Palmarium, cea mai mare seră a Grădinii Botanice, renovat cu jumătate de milion de lei
Grădina Botanică reface cu peste 500.000 de lei cea mai mare seră din Copou
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi a demarat o licitaţie pentru a amenaja cea mai impunătoare clădire din rândul serelor pe care le adăposteşte în complexul din Copou. „Sera Palmarium”, care este şi una dintre cele mai vechi, aflată chiar în continuarea sectorului administrativ, spre dreapta cum se intră pe la intrarea din Copou, va fi renovată şi modernizată pentru aproximativ 563.500 de lei. „Spaţiul în care urmează să se efectueze lucrările de reparaţii se află în continuarea corpului administrativ din zona centrală a sectorului Ornamental a Grădinii Botanice «Anastasie Fătu» din Iaşi, ocupând suprafaţa de 187 de metri pătraţi. În pregătirea lucrărilor şi în timpul execuţiei acestora se vor lua măsuri privind protejarea plantelor existente în seră”, se menţionează în caietul de sarcini publicat pe portalul de achiziţii publice.
Acelaşi document menţionează şi faptul că Palmariumul este cea mai înaltă clădire din toate corpurile de sere, acolo fiind adăpostite colecţiile de plante înalte (palmieri, bananieri, ficuşi, magnolia, araucania etc.). Se vor efectua lucrări la pasarela mozaicată, la balustrade, stâlpi, instalaţia de încălzire şi cea de alimentare cu apă, udat şi ploaie artificială, cât şi la instalaţia electrică. Ofertele pot fi depuse până pe 26 iunie 2020.
Publicație : Ziarul de Iași
Contract de milioane de euro la nivel naţional pentru ca universităţile să aibă acces la ultimele noutăţi în cercetare
Universităţile şi institutele de cercetare din Iaşi vor beneficia şi anul acesta de acces la bazele de date internaţionale prin intermediul organizaţiei ANELIS PLUS, cu finanţare suportată de majoritar de la bugetul de stat, după ce se va finaliza achiziţia publică în valoare de circa 41 milioane de lei.
Achiziţia poartă numele – „Servicii de acces electronic la baze de date şi publicaţii ştiinţifice şi furnizare de arhive de curente pentru susţinerea şi promovarea sistemului de cercetare şi educaţie din România”, iar beneficiarul este o asociaţie cu sediul la Iaşi – ANELIS PLUS – Acces Naţional Electronic la Literatura Ştiinţifică şi de Cercetare. În anii trecuţi au existat şi perioade de sincope, în care cercetarea în România s-a făcut practic dintr-un reflex, pentru că între cele două contracte semnate a existat o perioadă de pauză în care s-a pierdut accesul la cele mai importante noutăţi publicate în aceste baze de date. Acum însă contractul este unul cadru, multianual, şi continuă în paralel cu achiziţiile propriu-zise.
Cu accesul cercetătorilor şi al cadrelor didactice prin intermediul acestei platforme se economisesc milioane de euro pe care institutele de cercetare, bibliotecile naţionale şi universităţile nu le-ar avea la dispoziţie. „A fost acea sincopă în trecut, dar acum vorbim de un contract multianual pe acord cadru, se plăteşte şi totul merge în continuare. Efortul financiar ar fi foarte mare pentru fiecare universitate în parte, imposibil de susţinut dacă nu ar fi acest proiect”, a declarat prof.dr. Ionel Mangalagiu, prorector responsabil cu activitatea de cercetare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Prin acest contract se obţine acces la cele mai cunoscute baze de date şi platforme de reviste la nivel internaţional, precum: Science Direct, SpringerLink Journals, Clarivate Analytics, ProQuest Central, Scopus, Ebsco sau Nature.
Publicație : Ziarul de Iași
Imagini superbe cu soiuri de trandafiri și nuferi din Grădina Botanică Anastasie Fătu Iași – GALERIE FOTO EXCLUSIVĂ/ VIDEO
Imagini superbe cu mii de trandafiri și nuferi din Grădina Botanică Anastasie Fătu din Iași a Universității Alexandru Ioan Cuza. Publicul ieșit la promenadă și pentru a admira un peisaj natural spectaculos
Imagini superbe cu zeci de soiuri de trandafiri și nuferi din Grădina Botanică Anastasie Fătu Iași. În plină vară, mii de oameni au ales să se bucure de peisajul natural superb al Grădinii Botanice din Iași. Aici sunt plantați 50 mii de bulbi, 240 soiuril de lalele respectiv 20 de specii. La acestea se adaugă 97 specii de narcise și zece specii alături de 12 specii de zambile. Fie că era vorba de plante exotice, azalee și camelii, faimosul lac, toate acestea vor fi punctele de atracție pentru public. Cu siguranță, ieșenii vor alege să se relaxeze și să petreacă clipe minunateîn locul care, anual, strânge peste 300 mii de vizitatori.
Zeci de soiuri de trandafiri și nuferi pot fi admirate în Grădina Botanică Anastasie Fătu Iași. Pe parcursul lunii mai, echipa Grădinii Botanice din Iași. plantați 50 mii de bulbi, 240 soiuril de lalele respectiv 20 de specii. La acestea se adaugă 97 specii de narcise și zece specii alături de 12 specii de zambile.
Imagini și peisaje superbe cu soiuri de trandafiri și nuferi din Grădina Botanică Anastasie Fătu Iași
Fie că era vorba de specii de mii de trandafir , nuferi, plante exotice, azalee și camelii, faimosul lac, toate acestea sunt punctele de atracție pentru public. „De semnalat că, pentru prima dată în Grădină a înflorit și soiului de lalea >, pe care l-am primit de la a Asociației Femeilor Ortodoxe Române > a parohiei > din Schiedam/ Rotterdam. Este primul soi de lalea creat vreodată în Olanda care cinstește memoria unei personalități din spațiul românesc”, a precizat prof. univ.dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice din Iași.
„Vizitatorii vor avea posibilitatea să se plimbe, deocamdată, doar pe aleile din secțiile exterioare”
Directorul Grădinii Botanice din Iași, prof. univ. dr. Cătălin Tănase a arătat că în lunile martie și mai 202, au fost plantați 50 mii de bulbi, 240 soiuril de lalele respectiv 20 de specii. La acestea se adaugă 97 specii de narcise și zece specii alături de 12 specii de zambile. De asemenea, având în vedere măsurile de precauție pe fondul pandemiei de COVID-19, vizitatorii vor avea posibilitatea să se plimbe, deocamdată, doar pe aleile din secțiile exterioare.
„Astfel, începând cu ziua de 15 mai, porțile Grădinii Botanice s-au redeschis după două luni, iar vizitatorii vor avea posibilitatea să se plimbe, deocamdată, doar pe aleile din secțiile exterioare, unde vor admira numeroase specii și soiuri de bujori, între care Paeonia peregrina >, specie protejată inclusă în Cartea Roșie a Plantelor Vasculare din România.
De asemenea, vor putea fi remarcate exemplare de iriși sau stânjenei, garofițe parfumate, ai de pădure, căldărușe, scânteiuțe, glicine, margarete, caprifoi, micsandre, arbore lalea, maci de California, arborele prințesei, nuferi, precum și alte specii de plante anuale și perene cu importanță alimentară sau medicinală. Spre sfârșiul lunii mai vor înflori și trandafirii, reuniți într-o colecție reprezentativă la nivel național și internațional, recunoscută de World Federation of Rose Societies. În prezent în secția Rosarium sunt cultivate 50 specii și 780 de soiuri și hibrizi”, a mai completat prof. univ. dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice din Iași.
Existența Grădinii Botanice din Iași are o istorie zbuciumată
Grădina Botanică din Iași are o istorie zbuciumată. E înființată în anul 1856, fiind prima Grădină Botanică din România, de către medicul și naturaliștul Anastasie Fatu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani. Prin eforturile financiare proprii susținute de Anastasie Fătu a durat pană la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migală de o viață, s-a risipit. Despre prima Grădina Botanică din România și întemeietorul ei Anastasie Fătu, ne mai amintește astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropriere de Râpa Galbenă.
Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Anastasie Fătu, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, înființează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăți,
Publicație : Bună Ziua Iași
Universitatea din Bucureşti şi Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, prezente în clasamentul QS 2020
Universitatea din Bucureşti şi Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca sunt singurele instituţii de învăţământ superior din România prezente în clasamentul QS 2020.
Ambele se situează în intervalul 801-1.000 al clasamentului, care ţine cont, între altele, de reputaţia academică, cea de angajator, numărul de studenţi, inclusiv internaţionali.
„Conform clasamentului Quacuarelly Symonds World University Rankings (QS) 2020, aferent anului 2021, cel mai cunoscut ranking global al universităţilor în funcţie de domeniile de studiu şi cercetare, Universitatea din Bucureşti are, alături de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cele mai bune performanţe la nivelul sistemului de învăţământ superior românesc”, se arată într-un comunicat de presă transmis, miercuri, de UB.
Clasamentul analizează performanţele a peste 1.000 de universităţi din întreaga lume, având în vedere şase dimensiuni: reputaţia academică, reputaţia de angajator, numărul de studenţi, numărul de citări pentru facultăţi, facultăţi internaţionale şi studenţi internaţionali.
„Un lucru extrem de relevant este faptul că Universitatea din Bucureşti este şi singura universitate din România prezentă în topul QS – Employability 2020, cu opoziţionare în marja 301-500, dovedindu-şi astfel reputaţia pe care o are în rândul angajatorilor. Topul vizează atât reputaţia de angajator, cât şi rezultatele alumnilor, parteneriatele cu angajatorii, conexiunile dintre angajatori şi studenţi sau rata angajabilităţii absolvenţilor”, menţionează reprezentanţii universităţii.
În ceea ce priveşte clasamentul QS World University Rankings by Subject, realizat pe domenii fundamentale, Universitatea din Bucureşti figurează în 10 domenii şi subdomenii din cele 53 analizate. În plus, în domeniul „ştiinţe ale naturii” (marja 401-450) şi subdomeniul „limba şi literatura engleză” (marja 251-300), Universitatea din Bucureşti este singura universitate din România prezentă în clasamentul QS. Nu în ultimul rând, UB este singura universitate din ţară clasată în seria 201-250 în QS–University Ranking by Subject 2020 în subdomeniul „lingvistică”.
De asemenea, rezultatele Universităţii din Bucureşti poziţionează instituţia drept prima universitate din România în domeniul „arte şi ştiinţe umaniste”, dar şi în subdomeniile „chimie” şi „fizică şi astronomie”.
La rândul lor, reprezentanţii UBB Cluj au arătat că acest clasament utilizează atât indicatori educaţionali, cât şi indicatori de cercetare şi de internaţionalizare.
„Prezenţa şi poziţionarea universităţilor româneşti în rankingurile internaţionale depind de eforturile şi realizările proprii, însă sunt condiţionate major în mod categoric şi de politicile naţionale în domeniu, iar aici mă refer mai ales la susţinerea adecvată a finanţării şi la existenţa unei legislaţii competitive care să ne permită să ne dezvoltăm în ritmul universităţilor internaţionale. UBB şi-a asumat ca obiectiv strategic statutul de universitate de tip world-class, iar eforturile noastre sunt direcţionate puternic spre atingerea acestui obiectiv, însă toate aceste eforturi pot fi amplificate sau distruse de politicile naţionale în domeniul educaţiei şi cercetării. Până acum nu prea ne-au ajutat, dimpotrivă, dar să vedem de acum încolo”, a afirmat rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Daniel David.
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca se află în intervalul 800-1000 al universităţilor incluse în clasamentul QS, alături de Universitatea din Bucureşti. În plus, în sistemul QS STAR UBB este distinsă cu 4 stele, fapt care corespunde statutului de universitate internaţională de excelenţă.
„UBB se prezintă astfel astăzi ca o universitate cu profil internaţional, demonstrând excelenţă în predare şi cercetare, cu un mediu academic stimulativ care asigură oportunităţi excelente de studiu şi de integrare a absolvenţilor pe piaţa muncii, contribuind prin inovare avansată la o societate bazată pe cunoaştere, care asigură o calitate crescută a vieţii oamenilor”, au menţionat reprezentanţii universităţii clujene.
Clasamentul anterior QS al universităţilor (QS World University Ranking 2019) includea patru instituţii de învăţământ superior din România, numărul lor reducându-se în 2020/2021 la 2.
În condiţiile în care, la nivel internaţional, există aproximativ 26.000 de universităţi, rezultatul din acest an poziţionează UBB în primele 3% universităţi ale lumii, au mai spus reprezentanţii UBB.
Publicație : Adevărul
INTERVIU: Sorin Cîmpeanu, preşedintele CNRR: „Se va evita la admiterea în facultate materia care nu a fost predată într-o manieră clasică”
Prof.dr. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – USAMV – din Bucureşti, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre importanţa menţinerii examenului de Bacalaureat şi despre soluţiile pe care universităţile le-au găsit pentru a organiza o admitere fără riscuri de COVID-19
Epidemia de coronavirus nou a pus şcolile din toată lumea în faţa unor provocări fără precedent. Universităţile româneşti s-au reorientat către găsirea unor modalităţi de organizare a examenelor, altele decât cele de până acum. Prof.dr. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – USAMV – din Bucureşti, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre importanţa menţinerii examenului de Bacalaureat şi despre soluţiile pe care universităţile le-au găsit pentru a organiza o admitere fără riscuri de COVID-19.
Adevărul: Care sunt actualele provocări cărora universităţile româneşti trebuie să le facă faţă şi ce soluţii de rezolvare vedeţi?
Sorin Cîmpeanu: La nivelul întregului sistem de educaţie şi nu numai, am traversat o perioadă extrem de dificilă, căreia, fie că vorbim de persoane, fie că vorbim de instituţii, de profesori, de elevi, de studenţi, de părinţi, trebuie să recunoaştem că nu am fost pregătiţi nici unii pentru un scenariu de viaţă atât de privativ. Unii au reuşit să traverseze mai lin această perioadă, alţii au avut reacţii chiar vehemente. Oricum, nimeni nu e de blamat. La nivelul universităţilor româneşti, surpriza, cel puţin pentru mine personal, a fost cu totul deosebită din perspectiva implicării unor cadre didactice care nu au fost niciodată formate pentru predarea online şi mai cu seamă din perspectiva studenţilor care au răspuns foarte, foarte bine acestei provocări de învăţare online. Există şi persoane mai cârcotaşe care spun: au fost închise mall-urile, au fost închise terasele, cluburile şi de aceea studenţii s-au preocupat mai mult de această parte de învăţare. Da, poate că este adevărat şi acest lucru, însă, la nivel personal, sunt convins că nu este nicidecum factorul determinant pentru modul remarcabil în care studenţii au răspuns acestei provocări numite învăţare online şi mai apoi examinare online.
Cum se pregătesc universităţile pentru admitere?
Încă de la început, în urma unor discuţii la nivelul Consiliului Naţional al Rectorilor din România – CNRR – am căzut de acord că universităţile româneşti, pentru acele programe de studiu pentru care există examen scris de admitere, să evite la examen conţinuturile aferente clasei a XII-a, semestrul al II-lea. Deci, se va evita materia care nu a fost predată într-o manieră clasică. Apoi, au venit în întâmpinarea dorinţei absolvenţilor de liceu adaptând calendarul admiterii la calendarul examenului de Bacalaureat. Ştim deja: avem trei sesiuni de Bacalaureat, o sesiune suplimentară menită să ofere o şansă reală şi celor care, din nefericire, au o temperatură mai ridicată în zilele de examen.
Cum a schimbat pandemia examenul de admitere?
În România sunt 75 de universităţi acreditate, membre ale CNRR. Cea mai mare parte din cele 575 de facultăţi pe care le avem a decis că admiterea va fi online. Aceasta este prima categorie. A doua categorie este cea a facultăţilor care au decis să dea admitere faţă în faţă şi aici vorbim în primul rând de facultăţile de Medicină, dar şi de Academia Tehnică Militară. A treia categorie este constituită din universităţi care au decis să organizeze admiterea într-o manieră hibridă. Dau ca exemplu Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Înscrierea candidaţilor se face integral online. În cadrul acestei etape, candidaţii depun pe o platformă gestionată de universitate un portofoliu de lucrări. Aceste planşe sunt analizate de o comisie de selecţie, apoi candidaţii vin şi susţin acest examen având o serie de subiecte care nu necesită cinci ore cât era timpul standard alocat la examenul de admitere, ci numai două ore, respectând toate regulile de distanţare socială şi sanitare, urmând ca, pe parcursul acestei etape de concurs, să se verifice şi paternitatea lucrărilor din portofoliu.
La fel se face admiterea la Arhitectură la universităţile din străinătate.
Da. Sunt multe universităţi occidentale care organizează admiterea de ani buni în acest mod. Un alt exemplu este cel al Universităţii de Muzică. Probele se susţin pe instrumente pe care candidaţii nu au cum să le aibă acasă. De exemplu, pe un pian profesionist, aşa cum există în Universitatea de Muzică. Deci, ei se deplasează la sediul universităţii, susţin aceste probe, însă aprecierea este făcută la distanţă, online de către un juriu. La Universitatea Politehnica Bucureşti, totul se desfăşoară online, examenul se bazează pe media anilor de studiu şi pe media de la Bacalaureat la facultăţi precum cea de Automatică, cea de Electronică, cea de Aeronave. O dovadă că universităţile au înţeles lucrul acesta. Până şi Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport a decis ca probele sportive să fie înlocuite cu notele din timpul anilor de liceu la disciplina educaţie fizică, urmând ca, pe parcursul primului an de facultate, să se verifice într-o manieră directă aptitudinile sportive ale candidaţilor. Să spunem că această criză COVID ne-a învăţat mai mult decât altădată să avem încredere. Acesta este un alt câştig. Primul a fost acela că am fost forţaţi să ne modernizăm şi să apelăm la cele mai noi tehnologii existente în societate. Sunt lucruri bune care vor trebui păstrate.
Ce se va întâmpla din toamnă?
Dacă situaţia va impune măsuri speciale generate de apariţia unui al doilea val de coronavirus, vă asigur că universităţile româneşti sunt pregătite să facă faţă şi acestei provocări. Spun acest lucru pentru că, în universitatea pe care o conduc, examenul de admitere se va baza pe notele din timpul liceului în cele mai multe facultăţi, cu excepţia facultăţii de Medicină Veterinară. Notele de la diverse discipline şi media de la Bacalaureat, în proporţie 70% cu 30%, de regulă. Facultatea de Medicină Veterinară va avea şi un examen scris online. De câţiva ani, în această universitate, noi avem dezvoltată o platformă de învăţământ la distanţă. Vă mărturisesc fără niciun fel de ipocrizie că, în USAMV Bucureşti, au folosit, să spunem, la un nivel mediu această platformă, dar odată cu apariţia acestei pandemii, platforma a fost folosită la maximum. Am avut zilele trecute o conferinţă internaţională în care au intrat oameni de ştiinţă şi profesori din 42 de ţări, deci am reuşit să armonizăm inclusiv programul, adaptându-ne la fusul orar, la transmisia pe diverse canale de socializare, având la un moment dat, simultan, 50.000 de vizitatori unici. Lucrurile acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că, în toamnă, chiar şi în eventualitatea apariţiei unui al doilea val de coronavirus, suntem pregătiţi să facem faţă învăţămtului online În plus, avem şi un cadru de reglementare complet şi favorabil modului de lucru online.
”Unii dintre noi suntem tentaţi să dăm vina pe tineri”
Organizarea Bacalureatului de anul acesta a suscitat discuţii aprinse în spaţiul public. Foarte mulţi au făcut presiuni pentru ca el să nu aibă loc. De ce este important ca acest examen de maturitate să se organizeze?
Foarte bună întrebarea! La nivelul CNRR, am afirmat că înţelegem pe deplin îngrijorările elevilor şi ale părinţilor derivate din maniera concretă de organizare a examenului de Bacalureat în această perioadă atipică, marcată de stare de urgenţă şi acum de stare de alertă. Emoţiile fireşti, generate de un examen important cum este cel de Bacalaureat – care este un examen definitoriu pentru personalitatea adolescenţilor şi pentru traseul ulterior în viaţă al acestora –, sunt dublate de restricţiile şi incertitudinile generate de criza pe care o traversăm. Criză care afectează întreaga societate. Examenul de Bacalaureat trebuie să rămână, pentru că este singura modalitate de evaluare în măsură să certifice, de o manieră unitară, dobândirea cunoştinţelor şi aptitudinilor adecvate absolvirii învăţământului liceal. Nota de la Bacalaureat este un element de bază pentru accesul în instituţiile de învăţământ superior. Nu trebuie să uităm că examenul de Bacalaureat a fost adoptat în România acum 95 de ani. Mircea Eliade a făcut parte din prima generaţie care l-a susţinut. Eliminarea unui examen de Bacalaureat ar genera o inechitate socială foarte importantă între absolvenţii promoţiei 2020 şi absolvenţii promoţiilor anterioare sau promoţiilor viitoare. Aş zice că organizarea Bacalaureatului e necesară inclusiv din perspectiva dreptului la educaţie, un drept prevăzut în Constituţie. A renunţa la o procedură de evaluare atât de necesară şi unică prin natura ei doar pentru că o organizăm în mod diferit nu credem că este o soluţie câştigătoare. În acelaşi timp însă, CNRR a cerut atât Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cât şi Ministerului de Interne şi Ministerului Sănătăţii să elaboreze normele necesare şi luarea tuturor măsurilor pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţii posibile a acestui examen.
Care este nivelul de pregătire a tinerilor care intră astăzi în universităţi? Foarte mulţi universitari se plâng că acest nivel este scăzut.
Lucrurile nu sunt niciodată total albe sau total negre. Şi eu fac parte din „seria tinerilor de altădată”. Sunt absolvent al Colegiului Naţional „Sf.Sava”, însă, şi altădată ca şi acum, există un procent important al tinerilor care sunt foarte bine pregătiţi, există o majoritate care sunt mediu pregătiţi şi există şi tineri slab pregătiţi. Aceste trei categorii au existat dintotdeauna. Cei care spun că tinerii sunt slab pregătiţi ar trebui să înţeleagă că noi, cei din învăţământul superior, acuzăm cu multă uşurinţă învăţământul preuniversitar spunând că sunt declaraţi admişi candidaţi, absolvenţi de liceu, care nu sunt foarte bine pregătiţi. Dar nu trebuie să uităm că, în liceu, ei sunt pregătiţi de profesori care, la rândul lor, şi-au făcut studiile în învăţământul universitar. Deci, este un cerc vicios din care nu se poate ieşi altfel decât cu competenţă, cu coerenţă şi mai ales cu consecvenţă. Să acuzi e foarte uşor. Chiar şi perioada aceasta a pandemiei cel mai uşor era să spui că renunţi, că tu nu ai fost pregătit pentru modul de predare online, să dai vina pe alţii că nu te-au pregătit. E cea mai facilă abordare.
Colegii mei care sunt foarte exigenţi cu privire la acest subiect trebuie să înţeleagă că este foarte greu să defineşti, din perspectiva de profesor, care sunt joburile viitorului pentru a putea pregăti tinerii. Nu trebuie să uităm că, în urmă cu 10 ani niciunul dintre noi nu ştiam ce este acela un smartphone şi cât de multe lucruri vom putea face cu aceste instrumente moderne. Tehnologia a evoluat foarte rapid, iar sistemul de educaţie n-a reuşit să ţină întotdeauna pasul cu această evoluţie. Şi atunci, unii dintre noi suntem tentaţi să dăm vina pe tineri. Eu cred că, totuşi, nu trebuie să dăm vina pe tineri. S-ar putea ca dintr-o anumită perspectivă – cea a culturii generale – să fie mai slab pregătiţi, dar, cu siguranţă, dintr-o altă perspetivă – cea a deprinderii cu noile tehnologii – să fie mult mai bine pregătiţi decât erau generaţiile anterioare.
Posibilitatea tinerilor români de a studia în străinătate poate fi o explicaţie?
Întotdeauna am fost adeptul şi susţinătorul fervent al libertăţii de circulaţie. Trebuie să lăsm oricărui tânăr posibilitatea de a alege între universităţile româneşti şi cele occidentale. Am luptat mult pentru acest drept şi ar fi stupid să nu-l apreciem la justa valoare. Da, tinerii trebuie să aibă posibilitatea să se înscrie la ce universitate consideră că ar găsi cele mai bune şanse de dezvoltare personală şi profesională. Pentru că la asta se gândeşte orice tânăr. Depinde de noi ca a învăţa într-o universitate românească să fie o alternativă cu adevărat viabilă pentru un tânăr absolvent de liceu. Din păcate însă, în această perioadă de criză pandemică pe care o traversăm, constatăm că şi universităţile occidentale sunt mai puţin deschise decât altădată accesului faţă de studenţii internaţionali.
Cum aţi caracteriza starea universităţilor de la noi?
Rezultatele universităţilor româneşti, poziţiile acestora în rankingurile internaţionale sunt fără doar şi poate foarte bune, dacă ţinem seama de raportul investiţie/rezultat. În învăţământul universitar românesc, s-au făcut investiţii extrem de mici în comparaţie cu investiţiile făcute în universităţile occidentale care se situează în topuri fruntaşe în rankinguri internaţionale. Dacă luăm în calcul faptul că există universităţi occidentale în Top Shanghai, de exemplu, căror buget este mai mare decât bugetul tuturor celor 75 de universităţi din România, s-ar putea să avem o explicaţie. O singură universitate are un buget mult mai mare decât bugetul tuturor universităţilor din România! Cu resursele pe care le-am avut la îndemână afirm cu foarte multă convingere şi cu responsabilitate că universităţile româneşti ocupă poziţii meritorii în rankigurile internaţionale, ţinând seama de dimensiunile universităţilor româneşti şi de investiţiile care au fost făcute în ele.
”Nu sunt dintre cei mai entuziaşti doritori ai unui portofoliu la Educaţie”
V-aţi mai dori un mandat de ministru al Educaţiei?
(Râde) Ştiind ceea ce ştiu acum, după ce am avut un mandat de ministru, după ce am fost şi viceprim-ministru, am fost o scurtă perioadă şi prim-ministru interimar al României, se presupune că ştiu despre ce este vorba în domeniu. Dincolo de această posibilitate de a fi ministru – care este o şansă şi o onoare –, eu sunt extrem de onorat în numele sistemului de învăţământ românesc pentru faptul că preşedintele Agenţiei Universitare a Francofoniei – cea mai extinsă reţea academică la nivel mondial, este vorba de 1.008 universităţi din 118 ţări – a fost ales un român. Un absolvent de învăţământ românesc. Este de departe cea mai mare satisfacţie. Dincolo de eventualele calităţi personale, este o recunoaştere a sistemului de educaţie din România. Nu mai spunem că România nu este o ţară în care limba franceză este limbă oficială. Sunt cel de-al 17-lea preşedinte şi primul care provine dintr-o ţară în care limba franceză nu e o limbă oficială. După ce ai avut această satisfacţie, după ce ştii şi vezi cu ce probleme se connfruntă un ministru al Educaţiei, sigur că e foarte greu ca răspunsul să fie afirmativ.
Înţeleg că v-a plăcut foarte puţin.
În momentul în care ştii că ai şansa să poţi participa la decizie o perioadă suficientă de timp pentru a termina un proces început şi fundamentat corect, da, merită să-ţi doreşti un mandat de ministru al Educaţiei. Dar în momentul în care vedem că miniştrii Educaţiei se schimbă o dată la câteva luni, că niciodată nu au posibilitatea să-şi termine proiectele începute, nu văd de ce ar fi de dorit un mandat de ministru al Educaţiei. Ca să nu mai vorbesc de perioada pe care o traversăm acum. Un mandat de ministru al Educaţiei acum, cu toate şcolile închise, fără resurse financiare, cu provocări ce exced domeniului educaţiei… îţi trebuie foarte multă dedicaţie pentru a spune da, îmi doresc un mandat de ministru al Educaţiei. Să îi lăsăm pe cei care nu au fost miniştrii ai Educaţiei, poate vor aduce un plus de entuziasm. Să sperăm că şi un plus de competenţă. Nu sunt dintre cei mai entuziaşti doritori ai unui portofoliu la Educaţie. Am fost şi ştiu cum este, am fost şi în alte poziţii. Şi, în momentul de faţă, sunt foarte mândru de poziţia de rector al USAMV, de preşedinte al Consiliul Naţional al Rectorilor din România, de preşedinte al Agenţiei Universitare a Francofoniei mai cu seamă şi nu trebuie să uităm şi de preşedinte al Comisiei de Învăţământ, Ştiinţe, Tineret şi Sport din Camera Deputaţilor. Toate cele patru poziţii sunt alese, aşa că nu văd de ce şi-ar putea dori cineva o poziţie numită.
Publicație : Adevărul
Only a fifth of UK universities say they are ‘decolonising’ curriculum
Just 24 out of 128 asked about reforms to address colonial legacy are committed to idea
Only a fifth of UK universities have committed to reforming their curriculum to confront the harmful legacy of colonialism, an investigation by the Guardian has found.
The disclosure comes as universities are under pressure to modernise their syllabuses to address the attainment gap between white students and those from black and minority ethnic (BAME) backgrounds.
The campaign to give a fuller version of British history that reflects injustices and lauds the contributions of black British people has also won widespread support from the Black Lives Matter protesters.
Academics and students said the Guardian’s findings reflected a reluctance in British higher education towards addressing the impact of colonialism on present day racism.
They said many universities apparently failed to grasp that “decolonising the curriculum” went beyond adding black and non-western scholars to reading lists, arguing that reform should involve challenging and remaking the current pedagogy, which was rooted in imperial and colonial ideas about knowledge and learning, at an institutional level.
Responses to freedom of information (FoI) requests from 128 universities found only 24 said they were committed to decolonising the curriculum. Of those, 11 were committed to reform across the whole institution, with most efforts confined to a few departments, or just one, or a handful of academics and students.
Queen Mary’s University of London, said decolonising was confined to the school of English and Drama, while Newman University said one course in the English department explicitly referenced decolonising the curriculum.
The University of East London reported it had run decolonising workshops in the school of art and digital industries.
Only nine of these universities had put their commitment to decolonise in writing, with just two, including Bristol University, mentioning it in their core strategic plan and another two noting it in their main curriculum framework.
Educational experts said the findings showed that little progress had been made in decolonising higher education since the Rhodes Must Fall campaign – to demand the removal of a statue of the Victorian imperialist Cecil Rhodes from Oxford University’s Oriel college – began in 2015.
Fope Olaleye, black students’ officer at the National Union of Students, said the lack of progress was “shocking”. “Decolonising the curriculum means providing an accurate portrayal of history and providing students and staff with the tools to critically identify [how] the university reproduces colonial hierarchies. This will empower them to confront and reject the status quo and ensure knowledge production reflects our diverse society.”
Prof Kalwant Bhopal, the director of the centre for research in race and education at Birmingham University, said the sector should be ashamed of the findings. She added: “Every university should have this as a priority. If it’s not in the strategic plan, it’s not considered important to the university.”
Sunny Singh, professor of creative writing and inclusion in the arts at London Metropolitan University, one of the universities committed to decolonising, said: “Despite the small pockets of resistance, as a sector, higher education in the UK is unconcerned or not bothered, if not actively hostile, to the idea of decolonisation.
“I’m very glad I work in a university that has for the last year and a half been happier and more supportive of my efforts. But I can also say that we’re an exception.”
A further 84 universities said they were committed to other kinds of curriculum reform – making the syllabus more diverse, more international or more inclusive.
Of the 106 universities committed to decolonising and other forms of curriculum reform, only 35 said BAME students were formally engaged in some way in this work, although the degree to which varied widely.
Race equality specialist Sofia Akel, who last year wrote a report on racism at Goldsmiths, University of London, raised concern that universities were often leaving such curriculum reform to BAME students.
“Some universities are saying they’re doing work, but what they really mean is the students are doing the work for them for free,” she added. “And often they’re met with hostility from senior members of staff.”
Only 36 universities said they were providing relevant staff training on designing and teaching more inclusive and diverse courses – with just nine of those providing dedicated training, and three institutions making this training mandatory.
Rebecca Long-Bailey, Labour’s shadow education secretary, said: “Black and Asian people and their history are hugely underrepresented in academia and throughout our education system. Understanding the breadth of Britain’s history is crucial to tackling the injustices and racism in our society and around the world that persist today.”
Twenty universities declared that they were currently doing no formal work to reform their syllabuses in this manner.
Akel said: “I think the universities that have just outright said no were probably the ones being the most honest because when you really drill down, it can come down to one or two academics, or a humanities subject, usually sociology, maybe anthropology.”
Some universities that said they were making their curriculum more international based this on having an overseas campuses. Heriot-Watt University said students on its campuses in Dubai and Malaysia were taught the same programmes as those in the UK. A spokesman added: “This means we are more attuned to the different cultures and cultural assumptions in the programmes we teach.”
Heidi Mirza, visiting professor of race, faith and culture at Goldsmiths, said the findings showed “a poverty of understanding” of what decolonisation entailed: “We’ve still got archaic, anachronistic tutors and curricula that’s never changed. I’m shocked at how stark this is.”
Mirza said other approaches, such as internationalising or diversifying the syllabus, often were a watered down approach to reform. “You can have an overseas campus but it doesn’t mean you’re changing your curriculum,” she said. “Are you including Chinese philosophy or just a white western knowledge you’re imparting in an imperialist way. It’s a tourist approach to the curriculum.”
The Guardian asked students involved in campaigns to decolonise the curriculum on their first thoughts to these figures.
Sabrina, 21, studying international relations, Decolonise Soas
It doesn’t surprise me. It’s not in the universities’ interest and nationally people don’t want to see this kind of discussion take place because it requires us to revisit the UK’s relationship with empire and have an honest conversation about race construction and racism which is very different than what we are told and taught. The British empire and European imperialism was founded on a white supremacist ideology which exploited the bodies and labour of Black and brown people in the colonies.
Decolonising is about de-centring Eurocentric knowledge production. It’s acknowledgement of alternative forms and centres of knowledge and contribution to the world, especially from revolutionary academics and thinkers who aren’t old white, middle-aged men. This is more than just about reading lists and racism.
Critics suggest that by decolonising you’re erasing history, but in fact you are just accurately portraying history. If you look at the way in which the British nation has been constructed, it’s very much been an exclusionary space, an exclusively white space.
Fidec Dagongdong, 24, studying law and politics, Decolonise Keele
It’s very hard to not just convince, but to attempt a new conversation on this issue. So the data is what I expected it to be. You can see it with the BLM protests. A lot of the comments were, like, I don’t understand why these statues are being either forcibly removed or crowds are gathering, protesting for its removal.
Other students think decolonising is about completely eradicating the current system, which is not the case at all, we just want to make it more inclusive.
Why is it that in the UK in most history curriculums it’s usually an elective to learn about colonisation? It’s very strange considering colonising was major part of British history. When I was a teenager, I was taught about American history, but nothing about British colonialism.
Sumayyah, 21, religion, politics and society, Decolonise Kings College London
I think many institutions see it as a lot of work for something they don’t really care about – that’s why such initiatives are usually only responses to student demands, when the work to silence these students becomes more than the work to engage with them. Also, our entire education system, and even our concept of what knowledge is, cannot be untangled from its colonial roots and once we start looking at the curriculum, we provide non-white students with the power to demand more change and more justice.
Most people I know can point to a text that they read that empowered them to advocate for change – by including such texts and ideas in the curriculum, universities know that they’re placing their power structures at risk and they refuse to do that.
Attempts by universities to ‘decolonise the curriculum’ will always be performative without a proper confrontation of how white supremacy and colonialism continue to manifest within academic institutions. The curriculum is a product of its environment and starting and ending our work with the curriculum will not create lasting change.
Publicație : The Guardian
Anne Lambert, sociologue : « Avec la crise, les conditions d’insertion dans la vie d’adulte se sont encore dégradées »
Si, pendant l’épidémie, la santé des personnes âgées est devenue un enjeu collectif, ce sont aujourd’hui les jeunes qui paient le prix fort de la crise économique, observe la sociologue Anne Lambert.
Si, depuis le confinement, les conditions de vie se sont dégradées au sein de toutes les catégories de la population française, le phénomène est encore plus franc et massif chez les 18-24 ans, constate la sociologue Anne Lambert. Chercheuse à l’Institut national d’études démographiques (INED), elle est responsable scientifique de l’étude « Coronavirus et confinement, enquête longitudinale » (Coconel) qui porte sur les conditions de logement, d’emploi, les revenus, l’état psychique des Français. Quel que soit l’indicateur, les résultats sont sans appel pour la jeunesse.
En quoi les jeunes sont-ils davantage touchés par la récession économique en cours ?
Quand 39 % des 18-24 ans déclarent avoir perdu des revenus, quand 44 % se sentent isolés, quand 32 % craignent de ne pas pouvoir payer leur loyer dans l’année qui vient, on exprime un phénomène de masse, on ne parle pas seulement des jeunes les plus précaires. Ces indicateurs, qui concernent les conditions matérielles de vie mais aussi le sentiment subjectif de bien-être, s’étaient déjà dégradés depuis de nombreuses années. Là, avec la pandémie et la récession qui a suivi, les chiffres ont bondi et atteignent des seuils inquiétants. A un âge de transition vers l’âge adulte où se construit habituellement l’apprentissage de l’autonomie résidentielle et financière, mais aussi affective et conjugale, la crise va avoir un effet ravageur sur ces jeunes. Qu’ils soient rentrés ou non dans leur famille pendant le confinement, ils ont fortement perdu confiance en l’avenir.
La crise agit-elle comme un révélateur de ces difficultés dont souffre la jeunesse ?
La crise « révèle » les inégalités, parce qu’elle les rend visibles. Mais la crise décuple aussi ces inégalités, parce qu’elle touche d’abord et plus fortement les jeunes. En réalité, en dehors de la conjoncture actuelle, les jeunes faisaient déjà face à une vulnérabilité structurelle très forte. Résidentielle d’abord : leurs espaces de vie sont plus petits que pour le reste des Français. Ils sont aussi plus souvent locataires dans le parc privé, ayant peu accès au parc social. Matérielle et professionnelle ensuite : on sait que 38 % des 18-24 ans travaillent avec un contrat précaire ou au noir, contre 13 % du reste de la population active. Quand ils ne sont pas déclarés, ils ne cotisent pas à la retraite et ne peuvent prétendre à aucune aide en cas d’arrêt du travail, comme cela a pu être le cas pendant la pandémie. Avec la crise, beaucoup voient leurs CDD stoppés, non renouvelés. Ils trouvent aussi moins d’offres de stage et de contrats d’apprentissage – ces sésames nécessaires, mais non suffisants, à la poursuite de leur carrière.
« Les jeunes restent les oubliés des politiques publiques et passent entre les mailles de nombreux filets de protection sociale »
Et, enfin, une vulnérabilité relationnelle: les indicateurs de santé mentale, de détresse psychologique, de suicide, sont au rouge chez les jeunes depuis longtemps, sans qu’il existe de réponse systémique à cet égard. Depuis une quinzaine d’années, beaucoup de jeunes ont des difficultés à s’inscrire de manière convenable et durable sur le marché du travail. On leur renvoie l’idée que s’ils n’y arrivent pas, c’est parce qu’ils ne se sont pas donné la peine de réussir. Pourtant, les conditions d’insertion dans la vie d’adulte se sont dégradées, et sont moins bonnes que celles de leurs aînés au même âge. La récession dégrade encore davantage leur situation et les renvoie dans la sphère privée, alors que l’autonomie se construit d’abord en dehors de la famille, et parfois contre.
Vous évoquez le réveil d’une « guerre » entre les générations. N’est-ce pas un peu fort ?
Je ne parle pas d’une guerre interindividuelle, ni même d’une guerre au sein des familles. Il s’agit plutôt d’une guerre politique entre les générations sur leur place et leur rôle dans la société. On répète que notre société est maltraitante pour les personnes âgées, que les EHPAD ressemblent à des mouroirs, que les vieux sont délaissés… Et que les jeunes ne trimeraient pas assez pour s’insérer. En réalité, depuis quinze ans, si les jeunes sont valorisés dans l’industrie audiovisuelle, ils restent les oubliés des politiques publiques et passent entre les mailles de nombreux filets de protection sociale.
Après une période dramatique sur le plan sanitaire pour les personnes âgées, on a assisté à une recrudescence de slogans politiques promouvant une « révolution de la longévité » ; mais ce mot d’ordre ne me semble pas préparer correctement notre avenir. La situation est préoccupante pour les jeunes d’aujourd’hui qui seront – ne l’oublions pas – les vieux de demain : avec le cumul de contrats précaires et la multiplication des allers-retours entre l’emploi et le chômage, ils n’auront pas une retraite décente et vivront de plein fouet les conséquences du réchauffement climatique.
Serions-nous en train d’hypothéquer l’avenir des jeunes ?
Il est de plus en plus difficile pour les jeunes de décrocher un contrat stable, d’accéder à un logement autonome, de constituer un patrimoine, une vie privée et affective… Les jeunes n’ont, par exemple, jamais été aussi nombreux à déclarer ne pas vouloir d’enfants. La question est à la fois intime et politique : ils ont intégré le fait qu’ils n’auront pas le même mode de vie que leurs parents, qu’ils vivraient dans un monde de privations et de sacrifices. On a longtemps pensé que l’âge de la jeunesse pourrait ouvrir l’éventail de la reproduction sociale et élargir l’espace des possibles : cette illusion tombe, les cartes ne sont pas rebattues. Pour aider les jeunes, et notamment les plus précaires, il faut une réponse massive et d’envergure de la part des pouvoirs publics.
Publicație : Le Monde
Università, la crisi Covid pesa sui laureati: occupazione a meno 9%
Il tasso nei primi mesi del 2020. Il ministro Manfredi alla presentazione del Rapporto AlmaLaurea: „Abbiamo fatto qualcosa di importante nel decreto Rilancio, ma non è sufficiente”. E annuncia a breve 20 milioni per dare pc e connessioni agli studenti
Nell’emergenza coronavirus, „tutte le università hanno lavorato con grande passione, garantendo la continuità della formazione”. A sottolinearlo è il ministro dell’università Gaetano Manfredi aprendo la conferenza di AlmaLaurea per la presentazione del Rapporto 2020 sul profilo e sulla condizione occupazionale dei laureati. Il ministro ha insistito sulla necessità di un’università inclusiva: „Più diritto allo studio, opportunità di lavoro qualificate e stipendi più alti” per i laureati. „Perderemo i nostri ragazzi se non saremo in grado di offrire loro lavori qualificati” la sua analisi. E il pensiero va alla fuga dei giovani medici all’estero. Rispetto alle risorse, Manfredi riconosce: „Abbiamo fatto qualcosa di importante nel decreto Rilancio, ma non è sufficente”.
Nel decreto Rilancio è stato stanziato un miliardo e 400 milioni per l’università e la ricerca, „ma se vogliamo aumentare gli studenti che vanno all’università ci vuole un intervento sul diritto allo studio più robusto”. Manfredi ricorda l’intervento per alzare il tetto della no-tax area, i 40 milioni in più per le borse di studio, „mentre occorreranno investimenti ulteriori per la residenzialità degli studenti e risorse stabili”. E annuncia i 20 milioni – „arriveranno agli atenei nei prossimi giorni” – per i device: computer e connessioni per gli studenti.
Incalza Ivano Dionigi, presidente di AlmaLaurea: „Le risorse per il diritto allo studio sono sempre stati il cruccio per tutti i rettori. Qui si tratta di rispettare la Costituzione”. Il latinista ricorda la ripresa delle immatricolazioni, dopo la grande crisi. „Se noi perdiamo anche solo una matricola rispetto allo scorso anno hanno perso i giovani, abbiamo perso tutti. Quando ero rettore nel 2014 e 2015 proposi in modo provocatorio – il premier era Renzi – di rendere obbligatoria e gratuita la laurea triennale. Il problema del diritto allo studio è strutturale”. Altri nodi, il Sud – che cede alle università del Nord un diplomato su 4 – e le donne: „Il loro svantaggio atavico si è consolidato in questa fase – ricorda Dionigi – chi ha sofferto di più continuano ad essere le donne, le studentesse”.
Un punto critico, messo in luce dalla direttrice di AlmaLaurea Marina Timoteo, riguarda il disorientamento dei 19enni rispetto alla scelta del corso di laurea: il 17,4% si iscrive senza una precisa motivazione, „non fa una scelta per motivi culturali e nemmeno professionalizzanti”. Nel 2006 questa scelta non motivata riguardava solo il 5,8% degli studenti. „È un dato allarmante che mette in luce la carenza di un efficace orientamento”.
I laureati e la crisi occupazionale Covid
Una rilevazione fatta da marzo a giugno (dati parziali su 46mila interviste) mostra abbastanza chiaramente come siano in particolare i neolaureati (intervistati a un anno dal titolo) ad aver accusato il colpo legato alle conseguenze dell’epidemia. Nei primi mesi del 2020 il tasso di occupazione a un anno dal conseguimento del titolo è pari al 65% tra i laureati di primo livello . Rispetto alla rilevazione del 2019, il calo è evidente: meno 9 punti.
DI JACOPO RICCA
Più nel dettaglio, tra i laureati di primo livello il tasso di occupazione risulta pari al 69,1% per gli uomini e al 62,4% per le donne (nel 2019 il tasso di occupazione a un anno era, rispettivamente, pari a 77,2% e a 72,2%). Anche in termini territoriali si evidenzia una generale contrazione del tasso di occupazione, cui si affianca un tendenziale incremento dei differenziali territoriali (l’analisi è realizzata sulla base della residenza del laureato), quanto meno per i laureati di primo livello. Tra questi ultimi, infatti, i primi dati del 2020 rilevano un tasso di occupazione del 71,4% tra i laureati residenti al Nord e del 56,5% tra quelli residenti al Sud (nel 2019 erano, rispettivamente, 80,6% e 64,8%).
Un campanello della crisi è rilevato da AlmaLaurea anche rispetto ai curricula dei laureati ceduti alle imprese: quasi 87mila a gennaio 2019, oltre centomila nello stesso mese quest’anno. Poi il calo delle richieste: meno 17% a febbraio, meno 45% a marzo e meno 56% ad aprile.
Gli studenti: studio ed esami in lockdown
Il 74,5% degli studenti dichiara che ha seguito la maggior parte delle lezioni. „A differenza della scuola, le università erano più preparate e in corsa si sono attrezzate” spiega Dionigi. Sono state sospese o cancellate solo il 2% delle lezioni. Di qui l’invito di Dionigi, che è anche quello di molti professori universitari (in 870 hanno scritto l’appello sulla riapertura delle università): „Provare il più possibile a riprendere la didattica in presenza – osserva – Qui non si tratta solo di informare e di coltivare le competenze, ma di formare e trasmettere conoscenze. Per formare impiegati e tecnici bastano informazioni e competenze, per formare cittadini e governanti servono anche formazione e conoscenza”.
Il 17,7% non è invece riuscito a seguire le lezioni per difficoltà di tipo tecnico, tra cui la mancanza di connessione o problemi con il pc; il 5,7% non è riuscito a seguire per motivi personali. In generale, secondo il rapporto, il 40,1% degli studenti di secondo livello è riuscito a sostenere tutti gli esami che aveva in programma di affrontare, mentre una quota molto simile, pari al 36,5%, ha sostenuto solo una parte. I restanti (21,8%) non sono riusciti a sostenere alcun esame (nel 13,6% dei casi per cause indipendenti dalla propria volontà, tra cui sospensione o cancellazione di sessioni di esame; nell’8,2% dei casi per motivi personali).
Oltre la metà degli studenti di secondo livello (50,9%) ritiene che l’emergenza vissuta in questo periodo non avrà alcun effetto negativo sul proprio percorso universitario. La restante quota ritiene, invece, che vi saranno inevitabilmente ripercussioni in termini di preparazione o di ritardo nel conseguimento del titolo.
Migliora tasso occupazione dal 2014
Nel 2019 il tasso di occupazione dei laureati è pari, a un anno dal conseguimento del titolo, al 74,1% tra i laureati di primo livello e al 71,7% tra i laureati di secondo livello, con valori in aumento rispetto al passato. Il confronto con le precedenti rilevazioni, infatti, evidenzia un tendenziale miglioramento del tasso di occupazione che, rispetto al 2014 (anno che ha rappresentato il punto di svolta), risulta aumentato di 8,4 punti percentuali per i laureati di primo livello e di 6,5 punti per i laureati di secondo livello. Si tratta di segnali positivi – si legge nel Rapporto – che, tuttavia, non sono ancora in grado di colmare la significativa contrazione del tasso di occupazione osservabile tra il 2008 e il 2014 (-16,3 punti percentuali per i primi; -15,1 punti per i secondi).
La retribuzione mensile netta a un anno dal titolo è nel 2019, in media, pari a 1.210 euro per i laureati di primo livello e a 1.285 euro per i laureati di secondo livello. Rispetto all’indagine del 2014 le retribuzioni reali (ovvero che tengono conto del mutato potere d’acquisto) a un anno dal conseguimento del titolo figurano in aumento: +16,7% per i laureati di primo livello, +18,4% per quelli di secondo livello. L’aumento rilevato, tuttavia, non è ancora in grado di colmare la significativa perdita retributiva registrata nel periodo più difficile della crisi economica che ha colpito i neolaureati, ovvero tra il 2008 e il 2014 (-28,7% per il primo livello, -21,2% per il secondo livello).
Lo scorso anno, ad un anno dal conseguimento del titolo, la forma contrattuale più diffusa è il lavoro non standard, prevalentemente alle dipendenze a tempo determinato, che riguarda oltre un terzo degli occupati.
Profilo laureati: diminuisce l’età alla laurea
L’età media alla laurea per i laureati del 2019 è pari a 25,8 anni: 24,6 anni per i laureati di primo livello, 27,1 per i magistrali a ciclo unico e 27,3 anni per i laureati magistrali biennali. Un dato che tiene conto anche del ritardo nell’iscrizione al percorso universitario (si tratta del ritardo rispetto alle età „canoniche” dei 19 anni, per la laurea di primo livello e per quella a ciclo unico, e di 22 anni, per la magistrale biennale), che tra i laureati del 2019 in media è pari a 1,4 anni.
L’età alla laurea è diminuita in misura apprezzabile rispetto alla situazione pre-riforma e continua a diminuire negli ultimi anni: l’età media era infatti 27,1 anni nel 2009, di oltre anno più elevata rispetto alla situazione attuale. La regolarità negli studi, che misura la capacità di concludere il corso di laurea nei tempi previsti dagli ordinamenti, ha registrato negli ultimi anni un forte miglioramento. Se nel 2009 concludeva gli studi in corso il 39,2% dei laureati, nel 2019 la percentuale raggiunge il 55,7%, in particolare il 61,0% tra i magistrali biennali, il 56,1% tra i laureati di primo livello e il 43,5% tra i magistrali a ciclo unico. Inoltre, se dieci anni fa a terminare gli studi con quattro o più anni fuori corso erano 15,8 laureati su cento, oggi si sono quasi dimezzati (8,1%).
Il Rapporto registra differenze rilevanti con riferimento alla ripartizione geografica dell’ateneo: a parità di condizioni, rispetto a chi si laurea al Nord, chi ottiene il titolo al Centro impiega il 12,5% in più e chi si laurea al Sud o nelle Isole il 19,8% in più. Il voto medio di laurea è sostanzialmente immutato negli ultimi anni (103,1 su 110 nel 2019, stesso valore osservato nel 2009): 100,1 per i laureati di primo livello, 105,3 per i magistrali a ciclo unico e 107,9 per i magistrali biennali. Fra i laureati magistrali biennali la votazione finale è molto elevata, in particolare per un effetto di tipo incrementale rispetto alla performance ottenuta alla conclusione del percorso di primo livello (nel 2019 l’incremento medio del voto di laurea alla magistrale rispetto alla laurea di primo livello è di 7,7 punti su 110).
Publicație : La Repubblica
|
