are avantajul și dezavantajul că este bogat: „după China și Rusia avem cea mai mare varietate de resurse, dar dacă avem aceste resurse suntem însă o țintă”. El crede însă că suntem un popor rezistent, avem „o limbă excepțională” tocmai prin diversitatea alcătuirii sale, o limbă pe care acad. Păun o numește „mai deșteaptă decât fiecare dintre noi și decât întreg poporul român”.
Există zone în România, explică academicianul, în care multiculturalitatea atât de dorită în Europa în general este obișnuință de zi cu zi, și a dat exemplul Dobrogei unde trăiesc mai mult de 20 de etnii „și nimeni nu se ceartă cu nimeni acolo”.
Publicație: Bună Ziua Iași
Un important istoric şi arheolog a relatat despre activitatea sa pe zona didactică, ştiinţifică, de cercetare, editorială, dar şi pe linia arheologică, în Platoul BZI LIVE
Marți, 3 martie 2020, la ora 15.00 a fost programată o nouă, originală, interesantă şi spectaculoasă ediţie în Studioul BZI LIVE! Invitat special a fost istoricul şi arheologul – prof. univ. dr. Lucreţiu – Ion Mihăilescu Bîrliba – Catedra de Istorie Veche şi Arheologie și prodecan al Facultăţii de Istorie a celei mai vechi instituţii moderne de învăţământ superior românesc – Alexandru Ioan Cuza (UAIC) din Iaşi. Cu un parcurs şi o pregătire profesională, ştiinţifică la cele mai înalte standarde europene, implicat dascăl şi arheolog respectiv un foarte bun specialist pe zona epigrafiei latine, profesorul Bîrliba are în spate o carieră remarcabilă. În această producție media au fost abordate aspecte legate de activitatea universitarului, atât pe zona didactică, științifică, de cercetare, editoriala sau pe linie arheologica.
Pe urmele Imperiului Roman
Acesta desfăşoară de ani buni cercetări arheologice într-o veche cetate antică, de pe actualul teritoriu al ţării, din perioada Imperiului Roman (Slavă Rusă, Ibida din Dobrogea, ce datează de peste două mii de ani şi desfăşurată pe o suprafaţă de 24 hectare – n.r.) alături de tinerii săi colegi. Aici a făcut descoperiri de senzaţie în toată lumea arheologilor despre care a oferit detalii şi mărturii (inclusiv foto – video) extrem de atractive şi de valoroase. Pe de altă parte, despre colaborări academice ale UAIC la Atena – Grecia sau Roma – Italia, pasiune şi implicare în cercetarea trecutului, despre universul fabulos al Arheologiei, secretele intersantei şi minunatei lumi a Istoriei şi istoricilor s-a mai dialogat.
Pasionat, de mic, de lumea Arheologiei
Lucreţiu Ion-Mihailescu Bîrliba este profesor de Epigrafie greco-latina şi Istorie antică universală la Facultatea de Istorie a UAIC şi prodecan al aceleiaşi facultăţi. S-a specializat în Franţa, acolo unde şi-a susţinut masteratul şi doctoratul, apoi, revenit în ţară, pe lângă acitivitatea didactică, a participat la şantierele arheologice de la Histria, Jurilovca şi Ibida (Slavă Rusă). În 2005 a fost distins de Ministerul Culturii cu Premiul „Adrian Rădulescu”, în calitate de membru al echipei arheologice de la Ibida. Tot în 2005 a primit şi Premiul Universităţii Alexandru Ioan Cuza pentru cea mai bună teza de doctorat în Istorie.
Abordat în legătură cu ceea ce l-a determinat să meargă spre un asemenea domeniu şi să devină pasionat de universul fabulos al arheologiei, acesata a mărturisita ca totul a plecat din copilărie şi inspirat de ceea ce făceau părinţii săi. „Pentru mine, născut pe meleagurile judeţului Neamţ, având tata istoric şi mama profesoară, alegerea unui asemenea domeniu a avut la bază, asta fără a fi obligat, o influenţă venită din partea lor, evident. De mic mergeam în drumeţii şi chiar îmi plăcea foarte mult Istoria. Apoi, la alegerea facultăţii, am pendulat între Litere şi Istorie iar, până la urmă a fost cea din urmă. Am avut şansa, la începuturile carierei de arheolog, să am susţinerea profesorului meu de atunci, domnul Octavian Bounegru care mi-a oferit şansa şi marea responsabilitate de a face o cercetare pe un sit. A fost ceva extraordinar şi aşa mi-am început cariera.”, rememora profesorul Bîrliba.
A descoperit un cavou din perioada romanilor
De reamintit că, acum mai bine de doi ani, arheologul, la Ibida, a făcut descoperiri de senzaţie în toată lumea arheologilor despre care a oferit detalii şi mărturii (inclusiv foto – video) extrem de atractive şi de valoroase. „Venirea la Iaşi a domnului profesor Bounegru a însemnat şi o deschidere importantă pentru noi, cei de la Iaşi, în a face cercetări arheologice în zona Dobrogei, şi pe zona civilizaţiei romane şi greceşti. Aşa am ajuns să cercetez şi să coordonez, deja de peste 15 ani, săpăturile de la Ibida, actuala localitate Slavă Rusă. Vorbim de o cetate, ce datează din perioada Imperiului Roman şi cu o suprafaţă de 24 de hectare, unde am găsit vestigii extrem de interesante şi de valoroase. Vorbim de ceramică, inscripţii, ziduri şi este evident prin existenţa turnurilor ca aceasta avea un rol strategic, unde se aflau soldaţi.
Cel mai interesant este că, aici am găsit un cavou şi un mormânt unicat în toată România de astăzi şi care este evident că a aparţinut unei familii înstărite. Chiar am şi făcut o analiză antropologica ce arata o legătură genetică între zecile de oseminte găsite aici. De asemenea, am reconstituit totul cu ajutorul colegului nostru Andrei Asandulesei din cadrul Platformei ArheoInvest în format 3D. Aici se poate face şi un turism cultural şi, chiar eu am reuşit să aduc în vizită un grup de turişti austrieci care au rămas plăcut surprinşi şi impresionaţi de ceea ce avem aici. Inclusiv, la o prezentare a Slavei Ruse în Portugalia, cei de acolo au avut aceleaşi reacţii şi au afirmat că nu au aşa ceva”, reliefa, la acel moment, universitarul.
Colaborări academice la Roma şi Atena
Pe de altă parte, acesta a pus bazele unei colaborări academice ale UAIC la Atena 1 Grecia sau Roma – Italia. „Da, avem pe două paliere aceste colaborări şi ele implică trimiterea unor doctoranzi la studii, asta prin competiţie riguroasă şi valoare, tocmai acolo. E foarte important de reliefat importanta acestora deoarece, aşa, Universitatea noastră are o bună vizibilitate internaţională ştiinţifică. Apoi, chiar în urmă cu câteva zile, la Facultatea de Istorie am organizat un colocviu internaţional, unde au luat parte 25 de specialişti, pe zona regiunilor de graniţa care s-au aflat în Imperiul Roman.
Cu acest prilej, pe colegii din străinătate am avut răgaz să-i duc şi la Palatul Culturii unde au fost plăcut impresionaţi de expoziţia dedicată Culturii Cucuteni dar şi de centrul nostru istoric. Mai departe, în toamna anului viitor, vom organiza o altă manifestare internaţională, în premieră la Iaşi şi în România, unde vor veni istorici din ţări precum Portugalia, Austria sau Germania şi de un impact extrem de valoros pe zona zonelor dunărene şi civilizaţia de aici, tot din perioada Imperiului Roman”, menționa prof. univ. dr. Lucreţiu Bîrliba. Despre toate acestea și multe alte interesante detalii, doar în lumina reflectoarelor Platoului BZI LIVE alături de universitarul și istoricul Lucrețiu Bîrliba.
Publicație: Bună Ziua Iași
A l’université ou dans les écoles d’architecture, la nature infiltre les formations sur la ville
Rafraîchissement des rues, retour de la biodiversité et amélioration de la qualité de l’air se forgent peu à peu une petite place dans les cursus qui forment les futurs professionnels de la cité.
En ce matin d’hiver, des étudiants l’Ecole d’architecture Paris-Malaquais ont rendez-vous en amphi avec Nicolas Gilsoul. Chevelure gris électrique, tout de noir vêtu, l’architecte et paysagiste les embarque à la découverte de « la ville en tant que milieu naturel ». « Un environnement que l’architecte se doit de comprendre pour mieux cohabiter avec les animaux et les végétaux », affirme-t-il. Tijuca à Rio (Brésil), le Bois des pins à Beyrouth (Liban), la Petite Amazonie à Nantes… Entre imaginaire et réel, l’amphi poursuit son exploration de la « forêt urbaine ». L’arbre, le simple arbre, « dépolluant, régulateur des pluies et des températures de nos villes, est un allié des architectes et des élus », insiste le professeur. A condition qu’ils aient une connaissance des écosystèmes qui leur permette de faire les bons choix. Par exemple, préférer en ville la « pleine terre », qui permet aux arbres de s’épanouir, aux « fermes verticales » gourmandes en eau et en électricité. « Pour l’instant, l’urbanisme n’a pas réellement changé. La révolution, c’est vous qui allez la faire, j’espère », conclut-il en direction de la soixantaine d’étudiants.
Cette révolution, Laura, Constance et Fiona, croisées plus tard à la cafétéria de l’école, ne demandent pas mieux que de la mener – elles aimeraient même avoir davantage de cours sur ces sujets. « Cette approche nous incite à imaginer nos propres solutions, sachant que si on veut changer les choses, il faudra aussi apprendre à convaincre nos clients », lance Constance, pas dupe. Les ateliers animés par Nicolas Gilsoul sont l’occasion pour les étudiants de mettre en pratique cette vision. En 2018, chargés par la métropole de Naples (Italie) de penser un développement touristique respectueux de l’environnement sur l’île d’Ischia, ils ont formulé une réponse fondée sur un « réensauvagement de l’île », qui passait par la suppression des autoroutes urbaines, l’extinction de l’éclairage nocturne et l’abandon des terrains agricoles à la forêt… Nicolas Gilsoul, auteur de Bêtes de villes (Fayard, 2019), a intégré la problématique environnementale à ses cours d’architecture, de retour d’un séjour à l’université de Vancouver (Canada) il y a une vingtaine d’années. « Outre-Atlantique, la thématique était déjà omniprésente à l’époque, pas chez nous », se souvient-il.
Avec la montée du péril climatique et la croissance de l’urbanisation – les villes, selon les dernières prévisions des Nations unies, accueilleront les deux tiers de l’humanité en 2050, contre 55 % aujourd’hui –, le regard sur leur développement, longtemps pensé en opposition à la nature sauvage, change. Les vertus de la chlorophylle dans les métropoles font consensus : prévention des inondations, lutte contre les îlots de chaleur, amélioration de la qualité de l’air, bien-être physique et moral des habitants… « Il y a une volonté de ramener la nature en ville, afin de résister au changement climatique », confirme Séverine Husson, chef de mission innovation à la mairie de Nancy, embauchée récemment pour mettre en œuvre la feuille de route en matière de développement durable.
Publicație: Le Monde
« Penser une ville plus durable nécessite de casser les silos disciplinaires »
Pour Michel Lussault, géographe, la création de formations capables de penser une ville plus durable se heurte encore aux silos disciplinaires.
Michel Lussault est géographe et fondateur de l’Ecole urbaine de l’université de Lyon. Il prône une approche « anthrope » de la ville, qui mêle humains et non-humains, comme autant d’habitants d’un seul et même écosystème.
De la géographie à la sociologie, en passant par l’architecture ou le paysage, les formations qui traitent de l’urbain accordent une place croissante à la nature. Est-ce nouveau?
La thématique est présente depuis cinquante ans dans la recherche en urbanisme et en aménagement. Dès la fin des années 1970, le biologiste Vincent Labeyrie a tenté, dans le cadre du Centre d’études supérieures d’aménagement de Tours [CESA], de penser la ville au-delà du seul cadre bâti. Des écoles du paysage comme Blois, Versailles, ou d’architecture comme Bordeaux ou Lyon sont également attentives depuis longtemps à la relation entre construit et naturel. Pour autant, aujourd’hui, cette prise en compte reste insuffisante.
Pour quelles raisons?
Aborder la question de l’urbain « anthrope », qui mêle humains et non-humains, nécessite une démarche radicalement interdisciplinaire. Or, cette dernière est profondément étrangère à notre système universitaire français, traversé par des clivages disciplinaires profonds.
En introduisant une nomenclature de masters très rigide, la loi Fioraso de 2013 a limité le peu d’interdisciplinarité qui existait, et freiné la créativité. Il faudrait des formations innovantes, mais les universités n’ont pas la marge de manœuvre nécessaire. Beaucoup de masters consistent, encore, en une simple juxtaposition de savoirs, au grand dam des étudiants.
Pourquoi est-ce important, selon vous, d’intégrer cette notion de ville « anthropocène »?
Jusqu’ici, on a pensé la ville soit comme réceptacle d’une biodiversité contrôlée et amenée par l’homme, soit comme milieu agresseur. Or, si on veut faire face aux effets de l’urgence climatique, il faut inventer un urbanisme et un aménagement qui ne fassent plus de la ville un outil de mise en coupe réglée de la nature, mais un moyen de réparer la biodiversité urbaine. Penser la ville et la nature de manière systémique, en interdépendance. Aujourd’hui, cet art n’est pas enseigné, faute d’une capacité à opérer les bons diagnostics.
Quel type de formation prônez-vous?
Nous y réfléchissons actuellement à Lyon, avec des collègues issus d’une quinzaine de disciplines. Nous visons la création d’un pôle avec des masters très interdisciplinaires. Le premier, en écologie urbaine, s’appuie sur le postulat qu’aucun écosystème n’échappe à l’urbanisation. Les autres devraient porter sur la santé globale des écosystèmes, l’agroécologie et les bioressources. Ce chantier nécessite de trouver des chercheurs capables de traverser la frontière qui sépare les sciences et les sciences sociales, et ce n’est pas facile. Il implique aussi que les universités acceptent d’expérimenter de nouvelles maquettes de formation.
Publicație: Le Monde
« La France a besoin d’une loi de programmation pluriannuelle de la recherche »
Huit présidents d’université estiment, dans une tribune au « Monde », que la relance de l’investissement dans la recherche en France est nécessaire, car, face à plusieurs pays d’Europe, notre pays décroche.
Depuis vingt ans, selon l’Organisation de coopération et de développement économiques (OCDE), l’investissement français en recherche et développement diminue par rapport à celui de la majorité des pays développés. En Europe, l’écart se creuse avec l’Allemagne, le Danemark, les Pays-Bas. L’Espagne progresse. La France décroche.
L’annonce du président de la République Emmanuel Macron d’investir 3 % du produit intérieur brut (PIB) dans la recherche et de lancer une loi de programmation pluriannuelle est donc de très bon augure. Cet objectif date de vingt ans !
Pourtant, le climat de défiance vis-à-vis du politique, l’inquiétude née de l’impact de la réforme des retraites sur un secteur marqué par « une rupture du contrat social », selon les mots même de la ministre de l’enseignement supérieur, de la recherche et de l’innovation Frédérique Vidal, nourrissent un discours d’opposition à cette loi avant même que ses propositions ne soient rendues publiques.
Les critiques fusent de toutes parts. Le président (Les Républicains) du Sénat Gérard Larcher s’interroge sur la nécessité d’une telle loi alors même que l’absence de cet investissement par les gouvernements qu’il a soutenus ou auxquels il s’est opposé depuis quinze ans est la cause du décrochage.
Des collègues s’inquiètent d’une remise en cause potentielle du statut des personnels au moment où les inspecteurs généraux des finances ou la Cour des comptes considèrent que la masse salariale des universités est suffisante en ignorant le décalage des rémunérations et des régimes indemnitaires par rapport aux autres fonctionnaires.
Une recherche fondamentale vivante et libre
Les crises que nous traversons, les bouleversements de la société et de l’économie appellent des réponses nouvelles pour mieux les appréhender et apporter des solutions. Il n’y a pas de développement économique durable sans innovation de rupture qui naît d’une recherche fondamentale vivante et libre. Les dizaines de milliers de diplômés formés par la recherche dans nos universités sont les forces vives qui accompagneront ces transformations.
L’objectif des 3 % du PIB, c’est investir plusieurs milliards d’euros du budget de l’Etat pour que la part publique atteigne 1 %, et accroître en parallèle la part de la recherche privée jusqu’à 2 %. Il est nécessaire que le crédit d’impôt recherche (CIR) – soit plus de 6 milliards d’euros par an –, ne représente pas une forme déguisée de subvention publique aux entreprises privées, mais contribue, comme dans les autres pays, à investir dans la recherche partenariale avec les institutions publiques.
Publicație: Le Monde
|
