Universitatile percep taxe aberante de la viitorii studenti, care nu justifica serviciile oferite
Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania a realizat o analiza prin care arata ca universitatile percep taxe aberante de la viitorii studenti, care nu justifica valoarea costurilor serviciilor pe care le ofera, iar taxele de admitere, de exemplu variaza intre 50 si 350 de lei.
Lipsa serviciilor de consiliere si orientare de calitate din liceu ii face pe multi absolventi sa nu aiba o optiune clara cu privire la facultatea la care isi doresc sa se inscrie si aleg sa isi depuna dosarele la mai multe facultati, pentru a prelungi perioada in care se pot decide, se arata intr-un comunicat ANOSR.
"Acest lucru este speculat de universitati, care percep taxe de admitere (sau inscriere) generoase pe care candidatii trebuie sa le plateasca pentru a fi luati in considerare in procesul de admitere. Desi costurile procesului de admitere implica doar plata personalului implicat in acest proces si a resurselor utilizate (care nu ar trebui sa depaseasca cativa lei sau zeci de lei per candidat), taxele de admitere sunt in medie de peste 100 de lei la toate universitatile din Romania, devenind o afacere mai mult decat profitabila pentru universitatile cu cerere mare", scrie sursa citata.
Potrivit Aliantei, absurditatea valorii acestor taxe este demonstrata si de diferentele foarte mari dintre aceste taxe percepute de diferite universitati - de la 50 de lei (pentru anumite specializari de la Universitatea Tehnica 'Gheorghe Asachi' din Iasi si Universitatea 'Stefan cel Mare' din Suceava) pana la peste 300 de lei (Universitatea de Medicina si Farmacie 'Iuliu Hatieganu' din Cluj-Napoca, anumite specializari de la Universitatea Tehnica 'Gheorghe Asachi' din Iasi, Universitatea 'Alexandru Ioan Cuza'din Iasi si Universitatea din Bucuresti), cea mai mare taxa fiind perceputa de Universitatea de Medicina si Farmacie 'Grigore T. Popa' (350 de lei).
Desi inmatricularea studentilor in registrele facultatilor este un proces cu costuri infime, unele universitati nu se multumesc cu taxa pe care o percep pentru admitere, ci cer si o taxa de 'confirmare' pentru ca studentii admisi sa fie inmatriculati (numita si taxa de inmatriculare la unele universitati), acuza reprezentantii studentilor
'Traim vremuri in care a fi student a devenit un lux pe care nu oricine si-l permite. Inca din primele zile de studentie suntem bombardati cu fel de fel de taxe despre care nu stiam si a caror valoare nu o putem intelege. Mai tarziu, ajungem la facultate si ne dam seama ca astfel de taxe exista si in timpul anului universitar, doar ca ele poarta alte nume: taxe de biblioteca, taxe de eliberare a actelor de studiu, taxe pentru adeverinte, taxe de rulment sau garantie la cazare, taxe obligatorii pentru cantina si asa mai departe", spune Vlad Chereches, Vicepresedinte Educational ANOSR.
Publicație: Evenimentul
Harta taxelor universitare. Care sunt diferenţele de taxe de la universităţi în funcţie de specializări
Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) atrage atenţia asupra diferenţelor de taxe de la o universitate la alta pentru aceleaşi specializări. Spre exemplu, Facultatea de Drept costă 1.600 de lei la Universitatea Româno-Germană din Sibiu şi 3.600 de lei la Universitatea "Babeş Bolyai" din Cluj. Aceeaşi situaţie se întâlneşte la majoritatea facultăţilor din ţară.
Reprezentanţii studenţilor atrag atenţia că diverse universităţi din ţară percep taxe diferite, deşi planurile de învăţământ sunt aceleaşi sau asemănătoare. Spre exemplu, Facultate de Drept poate costa de la 1600 de lei (Universitatea Româno-Germană din Sibiu) până la 3600 de lei (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca), Facultatea de Ştiinţe Economice poate costa de la 2000 de lei (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, ” Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad) la 3500 de lei (Academia de Studii Economice din Bucureşti), Facultatea de Medicină de la 4800 de lei (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu) până la 9000 de lei (Universitea „Carol Davila” din Bucureşti), iar Facultatea de Automatică şi Calculatoare de la 1900 de lei (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad) până la 4000 de lei (Universitatea Politehnica din Bucureşti).
De asemenea, reprezentanţii studenţilor mai critică lipsa serviciilor de consiliere şi orientare de calitate din liceu, care îi face pe mulţi absolvenţi să nu aibă o opţiune clară cu privire la facultatea la care îşi doresc să se înscrie şi aleg să îşi depună dosarele la mai multe facultăţi, pentru a prelungi perioadă în care se pot decide, spun reprezentanţii studenţilor.
"Deşi costurile procesului de admitere implică doar plata personalului implicat în acest proces şi a resurselor utilizate (care nu ar trebui să depăşească câţiva lei sau zeci de lei per candidat), taxele de admitere sunt în medie de peste 100 de lei la toate universităţile din România, devenind o afacere mai mult decât profitabilă pentru universităţile cu cerere mare. Absurditatea valorii acestor taxe este demonstrată şi de diferenţele foarte mari dintre aceste taxe percepute de diferite universităţi – de la 50 de lei (pentru anumite specializări de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi şi Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava) până la peste 300 de lei (Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, anumite specializări de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza„ din Iaşi şi Universitatea din Bucureşti), cea mai mare taxă fiind percepută de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” (350 de lei)", spun reprezentanţii studenţilor.
ANOSR mai atrage atenţia că în afara taxelor de admitere, unele universităţi mai percep şi taxe de pentru confirmare, pentru ca studenţii admişi să fie înmatriculaţi.
"Deşi există unele universităţi care nu consideră justificată o astfel de taxă (Universitatea din Bucureşti, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca”), există totuşi un număr mare de universităţi care percep astfel de taxe, care pot ajunge de la 25 de lei (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unele specializări de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi) la câteva sute de lei, cea mai mare fiind din nou la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi – 250 de lei", mai atrage atenţia ANOSR.
Trăim vremuri în care a fi student a devenit un lux pe care nu oricine şi-l permite. Încă din primele zile de studenţie suntem bombardaţi cu fel de fel de taxe despre care nu ştiam şi a căror valoare nu o putem înţelege. Mai târziu, ajungem la facultate şi ne dăm seamă că astfel de taxe există şi în timpul anului universitar, doar că ele poartă alte nume: taxe de bibliotecă, taxe de eliberare a actelor de studiu, taxe pentru adeverinţe, taxe de rulment sau garanţie la cazare, taxe obligatorii pentru cantină şi aşa mai departe. Din păcate acest lucru îi face pe foarte mulţi studenţi să abandoneze studiile în lipsa unui sprijin financiar consistent din partea familiei sau pentru că se văd nevoiţi să se angajeze şi nu mai au timp suficient să dedice studiului. Sperăm ca universităţile să conştientizeze că nu buzunarele studenţilor sunt soluţia la subfinanţarea cronică a educaţiei din România. Numărul de studenţi din România s-a înjumătăţit în ultimii 5 ani de zile, iar rata de abandon universitar a ajuns la 40%, sperăm ca cifrele acestea să însemne ceva pentru Ministerului Educaţiei pentru că aşteptăm de prea mult timp măsuri ferme pentru sprijinirea educaţiei şi a tinerilor cu potenţial, măsuri fără de care viitorul României pare sumbru”, a declarat Vlad Cherecheş, Vicepreşedinte Educaţional ANOSR.
Analiză ANOSR: Taxele invatamantului gratuit
Publicație: Adevărul și Evenimentul Zilei
Agenția de Credite care nu a dat niciun credit
O instituție cu 10 angajați funcționează de șase ani fără să fi dat vreun ban studenților din România pentru a urma o facultate. Din cei șapte miniștri care s-au perindat la Ministerul Educației, niciunul n-a luat vreo măsură
Nici nu devin bine studenți că tinerii care aspiră la o diplomă universitară într-o facultate de stat din România trebuie să scoată bani mulți din buzunar, chiar din momentul în care își depun dosarul de înscriere. Dacă nu știe exact ce facultate să-și aleagă și depune mai multe dosare, cu atât mai rău pentru viitorul student. Plătește mai mult. Costurile sunt nejustificat de mari, spun studenții.
Astfel, deși procesul de admitere presupune doar plata personalului implicat și a resurselor utilizate – care s-ar putea traduce în bani la nivelul câtorva zeci de lei – în fapt, taxele de admitere încep de la 50 de lei (pentru anumite specializări de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava) până la 350 de lei la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, arată o analiză făcută de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
Cocoșați de taxe
Pe lângă taxa de admitere, unele universități percep și o taxă de înmatriculare, care variază între 25 și 250 de lei. Alte exemple de taxe sunt cele de bibliotecă, pentru reexaminări (25-135 de lei), pentru măriri de notă (50-100 de lei), de transfer, pentru examene de limbă, pentru susținerea licenței impusă în 24% din universități).
„Per total, într-un an de studiu, costurile cu astfel de taxe se ridică la 1.500-2.000 de lei pe cap de student care învață pe locuri bugetate”, a apreciat Vlad Cherecheș, vicepreședintele ANOSR. În aceste condiții, nu este de mirare că circa 40% dintre tineri abandonează facultatea încă din primul an.
Discuții fără niciun rezultat
Cu toate acestea încă din 2009, există în România Agenția de Credite și Burse pentru studenți, care are în obiectul de activitate și finanțarea studiilor în limba română a tinerilor din instituțiile învățământ de stat și particular acreditate. În fapt, aceasta nu a acordat în cei șase ani universitari niciun credit. Motivul? „Metodologia nu este definitivată”, a explicat Cristina Berezovsky, director al instituției.
Agenția are 10 angajați, din care doi directori și este subordonată Ministerului Educației. Ce fac cei 10? Se ocupă de studenții pleacă la studii în străinătate prin programul Erasmus, precum și de studenții, masteranzii, doctoranzii, profesorii și cercetătorii care merg afară la studii, în baza unor acorduri bilaterale – un alt obiect de activitate al Agenției
Agenția de Credite are în organigramă 27 de posturi din care 10 sunt ocupate
Șapte miniștri și nicio măsură
Din 2011 încoace, de la intrarea în vigoare a Legii Educației, niciun ministru nu a considerat funcționarea Agenției ca fiind prioritară, deși am schimbat de-atunci nu mai puțin de șapte astfel de șefi. Una din explicațiile lipsei de interes vine chiar de la studenți. „Împrumuturile înseamnă un efort bugetar suplimentar și nu sunt bani când vine vorba de Educație. Plus că returnarea banilor se face în cinci-șase ani”, spune Vlad Cherecheș. Punerea pe picioare a agenției ar însemna însă o gură de oxigen pentru studenții lipsiți de mijloace financiare. În mod clar Agenția de Credite nu face ceea ce ar trebui să facă. Dacă aceasta ar fi funcțională, studenții ar putea avea acces la credite avantajoase. Credite cu dobândă mică și returnarea împrumutului după momentul angajării”, conchide Cristian Popescu, președintele ANOSR.
Cum e la alți europeni
Dacă un student din România trebuie să plătească, automat, o grămadă de taxe impuse de universitate, indiferent de veniturile familiei și de străduința tânărului de a ocupa un loc la buget, în alte țări funcționează mai multe sisteme de creditare pentru studenți, iar cei din familii modeste beneficiază de alocații de susținere.
„În Danemarca, de exemplu, învățământul este gratuit. Nu se plătesc taxe de admitere, iar cei din medii defavorizate primesc ,de la stat, o alocație de susținere, în funcție de venitul familiei”, explică Cristian Popescu, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România. Multe din țările europene au pus la punct sisteme de creditare pentru studenți, susținute de agenții de profil sau de bănci, iar statul oferă granturi de studii, adică sume care nu trebuie returnate.
Agențiile care oferă credite de studii sau de alt tip studenților practică dobânzi mai mici decât cele de pe piață, iar restituirea împrumutului intervine după momentul angajării, dacă salariul depășește un anumit nivel sau după o perioadă de grație de câțiva ani.
Publicație: Evenimentul Zilei
|
