EXCLUSIV! Nu se mai reiau cursurile în marile universități din Iași! Decizii cruciale luate de rectori pentru cei 50 de mii de studenți
Informații esențiale pentru cei aproximativ 50 de mii de studenți din Iași! Mesajul este transmis de rectorii marilor universități. Cursurile față în față nu se vor mai relua. Activitatea didactică efectivă se va derula doar pentru seminariile practice, aplicațiile și laboratoarele pe care ar fi trebuit să le mai parcurgă studenții. Deja, șefii instituțiilor de învățământ superior au stabilit și un program concret legat perioada în care toate acestea ar putea avea loc. Mai mult, prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, a precizat că:
„Plecând și de la ceea ce au precizat autoritățile centrale, e clar că anul acesta academic nu vom mai derula cursuri față în față… De asemenea, Universitatea «Cuza» este pregătită pentru desfășurarea, în sistem on-line, a examenelor din sesiune, respectiv a Admiterii și, la nevoie, a celor de licență”, a transmis, în exclusivitate pentru Cotidianul BUNå ZIUA IAȘI – BZI, profesorul Toader.
În acest context, anul universitar s-ar putea încheia cel târziu în jurul datei de 1 august 2020
Acestea sunt cele mai proaspete informații pentru cei aproximativ 50 de mii de studenți din cele cinci mari universități de stat din Iași! Detaliile sunt oferite chiar de rectorii instituțiilor de învățământ superior. Ele se leagă direct de situația ce ține de grava pandemie de COVID-19! Cel mai important aspect face referință la faptul că: examenele din sesiune, cele de licență și Admitere, se vor derula, cel mai probabil, exclusiv on-line. Doar cu respectarea protocoalelor și a regulilor stricte medicale se vor mai desfășura seminarii practice, aplicații, în regim față în față.
Rectorul de la „Cuza”: „E clar că anul acesta academic nu vom mai derula cursuri față în față”
Deja, șefii instituțiilor de învățământ superior au stabilit și un program concret legat de perioada în care toate acestea ar putea avea loc. Mai mult, prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), a precizat că:
„Plecând și de la ceea ce au precizat autoritățile centrale, e clar că anul acesta academic nu vom mai derula cursuri față în față… De asemenea, Universitatea «Cuza» este pregătită pentru desfășurarea, în sistem on-line, a examenelor din sesiune, respectiv a Admiterii și, la nevoie, a celor de licență. Pe de altă parte, în cazuri speciale și la unele facultăți, se vor derula activități de laborator sau ce țin ce practică, asta doar cu respectarea strictă a protocolului ce ține de asigurarea siguranței medicale”, a transmis, în exclusivitate pentru Cotidianul BUNå ZIUA IAȘI (BZI), profesorul Toader.
Rectorul de la Politehnica ieșeană: „Am stabilit un calendar pentru finalizarea anului universitar”
În completare, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rectorul Universității Tehnice (TUIAȘI) „Gheorghe Asachi” din Iași a precizat că, deja, a stabilit și un calendar legat de finalizarea acestui an universitar.
„În funcție de evoluția epidemiologică, noi am stabilit și calendarul pentru a finaliza acest an universitar. Desigur, nu se va mai impune reluarea cursurilor față în față, totul se va finaliza on-line. Apoi, dacă ar fi reperul data de 1 iunie, asta pentru reluarea activității, atunci cred că în opt săptămâni vom derula toată activitatea didactică care se impune pentru a termina acest an academic. Totul cu respectarea procedurilor ce țin de evitarea pericolului de infecție cu COVID-19. La fel, e clar că vom vedea cum se procedează și cu redeschiderea căminelor…! Nu putem să riscăm Să le redeschidem pe toate în Campusul «Tudor Vladimirescu»… Ar veni opt mii de persoane fără să știm din ce medii și cum au respectat procedurile în această perioadă. Am putea face asta doar pentru cei din anii terminali”, a menționat rectorul Cașcaval.
Se vor mai face activități față în față doar acolo unde este necesar
În aceeași manieră, și rectorii de la universitățile de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad”, respectiv Națională de Arte „George Enescu” (UNAGE) au arătat că, doar la strictă necesitate, se va mai limita reluarea activităților didactice față în față.
„Desigur, nu se vor mai relua cursurile și vom finaliza totul on-line. Oricum timpul nu ne-ar mai permite din moment ce, oricum, noi noul an universitar îl începem cu două săptămâni înaintea restului universităților. Dar, acolo unde trebuie făcute lucrări practice, de teren și laborator, vom desfășura totul în condiții speciale, cu toate măsurile de protecție ce se impun ca să evităm pericole de infecție cu COVID-19”, a punctat și prof. univ. dr. ing. Gerard Jităreanu, rectorul de la Agronomie.
În acest context, anul universitar s-ar putea încheia cel târziu în jurul datei de 1 august 2020.
Publicație : Bună Ziua Iași
Când primesc bursele și cum plătesc taxele studenții Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași
Noi informații așteptate de studenții Universității Tehnice – TUIAȘI „Gheorghe Asachi” din Iași. Acestea sunt legate de plata burselor, dar și de achitarea taxelor de studiu. Nu în ultimul rând, cei care au fost cazați în căminele instituției nu vor plăti taxa în perioada pandemiei de COVID-19
Informații așteptate de studenții Universității Tehnice (TUIAȘI) „Gheorghe Asachi” din Iași. Acestea sunt legate de plata burselor, dar și de achitarea taxelor de studiu. Nu în ultimul rând, cei care au fost cazați în căminele instituției nu vor plăti taxa în perioada pandemiei de COVID-19. Astfel, bursele aferente lunii aprilie 2020 vor fi virate pe cardurile studenților joi, 30 aprilie. Acestea vor fi acordate pentru 30 de zile, aferente perioadei 1 – 30 aprilie, conform structurii anului universitar 2019 – 2020.
„Bursele sunt virate conform graficului normal. Pe luna aceasta, vor intra în conturile lor, săptămâna aceasta, joi, 20 aprilie. Pe de altă parte, taxele de studiu se plătesc normal, fără modificări. Parcursul didactic a fost cel firesc, inclusiv în sistemul on-line. Pe de altă parte, pentru cei cazați în căminele noastre, taxa va fi achitată doar pentru perioada în care au locuit. Cât au fost și sunt închise căminele pe timpul pandemiei de COVID-19, studenții nu vor plăti”, a precizat prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rectorul TUIAȘI.
Publicație : Bună Ziua Iași
Veste care zguduie Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași și mediul academic din România! A murit una dintre marile personalități ale Medicinei
Momente de tristețe în mediul academic românesc și la Universitatea de Medicină și Farmacie – UMF „Grigore T. Popa” din Iași. Tocmai în anul când ar fi împlinit venerabila vârstă de o sută ani, prof. univ. dr. Mircea Rusu a trecut într-o lume mai bună. Acesta era o somitate, recunoscută pe plan național și internațional, în domeniul Medicinei! Acesta este fondatorul disciplinei de Stomatologie infantilă, Ortodonție, creator al rețelei de cabinete stomatologice în școlile din Moldova, autor de studii clinice valoroase și de cercetări interdisciplinare. Absolvent de Medicină cu abilități în Chirurgia maxilo-facială, a înființat în 1980 Policlinica de Stomatologie Infantilă, pe străvechea Uliță Lăpușneanu, clinică modernă în care abordarea afecțiunilor stomatologice a fost gândită interdisciplinar. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
O veste tragică zguduie, în plină pandemie de COVID-19, mediul academic ieșean. Unul dintre marii profesori ai Universității de Medicină și Farmacie (UMF) „Grigore T. Popa” din Iași a murit. Este vorba de prof. univ. dr. Mircea Rusu (n. 1920 – d. 2020). Acesta este fondatorul disciplinei de Stomatologie infantilă, Ortodonție, creator al rețelei de cabinete stomatologice în școlile din Moldova, autor de studii clinice valoroase și de cercetări interdisciplinare. Absolvent de Medicină cu abilități în Chirurgia maxilo-facială, a înființat în 1980 Policlinica de Stomatologie Infantilă, pe străvechea Uliță Lăpușneanu, clinică modernă în care abordarea afecțiunilor stomatologice a fost gândită interdisciplinar. Chiar anul acesta, UMF Iași pregătise o ceremonie aniversară dedicată marii somități.
O viață și o carieră remarcabile
A fondat, în 1985, Policlinica de Stomatologie Infantilă, dedicată sănătății orale a copilului. Acesta a fost apreciat de-a lungul anilor ca fiind una dintre cele mai bune din Europa. Formator de școală cu urmași bine pregătiți, apreciați în Europa și în Statele Unite ale Americii, el a îmbinat armonios activitatea didactică cu cea de cercetare științifică, asistență medicală de specialitate. A colaborat cu servicii mari stomatologice din țară și străinătate.
Mickey Rusu – cum îi spuneau prietenii, va rămâne în Istoria medicinei ca unul dintre întemeietorii stomatologiei infantile din România. A avut norocul să învețe de la dascăli mari. Nu a uitat niciodată lecțiile magistrale de anatomie ținute de Grigore T. Popa. De asemenea, marele chirurg Gheorghe Chipail i-a pus în mână bisturiul. Studenția și-a petrecut-o în perioade tulburi: a prins rebeliunea legionară, războiul, refugiul, iar apoi, imediat după terminarea facultății, comuniștii i-au condamnat tatăl la moarte.
Prima dragoste a fost chirurgia, dar întâmplarea a făcut să fie transferat la proaspăt înființata clinică de Chirurgie Maxilo-facială, condusă de profesorul Nicolae Duțescu. Adevărata provocare a fost însă când i s-a propus de rectorul Universității din acea perioadă, profesorul Oscar Franche, să deschidă, la Iași, o nouă disciplină – de pedodonție și ortodonție. Astfel, timp de decenii a reușit să devină una dintre cele mai mari figuri ale Medicinei.
Conducerea UMF transmite un mesaj legat de marea pierdere suferită
Conducerea UMF transmite un mesaj legat de marea pierdere suferită prin dispariția marelui prof. univ. dr. Mircea Rusu! „Acesta era fondatorul disciplinei de pedodonție și ortodonție de la UMF Iași, va rămâne în Istoria medicinei ca unul dintre întemeietorii stomatologiei infantile din România și cel care a înființat rețeaua de cabinete stomatologice în școlile din Moldova. Tot profesorul Rusu a făcut toate eforturile să deschidă, în anii ’80, cunoscuta Policlinică de Stomatologie Infantilă din Boltă – un adevărat Palat al Copiilor, care va deveni centru de cercetare al Organizației Mondiale a Sănătății pentru sănătatea orală a copilului.
A avut o activitate științifică prolifică (este autorul unor studii clinice valoroase, are peste 350 de lucrări comunicate și publicate), a primit numeroase premii, decorații și distincții – precum Ordinul «Merite în învățământ», în grad de ofițer și ordinul de Comandor pentru activitatea în domeniul sănătății și este membru onorific al Academiei Româno-Americane. În anul 1989, a fost ales vicepreședinte în Comitetul Secției Române a Uniunii Medicale Balcanice. Este cetățean de onoare al orașelor Iași și Botoșani, precum și al comunei natale, Ungureni. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, au transmis, în memoriam, oficialii Universității de Medicină.
Publicație : Bună Ziua Iași
INTERVIU Mircea Miclea, despre cum poate profita învăţământul românesc de criza COVID 19 pentru a se moderniza
Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, fostul ministru al Educaţiei Mircea Miclea pune un diagnostic îngrijorător şcolii româneşti, dar subliniază faptul că orice criză poate fi transformată într-o oportunitate. Iar dacă vrem o şcoală ca afară, ar fi bine să nu pierdem momentul
Adevărul: În contextul pandemic, şcoala românească pare a fi fost luată pe sus şi transpusă într-un alt timp. Ce părere aveţi?
Prof. dr. Mircea Miclea: Şcoala românească e brusc în secolul XXI. Adică, forţată să ia în calcul faptul că există cursuri online, că există o generaţie numită a digitalilor nativi care acum acoperă băncile şcolilor. Şi pentru care e nevoie de o utilizare a tehnologiilor digitale pentru a optimiza învăţarea. Pentru că mintea lor este o minte formată prin interacţiunea cu aceste tehnologii digitale. Vă dau câteva exemple care sunt documentate ştiinţific: ei preferă adesea comunicarea mediată de device-uri, dacă vă uitaţi la ei în curtea şcolii, preferă să-şi dea SMS-uri decât să se strige unii pe alţii. Preferă multimedia, în loc de unimedia – de ce? Pentru că tot netul e multimedia, o combinaţie de text, audio, video. Or, şcoala noastră tradiţională era unimedia – un manual tipărit. Preferă accesul la informaţie de oriunde, oricând, pentru că aşa i-a învăţat netul. Sunt şi alte caracteristici, dar mă limitez la acestea.
Prin urmare, avem o altă minte a elevilor decât cea pentru care au fost stabilite până acum programa şi metodologiile.
Da. Şi practicile. Mai ales, practicile cotidiene de predare. Şi-atunci, suntem forţaţi acum să luăm în calcul această minte specifică acestei generaţii şi să construim un nou tip de învăţământ. Acest învăţământ care va fi în viitor, indiferent de situaţia de criză sau nu, şi pe care trebuie să-l implementăm cât mai rapid, este un învăţământ de tip blended - un amestec, un mix de predare la şcoală, faţă în faţă, cu predare online, pe baza suporturilor digitale.
Avem resurse?
Sigur că sunt. Dar principalul lucru în schimbare este producerea de lecţii, de conţinuturi pentru online, nu de platforme. Platforme sunt, contează ce fel de lecţii construieşti, pe care să le livrezi elevilor. Aceasta este principalul – construcţia de conţinut. Şi al doilea lucru: formarea personalului didactic pentru aşa ceva. Şi trebuie făcuţi toţi paşii în sensul acesta, independent de conjunctura actuală. Pentru că o astfel de conjunctură se poate repeta, din alte motive. Dincolo de conjunctură însă, avem o altă generaţie, cu o altă minte, pentru care blended learning-ul, deci un mix de învăţare, este absolut necesar. Partea de avantaj, de oportunitate din această criză, este că ne forţează să accelerăm această adaptare a învăţământului la mintea generaţiei digitale.
Adică suntem siliţi la reforma pe care am evitat-o cât am putut până acum.
Era un paragraf din Legea Educaţiei, scris din 2011, e paragraful 70, care arată foarte clar ce trebuie făcut. Au trecut zece ani... Acum, să sperăm că vom utiliza această criză ca pe o oportunitate de a lua în calcul ceea ce nu am putut până acum.
„Profesorii trebuie recompensaţi în funcţie de performanţă”
Dacă ar fi să puneţi un diagnostic şcolii româneşti, care ar fi acela? Unde identificaţi cele mai mari probleme?
Sunt mai multe dimensiuni aici, pentru că realitatea e complexă şi nu poţi să pui un diagnostic simplu. Dar vă spun, în opinia mea, care sunt principalele lucruri definitorii pentru modul în care funcţionează învăţământul şi care ar trebui reformate. Primul este evaluarea performanţei personalului didactic. Şi recompensarea lui în funcţie de performanţă. Ministerul ar trebui să facă evaluarea. Printr-o serie de metodologii care coboară până la nivel de şcoală. Să luăm ca exemplu o corporaţie: ai un sistem de evaluare tot timpul – 360 de grade – a performanţelor tale. Aşa se numeşte acest tip de evaluare. Asta înseamnă: tu te autoevaluezi în legătură cu o serie de criterii, colegii tăi te evaluează, ca să ai şi perspectiva lor, şi te evaluează şi şeful tău direct. Din această integrare a celor trei perspective rezultă o evaluare suficient de corectă – dovadă că este extrem de funcţională în corporaţii – a nivelului de performanţă a fiecărui angajat.
În momentul de faţă, cum funcţionează lucrurile în educaţie?
În momentul de faţă, evaluarea este sau birocratizată, sau este făcută de mântuială. Şi efectul este că atât profesorii foarte buni pe care încă îi mai avem, cât şi cei slabi au exact acelaşi salariu. Şi atunci, trebuie o evaluare a performanţelor şi o salarizare în funcţie de nivelul de performanţă a profesorilor. Dacă în continuare mergem cu o evaluare uniformă, profesorii care sunt buni nu vor fi motivaţi să continue să fie buni, iar cei care nu sunt buni nu vor fi motivaţi să fie mai buni. Acesta e primul lucru important. Al doilea: este necesară trecerea aceasta la un sistem mix de predare, cum am spus – blended learning – de combinare a predării. De ce? Pentru că mintea elevilor s-a schimbat. Nu mai este aceeaşi minte ca atunci când profesorii care sunt actualmente în şcoală erau, la rândul lor, elevi.
Cum rămâne cu mintea profesorilor? S-a schimbat?
Din păcate, destul de puţin. Vedem acum incapacitatea lor de a face apel la tehnologiile noi, digitale. Sigur, şi acum avem o minoritate care este foarte bună de profesori. Din păcate, ea, din nou, a fost demotivată. Adică, după ce a început criza, a fost o minoritate foarte bună de profesori care a început să predea online, să fie foarte atentă la evoluţia copiilor, să le dea teme, să interacţioneze cu ei. A venit scrisoarea doamnei ministru care i-a lăsat în offside pe cei buni, le-a spus: nu trebuie să predaţi nimic, trebuie doar să consolidaţi ceea ce s-a predat. Şi din nou au jubilat cei care, în acea perioadă, n-au făcut nimic. Am fost absolut decepţionat de această reacţie a ministerului.
Ce facem cu majoritatea care nu e adaptată?
Ea poate fi adaptată prin formare profesională obligatorie pe tehnologii digitale. De utilizare a lor şi, mai ales – subliniez –, de construcţia de lecţii în format digital. Pentru că simplul fapt că pui sub formă de PDF o lecţie tipărită nu are nicio valoare. Acesta ar fi al treilea lucru. Există o grămadă de cercetări despre e-learning despre cum trebuie construite lecţiile, se poate face un ghid şi pe baza lui se poate face formarea personalului didactic pentru construcţia de lecţii care să fie conforme cu mintea acestei generaţii digitale. Dacă toate aceste trei lucruri se fac, atunci ar marca un pas înainte semnificativ.
„Înţelegerea unei informaţii e determinată de ce avem în memorie”
N-ar trebui umblat şi la programa foarte stufoasă?
Dacă se va trece la învăţământul acesta digitalizat, atunci se vor reconsidera toate temele de predare. Adică ai resurse digitale, de exemplu, pentru georgrafie. Atunci predai în funcţie de resursele pe care deja le ai pe internet. În plus, poţi să ai, pentru aceeaşi lecţie, mai multe variante: de pildă, ai trei variante – una care este pentru majoritatea elevilor din clasă, o variantă de lecţie remedială, pentru cei care au dificultăţi de învăţare şi li se explică, li se predă altfel conţinutul respectiv, şi o variantă de lecţie pentru cei care sunt supradotaţi – îmbogăţită cu mai multe exerciţii, cu mai multe informaţii, cu alte sarcini mai sofisticate. Dacă acest conţinut este prezentat în cele trei variante, fiecare elev îşi alege conţinutul care îl ajută cel mai mult, dincolo de ce s-a predat la clasă. Şi poate să acceseze acel conţinut de ori câte ori doreşte până când îl învaţă, până când îl înţelege. Acum, are acces la lecţie doar dacă e prezent la clasă. Atât.
Ar trebui renunţat la aspectele care ţin de memorare?
Nu aş renunţa la aspectele care ţin de memorie. Înţelegerea unei informaţii este determinată de ce anume avem în memoria noastră. Eu dacă vă spun, de exemplu, propoziţia: „Ştefan cel Mare s-a întâlnit cu fraţii Jderi”, dv. înţelegeţi semnificaţia acestei proproziţii dacă ştiţi că a existat un Ştefan cel Mare, care era domnitor al Moldovei, dacă ştiţi cine erau fraţii Jderi. Şi atunci, având în memorie aceste lucruri, înţelegeţi textul. Dacă însă aveţi într-o bază de date aceste informaţii, dar nu în cap, în momentul în care citiţi această propoziţie nu o înţelegeţi. Înţelegerea este un proces care necesită interacţiunea directă a informaţiei din memoria noastră cu informaţia care vine ca input. La fel se întâmplă cu un grafic care ni se prezintă la televizor, seara. Să zicem, graficul relaţiei dintre inflaţie şi şomaj. Înţelegem dacă ştim ce e inflaţia, dacă ştim ce e şomajul. Dacă nu avem în cap aceste informaţii, nu vom înţelege graficul respectiv.
„O şcoală care furnizează cunoştinţe inerte e o şcoală inutilă”
Sunt materii în preuniversitar la care ar trebui renunţat?
Dacă vor fi conţinuturi scoase, cred că ar trebui reconsiderată toată programa. Să luăm, de pildă, limba şi literatura. În momentul de faţă, în toată şcoala, nu se studiază literatura universală, ceea ce e aberant într-o lume în care totul se globalizează, tu să-i privezi elevii tăi de înţelegerea culturii universale. Adică, a principalilor creatori. Reconsiderarea, din punctul meu de vedere, ar însemna predarea literaturii pe curente literare. De exemplu, predăm romantismul. Atunci, se ia un scriitor sau doi, din literatura universală, care ilustrează romantismul, şi îl luăm şi pe Eminescu, de la noi. Şi atunci, se predă literatura română în relaţie cu literatura universală. Prin urmare, tu dezvolţi şi plăcerea de a citi. Predai realismul – îl predai pe Balzac, dar şi pe Rebreanu. Şi înţelegi şi ce e realismul, dar şi ce e cultura universală, literatura universală. Pentru că, altfel, e foarte puţin atractivă literatura română, fiindcă în curriculum sunt adesea autori minori care, comparaţi cu lumea în care trăiesc elevii, au relevanţă zero. Şi nu are rost să ne cramponăm de un naţionalist de doi bani şi, în numele acestui naţionalism, să ne promovăm nişte valori minore, în acelaşi timp, privându-i pe elevii noştri de valori majore. Adică, de marea literatură care i-ar ajuta mult mai mult în formare, în dezvoltarea lor ca oameni, ca minţi, ca inţeligenţe.
În privinţa examenelor de absolvire din preuniversitar, cum ar trebui să arate acestea?
Ce trebuie să formăm noi la elevi sunt competenţe. Ele sunt diferite de cunoştinţe. Competenţele înseamnă că tu îi dai elevului trei lucruri: cunoştinţe, cum anume să utilizeze acele cunoştinţe pentru a rezolva probleme – pentru că, dacă nu-i arăţi aplicaţiile practice ale cunoştinţelor, ele vor deveni inutile în capul lui, iar o şcoală care furnizează cunoştinţe inerte e o şcoală inutilă – şi, trei, o anumită atitudine faţă de cunoştinţele respective. Adică să ai entuziasm pentru a le învăţa, să ai curiozitatea pentru a ţi le dezvolta, să ai capacitatea de efort şi de disciplină pentru a le dobândi. Prin urmare, o competenţă are trei componente: cunoştinţe, aplicaţii şi atitudini faţă de cunoştinţe. Aceste lucruri trebuie predate în şcoală. Şi tot aceste lucruri ar trebui şi evaluate la nivel gimnazial şi la Bacalaureat. Problema e complexă.
„Toate plagiatele au beneficiat de complicitatea conducătorilor de doctorat”
Doctoratele plagiate sunt o mare problemă a mediului universitar. Care este mecanismul care le face să apară?
Plagiatele apar pentru că, în primul rând, cei care sunt în situaţia de a scrie teza de doctorat nu au deprinderea metodologiei ştiinţifice riguroase, pe care trebuie să o aplice în elaborarea tezei. Dacă ar avea deprinderea metodologică riguroasă, nu ar ajunge la plagiat. Iar această deprindere trebuie formată în şcoală. Mai ales la nivel de masterat. Atunci se formează inclusiv componenta de etică a cercetării, fără de care nu poţi face cercetarea respectivă. În caz contrar, se ajunge la plagiat. Al doilea lucru care ar reduce plagiatul este modul în care conducătorii de doctorat supervizează aceste lucrări. La urma urmei, toate plagiatele au beneficiat de complicitatea conducătorilor de doctorat. Ele nu ajungeau la faza de susţinere şi de acordare a titlului dacă conducătorii de doctorat nu le-ar fi dat drumul.
Iar comunitatea ştiinţifică şi universitară tace.
Da, este frustrant. Din păcate, sunt mulţi conducători de doctorat care nu au ce căuta în această postură, pentru că ei înşişi nu au dovedit prin activitatea lor capacitatea de a redacta lucrări ştiinţifice de valoare. Şi atunci, aşa cum sunt ei, după chipul şi asemănănarea lor, vor fi şi doctoranzii lor.
Ar trebui făcută o reevaluare a tuturor conducătorilor de doctorat. Dar vă atrag atenţia asupra unei complicităţi care există aici: e o complicitate a tuturor celor care sunt implicaţi în procesul de evaluare. Există un paragraf din Legea Educaţiei pe care l-am scris uitându-mă la Marea Britanie. Acolo există o întreagă literatură despre studiile doctorale în lume. Apăruse atunci, în 2007-2008, un volum documentat foarte precis pe acest subiect – cum se face doctoratul în diverse universităţi din lume. Pe baza acelor lucruri, am scris că trebuie făcută o evaluare a şcolilor doctorale la fiecare cinci ani, maximum. Aţi văzut cumva vreo universitate să protesteze sau să atragă atenţia ministerului că nu a făcut evaluarea? Dimpotrivă! Toţi au acceptat prorogarea sine die a acestei evaluări. Nu au chef să se evalueze, şi asta e o complicitate la nivelul întregului învăţământ universitar. Îmi pare rău să spun, dar asta e realitatea.
În aceste condiţii, nu e de mirare că mulţi tineri optează pentru studii afară.
E firesc ca ei să caute calitatea. Caută calitatea cei care sunt la rândul lor de calitate. Efectul este că-i pierdem de regulă pe cei mai buni. Subliniez însă că şi în universităţile româneşti pot să fie oameni foarte buni. Dar, din păcate, acei profesori foarte buni, acei conducători de doctorat foarte buni sunt mai degrabă rezultatul propriei lor etici şi a propriei lor competenţe, decât produsul unei metodologii la nivel de instituţie, aşa cum ar trebui să fie. Adică ar trebui să nu ne bazăm doar pe prestaţia unor personalităţi, ci să creăm nişte mecanisme instituţionale care să reproducă calitatea. Dar eu cred că principala problemă a învăţământului superior nu e plagiatul, ci prostia.
Prostia?
Da. Calitatea foarte slabă a prestaţiilor ştiinţifice şi a prestaţiilor didactice a celor care sunt în universitate. Şi de aici ar trebui pornit. De la evaluarea personalului didactic în ansamblul lui, pentru a vedea cine trebuie să rămână în universitate şi cine trebuie pus pe liber. E un moment de a putea scăpa de oamenii care nu aduc calitate în învăţămîntul superior. Criza îţi oferă oportunitatea de a-i da jos din autobuz pe cei care nu merită să stea în autobuz, ca să citez o expresie a lui (Jim) Collins, care a scris o carte despre corporaţii – From Good to Great. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple în momentul de faţă în universităţi.
Cine ar putea, cine are îndreptăţirea s-o facă?
Senatul universităţii, în baza autonomiei universitare. Nimeni nu împiedică nicio universitate să facă curăţenie în ograda proprie. Dacă se prevalează de faptul că ministerul nu a elaborat o metodologie, atunci sunt pe un drum greşit. Încercă să-şi ofere un alibi pentru propria lor lipsă de interes pentru calitate.
Publicație : Adevărul
Preînscriere online la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Peste 850 de locuri propuse
Elevii de clasa a XII-a şi studenţii în ani terminali care îşi doresc să continue studiile la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, pentru licenţă şi master, se pot preînscrie la admitere, începând de luni, completând un formular online.
Pentru a veni în întâmpinarea interesului acestora, Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti le pune la dispoziţie pe site-ul propriu, www.fspub.unibuc.ro/admitere, informaţii detaliate despre procedura de preînscriere, precum şi despre programele de studii oferite, numărul de locuri sau oportunităţile vieţii de student la FSPUB.
Pentru preînscriere, viitorii studenţi şi masteranzi trebuie să depună online o scrisoare de intenţie de aproximativ 500 de cuvinte, redactată în limba programului de studiu ales (română, engleză sau franceză) care să reflecte interesul pentru domeniul de studii, precum şi adecvarea proiectului intelectual la profilul FSPUB.
Înfiinţată în anul 1991, Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti propune studenţilor cursuri în limba română, engleză şi franceză, susţinute de cadre didactice cu o bună reputaţie naţională şi internaţională şi cu studii în universităţi prestigioase din Franţa, Belgia, Statele Unite, Ungaria, Italia şi România.
Astfel, un viitor student poate opta pentru programul de Ştiinţe Politice, disponibil în română, engleză şi franceză, pentru programul de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, disponibil în limba engleză sau pentru cel de Studii de Securitate, limba română ca limbă de predare.
Pentru masteranzi, Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti pune la dispoziţie două programe în limba engleză, Comparative politics şi, respectiv, International Public Affairs, programul în franceză Politique en Europe, organizat împreună cu École des hautes études en sciences sociales Paris (EHESS Paris) şi trei programe de master în română: Studii Europene, Politica Egalităţii de Şanse şi Relaţii Internaţionale.
În total, peste 850 de locuri sunt propuse pentru licenţă şi master, în anul universitar 2020-2021.
Publicație : Adevărul și Evenimentul
|
