13 iunie 2020
FOTO: Noi imagini cu bijuteria arhitecturală Casa Universitarilor din Copou
Pe pagina de Facebook a firmei Artehnis au fost postate câteva imagini în detaliu cu renovarea Casei Universitarilor.
O clădire renovată, un foișor ”ascuns” în natură, o terasă răcoroasă, o pivniță modernă, o sală de conferință sunt doar câteva imagini postate pe FB.”Obiectivul include mai multe puncte de interes aflate pe amplasament, Corp C1 – Casa Logofătului Nicolae Canta (monument istoric ), Corp C2 – Pivniță, Corp C3 – Anexă, Corp C4 – Terasă exterioară, Amenajări exterioare. Prin proiectare s-au impus intervenții consolidare structurală, restaurarea elementelor cu valoare istorică și de patrimoniu, soluții actuale/moderne de finisaje și instalații care să nu afecteze caracterul monumental al amplasamentului. Obiectivul se află în faza de execuție, termenul de finalizare al acestora fiind estimat în anul 2021”, sunt precizările firmei.
Publicație : Ziarul de Iași
INTERVIU Daniel David, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“: „Educaţia este calea regală spre succesul social“
Profesorul Daniel David, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”, este tranşant când vine vorba de viitorul tinerei generaţii: unde carte nu e, nimic nu e.
După câteva luni în care pandemia de coronavirus a arătat cât de vulnerabili suntem în faţa unei crize sanitare, măsurile de relaxare au mutat, parcă, atenţia de la slăbiciunile pe care această perioadă ni le-a pus în faţă. Dar chiar dacă pandemia e departe de a se fi încheiat, un moment de reflecţie tot e necesar: ce-am învăţat, în aceste luni, din criza pe care am traversat-o? Cu ce rămânem? Cu o mână de conspiraţii, cu experienţa discutabilă a şcolii online, cu aceiaşi tineri analfabeţi funcţional în mâinile cărora ne punem viitorul? Poate că e ceva mai mult de-atât. Asta susţine Daniel David, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.
„Weekend Adevărul“: După toate conspiraţiile de pandemie, a rămas, poate, această dilemă onestă: de ce nu ne place tocmai de Bill Gates?
Daniel David: Se pare că Bill Gates vinde destul de bine. Are şi profilul omului foarte bogat, aşa că multă lume se întreabă cum a reuşit să ajungă aşa şi suspectează că e ceva necurat la mijloc. Apoi, e un individ foarte cunoscut la nivel internaţional, prin urmare e mai uşor să dezvolţi teorii şi obsesii despre el decât despre Ion Gheorghe din nu-ştiu-ce sat, care nu generează o emoţie atât de puternică. Aceste atribute duc conspiraţia în direcţia lui.
Dar de ce ne e aşa de uşor să fim conspiraţionişti?
În România, există o reală problemă legată de teoriile conspiraţioniste. Ele există în toată lumea, dar la noi sunt oarecum mai amplificate din mai -multe cauze. Am remarcat câteva cauze-cheie, dar nu exclud şi altele. De exemplu, faptul că avem o neîncredere foarte mare nu numai la nivel personal, unii în ceilalţi, dar şi în autorităţi. Rezultatul e că punem explicaţiile oficiale sub semnul întrebării şi încercăm să construim teorii alternative şi atunci alunecăm foarte uşor în zona de conspiraţie. Apoi, trebuie să recunoaştem: 41%-42% din tinerii de 15 ani au o formă de analfabetism funcţional. În plus, numărul celor cu studii superioare din totalul populaţiei arată un raport foarte prost pentru România. Nivelul de alfabetizare ştiinţifică este foarte, foarte slab. Aceste două aspecte alcătuiesc cocktailul cel mai bun pentru teoria conspiraţiei. M-am uitat cu groază şi am monitorizat cum se exprimau astfel de abordări în spaţiul public, la posturi de televiziune care au pretenţia unei anumite ţinute. Ei bine, acum 15 ani vedeam la toate televiziunile astrologi şi alţi horoscopişti cu propriile emisiuni, dar prezentate într-o logică de entertainment, de distracţie. Acum, astfel de oameni au emisiuni de prognoză economică, fac analize politice. De exemplu, cu ocazia unei eclipse, la un post de televiziune a fost invitat un astrolog, nu un astronom! Vă daţi seama că e o prăbuşire extraordinară a mediatizării ştiinţei. Şi sunt o mulţime de vedete de la posturi serioase care aduc teoriile conspiraţiei în mainstream prin aceste abordări.
„Să fiu ministrul Educaţiei, n-aş putea dormi!“
Dar filonul ăsta conspiraţionist nu e, de fapt, constant? Adică, indiferent de societate, un mic grup va avea tendinţa de a fi conspiraţionist. Dar să fie oare aşa mare pericol social?
Aveţi dreptate că apare în toate societăţile, dar nu e constant. Procentul diferă de la o societate la alta. Şi ca proporţie, şi ca impact. Priviţi în România ce evoluţie înspăimântătoare a avut loc în ultimii 10-15 ani! Şi asta merge foarte bine cu creşterea analfabetismului funcţional, cu prăbuşirea din toate clasamentele educaţionale. Cu siguranţă, influenţa şi expunerea la teoriile conspiraţiei nu sunt constante.
Şi atunci vă întreb: oamenii aceştia au şi ei un comportament electoral. Câtă vreme spuneţi că ponderea lor devine alarmantă, ne putem aştepta la apariţia unor politicieni care să speculeze mai mult această tendinţă?
Eu am încredere că, treptat, generaţia mai tânără va avea un profil mai autonom, cu un simţ mai critic, deci mai greu de indus în eroare. Gândiţi-vă că, în momente de criză, în care ni se părea că România se prăbuşeşte faţă de spaţiul vestic în care ne-am chinuit atât să intrăm, întotdeauna au apărut generaţiile tinere care au schimbat orice predicţii politice. Cel puţin dacă mă gândesc la ultimele alegeri. Numai că, în acelaşi timp, apare mereu întrebarea: avem şi tineri analfabeţi funcţional; şi-atunci cât timp vor putea tinerii să aducă elementul de raţionalitate al unei societăţi, în condiţiile în care societatea îi transformă în analfabeţi funcţional? Repet, nu 4,2%, ci 42%! Să fiu ministrul Educaţiei, n-aş putea dormi! Asta ar trebui să fie prioritatea numărul unu a unei ţări! Aceştia sunt oamenii care peste trei-patru ani votează, care intră în câmpul muncii şi care trebuie să ducă societatea mai departe.
Fără educaţie, rămâne doar norocul
Ce i-aţi spune unui astfel de tânăr dac-ar veni în cabinetul dumneavoastră să ceară sfaturi de dezvoltare personală?
Păi, e important să afle în ce direcţie vrea să se dezvolte, ce vrea să facă. Dacă nu ştie, atunci l-aş ruga să-şi clarifice un set valoric. Trebuie să existe două-trei valori cardinale, care să-i coloreze viaţa. Unii nu le ştiu. Alţii nu le ştiu explicit, deşi în viaţa de zi cu zi se ghidează după ele. Noi trebuie să-i ajutăm să-şi conştientizeze valorile aşa cum ştiu cum îi cheamă. Aş încerca apoi să-l ajut să-şi identifice punctele tari pe care le are în structura psihologică. Unii pot să fie generoşi, alţii pot să fie creativi, inteligenţi, altruişti, sociabili. La fiecare putem identifica astfel de puncte tari. După ce am stabilit setul valoric şi punctele tari, aş încerca să văd care sunt obiectivele pe care le are în viaţă. Şi aş încerca să comunic că, în mod sigur, calea regală spre succesul social este educaţia. Fără educaţie, lucrurile bune ţi se întâmplă doar la nimereală, la noroc. Sunt mulţi care spun: „Uite, ăla e bogat şi de succes în viaţă, cu toate că n-are şcoală“. Dar în acele situaţii factorul de mediu şi contextul au avut un rol fundamental. Şi adesea s-a întâmplat din noroc. Nu poţi construi o generaţie sau o societate lăsându-te la mâna contextului şi a norocului. Calea regală este educaţia.
Deşi tinerii noştri au un profil mai autonom decât generaţia seniorilor, acesta e mai puţin autonom decât generaţiile tinere din Europa de Vest.
Generaţiile care vor schimba România
După toată criza asta, odată şi-odată, lumea tot se va întoarce la normal. Cu ce concluzie rămâneţi?
Concluzia ar fi că noi ne tot plângeam de faptul că autorităţile prea concentrează puterea, adică sunt gândite într-o structură colectivistă. Cred că structura aceasta colectivistă de concentrare a puterii ne-a permis să putem adopta nişte măsuri foarte drastice, spre deosebire de ţările vestice, care fie au ajuns la astfel de măsuri mai târziu, fie nici măcar nu le-au implementat.
Adică noi ne supunem mai uşor.
Da, dar iată că aceste măsuri ne-au ajutat. Totuşi, dacă ne uităm la numărul de morţi, nu stăm cel mai bine în zona Balcanilor, deci n-ar trebui să ne urcăm pe un piedestal. Oamenii trebuie să înţeleagă că, dacă vrem ca statul să descentralizeze puterea spre indivizi, noi trebuie să învăţăm să fim mai disciplinaţi şi să avem un autocontrol mai mare asupra comportamentelor noastre. Adică, să devenim mai responsabili faţă de propria sănătate şi faţă de propriul comportament.
Ziceţi că suntem prea puţin responsabili pentru prea multă libertate…
Poţi să descentralizezi puterea în condiţiile în care indivizii încep să aibă o autodisciplină în a-şi manageria propriul stil de viaţă şi propria sănătate. În 2015, când am făcut analiza în „Psihologia poporului român“, încă am văzut un profil colectivist de concentrare a puterii. Atunci am făcut predicţia că, pe măsură ce tinerii din generaţia X (adică, cei născuţi între ’64 şi ’80), milenialii (născuţi între ’80 şi ’96) şi generaţia Z (născuţi între ’96 şi 2010) vor fi mai influenţi şi vor ajunge în poziţii de putere, treptat, şi profilul nostru autonom va fi mai evident. Eu cred că ne îndreptăm în direcţia respectivă. Pe de altă parte, deşi tinerii noştri au un profil mai autonom decât generaţia seniorilor, acesta e mai puţin autonom decât generaţiile tinere din Europa de Vest.
Mulţi studenţi au realizat că, de fapt, navigarea pe Internet poate să fie şi dificilă. Când e vorba de acumulat cunoştinţe, lucrurile pot să fie uneori mai stresante şi mai complicate. Cred că, în aceste condiţii, ne-am descurcat onorabil, dar avem multe de învăţat atât cu privire la predarea online, cât şi la învăţarea online.
Cum a funcţionat teleşcoala la Babeş-Bolyai
Cum au mers cursurile online la universitate?
Au mers acceptabil. Să nu uităm că suntem într-o perioadă de criză, aşa că încercăm să ne adaptăm cât de bine putem la situaţie, fără să avem pretenţia că atingem cele mai înalte standarde. Cine spune că atinge cele mai înalte standarde ori minte, ori n-a avut standarde înalte înainte. Noi, la UBB, am avut mai multă experienţă practică, pentru că noi am introdus în România învăţământul la distanţă şi, cu toate astea, pot spune doar că ne-am descurcat onorabil şi că au fost şi unele probleme. Şi din partea profesorilor, şi din partea studenţilor. De exemplu, unii profesori n-au făcut decât să transfere conţinutul predat în variantă clasică într-o modalitate online. Fără să adapteze stilul, fără să adapteze tempoul. Varianta online nu este varianta tradiţională pusă pe internet. Conţinutul trebuie făcut altfel. Astfel că e clar că, din această situaţie, am învăţat că lucrurile vor trebui schimbate şi în formarea profesorilor.
Cum?
Am început deja o serie de open courses prin care noi ne adresăm profesorilor atât din cadrul universităţii, cât şi celor din afara universităţii. Sunt cursuri deschise pe care noi le oferim pentru a transfera cunoştinţe şi competenţe, fără să trecem prin proceduri foarte birocratice. Oferim doar un certificat de participare. Şi atunci, cursurile acestea sunt acreditate mult mai uşor, la nivel de universitate, fără să fie nevoie să apelăm la tot felul de foruri din afara universităţii. Am încercat să fim mai flexibili în această perioadă de criză, de aceea am mers cu această variantă. Oricum, e clar că avem de învăţat. Dar, când spun că avem de învăţat, mă refer şi la cealaltă parte, adică la studenţi.
Care e problema lor?
Îi numim generaţia digitală, dar trebuie să recunoaştem că navigarea pe Internet este asociată mai degrabă cu un element de distracţie, de entertainment. Arareori stai pe Internet atunci când nu-ţi face plăcere. Când ai obosit, când ai ceva de făcut, opreşti, pur şi simplu, ceea ce făceai şi te ocupi de altceva. Ei bine, de data asta, nu poţi opri cursul şi apoi să reintri când vrei tu. Cursurile se derulează într-o manieră continuă. Astfel, mulţi studenţi au realizat că, de fapt, navigarea pe Internet poate să fie şi dificilă. Când e vorba de acumulat cunoştinţe, lucrurile pot să fie uneori mai stresante şi mai complicate. Cred că, în aceste condiţii, ne-am descurcat onorabil, dar avem multe de învăţat atât cu privire la predarea online, cât şi la învăţarea online. Şi, până la urmă, trebuie să învăţăm cum să ne organizăm viaţa într-o logică a unor acţiuni online, a telemuncii şi a teleînvăţării.
De exemplu, pandemia în sine nu a fost un stresor, ci a devenit un stresor în funcţie de cum ne raportăm la ea. Iar aceia care se raportează într-o manieră iraţională au tendinţa să dezvolte probleme emoţionale şi comportamentale: depresie, anxietate, agresivitate.
Învăţarea iraţională, mai uşoară decât cea raţională
Vă mai ocupaţi şi de Centrul de Neuroştiinţe Clinice? Ce se întâmplă acolo?
În acest moment, analizăm o mulţime de date pe care le-am cules în cadrul studiilor făcute înaintea pandemiei. Unele dintre cele mai interesante sunt cele care se leagă de substratul neurobiologic al cogniţiilor raţionale şi iraţionale.
Ce înseamnă asta?
De exemplu, pandemia în sine nu a fost un stresor, ci a devenit un stresor în funcţie de cum ne raportăm la ea. Iar aceia care se raportează într-o manieră iraţională au tendinţa să dezvolte probleme emoţionale şi comportamentale: depresie, anxietate, agresivitate. Cei care se raportează raţional au tendinţa să reacţioneze cu emoţii şi comportamente sănătoase. În acest studiu am încercat să vedem şi substratul neurobiologic pentru cogniţiile raţionale şi iraţionale. Şi am observant un lucru interesant: oamenii învaţă mult mai uşor cogniţiile iraţionale decât pe cele raţionale.
De ce sunt mai atractive?
Aici vrem să investigăm dacă nu cumva există o predispoziţie biologică, genetică, pe care o avem spre iraţionalitate. Această ipoteză nu este una nouă, ci a fost lansată de psihologul american Albert Ellis, dar nimeni n-a testat-o în mod detaliat, astfel încât să vedem ce structuri neurobiologice sunt implicate. Ipoteza este că, dacă specia noastră a apărut în urmă cu 200.000 de ani, cea mai mare parte a evoluţiei noastre s-a întâmplat într-un mediu primitiv, diferit de mediul modern de astăzi. În acel mediu, catastrofarea – adică, tendinţa de a vedea pericole şi acolo unde s-ar putea să nu fie şi de a gândi într-o manieră rigidă, absolutistă, cu lipsă de toleranţă la frustrare, care generează agresivitate – ei bine, această catastrofare s-ar putea să fie folositoare pentu adaptarea la mediul respectiv. Numai că tendinţa de a vedea pericole unde nu sunt, în mediul modern, se cheamă agresivitate, panică sau anxietate. Aşa că, iată, ne-am antrenat zeci de mii de ani pentru a dezvolta un anumit stil de gândire care însă în mediul modern devine patologie. Aceasta este ipoteza la care lucrăm acum şi vom vedea rezultatele.
Publicație : Adevărul
Rectorii: „România nu îşi mai poate permite să neglijeze inovarea ştiinţifică“
Vineri, a avut loc o întâlnire între membrii Biroului Permanent al Consiliului Naţional al Rectorilor şi ministrul Educaţiei, Monica Anisie. Care au fost concluziile acestei întâlniri.
Consiliul Naţional al Rectorilor reprezintă 74 de instituţii de învăţământ superior din România. În comunicatul ulterior întâlnirii de vineri se vorbeşte despre emiterea cu celeritate a reglementărilor sanitare impuse de circulaţia virusului SARS COV-2, cu privire la demararea noului an universitar, astfel încât instutuţiile de învăţământ superior să poată lua măsuri din timp.
”CNR doreşte, astfel, evitarea unor incertitudini care ar putea genera percepţia că domeniul universitar şi cel al cercetării ştiinţifice nu reprezintă o prioritate pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării”, se arată în comunicat.
Potrivit aceleiaşi surse, în vederea demarării noului an universitar 2020-2021, în cele mai bune condiţii posibile, cu respectarea restricţiilor impuse de pandemie şi în contextul blocării angajării personalului în sistemul public, prin prevederile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, CNR solicită adoptarea în regim de urgenţă a unei reglementări care să permită deblocarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare vacante, a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor reglementate de Legea nr. 1/2011, precum şi pentru alte categorii de personal din instituţiile de învăţământ superior. CNR apreciază disponibilitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a iniţia un act normativ in sensul soluţionării acestei probleme.
Universităţile au mai cerut ministerului fonduri pentru modernizarea infrastructurii universitare, inclusiv în vederea creşterii eficienţei energetice şi reducerii amprentei de carbon. Totodată, precizează şefii instituţiilor de învăţământ superior, este necesară rectificarea bugetului alocat educaţiei şi cercetării şi, implicit, a sumelor destinate învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice.
”Considerăm absolut necesară înfiinţarea în universităţi a unor centre de competitivitate, care să permită crearea unor condiţii optime pentru cercetarea ştiintifică, atractive pentru cercetătorii de valoare din întreaga lume, reducându-se astfel fenomenul braindrain. Rolul esenţial al sectorului cercetării a fost încă o dată dovedit de necesitatea combaterii efectelor pandemiei, iar România nu îşi mai poate permite să neglijeze importanţa şi valoarea inovării ştiinţifice şi tehnologice”, susţin aceştia.
”CNR a luat act de eliminarea cadrelor didactice care ocupă funcţia de rector din comitetele de selecţie pentru membrii CNATDCU, precum şi de informaţiile publice cu privire la desconsiderarea avizelor emise de către consiliile de administraţie ale universităţilor pentru candidaturile depuse în vederea selecţiei în acest Consiliu. În condiţiile în care izvorul calităţii în activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică nu poate fi găsit în afara comunităţii academice, reprezentată de membrii consiliilor de administraţie şi senatelor universitare, solicităm demararea unor consultări profesioniste pe marginea cadrului normativ privind funcţionarea CNATDCU”, se mai spune în comunicat.
Publicație : Adevărul
If we want a more equal Britain, we must teach its true black history
British curriculums ignore the atrocities of empire and the contributions of black people. These must be acknowledged
Martin Luther King Jr once said: “The arc of the moral universe is long, but it bends toward justice.” So, too, we are told that discriminatory ignorance resides with the older generation and that the next will usher forth a more inclusive world. Sadly, as an educator, I know that this isn’t the case. Increasingly, young people, perhaps disenfranchised by broader social inequality, are rejecting multiculturalism and aligning themselves with racist views.
Education will always remain a key instrument for disarming ignorance and bigotry. Both the 1999 Macpherson report, published in the wake of the racially motivated murder of Stephen Lawrence, and the 2020 Windrush Lessons Learned review strongly recommended that black history occupy a more integral role in school syllabuses. Sadly, 20 years on from the Macpherson report there have been no significant advancements.
British history within our education system remains filtered by a deliberate amnesia – the country’s persecution of black people in pursuit of the empire is largely omitted and black history is erased. The abolition of slavery is taught in some secondary schools, but not the UK’s role in profiting from the transatlantic slave trade and its atrocities against citizens of colonised lands, such as the crushing of the Mau Mau uprising in Kenya. Furthermore, the positive contribution of black people is largely ignored, presenting them as oppressed subjects, rather than agents of change contributing to the development of modern Britain. British history of events such as the second world war centres the white British experience, and this implicit hierarchy determines what narratives and bodies of knowledge come to be seen as “authentically” British. The proliferation of discourses saturated in nostalgia and nationalism have been a central tenet in the mobilisation of today’s hostile environments.
The residual effects of that persecution and erasure are still keenly felt today by black communities who consistently encounter institutional racism in all its insidious manifestations, for example the disproportionate use of stop-and-search powers and deportation. The distorted and historically inaccurate version of British history fails to equip British people with the knowledge to understand this racism, and contributes to a rhetoric that has an impact on the potential for social harmony in a society composed of different nationalities and heritages. If the teaching of feminist history is consigned to the largely white suffragette movement, the contributions of black feminists such as Olive Morris are omitted. If children learned about these contributions they might better understand intersectionality, and be vigilant toward present-day manifestations of misogynoir such as Diane Abbott’s treatment on social media during the 2017 election.
The absence of a diverse curriculum that reflects black history invariably has an adverse affect on the attainment outcomes of young black people. Black students are unable to learn about their own history within a British and global context.
Crucial educational interventions such as the Black Curriculum have been integral to ensuring that the issue of black history occupies the political centre rather than residing on the margins as has historically been the case. The project, launched by Lavinya Stennett in January 2019, attempts to reimagine the future of education through black British history by providing arts-focused black history programmes and teacher training focusing on influential black figures throughout history.
But mobilising this agenda cannot remain the sole responsibility of anti-racist activists. Centralised government support is required in implementing change. The much needed reconceptualisation of British history requires a dismantling of the existing system. An inclusive curriculum that embraces black history first and foremost must decentre whiteness and the Eurocentric canon. It means telling the story of the British empire, warts and all, and adding the contributions of migrants to the postwar rebuilding effort to the story we tell about our nation’s past. The onus must not solely be placed upon schools already facing severe budget cuts as a result of austerity and the Covid-19 pandemic. Teachers must also be professionally supported to engage with black historical content and deliver these syllabuses accurately and correctly.
The promise of a more diverse and inclusive curriculum is paramount in resolving strained national and global social relations. Our past and present history informs our sense of belonging and socialisation. The acknowledgement of black communities in shaping this narrative is essential in truly reflecting a multicultural British society.
Publicație : The Guardian
Solitude, anxiété, retard d’accès aux soins… Inquiétudes sur la santé des jeunes
Les étudiants ont été particulièrement vulnérables, mentalement et physiquement, pendant la période du confinement. S’ajoutent des angoisses sur leur avenir professionnel dans ce contexte de crise.
Lorsque les jobs étudiants disparaissent et que les restaurants universitaires sont fermés, le budget déjà restreint des étudiants se resserre encore plus. Et la santé passe au second plan. « Un jeune en difficultés financières préfère se payer à manger plutôt qu’une consultation chez le médecin », observe Pauline Raufaste, présidente de La Mutuelle des étudiants (LMDE), qui note une forte diminution des demandes de remboursement depuis le début de l’épidémie de Covid-19. S’il reste, à ce jour, impossible de mesurer l’impact de la crise sur la santé des étudiants, on peut affirmer qu’il y a – et qu’il y aura – une problématique de retard et de renoncement de l’accès aux soins parmi cette population déjà fragile.
« La catégorie des 16-29 ans est celle pour qui le score de bien-être a le plus nettement baissé pendant le confinement », avance Nicolas Franck, professeur de psychiatrie à l’université Lyon-I, coauteur d’une étude sur l’impact du confinement sur la santé mentale des Français. Nouvelles modalités d’examens, difficultés matérielles pour suivre les cours en ligne, confinement dans de très petites surfaces, disparition de la vie sociale… le tout cumulé à une perte de repères prolongée puisque les universités et les grandes écoles resteront fermées au moins jusqu’à l’été. A ce tableau s’ajoute l’angoisse de l’avenir, qui provoque chez certains étudiants attaques de panique et ruminations anxieuses, ainsi que l’aggravation de comportements addictifs et des idées noires.
Le suicide, deuxième cause de mortalité
« Sur la santé psychique, les étudiants ont systématiquement des scores plus inquiétants que les non-étudiants », rapporte le médecin neurologue Christophe Tzourio et professeur d’épidémiologie à l’université de Bordeaux. Les chiffres préliminaires de l’enquête qu’il mène, intitulée « Confins », varient souvent du simple au double : 27 % des étudiants se déclarent tristes, déprimés ou désespérés « plus de la moitié du temps, voire tous les jours », contre 16 % chez les non-étudiants ; 40 % se sentent fatigués ou sans énergie, contre 21 % chez les non-étudiants ; 27 % se disent « en permanence inquiets, de façon excessive », contre 16 % pour les non-étudiants…
En temps normal, seul un quart des jeunes présentant les signes d’un épisode dépressif déclarent avoir consulté un professionnel de santé mentale dans l’année. Plus on décale la prise en charge, plus on prend le risque que les difficultés s’aggravent, alors que les trois quarts des premiers épisodes de troubles psychiatriques surgissent avant l’âge de 24 ans et que le suicide représente la deuxième cause de mortalité chez les jeunes.
Si l’urgence actuelle se situe du côté de la santé mentale des étudiants, d’autres facteurs de bien-être participant à la bonne santé générale de ces jeunes ont également été mis à mal par la crise. Comment bien se nourrir avec un budget très restreint, et en l’absence des restaurants universitaires, bon marché ? Quelle qualité de sommeil dans un tel contexte anxiogène, quand 25 % des étudiants disent habituellement souffrir d’insomnies chroniques, selon une enquête nationale de LMDE ? Quel accès à la contraception et à l’IVG pour des étudiantes isolées ou de retour dans leur famille ? Autant d’inquiétudes que les professionnels de santé surveillent de près.
Publicație : Le Monde
En temps de crise, la stratégie de la poursuite d’études
Pour éviter de s’insérer dans un marché du travail en crise, certains jeunes décident de prolonger d’une année leurs études.
Pour Laura, il était « hors de question » de chercher un emploi à la rentrée, alors que l’économie connaît sa pire récession depuis des années. Etudiante en dernière année de master dans une école de commerce et « acheteuse junior » en alternance dans une chaîne de meubles, cette Parisienne veut mettre toutes les chances de son côté pour ne pas accepter des « emplois aux salaires moins élevés que prévu ». En septembre, elle intégrera un master spécialisé en « achats internationaux » à Kedge Business School, pour se « spécialiser davantage et faire la différence » l’an prochain.
Comme Laura, « en attendant que la tempête passe », certains futurs diplômés préfèrent retarder le moment de l’insertion et continuer leurs études pendant un an, en préparant un deuxième master. Les écoles de commerce, qui proposent des cursus spécialisés dans des secteurs ou des types de fonctions (masters spécialisés, masters of sciences), très axés sur l’insertion professionnelle, en profitent. A l’ESCP, les candidatures à ces programmes d’un an, qui ciblent en particulier les bac 5, ont augmenté de 10 %, et de 8 % à la Kedge Business School. Parmi les candidats à ces programmes, beaucoup de jeunes qui terminent cette année une école d’ingénieurs, et qui se destinaient à des secteurs paralysés par la crise, « tels que l’aéronautique ou l’automobile », remarque Françoise Lassalle-Cottin, directrice des programmes spécialisés à la Kedge. « Ils veulent se spécialiser pour ajouter une corde à leur arc et s’armer pour l’année prochaine », ajoute-t-elle.
Course aux diplômes
Pour répondre à ces candidatures de dernières minute impulsées par la crise sanitaire, les dates d’inscriptions et de rentrées ont été prolongées de quelques semaines dans plusieurs grandes écoles. Myriam, étudiante en master de biologie à l’université de Montpellier, s’est décidée au dernier moment. Apprentie dans une start-up pharmaceutique en faillite depuis le confinement, elle a constaté que ses collègues plus expérimentés avaient des difficultés pour retrouver un emploi. Elle a donc préféré prolonger ses études : à la rentrée, elle s’est inscrite dans un master en marketing et communication, à la Toulouse Business School, en alternance.
Manuelle Malot, directrice carrières à l’EDHEC, estime que le double master est efficace si le deuxième cursus est différent du premier, et s’il « apporte une plus-value au CV ». Mais tous les futurs diplômés de la « génération Covid » ne peuvent se permettre une poursuite d’étude. Outre les frais de scolarités (un master spécialisé peut coûter jusqu’à 15 000 euros), une année d’études supplémentaire pèse lourd pour les familles. Réaliser ces cursus en alternance permet d’alléger significativement la facture – mais encore faut-il trouver un employeur.
Le risque de cette stratégie : la surenchère et la course aux diplômes. Alors que la part de titulaires de masters, au sein d’une génération, ne cesse de progresser (17 % de la génération sortie des études en 2013, selon le Centre d’études et de recherches sur les qualifications) le double diplôme est une « stratégie de différenciation », selon le chercheur et économiste au Céreq Philippe Lemistre. En particulier lorsque le marché de l’emploi se tend. « Faire un deuxième master n’est rentable que si peu d’étudiants le font, et si c’est un phénomène générationnel ponctuel », observe-t-il.
Publicație : Le Monde
« Je me retrouve sur le carreau », ou comment la crise percute la trajectoire des jeunes diplômés
L’entrée chaotique sur le marché du travail des jeunes pourrait avoir des conséquences sur le long terme, notamment sur les salaires.
Début 2020, Timothée, venait tout juste de décrocher, à 24 ans, un poste d’analyste chez Deloitte, l’un des plus gros cabinets de conseil et d’audit de France. Mais, au mois de mars, ce jeune diplômé de l’école de commerce ICN, à Nancy, a été brutalement remercié : sa période d’essai n’a pas été renouvelée par l’entreprise, en baisse d’activité.
Comme plusieurs de ses jeunes collègues du cabinet, Timothée s’est alors trouvé sur un marché du travail en souffrance. De ses quelques processus d’embauche, il est ressorti bredouille : tous ont été gelés, au moins jusqu’en octobre. « Les entreprises m’ont dit que c’était un trop gros risque d’embaucher des profils juniors dans ce contexte », explique Timothée. Dans deux ans, les mensualités de son prêt étudiant de 30 000 euros, contracté pour financer son école de commerce, commenceront pourtant à tomber. « Plus question de faire la fine bouche », résume-t-il.
Périodes d’essai arrêtées, CDD non renouvelés, embauches gelées… Les jeunes diplômés, encore sans ancrage dans le marché du travail, sont les premiers à pâtir de la crise économique engendrée par le confinement. Le nombre d’offres d’emploi leur étant destinées a chuté de 69 % sur le mois d’avril, par rapport à la même période l’année précédente, selon les chiffres de l’Association pour l’emploi des cadres. La baisse la plus brutale concerne la communication et les médias (– 85 %), viennent ensuite l’hôtellerie, la restauration, l’automobile ou encore l’aéronautique, qui ont été à l’arrêt pendant plus de deux mois.
La chute des offres est également marquée (– 70 % en moyenne) dans les trois secteurs habituellement les plus pourvoyeurs d’emplois pour les jeunes diplômés : l’ingénierie, le conseil et gestion des entreprises, et même l’informatique, qu’on pensait davantage préservée. « Difficile de savoir s’il s’agit d’un report ou d’une destruction des offres, mais une chose est sûre : pour l’heure, on ne note aucune reprise, précise Philippe Dialynas, directeur général adjoint de l’Association pour l’emploi des cadres (Apec). Tout dépendra des effets d’amortisseur social du dispositif de chômage partiel, mais aussi du maintien de la trésorerie des entreprises. »
Plus de contrats courts et précaires
Reste que, dans un contexte de décrochage global de l’économie, tous les indicateurs sont au rouge pour les moins de 25 ans, dont le taux de chômage s’envole (+ 29 % en avril). Une situation qui remet en question l’embellie que connaissaient, depuis quelques années, les bac + 5. « L’emploi des primo-arrivants est le plus fragile, car davantage soumis aux fluctuations conjoncturelles, indique l’économiste Yannick L’Horty, directeur de recherche au CNRS. La période d’insertion – caractérisée par une alternance entre emploi et non emploi – s’était déjà grandement allongée par rapport à leurs aînés : la crise risque de renforcer cette instabilité, à travers plus de contrats courts et précaires. »
Publicație : Le Monde
« La loi sur la recherche est de retour ? Eh bien nous aussi »
Quelque 400 personnes se sont réunies devant la Sorbonne, à Paris, pour dénoncer le « passage en force du texte » qui doit être présenté le 8 juillet en conseil des ministres.
Après trois mois de pause dans leur mobilisation, quelque 400 chercheurs et étudiants se sont rassemblés à Paris, vendredi 12 juin, pour réclamer « l’abandon » de la future loi de programmation pluriannuelle de la recherche (LPPR). Le texte doit être présenté le 8 juillet en conseil des ministres.
Les manifestants se sont regroupés dans le calme, place de la Sorbonne, devant les portes de l’université emblématique fermée en raison de l’épidémie de Covid-19, à l’appel d’une dizaine de syndicats et du collectif Facs et labos en lutte.
« La LPPR est de retour ? Eh bien nous aussi, et plus déterminés que jamais ! », a lancé à la foule Clara Biermann, de ce collectif, fer de lance du mouvement de contestation commencé en janvier.
« Le gouvernement nous avait dit qu’il n’y aurait pas de nouvelle réforme, mais il remet la LPPR sur le tapis ! », s’est emporté Gilles Bourhis, du syndicat FO-ESR (Force ouvrière-Enseignement supérieur et recherche). « On est nombreux pour une situation d’état d’urgence », s’est félicité un de ses collègues.
« Le gouvernement fait fi de la mobilisation de mars ! »
Les manifestants dénoncent un « passage en force » pour faire adopter la future loi, qui était examinée ce vendredi par le Conseil national de l’enseignement supérieur et de la recherche (CNESER).
« Le gouvernement fait fi de la mobilisation de mars ! », a dénoncé Cendrine Berger, de la CGT-Ferc-Sup, précisant que les syndicats seraient reçus lundi par la ministre de la recherche, Frédérique Vidal.
Le 5 mars, plusieurs milliers de chercheurs et d’étudiants étaient descendus dans la rue pour réclamer notamment une hausse durable des budgets des laboratoires et des établissements, ainsi que la titularisation des précaires.
Fin mars, en pleine crise sanitaire, le gouvernement avait décidé d’augmenter le budget de la recherche pour que, dans dix ans, il atteigne 20 milliards d’euros par an, soit 5 milliards d’euros de plus qu’actuellement.
Une somme insuffisante, selon les organisations syndicales, qui font aussi valoir que « des engagements budgétaires sur dix ans n’engagent en rien les gouvernements à venir ». Mais c’est surtout la « philosophie » de la future loi qu’ils dénoncent, y voyant une logique « sélective et compétitive » qui aggravera la précarité.
« L’argent supplémentaire sera uniquement fléché vers l’Agence nationale de la recherche, ce qui veut dire uniquement des projets à court terme avec de l’emploi contractuel », a regretté Sophie Pochic, de la FSU-Recherche.
Publicație : Le Monde
15 iunie 2020
Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, reuniune academică cu prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, întâlnire cu rectorul de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Ayers Dishes On ‘Suicide Squad’
Ambasadorul Israelului în România, Excelența Sa David Saranga, a participat la o întâlnire academică și educațională cu prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. „Pe parcursul discuțiilor s-a evidențiat buna colaborare pe care Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași o are cu instituțiile de învățământ superior din Israel, care a demarat în anul 2000, prin acordul încheiat cu Yozmot College Center for Interdisciplinary Studies, din Tel Aviv”, a precizat prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Cuza” din Iași
Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, a făcut o vizită la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la care a participat și prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul instituției. Pe parcursul discuțiilor s-a evidențiat buna colaborare pe care Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași o are cu instituțiile de învățământ superior din Israel, colaborare ce a demarat în anul 2000.
Ambasadorul Israelului în România, discuție cu prof. univ. dr. Tudorel Toader de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Ambasadorul Israelului în România, David Saranga, a evidențiat buna colaborare și parteneriatul academic.
„Pe parcursul discuțiilor s-a evidențiat buna colaborare pe care Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași o are cu instituțiile de învățământ superior din Israel, care a demarat în anul 2000, prin acordul încheiat cu Yozmot College Center for Interdisciplinary Studies, din Tel Aviv. În perioada 2010-2019, studenții, profesorii și cercetătorii UAIC au efectuat 127 de vizite academice la universități și alte organizații academice din Israel. Aceștia au participat și la diferite evenimente științifice sau au derulat stagii și vizite de promovare în cadrul proiectelor europene. În aceeași perioadă, 281 de lucrări științifice au fost elaborate în comun cu parteneri din Israel, conform Web of Science”, a precizat prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este deschisă la noi colaborări cu instituții similare din Israel
În cadrul întâlnirii, prof. univ. dr. Tudorel Toader a confirmat deschiderea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru noi colaborări cu instituții de învățământ superior din Israel, dar și pentru dezvoltarea celor existente. Pe de altă parte, Excelența Sa David Saranga, ambasadorul Israelului în România, și-a manifestat disponibilitatea pentru a sprijini consolidarea cooperării dintre instituțiile academice din Israel și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
După 1990, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a intrat în Rețeaua Academică a Grupului Ciombra, cea mai veche alianță universitară din Europa. De asemenea, tot Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a derulat parteneriate instituționale cu toate marile unități de învățământ superior din întreaga lume.
Și la nivel de mobilități Erasmus, anume de schimburi studențești internaționale, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este pe locul 1 în România. Așadar, Excelența Sa David Saranga, ambasadorul Israelului în România, a întărit, prin vizita sa, nivelul excelent al deschiderii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pe colaborarea internațională academică.
Publicație : Bună Ziua Iași
Descoperiri arheologice în hrube de la monumentul istoric Casa Universitarilor Iași! Ce au găsit cercetătorii coordonați de conf. univ. dr. Neculai Bolohan de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (EXCLUSIV GALERIE FOTO)
Descoperiri arheologice în hrube de la clădirea- monument Casa Universitarilor Iași
Descoperiri arheologice valoroase în hrube ale monumentului istoric Casa Universitarilor Iași – CUI. Cercetătorii echipei coordonate de conf. univ. dr. Neculai Bolohan, Catedra de Istorie veche și Arheologie, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” – UAIC din Iași au scos la iveală vestigii arheologice de acum două secole. Este vorba de instalații utlilitare, o fântână, un bazin pentru păstrarea apei, dar și alte vestigii edilitare legate de vechea casă boierească Canta, actuala Casa Universitarilor Iași
Noi descoperiri arheologice valoroase au ieșit la iveală din hrube aflate sub construcția monument-istoric Casa Universitarilor Iași (CUI) din Copou. Cercetătorii echipei coordonate de conf. univ. dr. Neculai Bolohan, Catedra de Istorie veche și Arheologie, Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași au făcut descoperiri arheologice de acum două secole.
Ce descoperiri arheologice s-au făcut în hrube ce țin de clădirea- monument istoric Casa Universitarilor Iași
Noile descoperiri arheologice sunt: instalații utlilitare, o fântână, un bazin pentru păstrarea apei cât și alte vestigii edilitare legate de vechea casă boierească Canta, actuala Casa Universitarilor Iași. Reporterii Cotidianului BUNa ZIUA IAȘI (BZI) vă prezintă imagini interesante, în exclusivitate, cu noile descoperiri arheologice.
„Casa Universitarilor Iași a fost și rămâne un simbol al UAIC, al Ianțului universitar. Terasele grădinii, cu teii infloriți, generoasele hrube au fost adesea locul unor momente istorice, locul de întâlnire pentru mari spirite ale vieții univesitare, ale culturii românești, momente care se cuvin a fi evocate într-o monografie. Noile descoperiri arheologice sunt instalații utlilitare, o fântână, un bazin pentru păstrarea apei, cât și alte vestigii edilitare legate de vechea casă boierească Canta. Sunt mărturii legate de faimoasele case boierești ridicate la Iași în urmă cu două secole. Sperăm ca pe vremea teilor, din anul următor, să facem invitația la inaugurarea sediului restaurat al Casei Universitarilor Iași”, a precizat prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Un milion și jumătate de euro pentru reabilitarea Casei Universitarilor Iași
Celebra Casă a Universitarilor din Iași a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a intrat, încă de la începutul acestui an, într-un amplu proces de reabilitare și restaurare. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de peste 30 de ani. Deja, la interior s-au făcut lucrări ample privind decopertarea, întărirea și consolidarea construcției. Firma care a câștigat licitația pentru această lucrare este SC Ungureanu Trans SRL. În funcție de situația excepțională legată de pandemia coronavirusului, cel mai probabil în 2021, luna mai vor fi finalizate lucrările. Totul se va transforma radical, spațiul urmând să aibă o destinație de loisir și academică pentru întreaga comunitate a Universității „Alexandru Ioan Cuza” și nu numai. Aici este investit un milion și jumătate de euro din fonduri guvernamentale cât și proprii ale unității de învățământ superior. Imobilul este pe Lista Monumentelor Istorice având codul – IS – II – m – 03782.
Publicație : Bună Ziua Iași
131 de ani de la decesul lui Mihai Eminescu. Moștenire unică lăsată românilor de marele poet în comuna Tansa, din județul Iași!
Comemorare a 131 de ani de la decesul lui Mihai Eminescu. Moștenire unică lăsată românilor de poetul național în comuna Tansa, din județul Iași! La 24 august 1875, Mihai Eminescu, proaspăt numit revizor școlar pentru județele Vaslui și Iași, venea în prima inspecție la școlile de aici. Mihai Eminescu prezenta mai târziu realitățile învățământului moldav de la acele timpuri. Totul este consemnat într-un proces-verbal, păstrat în original până astăzi
Comemorare a 131 de ani de la decesul lui Mihai Eminescu! O moștenire valoroasă a lăsat, până astăzi, marele Mihai Eminescu tocmai în comuna Tansa, din județul Iași! Marele poet național a fost internat pe 3 februarie 1889 la Spitalul Mărcuța, din București, iar apoi a fost transportat la Sanatoriul Caritas.
Pe 15 iunie 1889, în jurul orei 4:00 dimineața, poetul Mihai Eminescu a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. Pe 17 iunie, Mihai Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din Cimitirul Bellu, din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. Cauza care a dus la decesul său rămâne neelucidată și în zilele noastre. Mihai Eminescu a murit la doar 39 de ani.
La comemorarea a 131 de ani de la decesul lui Mihai Eminescu, marele poet a lăsat o moștenire valoroasă în județul Iași, la Tansa. Reporterii BZI au reușit, în exclusivitate, să intre în posesia unor documente și a unor mărturii unice legate de acest fapt! Ele pornesc de la poziția de revizor școlar la Iași a marelui Mihai Eminescu, respectiv de la o vizită făcută acum aproape un secol și jumătate într-o unitate educațională aflată la marginea județului Iași. Peste decenii, Mihai Eminescu a lăsat o moștenire specială pentru urmași, găsită în comuna Tansa, din județul Iași.
Revizorul Mihai Eminescu: „Totul pleacă de la netrebnicia administrației!”
Pe 24 august 1875, Mihai Eminescu, proaspăt numit revizor școlar pentru județele Vaslui și Iași, venea în prima inspecție la școlile de aici. Mihai Eminescu prezenta mai târziu realitățile învățământului moldav de la acele timpuri. Totul este consemnat într-un proces-verbal, păstrat în original până astăzi.
„Astăzi, 24 august 1875, inspectând Școala Tansa, am putut constata că satul acesta, cât și cel învecinat, Suhuleț, sunt foarte proprii pentru școală, că elevii s-ar putea urca la numărul de 50 – 60, că locuitorii, în genere, nu se împotrivesc la trimiterea lor. Dacă frecvența este mică, cauza e a o căuta numai în netrebnicia administrației comunale, care privește școala ca un lucru de prisos, închiriază un local nesuficient, în care pot încăpea abia 30 de copii, lasă și acest local descoperit și în stare proastă… Prevede peste tot sume neînsemnate în bugetul ei pentru școală, încât tot bugetul școalei este cât a treia parte din leafa domnului primar, care este de 2.400 de lei”, scrie aprig în condei, în calitatea sa de „inspector al școalelor”, Mihai Eminescu.
Poetul Mihai Eminescu, în moștenirea lăsată după 131 de ani: „Primarul a dat bir cu fugiții!”
Mai departe, exact ca într-o scenă pur desprinsă din Caragiale, dorind să îl confrunte pe primarul de atunci al Tansei, Mihai Eminescu constată că primarul a dat bir cu fugiții!
„Voind a cere lămuriri de la domnul primar în această privință, domnia lui a găsit de cuviință de a se depărta de sat, lăsând pe un membru al consiliului comunal și pe un ajutor de notar în locul său ca să-mi dea lămuriri cuviincioase. Domnul primar nu a crezut de cuviință a mă trata ca pe egalul său și a lăsat inferiori fără nicio însemnătate cu care să intru în discuție asupra intereselor școalei. Vădita rea-voință a acestui domn mă face să abstrag de la comunicațiile ce mi le-ar fi putut face interesantele personagiuri de la primărie”, se mai arată in raportul revizorului Mihai Eminescu.
Mihai Eminescu a îndeplinit fucția de revizor școlar al județelor Iași și Vaslui printr-un ordin al Ministerului Învățământului și Cultelor condus de Titu Maiorescu. Luându-și în primire postul, se apucă de lucru cu o responsabilitate de invidiat, conjugată cu spirit administrativ, punctualitate, ordine și disciplină. Noul revizor școlar, Mihai Eminescu, îndeplinea un enorm volum de muncă fiindcă trebuia, de două ori pe an, să inspecteze 152 de școli. Astfel, la 131 ani de la decesul lui Mihai Eminescu, moștenirea documentară de la Tansa, localitate din județul Iași, este una dintre cele mai interesante secvențe din viața marelui poet național.
Comemorarea după 131 de ani a poetului național Mihai Eminescu, la Iași
Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a municipiului Iași organizează astăzi, 15 iunie 2020, de la ora 12:00 comemorarea trecerii la cele veșnice a poetului național Mihai Eminescu, la 131 ani de la moarte, în Parcul Copou, la Teiul care poartă numele marelui poet.
La comemorare participă poeții Radu Andriescu, Gabriela Chiran, Daniel Corbu, Nichita Danilov, Emilian Marcu, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru și Horia Zilieru. Cantautorii prezenți vor fi Adi Bezna, Cezar Popescu, actorii Laura Bilic și George Marici, iar moderator va fi Adi Cristi. De asemenea, Romfilatelia continuă seria evenimentelor filatelice aniversare dedicate poetului național, prin introducerea în circulație, astăzi, 15 iunie 2020, cand sunt comemorați 131 de ani de la moartea sa, a emisiunii de mărci poștale Mihai Eminescu, poet al credinței.
Biografia impresionantă a poetului Mihai Eminescu, la 131 ani de la deces
Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, a murit pe 15 iunie 1889, în București. Moștenirea sa lăsată românilor este specială. Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura națională.
Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, Mihai Eminescu a asimilat viziunile poetice occidentale. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională. Mihai Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea și a lucrat ca redactor la „Timpul”, ziarul oficial al Partidului Conservator.
A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani („De-aș avea”), iar, la 19 ani, a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, cu aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, pe 25 ianuarie 1902.
Publicație : Bună Ziua Iași
|
