28 martie 2020
Majoritatea angajaților de la Universitatea „Cuza” din Iași intră în concediu de odihnă! Sunt măsuri de precauție față de coronavirus
Decizii importante luate de conducerea Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași. Totul are la bază măsuri de precauție care țin de evitarea infecțiilor cu COVID-19. Astfel, printr-o ședință luată ieri (27 martie 2020 – n.r.), la Universitatea „Cuza”, profesorii și cercetătorii derulează activități educaționale și științifice, inclusiv cu studenții, strict on-line. Pe de altă parte, din celelalte categorii de angajați ai celei mai vechi instituții de învățământ superior, 34 de persoane sunt libere, în baza legislației în vigoare, pe motiv de suspendare a activităților educaționale pentru elevi.
Se asigură permanența, la minimul necesar
De asemenea, se asigură permanența, la minimul necesar și pentru buna activitate în Universitatea „Cuza”. Pe de altă parte, restul angajaților de la „Cuza” au intrat în concediu de odihnă, mulți începând din data de 27 martie, iar restul de luni, 30 martie. Toate aceste măsuri, luate de rectorul – prof. univ. dr. Tudorel Toader și întreaga echipă din Biroul Executiv al Consiliului de Administrație (BECA), au plecat de la considerentul principal ce ține de sănătatea și protecția tuturor membrilor comunității academice de la Universitatea „Cuza”.
Publicație : Bună Ziua Iași
Care sunt noii decani ai facultăților din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași
Ieri, 27 martie 2020, timp de câteva ore bune, rectorul Universității Naționale de Arte „George Enescu” (UNAGE) – prof. univ. dr. Aurelian Bălăiță- a coordonat interviurile pentru pozițiile de decani în cadrul celor trei facultăți ale instituției. Noii decani, pentru mandatul 2020-2024 sunt: la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice – conf. univ. dr. Ciprian Ion, la Facultatea de Arte Vizuale și Design – lect. univ.dr. Adrian Stoleriu, iar la Facultatea de Teatru – conf univ. dr. Raluca Bujoreanu-Huțanu. „A fost o competiție strânsă, am avut candidați foarte buni la interviuri și cu planuri manageriale excelente. I-am ales, alături de comisie, pe cei care au dovedit calități și s-au distins în plus la proba de interviu”, a declarat rectorul Bălăiță.
Cine au fost candidații?
Reamintim, candidații au fost după cum urmează: Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice: prof. univ. dr. Tatiana Laura Pocinoc (actual decan – n.r.), conf. univ. dr. Doina Grigore, conf. univ. dr. George Dumitriu (actual prodecan – n.r.) și conf. univ. dr. Ciprian Ion. La Facultatea de Arte Vizuale și Design, candidați au fost: lect. univ. dr. Adrian Stoleriu – Departament Artă Murală, Conservare-Restaurare, Istoria și Teoria artei, conf. univ. dr. Dan Acostioaei – Departament Artă Murală, Conservare-Restaurare, Istoria și Teoria artei, respectiv prof. univ. dr. Matei Bejenaru – Departamentul Arte Plastice. În final, la Facultatea de Teatru de la UNAGE a candidat la poziția de decan: conf univ. dr. Raluca Bujoreanu-Huțanu, actualul decan, respectiv lect. univ. dr. Ioana Petcu-Pădurean.
Publicație : Bună Ziua Iași
În vremuri de criză, universităţile ieşene obţin performanţe importante
Peste 7 milioane lei atrase de universităţile din Iaşi pe proiecte de dezvoltare internaţională
Toate cele cinci universităţi de stat din Iaşi au primit aprobare pentru a derula câte şase proiecte finanţate de statul român prin Fondul de Dezvoltare Instituţională. Este cel mai mare număr de proiecte finanţat până astăzi pe centrul academic din Iaşi şi, deşi nu avem sumele decât de la două universităţi din Iaşi, se anunţă a fi şi cea mai mare finanţare, estimative fiind de cel puţin 7 milioane de lei pentru cele 30 de proiecte. Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” este instituţia de învăţământ din ţară cea mai performantă în acastă competiţie.
În mod concret, patru dintre cele şase proiecte ale TUIASI au fost desemnate ca fiind cele mai performante din ţară, în total obţinând aproximativ 2,1 milioane lei în cadrul competiţiei toate pentru cele şase proiecte. Practic, TUIASI a primit finanţare pentru toate cele şase categorii ale competiţiei, iar cele mai mari punctaje din ţară au fost obţinute la domeniile 1 şi 3, care vizează „creşterea echităţii sociale, în vederea incluziunii sociale şi sporirea accesului la învăţământul superior, corelarea ofertei educaţionale cu cererea pieţei muncii (inclusiv cele privitoare la consilierea şi orientarea în carieră)”, respective „asigurarea funcţionării în bune condiţii a grădinilor botanice universitare, a staţiunilor didactice, a bazelor de practică şi a altor infrastructuri de susţinere a activităţilor didactice din cadrul universităţilor”.
„Faptul că am reuşit ca în cadrul a patru domenii să fim pe podium, la două fiind primii, reprezintă o performanţă unică. În acest an, cu ajutorul fondurilor câştigate, vom dezvolta proiectele anterioare, proiecte de succes, după cum s-a văzut”, a declarat rectorul Dan Caşcaval. La Universitatea „Al.I. Cuza” a fost atrasă anul acesta o sumă de peste 2 milioane lei, cea mai mare de până acum. „Universitatea noastră rămâne consecventă în valorificarea tuturor oportunităţilor de finanţare pentru implementarea de proiecte care să creeze valoare adăugată în comunitatea academică. Ne bucurăm că toate cele şase proiecte depuse au fost aprobate şi că suma obţinută de UAIC creşte de la un an la altul”, a declarat rectorul Tudorel Toader. În cadrul competiţiei din acest an a FDI au fost depuse 263 de proiecte pentru toate cele şase domenii de către universităţi de stat din România
Publicație : Ziarul de Iași
25 milioane lei de la Ministerul Educației pentru proiectele de cercetare a virusului
Ministerul Educației și Cercetării a alocat, în acest moment, suma de 25 milioane lei pentru finanțarea unor proiecte de cercetare privind limitarea extinderii și combaterea epidemiei de SARS-COV-2.
Astăzi, 27 martie 2020, au fost aprobate primele teme de cercetare în acest scop, considerate prioritare de Ministerul Sănătății, în domeniul prevenției diagnosticului, tratamentului și controlului epidemiei:
- Dinamica transmiterii virusului SARS-COV-2 pe teritoriului României;
- Dezvoltarea de noi tehnologii, medicamente și vaccinuri pentru prevenirea SARS-COV-2;
- Secvențierea genomului SARS-COV-2 și analiza filogenetică a tulpinilor circulante în România;
- Tehnici avansate și creșterea performanței în detecția precoce a virusului SARS-COV-2;
- Evaluarea eficacității și siguranței utilizării unor protocoale de tratament inovative;
- Abordări inovative în tratamentul și controlul pacienților infectați cu virusul SARS-COV-2;
- Tehnici avansate de management a epidemiei în comunitate.
În prezent, Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu Ministerul Sănătății, elaborează termenii de referință care stabilesc obiectivele generale, obiectivele specifice și rezultatele estimate, precum și termenele de realizare a acestora.
De îndată ce termenii de referință vor fi agreați, Ministerul Educației și Cercetării prin Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) va declanșa procedura de selecție competitivă și contractare, în regim accelerat, a consorțiilor care vor executa aceste studii de cercetare. Din consorțiile executante vor face parte, în mod obligatoriu, cel puțin o instituție de cercetare-dezvoltare și o unitate din sistemul public de sănătate. Participarea unor companii private în aceste consorții este, de asemenea, posibilă, în conformitate cu schemele de ajutor de stat privind finanțarea.
Estimăm că proiectele de cercetare contractate vor putea demara studiile în cel mult o lună.
Cele peste o sută de propuneri de teme de cercetare legate de limitarea efectelor epidemiei, primite la Ministerul Educației și Cercetării, sunt în continuare în analiză la Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, în vederea prioritizării și selectării acelor teme de cercetare care au capacitatea de a da rezultate rapide și eficiente în prevenția și reducerea efectelor epidemiei.
Publicație : Ziarul de Iași
Specialiștii în educație susțin că finalizarea anului școlar și universitar este posibilă. Iată variantele
Specialiștii în educație de la Universitatea din București susțin că finalizarea acestui an școlar ș este posibilă”, anunță instituția de învățământ superior, într-un comunicat.
Specialiștii în științele educației de la Universitatea din București (Facultatea de Psihologie și Științele Educației) au evaluat scenariile publice aflate în dezbatere în România cu privire la evoluția anului școlar și universitar, au analizat opțiunile propuse în alte sisteme de educație din lume, aflate în același tip de dificultate, și au revăzut în literatura de specialitate comportamentul decizional al guvernanțelor centrale din educație, în momente disruptive, de întrerupere temporară a studiilor, din motive de forță majoră.
Concluziile
“Anii terminali pot și trebuie să încheie semestrul, anul școlar/ universitar și ciclul de studii într-un interval cât mai rezonabil, în acest an calendaristic”, este poziția Universității din București, care face o analiză a structurii anului școlar 2019-2020, a momentului în care au fost închise școlile și universitățile și avansează soluții pentru ca anul să nu fie repetat.
“Universităților trebuie să li se dea autonomie și posibilitatea de a organiza examenele de licență și disertație în acele modalități pe care le consideră potrivite, inclusiv online (susținerea lucrărilor) și de a identifica modalități de testare/ evaluare finală adaptate pentru acest context (platforme securizate de testare standardizată, evaluări orale online, predarea unor proiecte și portofolii în platformele de învățare utilizate etc.)”, spune Universitatea din București, care avansează câteva soluții pentru a nu repeta anul școlar și universitar.
Extinderea timpului de evaluare,examinare orală online sau față în față, în condiții de distanțare fizic
Pentru examenele finale de Evaluare Națională și Bacalaureat pot fi identificate și aprobate rapid modalități eventual simplificate și flexibile de evaluare: testare standardizată pe platforme securizate – există deja practici diverse în acest domeniu, precum testele de certificare a competențelor de limbă străină – extinderea timpului de evaluare,examinare orală online sau față în față, în condiții de distanțare fizică – săli mari – etc.
Se pot identifica inclusiv modalități de testare la școală, folosind versiuni simplificate/ semi-standardizate de testare, cu o programare a examenului pe grupe mici, pe parcursul mai multor zile, pentru a respecta normele de distanțare, pentru cei care nu pot avea acces la tehnologie/ nu au abilități digitale suficient dezvoltate.)
Singurul scenariu alternativ aici, dacă se prelungește perioada de izolare și, implicit, de educație online și există probleme de masă cu privire la sănătatea populației, este de a amâna data propriu-zisă a examinării finale până către finalul anului școlar/ universitar (septembrie)“, spune Universitatea.
“Nu este rezonabil să anulezi ani de zile de studiu ai unui ciclu de educație, pentru mai puțin de două luni, sau cât va fi nevoie ca școlile să facă educație online. Competențele și conținuturile care erau planificate pentru această perioadă vor fi scoase din programele de examen”, susține Universitatea din București, în analiza trimisă Edupedu.ro.
Efectul de domino în sistemul de educație trebuie evitat
Educația este unul dintre sectoarele cele mai afectate de situația actuală chiar dacă, în mod firesc, la nivelul percepției publice, lucrurile nu par să stea așa. În primă instanță, atenția noastră este acaparată de problemele vizibile ale momentului (criza medicală și evoluția exponențială a acesteia) și de perspectivele generice pe termen mediu și lung, legate de securitatea materială (iminența crizei economice).
Mai multe detalii puteţi obţine de AICI
Publicație : Evenimentul Zilei
'I'm very nervous': student nurses on the frontline against Covid-19
Student nurses on starting their working lives amid the coronavirus outbreak
Health secretary Matt Hancock has announced that up to 18,700 final year student nurses “will move to the frontline” to aid health service staff during the Covid-19 crisis. We spoke to some of them about starting their careers during a pandemic.
My placement has been moved forward from to June to April because of coronavirus. I’m very nervous, but excited. It’ll be a learning experience for everyone, not just student nurses. None of us has dealt with a pandemic.
Do I feel prepared? No, in that I don’t really know what to expect. Yes, in that I’ve dealt with situations in hospitals where we’ve had to be on high alert for deteriorating patients. We’re putting our health at risk, but this is what we do every day as nurses; we come into contact with so many infections. I feel like we can tackle this by following the routines we’ve been taught.
I live with another student nurse who’s more ready than I am, to be honest. He’s excited for a longer placement, and this time we’re actually being paid. My year missed out on bursaries, so it’s been difficult financially. For two years I had a part-time job as a healthcare assistant with an agency, picking up shifts when I didn’t have so many uni assignments. It was nearly impossible to manage. If it weren’t for my parents, I would have struggled.
It’s nice to be part of something so huge. I understand that there are many students who are scared to take on this responsibility, but I feel like it’s a good thing that they’ve called on us. You have to be positive, or you’ll lose your head.
I’m starting my work placement at a post-surgery ward soon. I’m worried because I’ve got two young children and a husband with bad asthma. Although I won’t be working directly with patients who are positive with the virus, I’ll be travelling and working in that hospital. The patients are already at risk so I think, what if I touch something in a lift or on the bus on to work and pass it to one of the patients?
We have to do 2,300 theory hours and 2,300 clinical hours before we can register to become a nurse. The university says we have the choice not to go on placement now, but where am I going to make those hours up? I’m classed as a mature student, so it can feel like I’m on borrowed time. My dad has dementia and I worry about whether he’ll get to see me graduate.
I’m a course representative at my university, so I hear a lot of concerns from other students. We feel like we’re in limbo. The university is trying to give assurances as to what’s going on with our hours and so on, but they just don’t know everything.
I feel ready for the work. As student nurses, we go with the flow anyway because the health service is already so understaffed. Although we’re not meant to be counted in the numbers, we pretty much are all the time.
I’ll be going on placement in the next couple of weeks. The situation is obviously not great, but with the new rules allowing us to graduate early we’re clamouring to get out there and work.
I’m most worried about passing the virus on to the patients. Since we’re students, we need to be supervised – but I have no idea how it’s going to work if supervisors end up contracting the virus and have to self-isolate. I imagine we’ll hear something closer to the time; we’re getting updates every couple of days.
I’ve heard that we will be paid while on placement during coronavirus. There’s also going to be a new grant for student nurses, but that doesn’t arrive until September. But while the grant is coming in now is welcome, it’s lower than it was, and tuition fees are still over £9,000 a year. Luckily for me, my employer (St Andrew’s Healthcare) is giving me a stipend of about £16,000 to go to university.
It’s not as if the government wasn’t warned back in 2017 that they’d see a massive drop in nurses when they scrapped the bursary for student nurses – and that’s what happened. The thing with nurses is that they’re incredible people, but it seems to me that the government takes advantage of their good nature. In order to be come a nurse, you have to saddle yourself with debt. I don’t blame people who are put off by that – especially if they’re from low income backgrounds. More needs to be done.
Publicație : The Guardian
Students try to flee UK by chartered plane for ‘safer’ China
Universities attempt to calm international students stuck on deserted campuses who can’t get flights home
A group of Chinese students who tried to charter a plane home are among thousands attempting to leave the UK because they believe they will be safer in China, universities say.
With many international students left behind on deserted campuses – now mostly running a skeleton service – academics have been pitching in to call students and reassure them they aren’t alone.
But universities report that Chinese students, who make up a third of non-European international students in the UK, have been among the most keen to leave. They say Chinese parents were alarmed by the UK government’s initial “herd immunity” message on the virus, and feel the lockdown has come too late.
Last week 70 Chinese students from universities including Cardiff, Birmingham, Warwick, University College London and Edinburgh used a WeChat group to club together with their parents and charter a China Southern flight from London Heathrow to Guangzhou, which had been due to leave on Friday. But with China introducing new flight restrictions, the students have learned they will no longer be able to fly.
A student from Birmingham University who was planning to travel on the flight, which would have cost around £2,000 each, said: “I want to go back because China has taken effective measures against the virus, like closing Wuhan and Hubei province and building new hospitals. It gives me full confidence in Chinese medical care.”
The student, who asked to remain anonymous, has managed to buy a standard plane ticket at a similar price and has not lost money on the charter plane, but says he would have felt safer travelling only with other Chinese students. “At this point we are more concerned with safety than money,” he said.
Krista Charles, a science communication master’s student at Cardiff University, who wrote about the flight for the Cardiff student news site, said: “Some of the students are trying to get back through different routes. One was trying to travel through Thailand, but many haven’t been able to get flights. They are all really worried.”
Joe Huang, a master’s student at a London university who has returned to China, said: “Someone at my university was diagnosed with Covid-19 just as Boris Johnson said that Britain needs herd immunisation to fight the epidemic, which made my parents very nervous. Because I am from Hubei province they know how terrible this epidemic is.”
With the cost of one of the few remaining seats typically upwards of £2,000, and many flights full, Huang says he was fortunate he made the decision relatively early to leave. Many of his Chinese classmates have had to take three connecting flights to get home, some going through Ethiopia and other African countries.
Joe Sucksmith, the visa and immigration officer at the University of Gloucestershire, said: “It is perfectly understandable to want to be with your family at this time of crisis. But many Chinese students also feel they will be safer there because there has been a much stricter and faster government response in China. For instance, if you have symptoms you will be tested.”
Prof Colin Riordan, the vice-chancellor of Cardiff University, said: “I would say the bulk of our Chinese students have decided they want to go home. Clearly the epidemic is still approaching its height here, whereas in China it is on a downward trend. And it is natural to want to be with one’s family at a time of crisis.”
Now that teaching has moved online, Cardiff has been asking all students to get in touch about where they are. The university is offering to pack up students’ rooms and store possessions for them if they left in a hurry and will not be returning next term. The university will be offering 2,600 bedrooms to the NHS for staff to use for free.
Cardiff has said it will not charge students in its halls any rent if they aren’t here next term – a move not all universities have taken. “We are pressing our private accommodation providers to follow suit. No one expected this to happen, and we don’t feel it is right to be charging students if they won’t be here,” Riordan says.
Last week he issued an appeal for staff volunteers to help make phonecalls to the roughly 700 students still on campus. “We’ve had a great response,” he says. “Some of it is really just about showing students there are human beings here and we are doing everything we can to support them.”
At the University of the West of England, in Bristol, a bank of volunteer staff are callingthe 1,000 students still on campus. As well as international students who didn’t get a flight in time, or couldn’t afford one, these include students who didn’t want to put their elderly parents at risk, as well as care leavers and young people who are estranged from their families.
Prof Steve West, UWE’s vice-chancellor, said: “If students are left alone in a hall because all their neighbours have left, we will ask whether they wish to move into other blocks. This makes it easier to keep an eye on people, and to avoid social isolation.”
West has issued a video message to students, urging them to look out for each other and be kind. “We have to understand that students will go through all sorts of emotional challengesover the next few months,” he said. “There are months of disruption ahead. Students quite rightly want certainty and they want structure. I can give them some of that, but I can’t give them everything.”
Dr Dominique Thompson, who was a GP at the University of Bristol for 20 years, said: “A student bedroom is a small space, maybe only a single bed and a desk with a chair. Being stuck in there if you can’t go home can be challenging.” Thompson is worried that the virus will cause anxiety symptoms to worsen among young people.
“That feeling of powerlessness that this is giving us all may be overwhelming, particularly for students who are a long way from home,” she said.
Thompson advises those stuck on campus to continue some sort of routine, including exercise and contacting others. “It’s really hard to concentrate at the moment but even half an hour using your brain will make you feel better,” she said. “And think ahead to when this is over. If you’d like to travel, look up websites and create an imaginary itinerary.”
Christopher Tucker, the director of residence life at Edinburgh University, said his team had a list of everyone still on campus who may need extra mental health support, and would call them twice a week. Theteam is also asking students to notify them if they are worried about their flatmates. “At this stage we have to treat everyone as anxious,” he said.
“Normally we can see the state of someone’s bedroom and there are visual clues about how they are managing. We are having to do that through Skype, which is harder. Often people play down what they are going through, so we have to listen and look for clues.”
But West said universities were also wrestling with the opposite challenge: young people who feel invincible and may not understand why it matters to maintain physical distance on campus. “Our security team is telling students that it isn’t just about them: you may feel well, but you could still be infecting people. I put it bluntly – you may save your friend’s or parent’s life.”
Publicație : The Guardian
Le tuto de fabrication de masques de cette étudiante a été vu plus de 600 000 fois
L’ETUDIANTE DU MOIS - Elle est l’auteur d’un tuto de fabrication de masques antivirus vue plus de 600 000 fois sur Youtube.
En cette difficile période d’épidémie, il est conseillé à tous de respecter les règles d’hygiène, de se laver les mains régulièrement et de porter un masque en dehors de chez soi. Mais la France fait actuellement face à une pénurie de masques. Une situation alarmante qui a inquiété de nombreuses personnes, comme Cécile Graftiaux, qui a mis en ligne sur sa chaîne YouTube un tuto de confection de masque, une vidéo vue plus de 600.000 fois .«Ma priorité est de diffuser le message et de fabriquer des masques. Car si 240 millions de masques vont être livrés pour le personnel de santé, tous ceux qui doivent partir travailler, qui vont dans les EPAHD, les foyers, n’en bénéficieront pas. Nous devons les aider».
Jeune diplômée de Grenoble EM diplômée en janvier, Cécile a créé son entreprise, Cécile DIY, où elle s’occupe de la confection de patrons et de tutos de couture. C’est après avoir terminé une licence de langues étrangères appliquées à Angers, qu’elle intègre le programme Grandes Écoles de Grenoble EM. Elle y restera trois ans, avec une année de césure dans le domaine du luxe, à Paris. Une formation qui lui a permis «de relier sa passion avec l’aspect professionnel, apprendre à gérer une entreprise et découvrir le monde des start-ups et de l’entreprenariat».
«Je suis encore accompagnée par Grenoble EM»
Elle s’occupe désormais de son entreprise qu’elle a lancée en septembre 2019, mais pour laquelle elle est toujours accompagnée par son ancienne école dont elle est sortie diplômée en janvier. «Je reste incubée à l’école. Ce qui me permet d’être accompagnée et suivie dans mon projet par les professeurs et la direction de Grenoble EM. Je leur en suis d’ailleurs extrêmement reconnaissante car je ne me serais jamais lancée dans ce projet sans cet accompagnement».
Musicienne depuis l’enfance, la jeune femme a eu envie de changement. Elle s’intéresse à la couture, lance sa chaîne YouTube en 2015, puis son site internet en 2017, avant de définitivement passer le cap et lancer son entreprise en septembre dernier.
Une entreprise qu’elle a laissée délibérément de côté depuis le début du confinement, lundi 16 mars, date à laquelle elle a été contactée par une infirmière libérale. Elle lui a demandé de relayer un document qui expliquerait comment fabriquer soi-même un masque de soin. «Mais quand j’ai lu le tuto, je le trouvais mal expliqué, c’est pourquoi j’ai décidé de faire une vidéo pour faciliter la tâche aux gens et rassembler un maximum de personne».
«J’aimerais en envoyer un gros paquet à l’infirmière qui m’a contacté, aux Ehpad, ainsi qu’à tous ceux, autour de moi, qui doivent aller travailler»Cécile Graftiaux
Une vidéo rapidement devenue virale, partagée par de nombreuses personnes, notamment l’acteur Guillaume Canet, et visionnée plus de 600.000 fois sur YouTube. «Au départ, je ne voulais pas le faire, car j’avais peur des critiques. Mais c’est en voyant que les pays où le masque est obligatoire sont moins touchés que je me suis dit: ‘J’ai le devoir de relayer ce message’».
Après avoir fait une nouvelle vidéo mardi afin de répondre à toutes les questions, Cécile Graftiaux se consacre désormais à la confection de masque. Et elle lance un appel à tous pour aider les gens qui travaillent et sont en première ligne, car au-delà de son tuto de confection de masque, c’est un message d’entraide et de soutien qu’elle veut faire passer.
Publicație : Le Figaro
La fermeture des bibliothèques universitaires, un grand vide pour les étudiants
A l’origine espaces de travail, de consultation et d’emprunt de documents, ces institutions sont aussi devenues des lieux de vie, de loisirs, de détente et de rencontres. Leurs missions se sont énormément diversifiées.
Depuis la fermeture imposée des bibliothèques universitaires (BU) pour cause d’épidémie due au coronavirus, Virgile Régnier, 22 ans, étudiant en master « mondes médiévaux » à l’université de Lyon-II, se sent un peu comme un naufragé. Reclus chez ses parents, en Ardèche, le jeune homme a accès au fonds documentaire en ligne de l’université, mais son cadre de travail habituel lui manque. « Les BU de Lyon sont pour moi de véritables lieux de vie », raconte-t-il. « Avec l’écriture de mon mémoire, j’y passe près de six à sept heures par jour. J’y croise toujours des connaissances. Parfois, j’y donne même des rendez-vous. » Comme si ces bibliothèques étaient devenues sa deuxième maison.
Galerie d’art et médiation animale
Pour nombre d’étudiants, ces fermetures laissent un vide. En effet, les bibliothèques universitaires ne sont plus de simples lieux de travail, de consultation ou de prêts d’ouvrages. « Les nouvelles générations n’ont plus le même rapport aux livres, et surtout n’ont plus forcément besoin de venir en bibliothèque pour accéder aux ressources documentaires, observe Frédéric Saby, coauteur de L’Avenir des bibliothèques. L’exemple des bibliothèques universitaires (Presses de l’Enssib). Le taux d’emprunt des documents imprimés s’est effondré. A la bibliothèque droit et lettres de Grenoble, il a été divisé par trois en vingt ans. » Les fonctions et les services offerts par les 539 BU de France, qui ont accueilli 69,5 millions de visiteurs en 2017, sont en profonde évolution.
« Voir des chiens à la BU me fait vraiment du bien », Louise, étudiante en 2e année de médecine
Les étudiants cherchent dans ces lieux non plus seulement des espaces silencieux pour réviser, mais aussi « des lieux vivants qui soient de véritables objets “motivationnels” », constate Nathalie Clot, qui chapeaute les deux sites d’Angers. L’institution a aménagé dans ses murs une galerie d’art, propose des « tests de condition physique, des cours de sophrologie, des séances d’initiation à l’automassage » ainsi que des ateliers de médiation animale avec des chiens.
A la bibliothèque Saint-Serge d’Angers, un mercredi soir de mars avant le confinement, une quinzaine d’étudiants étaient assis en cercle sur des couvertures. Nova, une chienne Cavalier King Charles noire fait le tour de chacun, comme pour dire bonjour. « Vas-y, donne-nous ton dos », lance une douce voix féminine à Heaven, l’un des deux Golden Retriever également invités en vedettes. Quatre mains caressent sa robe dorée. « Voir des chiens à la BU me fait vraiment du bien », assure Louise, étudiante en deuxième année de médecine, le visage barré par de grosses lunettes rondes. « Ça me change les idées, ça m’apaise. Je vais repartir en me disant : en fait, c’était une bonne journée. » « S’occuper d’un animal est une thérapie hors pair pour s’évader et se retrouver soi-même », confirme Myriam, avant d’ajouter : « Malheureusement quand on est étudiant, on a rarement la possibilité d’en accueillir un chez soi… Ces ateliers sont donc un bon palliatif. »
Publicație : Le Monde
30 martie 2020
„Open State. Perspective de evoluție ale României pentru extinderea guvernării deschise”, la Universitatea „Cuza” din Iași
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași lansează concursul de eseuri cu tema „Open State. Perspective de evoluție ale României pentru extinderea guvernării deschise”. Secretariatul General al Guvernului organizează totul. Aici sunt invitați să participe studenți din cadrul universităților din România, indiferent de ciclul de studiu sau formă de învățământ.
„Aceștia sunt invitați să se înscrie prin elaborarea unui eseu de trei – cinci pagini în care să-și exprime opinia/viziunea referitoare la măsurile care pot fi adoptate la nivel statal pentru îmbunătățirea inițiativei civice în rândul cetățenilor și lărgirea gradului lor de implicare pentru politici de interes comun. Eseurile trebuie transmise la adresa de e-mail robert.lazaroiu@gov.ro până la data de 24 aprilie 2020”, transmit cei de la „Cuza”.
Eseurile transmise vor fi evaluate de către Secretariatul General al Guvernului, iar cele mai bune vor fi selectate și prezentate de către autori în cadrul webinarului ce va avea loc în data de 4 mai 2020, iar aceștia vor primi o diplomă de participare din partea Guvernului României.
Publicație : Bună Ziua Iași
Noi proiecte pe zona dezvoltării, în valoare de peste două milioane de lei, la Universitatea de Agronomie din Iași
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași a câștigat finanțarea pentru toate cele șase proiecte depuse la competiția Fondul de Dezvoltare Instituțională 2020. În această competiție, suma alocată instituției este mai mare decât cea de anul trecut, depășind 2.1 milioane de lei
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad:” din Iași a câștigat finanțarea pentru toate cele șase proiecte depuse la competiția FDI (Fondul de Dezvoltare Instituțională) 2020. Aceasta a fost organizată de către Ministerul Educației și Cercetării (MEC) prin Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNCFIS). Proiectele depuse de echipele USAMV Iași au obținut punctaje foarte bune, fapt important în stabilirea finanțării suplimentare. În această competiție, suma alocată Universității de Agronomie este mai mare decât cea din anul trecut, depășind 2.1 milioane lei.
Care sunt domeniile vizate
Competiția de proiecte finanțate din FDI 2020 destinată universităților de stat a avut loc în perioada 3 februarie – 25 martie 2020. Suma maximă ce poate fi obținută de o universitate pentru fiecare proiect este de 400.000 lei, mai puțin domeniul care face referire la stațiunile didactice (pentru care se alocă 600.000 lei) și cel pentru societățile antreprenoriale studențești – SAS (cu 250.000 lei).
Principala menire a competiției FDI este aceea de a susține proiectele de dezvoltare instituțională în vederea îmbunătățirii calității sistemului național de învățământ superior, cele șase domenii strategice urmărite fiind: creșterea echității sociale, în vederea incluziunii sociale și sporirea accesului la învățământul superior, corelarea ofertei educaționale cu cererea pieței muncii (inclusiv cele privitoare la consilierea și orientarea în carieră); internaționalizarea învățământului superior din România; asigurarea funcționării în bune condiții a grădinilor botanice universitare, a stațiunilor didactice, a bazelor de practică și a altor infrastructuri de susținere a activităților didactice din cadrul universităților; susținerea activităților societăților antreprenoriale studențești (SAS) din cadrul universităților; îmbunătățirea calității activității didactice, inclusiv a respectării deontologiei și eticii academice; susținerea cercetării de excelență din universități.
Publicație : Bună Ziua Iași
În atenția studenților Universității Tehnice din Iași! Când vor fi virate bursele pe ultimele două luni
Universitatea Tehnică (TUIAȘI) „Gheorghe Asachi” face un anunț important privind bursele aferente lunilor februarie și martie, anul acesta, ale studenților. Acestea vor fi virate pe cardurile studenților miercuri, 1 aprilie 2020. Bursele de la Politehnică au valori cuprinse între 580 de lei și 1.000 de lei pe lună.
„Bursele pentru luna februarie sunt acordate pentru 13 zile, aferente perioadei din semestrul al II-lea, 17 – 29 februarie, conform structurii anului universitar 2019-2020. Bursele pentru luna martie sunt acordate pentru 31 de zile”, arată oficialii TUIAȘI.
Baza legală de acordare a burselor: Ordinul Ministrului Educației și Cercetării (MEC) nr. 3392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru studenții și cursanții din învățământul superior de stat, învățământ cu frecvență; Ordinului MEC nr. 4104/21.06.2017 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului Educației nr. 3.392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru studenții și cursanții din învățământul superior de stat, învățământ cu frecvență și Oridinului Ministrului Educației privind modificarea și completarea Anexei la Ordinul MEC nr. 3392/2017 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru studenții și cursanții din învățământul superior de stat, învățământ cu frecvență.
Publicație : Bună Ziua Iași
Studentul prins cu „copiuţe“ şi exmatriculat, în război total cu Universitatea „Cuza“
Tânărul, care studia Economia, a pierdut la tribunal, dar a atacat sentinţa la instanţa superioară
Proces inedit la Curtea de Apel Iaşi. Un tânăr care a fost exmatriculat de la Universitatea „Al.I. Cuza“ a dat în judecată unitatea de învăţământ, cerând judecătorilor să fie reprimit la cursuri. Răzvan C. a fost exmatriculat pe 1 februarie 2019, printr-o decizie emisă de ordonatorul de credite al instituţiei, Mihaela Onofrei.
La acel moment, tânărul era student în anul II, la zi, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor. Potrivit datelor din dosar, tânărul a fost exmatriculat după ce, pe 22 ianuarie 2019, ar fi fraudat examenul la disciplina „Finanţe Publice“. Concret, studentul ar fi folosit telefonul mobil pentru a copia la examen, fiind prins de supraveghetor. De altfel, la dosar a fost depusă inclusiv o captură foto cu telefonul mobil folosit de student. Răzvan C. a susţinut însă an cererea sa, înregistrată iniţial la Tribunalul Iaşi, că a fost exmatriculat pe nedrept. „Menţionează faptul că profesorul i-a solicitat să recunoască faptul că a fi copiat, totodată reţinându-I telefonul mobil şi condiţionând restituirea acestuia de declaraţia olografă a dumnealui ce a fost aplicată pe teză, conform căreia ar fi copiat.
Fiind o fire emotivă şi aflându-se totodată sub presiunea ameninţării cu reţinerea telefonului mobil, reclamantul a acceptat să consemnez această declaraţie, însă, în momentul de faţă, prin prisma evenimentelor, susţine că acceptul său a fost dat în mod forţat, fără a i se da posibilitatea de a oferi explicaţii şi de a se apăra“, a susţinut tânărul, potrivit cererii sale de chemare în judecată. Acţiunea sa a fost respinsă în primă in instanţă de Tribunalul Iaşi, care a motivat că universitatea a depus la dosar probe concludente cu privire le frauda studentului.
„Sub aspectul situaţiei de fapt, se constată că pârâta a dus probe în susţinerea celor prezentate, respective că reclamantul a folosit telefonul în timpul examenului, depunând planşa foto cu imaginea ecranului telefonului pe care apare un test grilă, astfel că se reţine că reclamantul a încercat să promoveze examenul prin fraudă“, au motivat judecătorii de la Tribunal. Răzvan C. nu este însă mulţumit de decizia primei instanţe şi a formulat apel. Procesul ar fi trebuit să se reia zilele trecute, la Curtea de Apel, însă a fost suspendat din cauza stării de urgenţă declarate ca urmare a epidemiei de coronavirus.
Publicație : Ziarul de Iași
Conducerea USAMV Iaşi, completată cu noii prodecani
Universitatea de Ştiinţe Agricole şI Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) are, de vineri, noi membri în echipa de conducere. Astfel, în urma întrunirii online a Senatului la finalul săptămânii trecute, au fost validate o serie de decizii importante luate de conducerea executivă a instituţiei.
Astfel, pe lângă validarea numărului şi a cuantumului buselor ce vor fi alocate studenţilor din veniturile proprii ale USAMV în semestrul II, Senatul a mai validat şI prodecanii, directorii Şcolilor doctorale, membrii externi în Consiliile Şcolilor doctorale şi Consiliul Studiilor Universitare de Doctorat în mandatul 2020 - 2024. În urma şedinţei Senatului, s-a decis faptul că prodecanii la Facultatea de Agricultură să fie conf.dr. Petru Marian Cârlescu şI conf.dr. Florin Lipşa, la Facultatea de Horticultură prodecani vor fi prof.dr. Mihail Strate şi conf.dr. Elena Liliana Chelariu, la Facultatea de Zootehnie prof.dr. Constantin Pascal şi şef lucr.dr. Mihaela Ivancia, în timp ce la Facultatea de Medicină Veterinară au fost validaţI conf.dr. Aurelian Sorin Paşca şi şef lucr. dr. Dragoş Constantin Aniţă. În ceea ce priveşte directorii Şcolilor Doctorale, au fost validaţi prof.dr. Ioan-Mircea Pop pentru Şcoala Doctorală de Ştiinţe inginereşti şi prof.dr. Gheorghe Savuţă pentru Şcoala Doctorală de Medicină Veterinară. În şedinţa de Senat care a avut loc vineri s-a validat şi comisia de concurs pentru Director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat, concurs programat pe 8 aprilie, conform calendarului Alegerilor pentru mandatul 2020 – 2024 de la USAMV Iaşi.
Publicație : Ziarul de Iași
Academia de Studii Economice din Bucureşti se implică în lupta anti-Covid-19. Cum ajută instituţia autorităţile statului
Academia de Studii Economice din Bucureşti se implică social în lupta împotriva COVID 19. Consiliul de Administraţie a adoptat şi transpus deja în practică un prim pachet de decizii în acest demers de solidaritate socială.
ASE a pus gratis la dispoziţia autorităţilor statului, în scopul extinderii capacităţii locale de îngrijire a bolnavilor de COVID 19, imobilul Centrului său de pregătire profesională din oraşul Covasna, cu toate dotările existente (15 camere şi două apartemente cu dotări hoteliere şi grup sanitar propriu, săli de conferinţe şi de curs, în care pot fi amenajate saloane pentru bolnavi, bucătărie, spălătorii, alte utilităţi). Primii pacienţi au fost deja transferaţi spre îngrijire în imobilul oferit de ASE.
Într-o perioadă dificilă pentru mediul de afaceri, liderul învăţământului economic superior este alături de antreprenorii români şi oferă, printr-un grup de experţi ai săi, servicii gratuite de consultanţă în afaceri, focalizate pe managementul crizei.
În sprijinul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar, specialişti de la facultatea de profil de la ASE oferă tutoriale şi materiale de suport pentru utilizarea mijloacelor de învăţământ online, dar şi acces la resurse de interes pentru elevi.
ASE este alături de membrii comunităţii sale, aflaţi, împreună cu întreaga noastră societate, în momente pline de provocări, şi le oferă, prin psihologii şi specialiştii săi, servicii gratuite de asistenţă şi consiliere psihologică, pentru a traversa mai uşor această perioadă.
ASE asigură prin site-ul instituţional www.ase.ro şi pagina sa de Facebook comunicarea transparentă şi informarea permanentă şi corectă a cadrelor didactice, studenţilor şi personalului administrativ în legătură cu evoluţia situaţiei generate de epidemia COVID 19, cu principalele decizii la nivel naţional, dar şi al conducerii ASE, care trebuie cunoscute şi respectate.
Publicație : Adevărul
INTERVIU Mircea Flonta, filosof: „Tata ar fi vrut să fac medicină sau inginerie. Era conştient că filosofia nu-i o pâine sigură“
Filosoful Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, cu peste şase decenii petrecute la catedră, povesteşte cum a hotărât să dea admitere la Facultatea de Filosofie, deşi tatăl său l-a descurajat, însă fără să-l avertizeze că noul regim comunist avea să schimbe în totalitate filosofia din şcoli.
Mircea Flonta (87 de ani) nu e genul de filosof care să iasă în piaţa publică şi să vorbească despre schimbările prin care trece societatea. Preferă, mai degrabă, să se afunde în cercetare, în intimitatea biroului său, pentru ca apoi să publice roadele efortului în revistele de specialitate.
La Flonta totul este despre cercetare sistematică, ceea ce şi-a dorit încă din adolescenţă, când citea cu multă sete literatură. Acolo, la încrucişarea dintre personaje, dialoguri şi descrieri, descoperea teme care pot pune pe gânduri orice om de pe pământ. Aşa a hotărât, spre nemulţumirea tatălui, să studieze filosofia. Cu entuziasmul şi naivitatea specifice vârstei, n-a luat însă în calcul un detaliu esenţial: comuniştii începuseră să reformeze învăţământul românesc, aşa că filosofia pe care voia cu atâta ardoare s-o înveţe nu mai era deloc ce sperase.
„Weekend Adevărul“: Domnule Flonta, care mai e rolul filosofului în societatea de azi? Gabriel Liiceanu şi Mihai Şora, de pildă, sunt printre cei care ies des în faţă să vorbească. Dumneavoastră de ce n-o faceţi?
Mircea Flonta: Sunt două lucruri diferite, după părerea mea. Filosoful e un intelectual specializat într-un anumit domeniu şi este activ prin ceea ce scrie şi prin ceea ce spune ca profesor, ca cercetător. Pe de altă parte, el este o persoană, un cetăţean şi, ca atare, se poate exprima în mod partizan, în mod politic sau nu. Fiecare dintre noi se exprimă în mod politic în măsura în care-şi exercită drepturile, cum ar fi cel de a vota. Eu aş face deosebirea dintre aceste lucruri şi aş discuta despre rolul filosofiei fără să leg chestiunea asta direct de politică. Eu leg de politică persoana filosofului, şi nu îndeletnicirea lui filosofică propriu-zisă, care este orientată după nişte criterii ce n-ar trebui influenţate de viziunile sale politice. Atunci el ar deveni un propagandist în filosofie, tocmai ceea ce nu ne-am dorit să fim înainte de ’89 şi ceea ce am deplâns – că eram presaţi să devenim aşa. Din punctul ăsta de vedere, eu zic că lucrurile trebuie despărţite.
Şi mai e ceva. Dacă te angajezi în dezbaterea publică a unei teme controversate, e bine să ai mai multe informaţii decât omul de rând, dar şi capacitatea de a transmite convingător mesajul unui public larg. Şi nu în ultimul rând, trebuie să ai o notorietate publică, astfel încât mesajul tău să ajungă la oameni. Din acest punct de vedere, nu mulţi se pot compara cu personalităţi ca Mihai Şora sau Gabriel Liiceanu.
CE GREŞELI S-AU FĂCUT ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN 1990
După Revoluţie, aţi fost printre martorii din linia întâi ai reorganizării învăţământului românesc. Aţi făcut parte din comisiile Ministerului Învăţământului şi din Senatul Universităţii din Bucureşti. Ce s-a discutat atunci? Unde credeţi că s-a greşit?
Nu au fost niciodată în discuţie chestiuni de conţinut, pentru că ideea era: „De-acum înainte, singurul criteriu este profesionalitatea“. Însă, problema acelor ani, aşa cum am cunoscut-o eu, a fost că toţi cei care au lucrat în domeniul ăsta, de pildă la catedrele de filosofie de la toate instituţiile de învăţământ universitar din ţară, erau îngheţaţi. În ultimii 10-15 ani nu se făcuseră niciun fel de promovări. Între ’75 şi ’90, în afara cazurilor excepţionale, nimeni n-a fost promovat. Aşa se explică, de pildă, că-n ’90 Nicolae Manolescu era lector. Eu am devenit conferenţiar în ’69, iar în ’89 tot asta eram. Am devenit profesor după ’90. În situaţia asta, toţi au vrut să promoveze. Or, lucrul ăsta nu era îndreptăţit, pentru că unii au lucrat foarte mult, au fost activi profesional, au publicat, iar alţii – nu. Deci a fost o presiune imensă în sensul ăsta. Un lucru şi mai rău a fost că s-a creat un număr foarte mare de universităţi particulare şi noi universităţi de stat, fără să existe personal calificat pentru predare – de unde a rezultat o scădere foarte accentuată a nivelului. Apoi au fost stabilite nişte norme pentru promovare: de pildă, să ai lucrări publicate. Fiecare publica exact atât cât era necesar pentru a promova. Oameni care nu erau angajaţi cu adevărat şi care n-ar fi trebuit să rămână în învăţământ publicau cărţi la edituri particulare.
Toate lucrurile astea au devenit posibile, pe de o parte, din cauza faptului că s-a pus căruţa înaintea boilor, deci s-au creat instituţii de învăţământ superior înainte de a asigura personal calificat. Pe de altă parte, din cauză că a acţionat foarte mult acest sistem în care nu există reguli rigide. Pentru că dacă avem reguli rigide legate de performanţă înseamnă că nu suntem înţelegători, nu suntem destul de prietenoşi, de umani...
Din experienţa mea, chestiunea asta a acţionat foarte mult pe principiul: „A stat şi el mult în universitate, hai să-l promovăm“. Din punctul ăsta de vedere, am făcut mari greşeli. Adică ne-am grăbit să ocupăm toate poziţiile între ’90 şi 2000.
Cum a descoperit filosofia în literatură
Să ne întoarcem puţin în timp. De ce a hotărât adolescentul Mircea Flonta să dea la Filosofie?
Eu eram pe vremea aia un foarte avid cititor, de literatură îndeosebi. Cu timpul, lecturile mele literare mi-au adus o idee: de fapt, în literatură, pe primul plan, apare această exaltare a valorilor care conduc viaţa omului. Eram foarte curios. Mi se părea că filosofia e un domeniu foarte înalt al culturii şi foarte greu accesibil. Şi asta exercita o forţă foarte mare de atracţie. Era interesul pentru această lume a gândirii, aşa cum era prezentată în marea literatură. Care e sensul vieţii? Spre ce trebuie să aspirăm? Ştiam că astfel de probleme sunt tratate sistematic în filosofie. Mi-aduc aminte că ajunsesem să citesc nişte cărţi de introducere în filosofie şi m-am gândit să studiez mai departe.
Care era planul B?
Profesorii mei îmi recomandau să merg spre filologie, pentru că citeam mult şi aveam teze bune la limba română. Îmi spuneau că o să fiu critic literar, ceea ce mie, din mediul foarte de jos din care am pornit, mi se părea ceva foarte înalt. Dar după aceea, începând din ultimul an de liceu, mi-am zis: „Nu, filosofie“.
„Fă ceva care să-ţi asigure o profesie stabilă“
Tatăl dumneavoastră voia să deveniţi medic. Cum a primit vestea?
Da, tata ar fi vrut să fac medicină sau inginerie. Era un om practic şi foarte conştient că filosofia nu-i o pâine sigură. Din punctul ăsta de vedere, mă dezaproba şi mă deconsilia să fac chestia asta. „Fă ceva care să-ţi asigure o profesie stabilă“, aşa-mi spunea.
În timpul ăsta au venit comuniştii la putere şi au reformat învăţământul.
Ceea ce se poate spune, în general, cu privire la efectele imediate ale reformei este că învăţământul umanist a fost grav afectat, pentru că profesorii erau complet dezorientaţi. Schimbarea a fost extrem de brutală. Era şi o lozincă, un citat din Lenin, care cred că a fost uitat de oameni astăzi: „Şcoala în afară de viaţă şi politică e o minciună şi o ipocrizie“. În atmosfera asta, fiecare profesor trebuia să-şi reconsidere radical materia. Toată tabla de valori, de pildă în literatura română, se răsturnase, iar istoria se preda ca istorie a luptei de clasă. Impactul negativ a fost foarte mare. Eu, în domeniul umanist, n-am mai învăţat nimic în ultimele clase de liceu. Însă, ca mulţi alţi colegi de-ai mei, aveam deprinderea şi plăcerea de a citi. În ciuda unei anumite epurări a bibliotecilor, clasicii literari erau accesibili.
Când aţi dat admiterea la Facultatea de Filosofie, nu se mai preda aceeaşi materie. Nu v-a descurajat situaţia asta?
Nu se mai putea studia filosofie propriu-zisă, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta. Dar pentru mine, universitatea era ceva foarte înalt. Mi-era imposibil să concep că-n universitate se pot introduce restricţii atât de brutale şi drastice ca-n licee. Îmi spuneam: „Cultivă şi ideologia oficială, dar trebuie să fie cursuri serioase de istorie a filosofiei, logică, filosofia culturii, a cunoaşterii, a moralei“.
Dacă v-ar fi semnalat tatăl acest lucru v-ar fi convins să alegeţi altceva?
Tata avea atunci anumite necazuri – era şi perioada în care murise mama. Poate că dacă s-ar fi concentrat mai mult asupra mea, aş fi cedat. Dar mi-am urmat drumul şi, în vara lui ’51, m-am prezentat la examenul de admitere la Cluj.
Un naiv decepţionat
Cum a fost examenul?
Mi-a făcut o impresie cam proastă. Mi-aduc aminte că erau două materii la scris – română şi istorie – şi la ambele ne-au dat nişte subiecte cu o tentă ideologică foarte pronunţată. Examenul oral era din Constituţia Republicii Populare România, unde primitivismul politic era şi mai pronunţat. Plus că examinatorul pe care-l aveam în faţă era foarte departe de imaginea pe care o aveam eu despre un universitar. În general, toată perioada aia a fost plină de decepţii foarte mari, pentru că eram foarte naiv. Chiar dacă ar mai fi fost vechea universitate, aşteptările mele ar fi întrecut realitatea şi tot aş fi fost puţin dezamăgit.
Am dat examenul şi, când a început anul universitar, la 1 octombrie 1951, am aflat că facultăţile de filosofie din Cluj şi Iaşi se desfiinţaseră.
Aşa aţi ajuns la Bucureşti.
După anumite peripeţii, pentru că aveam dosar de mic burghez. Clasificarea era: muncitor – care era cea mai bună situaţie –, ţăran sărac mijlocaş, mic burghez şi chiabur. Apoi erau familiile de burghezie comercială, industrială, bancară. Cel mai rău era pentru odraslele de foşti moşieri.
Aţi recunoscut că eraţi mic burghez?
Da. La prima autobiografie pe care am scris-o, prin clasa a X-a, când am fost primit în Uniunea Tineretului Muncitoresc, tata mi-a spus ce să scriu şi ce să nu scriu. Anumite lucruri, legate de trecutul alor mei, nu le-am scris şi, din fericire, niciodată n-am fost obiectul unor cercetări amănunţite. Când s-a făcut selecţia la facultate, s-a spus că la Bucureşti nu pleacă toţi, ci doar cei care au cele mai mari note la examenul de admitere şi originea socială cea mai bună. Şi s-a făcut o listă, pe care eu nu eram. Mi-aduc aminte că alternativa pentru cei care nu plecau la Bucureşti era să aleagă o altă facultate. Mă gândeam: „Ce să fac acum, filologie sau istorie?“. Dar după vreo trei zile, am aflat că ăia din Capitală voiau cât mai mulţi studenţi. Aşa m-am trezit în anul întâi, la Filosofie, la Bucureşti. Eram opt grupe de câte 20 şi ceva de oameni. ;
În comunism, la Filosofie, cele mai interesante erau cursurile nefilosofice
Cum erau profesorii şi cursurile în acea perioadă?
Facultatea era improvizaţie, pentru că, practic, rămăsese o singură persoană din corpul didactic specializat, un conferenţiar pe nume Alexandru Posescu, care fusese, înainte de război, asistentul lui Petre Negulescu (n.r. – filosof şi om politic, ales, în august 1927, preşedinte al Camerei Deputaţilor). Restul corpului profesoral era format din oameni care n-aveau studii în Filosofie. Aveau studii superioare, dar cei mai mulţi le aveau în Drept, Medicină şi altele. Toată lumea era conştientă că tot ce se spune la catedră trebuie să fie în strictă conformitate cu directivele existente. Încă din septembrie, lecţiile erau repartizate tuturor cadrelor. Fiecare avea un termen de predare a lecţiei, care era dactilografiată, multiplicată şi răspândită membrilor catedrei. În fiecare săptămână exista o şedinţă de catedră în care se discuta lecţia respectivă. Pe baza discuţiei, era definitivată şi, de fapt, oamenii care predau trebuiau să citească acea lecţie.
Mi-aduc aminte că la cursul de materialism dialectic şi istoric era o doamnă care n-avea nimic de-a face cu filosofia, care fusese şi şefă de cadre la Ministerul Justiţiei. Doamna asta citea textul cuvânt cu cuvânt, dar din când în când, se oprea pentru că descoperea o greşeală de dactilografiere în text. Făcea o pauză şi modifica greşeala cu stiloul şi aşa mergea până la sfârşit (râde). Ăia care aveau anumite pretenţii intelectuale citeau, dar mai improvizau câte-o chestiune, pentru a înviora cât de cât atmosfera.
„Între Marx şi Stalin e o prăpastie imensă“
Ce învăţaţi la cursul de materialism dialectic şi istoric?
Comuniştii voiau să facă un învăţământ după acelaşi şablon al învăţământului ideologizat din Uniunea Sovietică, ceea ce înseamna că se făcea, în priml rând, pe baza operei lui Stalin, în al doilea rând, pe baza celei a lui Lenin şi foarte puţin pe baza operei lui Marx şi Engels. Iar între Marx şi Stalin e o prăpastie imensă. Dincolo de faptul că era o minte politică şi angajată ideologic, Marx era un cercetător şi un intelectual autentic, care făcea distincţia între o cercetare economică şi un manifest politic. „Capitalul“ e o lucrare criticabilă, dar e, totuşi, una de cercetare economică. Pe când Stalin n-avea niciun fel de pregătire filosofică şi pentru el lucrurile se reduceau la următoarea chestiune: există materialismul, o filosofie în care materia e factor prim, iar conştiinţa – factor secund derivat. Şi mai există filosofia idealistă – legată de religie. Din Antichitate şi până astăzi, filosofia idealistă a servit intereselor forţelor conservatoare şi reacţionare, adică acelora care vor să menţină un sistem în care ei au privilegii. Materialismul era însă al celor asupriţi, aşa că lupta dintre idealism şi materialism era expresia luptei de clasă din societate. Şi-atunci, toată analiza filosofică era să vezi dacă e materialism sau idealism.
Eu am avut ocazia să citesc într-o revistă, „Curierul de fizică“, procese verbale ale şedinţelor care se făceau pe platforma de la Măgurele în anii ’50. Era vorba de o dezbatere care era intitulată exact aşa: „Lupta dintre materialism şi idealism în fizică“ (râde). Pentru orice om cu o instrucţie ştiinţifică era un nonsens. Dar oamenii din domeniu trebuiau să treacă cu vederea acest fapt fundamental.
Ce alte cursuri mai aveaţi?
Materiile filosofice se reduceau, de fapt, la trei: logică, istoria filosofiei şi materialism dialectic şi istoric. Dar cele mai interesante erau cele nefilosofice: istoria literaturii, în special cea rusă, şi cursurile de ştiinţă, bineînţeles, foarte elementare. Oamenii nu erau calificaţi pentru ceea ce s-ar numi filosofia ştiinţei. Se mai făceau nişte cursuri de matematică, fizică, chiar şi de chimie. Aveam şi unul de psihologie, bazat pe teoria reflexelor condiţionate ale lui Pavlov, care nu are relevanţă pentru psihologie, ci pentru fiziologia sistemului nervos. Se mai preda şi istoria universală şi cea a românilor, o istorie politizată.
„Eram ferm convins c-o să ajung la un liceu din provincie“
Dosarul de mic burghez v-a afectat şi atunci când aţi vrut să deveniţi profesor?
(Foto dreapta: Mircea Flonta, tânăr profesor)
Directivele erau că în învăţământul superior, în cercetare, în instituţiile centrale şi în edituri limita de acceptabilitate era „ţăran mijlocaş“. Deci „mic burghez“ nu mai era potrivit şi nimeni cu dosarul ăsta nu a intrat în învăţământul superior, în afara unor cazuri excepţionale, a unor oameni din familii care aveau o relaţie specială cu persoane influente politic. Un prieten de-ai mei, Ion Ianoşi, care a fost profesor de estetică la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, era descendentul unei familii evreieşti care avea proprietăţi funciare în secuime, dar şi activităţi comerciale în Braşov. Numele lui era Maximilian Steinberger. Ianoşi era un intelectual autentic. Tatăl lui, care făcea parte din burghezia comercială, i-a susţinut pe nişte comunişti evrei în perioada războiului, când partidul era în ilegalitate. Bineînţeles că a fost tratat cu altă măsură, aşa că fiul lui a putut pleca în ’49 în Uniunea Sovietică. În primul an de studii, fusese propus un pluton destul de mare de la noi din facultate pentru studii acolo. Eram şi eu pe listă şi m-am speriat. M-am gândit: „Ăştia or să se pună acum să mă purice şi or să descopere ce n-am spus“. Nu zisesem nimic fals, dar erau minciuni prin omisiune. Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic, pentru că lista era mai mare şi, la prima verificare, când au văzut „mic burghez“, m-au eliminat. Ianoşi era mare burghez şi s-a dus (râde).
Repartizarea, primită prin poştă
Păi, şi cum aţi reuşit să primiţi catedră la universitate?
În mod normal, eu nu puteam să ajung în învăţământul superior în ’55, când am terminat facultatea. Deşi la dosar nu era nimic altceva, eram, totuşi, mic burghez. Când am terminat facultatea, a fost făcută comisia de repartizare. Erau unii care au fost anunţaţi de la început că au fost repartizaţi în mod privilegiat, la Academia „Ştefan Gheorghiu“, de pildă. Alţii au venit în faţa comisiei şi aveau unele posibilităţi de a alege – posturi la licee din provincii, de regulă. Eu eram ferm convins c-o să ajung la un liceu din provincie, n-aveam niciun fel de iluzie. Dar nu eram frustrat sau dezamăgit, o zic cu toată sinceritatea.
Îmi spuneam: „Până acum am trăit în regimul ăsta de cazarme, acum o să fiu la un liceu. O să am nişte ore, iar apoi timp liber să dau curs tuturor intereselor mele“. Aşa vorbeam şi cu Alexandru Valentin, prieten şi coleg mai mare, într-o manieră destul de nerealistă, despre viaţa profesorilor din provincie. Dar ei erau subordonaţi activiştilor, care-i puneau la tot felul de corvoade politico-ideologice. N-aveau viaţa pe care ne-o închipuiam noi. Mi-aduc aminte că cei din comisie s-au uitat în nişte hârtii şi mi-au zis: „Dumneata o să primeşti prin poştă repartizarea“. Am mers în vacanţă la tatăl meu, la Cluj, iar spre toamnă am primit într-adevăr o scrisoare şi nu mi-a venit să cred. „Sunteţi repartizat preparator la catedra de materialism dialectic şi istoric a Universităţii din Bucureşti“, eram anunţat.
Cum se putea?
N-am avut nicio explicaţie. În toamna lui ’55, prin septembrie, toţi cei care am fost repartizaţi la catedrele de ştiinţe sociale din învăţământul superior am fost adunaţi la un instructaj de câteva zile. Cel mai important personaj apărea la concluzii. Atunci a venit Pavel Ţugui, şeful secţiei de învăţământ şi cultură a Comitetului Central – o subsecţie a secţiei de propagandă. Mai târziu, prin 1991, eu şi profesorul Ianoşi ne-am dus la Humanitas, la o şedinţă. Pe vremea aia, eram consilieri ai editurii, adică recomandam anumite cărţi, mai ales pentru traducere. Am plecat de-acolo şi ne-am oprit lângă Televiziune, la o staţie de troleibuz. S-a apropiat un bărbat de noi. Ianoşi, care mi-a făcut semn că-l cunoaşte, a zis: „Domnule Ţugui, vi-l prezint pe colegul meu, profesorul Flonta“. Şi domnul Ţugui i-a răspuns: „Păi, pe domnul profesor Flonta eu îl ştiu bine“.
De unde vă ştia?
În 1964, aproape toate cărţile scoase din circulaţie odată cu introducerea cenzurii au fost puse la dispoziţia cititorilor într-o sală diferită a facultăţii (n.r. – pe atunci, cu sediul în clădirea Facultăţii de Drept) care se numea „Cărţi rare“. Şi-acolo, la bibliotecă, era soţia lui, doamna Ţugui, care probabil îi povestea anumite lucruri despre mine, pentru că eram des acolo. Dacă veneam la facultate, între cursuri şi şedinţe, stăteam acolo.
Doamna Ţugui avea cu mine relaţia pe care o are, să zicem, un cârciumar cu un beţiv care are masa lui (râde).
Sâmbăta îmi lăsa cheia, iar eu veneam după-amiaza sau duminică dimineaţa, luam cărţile şi lăsam cheia la portar.
„Mai coborâţi standardele“
De ce e importantă întâlnirea cu Pavel Ţugui?
Pentru că atunci am primit o explicaţie. Când ne-am întâlnit cu el, după ce am stat puţin de vorbă, i-am spus: „Ştiţi, mie mi-ar plăcea mult să discutăm. Putem să ne vedem cândva?“. Ne-am întâlnit şi am stat câteva ore. Între altele, el mi-a povestit că în anul în care intram eu în învăţământ era o situaţie mai specială din punct de vedere politic, pentru că Hruşciov se întâlnise cu Eisenhower la Geneva. Atunci, Hruşciov a formulat ideea coexistenţei paşnice. A exprimat ceva de genul următor: „Noi, în Uniunea Sovietică şi-n ţările aşa-numitului lagăr socialist, suntem convinşi că viitorul omenirii e de partea socialismului. Dumneavoastră aveţi o opinie diferită, ăsta nu e un motiv să facem un război, ci fiecare, prin fapte, va trebui să arate care sistem e mai bun. Aşa că eu propun coexistenţă şi întrecere paşnică“. De-aici s-a creat acel spirit al Genevei, o destindere căreia i-a pus capăt Revoluţia din Ungaria, din toamna lui ’56.
Cum orice făceau ruşii avea ecou imediat şi la noi, la scurt timp, a avut loc o şedinţă a secretariatului CC, la care a participat şi Ţugui. Unul dintre puncte era asigurarea cu cadre didactice a catedrelor de ştiinţe sociale. Despre ce era vorba? Proiectul era să extindă predarea filosofiei, economiei politice şi a socialismului ştiinţific la toate instituţiile de învăţământ superior. Raportorul a zis ceva de genul: „Până acum am recrutat numai muncitori, fii şi fiice de ţărani, dar avem greutăţi să găsim oameni calificaţi. Ăştia trebuie să vorbească în faţa studenţilor, dacă citesc doar nişte hârtii nu ne realizăm obiectivele. Trebuie să-i convingem cu oameni care ştiu să argumenteze“. Şi-atunci, un secretar al Comitetului, în atmosfera generală de destindere, a zis: „Mai coborâţi standardele“.
Metoda filosofică de a devia de la linia impusă de Uniunea Sovietică
V-aţi specializat în filosofia ştiinţei. Aţi ales-o ca să aveţi un refugiu în comunism?
Da, e o întrebare importantă. În general, în toate ţările fostului bloc sovietic, inclusiv în Uniunea Sovietică, cei care voiau să lucreze cât de cât profesional în filosofie se orientau spre domenii care erau mai neutre din punct de vedere ideologic. Cele mai afectate erau filosofia socială, politică şi filosofia culturii şi eticii, pentru că exista o legătură directă cu temele propagandei oficiale.
Dar dacă, de pildă, făceai logică, filosofia limbajului, filosofia ştiinţei şi cunoaşterii, atunci aveai un spaţiu de joc incomparabil şi întotdeauna puteai să faci apel la o literatură de orientare, să zicem, general marxistă, care era de o mai bună calitate intelectuală. Iar când era vorba să publici, exista o complicitate între autori şi editorii revistelor. O ştiu din experienţa mea.
O să vă dau un exemplu. Prin 1984, s-a stabilit un schimb de articole între institutul de filosofie de la noi şi cel al Academiei Uniunii Sovietice. Unul dintre ele trebuia să fie din filosofia ştiinţei. Atunci, Dumitru Ghişe, pe care îl ştiam din timpul facultăţii, de la secţia de propagandă, şi care în ’89 era preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale şi directorul Editurii Politice, a stabilit să dau eu articolul. Am dat unul în care discutam un concept al unui renumit fizician german cu preocupări filosofice, Werner Heisenberg, unul dintre creatorii mecanicii cuantice. În literatura socialistă, punctul de vedere oficial era că Heisenberg este un idealist, un antirealist. Eu spuneam că e neutru şi în raport cu orientarea realistă, şi cu cea antirealistă. Articolul meu a fost tradus, trimis cu celelalte şi de acolo a venit un răspuns: că ei nu sunt de acord cu punctul de vedere susţinut în articol şi sugerează nişte schimbări. Redactorul-şef al revistei de filosofie mi-a comunicat atunci, din partea lui Ghişe, să nu fac nicio schimbare şi să trimit un alt text.
Apropo de această supraveghere, când predaţi aveaţi controale?
Controalele erau instituite atunci. Direcţia predării ştiinţelor sociale organiza periodic nişte schimburi de experienţă, numite aşa mai prietenesc şi inofensiv, dar de fapt erau un fel de inspecţii. Cei de-acolo stabileau nişte colective care veneau în vizită la colegii lor. De pildă, cei care erau la ASE sau Politehnică veneau la Universitate, şi invers. Erau un fel de controale periodice.Uneori existau şi controale speciale, venite mai de sus, de la secţia de propagandă a Comitetului Central, iar Facultatea de Filosofie era expusă unor asemenea controale. Acum, depindea foarte mult de relaţiile care existau între cei care controlau şi controlaţi. De obicei, erau colegiale şi atunci nimeni nu voia să-i facă celuilalt ceea ce n-ar fi dorit ca altul să-i facă lui, adică să informeze oficial că anumite lucruri cu caracter relativ politic şi chiar propagandistic lipseau din lecţie sau că se făceau anumite greşeli de ordin ideologic, mai ales în ultima perioadă a regimului.
60 de ani la catedră
Numele: Mircea Flonta
Data şi locul naşterii: 1 aprilie 1932, Supuru de Sus, judeţul Satu Mare
Studiile şi cariera: A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în 1955. În activitatea didactică de peste 60 de ani s-a axat pe epistemologia clasică şi analitică, teoria cunoaşterii ştiinţifice, filosofia limbajului, gândirea lui Immanuel Kant şi a lui Ludwig Wittgenstein.
A tradus, în colaborare, numeroase texte fundamentale ale filosofiei din operele autorilor clasici, precum David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper şi Ludwig Wittgenstein.
A publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole. Dintre cărţile publicate amintim: „Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analiticităţii“ (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975); „Cognitio: Introducere critică în problema cunoaşterii“ (ALL, 1994); „Imagini ale ştiinţei“ (Editura Academiei Române, 1994); „Kant în lumea lui şi în cea de azi: Zece studii kantiene“ (Polirom, 2005); „Gânditorul singuratic: Critica şi practica filosofiei la Ludwig Wittgenstein“ (Humanitas, 2008); „Darwin şi după Darwin: Studii de filosofie a biologiei“ (Humanitas, 2010); „20 de întrebări şi răspunsuri despre Immanuel Kant“ (Humanitas, 2012).
Locuieşte în: Bucureşti
Publicație : Adevărul
Government set to cap university admissions amid Covid-19 chaos
Exclusive: Strict limits on student numbers could avoid admissions free-for-all
Strict limits on the number of students that each university in England can recruit are set to be imposed by the government in an effort to avoid a free-for-all on admissions, with institutions plunged into financial turmoil as a result of the coronavirus pandemic, the Guardian has learned.
A government source said each university would face limits on the number of UK and EU undergraduates it could admit for the academic year starting in September, in a move backed by higher education leaders. It will be the first such limit since the university admission cap was lifted in 2015.
This month, the Guardian reported that British universities faced a black hole of hundreds of millions of pounds in tuition fees as international students from China and other countries severely affected by coronavirus are forced to cancel or postpone enrolments.
All UK universities are closed and expect to reopen in September. To avoid certain universities hoovering up domestic students to fill their courses, leaving other, less prestigious institutions with empty lecture theatres, the pain will be spread through the introduction of a cap, it is understood.
“Unless there are significant developments, this will happen,” said one policymaker involved in the discussions between the government and universities.
The imposition of a cap means that students currently going through the application process are set to have their choices restricted. It also means some students will not be able to attend universities at which they have been offered place.
The policy was backed by the board of Universities UK at a virtual meeting held on Friday, although it was strongly opposed by some leading universities, including several members of the Russell Group of research-intensive institutions.
The decision is likely to be announced within the next few days, although some well-known institutions are fighting a rearguard battle in Whitehall over worries that they will also face financial difficulty if they cannot recruit additional student numbers from the UK to replace the international tuition fees they expect to lose.
Alistair Jarvis, chief executive of Universities UK (UUK), the group that includes most mainstream English universities, said: “The UUK board discussed a range of measures needed to promote financial stability of the sector in these tough times. Foremost was the need for government financial support for universities. Student number controls were discussed and it was agreed that further consideration of the pros and cons were needed, with further input from members.”
The University of Essex is believed to be among those aggressively offering unconditional offers to keep their numbers up. Photograph: Justin Kase/Alamy Stock Photo
Many university vice-chancellors back the temporary reimposition of intake controls, a policy abandoned by the government in 2015. They see it as a way of avoiding a brutal recruitment season after a group of universities including Liverpool and Essex began aggressively offering unconditional offers, which award places without regard for a student’s exam results, to sixth-formers as the scale of the coronavirus epidemic emerged.
“There is huge panic among universities at the moment. In the short term at least, a cap on student numbers would be welcomed,” said a senior figure at one English university.
Vice-chancellors were already nervous about their international student recruitment for this year and 2021, especially those relying on students from China, who now account for 120,000 full-time students in the UK.
Competition for domestic students was already fierce because the number of school leavers in the population hits a demographic trough in the UK this year. But after UK schools were shut down and A-level exams scrapped this month, there was a rush by universities to begin converting conditional offers to unconditional ones, as fears emerged that they would lose out to more prestigious rivals.
“Some universities behaved very badly,” said one participant, who argued that the university application service Ucas should have been frozen by the government as soon as the announcement about schools and A-levels was made to avoid a scramble for students.
Older, more prestigious universities had hoped to be able to replace lost international students with more home students
Nick Hillman, Hepi
The government and the Office for Students, the higher education regulator for England, called for a moratorium on unconditional offers, but that is set to expire, with signs that what one official dubbed a free-for-all would be reignited unless a cap was imposed.
Nick Hillman, the head of the Higher Education Policy Institute(Hepi), who was previously a special adviser to the government, said: “There has to be a policy response to this severe crisis, and we have to protect our university sector at a time of such profound change.
“But there are people who have long wanted to restrict access to higher education who might see this as the chance to do it. Yet when there are fewer jobs to go around, education becomes more important, not less.”
Hillman said the coronavirus pandemic was “fast becoming the catalyst for the return of student number caps”, in opposition to “every ministerial utterance since at least 2010” on the subject.
“Reintroducing number caps would protect those universities that have grown the most in recent years by locking down the number of home students that they educate and stopping others from growing at their expense. Older, more prestigious universities would be the biggest losers, as they had hoped to be able to replace lost international students with more home students,” Hillman said.
Those university leaders opposed to the cap argue that there is no rush to impose the policy, given the uncertainties over how the coronavirus crisis will play out, and that decisions on admissions could wait until July at the latest.
Chris Husbands, vice-chancellor of Sheffield Hallam University, is to argue in an article to be published by Hepi on Monday that “radical action is needed on university admissions”, including the reintroduction of student number controls for more than one year.
A Department for Education spokesperson said: “We are committed to supporting our world-class higher education institutions, and will continue working closely with the sector to manage the impact of coronavirus.
“We recognise the challenges universities are facing, but are impressed by their resilience and efforts to tackle the virus, through the use of labs, accommodation and community support.”
Publicație : The Guardian
A l’université, le casse-tête des examens en ligne
Les établissements réfléchissent à la manière d’organiser des épreuves en ligne en garantissant leur bon déroulement et une équité de traitement entre les candidats.
Après les cours en ligne, la dématérialisation des examens : nouvelle étape cruciale du basculement numérique de l’enseignement supérieur. Une étape qui ne va pas de soi. Dans le cadre de la « continuité pédagogique », mantra du monde universitaire en cette période de confinement, l’organisation de partiels et autres examens d’évaluation des connaissances à distance est un vrai casse-tête.
Ecrits, oraux, soutenances, choix des outils numériques… Les discussions vont bon train au sein des établissements et de leurs instances représentatives – la Conférence des présidents d’université (CPU) et celle des grandes écoles (CGE), la Commission des titres d’ingénieur (CTI), la cellule « continuité pédagogique » du ministère. « Les enjeux sont multiples : le respect du principe d’équité entre étudiants et la garantie d’une année diplômante dans les meilleures conditions possible », résume-t-on à l’université de Strasbourg.
Difficile, pour les établissements, de se positionner dans un tel climat d’incertitude. A Dijon, on attend d’en savoir plus avant de trancher : « Si nous ne sommes plus confinés début mai, nous organiserons les examens en présentiel en mai et juin », dit Alexandre Fournier, vice-président de l’université de Bourgogne délégué au campus numérique.
D’autres se disent prêts. « A Rennes-1, on a la chance de ne pas partir de rien. On a pu assurer la continuité pédagogique immédiatement, expose Caroline Tahar, maîtresse de conférences et directrice déléguée à la formation, à l’innovation pédagogique et au numérique de l’IGR-IAE, l’école de commerce de l’université. Chacune de nos formations a sa classe virtuelle dédiée, accessible depuis l’environnement numérique de travail de la fac. Les classes virtuelles ont lieu durant les créneaux habituels de cours. Il suffit de cliquer sur le bouton à l’heure de son cours et c’est tout. »
Publicație : Le Monde
|
