Un important reprzentant al UAIC Iași a dialogat despre de ce este important să sprijinim antreprenoriatul, cum se pot implica viitorii student în activități SAS și cum s-au derulat activitățile în pandemie, în Studioul BZI Live.
Publicație : Bună Ziua Iași
INTERVIU Mihaela Miroiu, despre motivul derizoriu pentru interzicerea studiilor de gen: „Ne sperie tot ceea ce nu ştim, ca de obicei“
O modificare adusă în urmă cu o săptămână Legii educaţiei scotea în afara legii studiile de gen. Amendamentul care interzicea în şcoli şi universităţi „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”, a stârnit revoltă în lumea universitară şi academică.
Prof.dr. Mihaela Miroiu, profesoară de ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti şi cunoscută activistă pentru drepturile omului, a explicat pentru „Adevărul” care a fost ţinta acestei modificări legislative şi ce a ieşit până la urmă.
Adevărul: Pentru început, cred că ar fi bine să precizăm ce înseamnă gen şi prin ce diferă de sexul biologic
Prof.dr. Mihaela Miroiu: Sexul biologic este un dat natural. Ne naştem de sex bărbătesc sau de sex femeiesc. Mai există şi o superminoritate de persoane care se nasc hermafrodite, dar, în general, e vorba că ne naştem logic, într-un fel sau altul, băieţi sau fete. După care, ceea ce noi numim gen înseamnă felul în care societatea în care trăim înţelege rolul pe care îl avem noi în calitate de bărbaţi sau de femei. Deci, genul este ceea ce construieşte cultura, comunitatea, legislaţia în legătură cu comportamentul, drepturile şi rolurile celor două sexe. Aşadar, sunt lucruri diferite, într-adevăr.
Ce câştigăm de pe urma educaţiei de gen? Sau ce pierdem?
Încep cu ce cred eu că avem de câştigat. Şi dacă vom considera că astea nu sunt câştiguri, putem să le trecem la pierderi.(râde) Vă spun, de exemplu, ce se studiază la masteratul pe care îl coordonez - drepturile omului şi valori democratice; teorii politice feministe; paradigmele minorităţilor; minorităţi, gen şi reprezentare politică; practici şi teorii în politicile antidiscriminare; democratizare şi dezvoltare; evoluţia politicii egalităţii de şanse în România; ideologii politice actuale. Acestea se studiază.
Şi de ce ne sperie atât de tare?
Ne sperie tot ceea ce nu ştim, ca de obicei. Spaima vine din faptul că şi cel care a iniţiat legea, şi multă altă lume care are reacţii – inclusiv din mediul academic, ceea ce este incredibil! – n-au o curiozitate elementară să vadă de fapt despre ce învaţă lumea la aceste masterate sau cursuri de studii de gen. Respectiv, că există efectiv o arie de studii – sigur că noi am combinat cu gen şi minorităţi – în care şi studiile, şi cercetarea se concentrează pe drepturile femeilor, drepturile minorităţilor aşa cum există ele aşezate naţional/internaţional, pe istoria dezvoltării drepturilor civile şi politice pentru femei şi pe minorităţi, pe politicile antidiscriminare. Ceea ce cred că este important să ştim. Cu ce dăunează lucrurile acestea? În afara celor care chiar se simt ameninţaţi pentru că nu mai au, să zicem, un monopol absolut pe o anumită zonă economică, politică, culturală? Deci, nu înţeleg, de fapt, ce vor?
Una dintre implicaţiile acestei modificări la Legea Educaţiei este faptul că încalcă autonomia universitară. Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai sau SNSPA au luat atitudine împotriva acestui bun câştigat în ultimii 30 de ani. S-a spus că nu poţi veni din exterior să spui profesorului ce să predea şi ce să nu predea la curs.
Categoric! Parlamentul României nu are rol ca autoritate ştiinţifică. Universităţile au acest rol. Parlamentul legiferează, dar nu se amestecă în curricula universitară. Pe scurt, nu are acest drept legal.
De unde a plecat toată această poveste, de fapt?
Toată povestea a plecat de la altceva. Întâmplător, m-am aflat în dialog cu iniţiatorul. În spatele acestei iniţiative, se ascunde faptul că omul nu a vrut să se facă propagandă pentru transgenderi sau pentru schimbare de sex. Sau pentru o orientare sexuală.
De unde rezulta că se face o astfel de propagandă?
Într-o tabără organizată undeva în Harghita, cred, a venit o asociaţie al cărei nume nu l-am reţinut pentru că nu o cunosc, nu are niciun fel de legătură cu asociaţiile pe care le ştiu eu, şi care le-a spus băieţilor şi fetelor că pot să fie, azi, băiat şi, mâine, fată. Şi de aici s-a atacat foarte tare. Pentru că a văzut el în America toalete unisex. Deci, motivele pentru care omul acesta pare afectat sunt mai mult decât derizorii. Dacă este posibil să declanşezi aşa o nebunie pentru că tu te-ai speriat de două prostii... Şi să pui atâta lume în situaţia de a se ocupa de prostiile tale pe care până la urmă le-ai legiferat într-o formă incredibilă.
Care sunt consecinţele legiferării pentru studiile de gen?
Foarte dure. Pentru studiile de gen, pentru studiile de egalitate de şanse, pentru tot ce înseamnă a contesta prejudecăţile, discriminările, rolurile de gen care produc nedreptate de gen. Deci, consecinţele sunt foarte dure. Numai că el, în loc să pună în legea aia ce a vrut, a pus altceva. Că n-a ştiut cum să pună. Aşadar, omul nu numai că nu dă înapoi, este extraordinar de încăpăţânat. Şi pe undeva nu mă mir. Face parte din grupul celor care sunt foarte activi ca reprezentanţi ai unor culte neoprotestante în Parlament. Şi care ar vrea să trăiască toată ţara după regulile lor. Vor să impună nişte reguli ale unor grupări religioase asupra cetăţenilor unui stat. Aşa este şi problema cu educaţia sexuală şi tentativele nenumărate de a interzice dreptul la avort. Şi cu referendumul.
Chiar voiam să vă întreb dacă are vreo legătură cu Coaliţia pentru familie.
Da. Bineînţeles că are. Toate acestea au legătură între ele. Au legături foarte serioase cu o mişcare de dreapta radicală de sorginte religioasă sau nu. Nu are legătură cu Patriarhia sau cu Biserica Ortodoxă. Are legătură cu grupul ecumenic de rugăciune din Parlament, care şi-a făcut reţele pentru propria sa agendă legislativă. Îmi pare foarte rău, dar să impui tu voinţa unui cult asupra unui popor – nu ştiu ce legătură mai are asta cu democraţia sau cu modernitatea? Chiar niciuna.
Presupunând că această lege ar fi promulgată de preşedinte. Ce ar urma?
Următorul pas ar fi că ar fi atacată la Curtea Constituţională. Este o lege anticonstituţională pentru că în Constituţie există principiul egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei. Plus că încalcă legea de combatere a discriminării şi convenţiile internaţionale în care România este parte. Chestia asta n-are viitor. N-are cum, pentru că realmente ne putem trezi într-o zi cu o situaţie de tipul: nu se mai fac cercetări şi nu se se mai studiază pe tema asta, se interzice în universităţi bibliografia pe tema asta şi încet-încet se şterge memoria faptului că femeile şi-au câştigat foarte greu şi ultimele drepturile civile şi politice, şi ne putem întoarce la eliminarea treptată a acestora, nu? Pentru că, dacă nu ai memorie şi nu ai strategie să-ţi câştigi sau să-ţi menţii nişte drepturi, le poţi pierde foarte uşor.
În concluzie, realitatea ar arăta foarte ciudat.
În primul rând, ar începe vânătoarea de vrăjitoare. Respectiv, ia să vedem noi cine se ocupă de astfel de studii, unde sunt ele, dacă n-ar fi mai bine să fie desfiinţate universităţile care le găzduiesc, ce e cu atâta libertate curriculară, de ce ne trebuie autonomie universitară când noi suntem Parlamentul – posesorii dreptei judecăţi, oamenii au gărgăuni de emancipare dacă ajung la aceste cursuri...
Şi nu-i adevărat?
Că au gărgăuni de emancipare? E foarte adevărat. Aici nici nu pot să-i contrazic. Chiar au şi asta doare al naibii de tare. Că femeile, de exemplu, nu mai doresc să fie supuse, nu mai doresc să le spună cineva care este sensul vieţii lor, vor să şi-l caute singure, nu mai vor să fie în slujba cuiva, ci vor să trăiască lângă parteneri. Adică lângă oameni care-şi asumă aceleaşi obligaţii şi aceleaşi drepturi ca şi ele. Deci, da, e o imensă „răscoală” faţă de situaţia tradiţională. Ei simt pericolul şi acţionează ca să-l contracareze.
Publicație : Adevărul
Back to class: how to study from home as a mature student
Whether you’ve been furloughed and want to retrain or just fancy studying a new interest, the experts discuss your options
It’s been nearly three months since lockdown started in the UK and many people are wondering what to do next. If you’re thinking of going back to university, then you are not alone: the number of first year undergraduate students aged 21 and over looks set to be rising. According to Ucas, mature applicants have risen in 2020 and people in the 30-34 age group have increased for the first time in five years.
Whether you’ve been furloughed and you want to retrain, or you simply want to pick up an interest you didn’t have time for in the past, a return to education could be a sensible move. Whether it’s for a short course or a full degree, here are some tips on how to make a success of it:
Consider short courses
If you’re worried about committing to a full degree, many universities now offer short courses. Places like the Open University also have free courses available that can give you a flavour of a subject. Most are around eight weeks long and some have a fee for the certificate at the end.
“It’s a really good use of people’s time, especially if they’re struggling with lockdown,” says Damon Miller, associate lecturer at the Open University, who advises looking at online reviews and comparison sites. “Even if you just wanted to have a taste of online learning and then go to a campus uni afterwards, short courses are a good way to see what works for you.”
Have a goal in mind
One of the key struggles for mature students can be establishing and maintaining the sense of themselves as a student when they typically have many different hats to wear. “Sometimes I wonder why I’m doing this,” says Eddie Thompson*, 57, who is doing a creative writing MA at the University of Derby. Although he lives alone and has the space and time to study, Thompson says he has to force himself to do the work. “I do it in bitesize chunks,” he says. “But it’s provided an escape and, actually, it’s quite lovely.”
James Brunton from Dublin City University, whose research focuses on off-campus learning, says people should actively remind themselves why they began their studies and what goals they are working towards. “Keep communicating with fellow students and lecturers, so that your identity as a learner remains an ongoing part of your life and does not fade into the background,” he says.
Thompson says this works for him. “There are times when I catch myself saying, ‘I’m a student, really?’ But I try to stay in touch with the original goal, because it’s still valid.”
Plan your time
Adult learners often have difficulties managing their studies alongside other commitments. This is likely to be exacerbated by the current crisis, but being organised will help. Create a daily routine and maintain some flexibility. Use planners, calendars, diaries and to-do lists, and negotiate time and space to study with those around you.
Judith Harper, 60, did a degree in youth and childhood studies while being a foster carer of six. Fitting it all round the children is hard, she says, so work out the best time of day to study and stick to a routine. “For me, it was after the children were in bed when I knew I was unlikely to be disturbed.”
Liz Fox, 36, who is studying social psychology and runs her own cake business, says it’s important to plan ahead. “I book in times to study and I recognise which days tend to be for business.”
Create a work space
Having a designated study area puts you in the right head space for work. You don’t need an entire room, just a space somewhere where all the books are so you don’t go round the house looking for them.
Miller says if you’re in a house with other people it can be “exceedingly annoying”, but find a space, even if it’s the kitchen table, and clear it for a period of time, even if that means studying alongside kids.
Jacob Polden, 27, is studying computing and IT while working for a software company. Since he is able to study outside of the house during lockdown, he makes sure his work area is not the same as his unwinding space. Without that, he says it is difficult to switch off and “it feels like you’re forever working”.
Use support services
Studying from a distance is very different to being in a class and it can be very isolating. With the face-to-face meetings and informal chats gone for the time being, you may find yourself in a situation where you think you’re on your own, but you will have tutors, support networks and fellow students, and they are all going through the same thing.
Contact time may be low on many courses, but pastoral services are good at offering advice – particularly if you fall behind. Thompson thinks you may be pleasantly surprised at what’s on offer. “There may be a lack of contact time but support services are fantastic. If you know who and where to ask there is tonnes of support,” he says.
Publicație : The Guardian
Université: et si on organisait une session en septembre pour remplacer les examens en ligne?
TRIBUNE - Les examens passés à distance sont entachés d’une triche massive. Comment noter correctement de tels devoirs? Il est légitime de s’inquiéter de la valeur des examens universitaires passés dans de telles conditions, lesquels pourraient être remplacés facilement par une session en septembre.
Vincent Brugidou est professeur agrégé des universités à l’IUT (Institut universitaire de technologie) de l’université de Lille et docteur en électronique.
Nous avons, comme les autres universités, organisé les évaluations en ligne pendant et après le confinement. Concrètement, j’ai déposé mon épreuve de mathématiques sur un site dédié le mardi 9 juin à 14 heures et les étudiants ont dû me renvoyer les photos en jpeg de leur travail sur le même site à 16h15. Évidemment, j’avais entendu parler de la fraude massive qui entache de telles épreuves. Et avant cela, j’avais tenté avec d’autres professeurs auprès de ma hiérarchie, de réinstaurer des évaluations en présentiel (c’est-à-dire en salle et surveillées) quitte à les repousser un peu, compte tenu de l’évolution positive de la pandémie. C’était possible puisque certaines filières l’ont fait (santé, concours des grandes écoles,...).
«La plupart de mes collègues (et j’ai failli aller plus loin en mettant 20 à tout le monde) ont choisi de noter comme si les fraudes n’existaient pas».Vincent Brugidou , professeur à l’université de Lille
Ma démarche n’a pas abouti. J’ai donc joué le jeu, considérant que tant de bons esprits ne pouvaient pas tous se tromper. Mais la correction des épreuves, s’est révélée un véritable cas de conscience. Faut-il oui ou non sanctionner les tricheurs et comment? J’ai finalement opté pour la solution recommandée en interne. En cas de copies présentant de flagrantes similarités, la note est divisée par le nombre de copies présentant ces similarités. Ce fut très difficile à faire en fait, et même contestable sur le plan juridique. Au point que la plupart de mes collègues (et j’ai failli aller plus loin en mettant 20 à tout le monde) ont choisi de noter comme si les fraudes n’existaient pas, d’où de très bonnes moyennes au semestre 2.
«Je trouve vraiment ça dommage et un peu injuste car tous les élèves de la promotion ont aussi fonctionné comme ceciUn étudiant fraudeur mécontent de sa note
Mon choix de notation a été diversement apprécié par mes étudiants. Voici le mail de l’un d’eux, assez brillant et mécontent d’avoir eu un 3/20: «D’accord Monsieur, je comprends mais je n’ai jamais copié personne. J’ai peut-être envoyé des photos quelques fois pour aider un camarade à comprendre mais je ne pense pas que ça mérite une telle sanction. Je trouve vraiment ça dommage et un peu injuste car tous les élèves de la promo ont aussi fonctionné comme ceci, et au vu de mon premier semestre, je ne vois pas l’avantage que j’aurai pu avoir en recopiant sur quelqu’un. Bonne soirée». J’ai rappelé à l’étudiant mécontent qu’il pouvait déposer un recours. J’aurais été curieux de connaître le jugement du tribunal administratif…
«Diverses stratégies ont été mises en place pour essayer d’empêcher la triche, mais aucune n’est vraiment efficace»Vincent Brugidou , professeur à l’université de Lille
Le fait est que cet étudiant a raison: ces évaluations (et donc leur notation quelle qu’elle soit) sont parfaitement injustes. D’abord parce que l’accès à internet est inégal, mais surtout à cause des fraudes, dont on ne détecte sans doute que la partie émergée. Diverses stratégies ont été mises en place pour essayer d’empêcher la triche, mais aucune n’est vraiment efficace. Le cas extrême (mais pas rare) étant celui d’un étudiant qui fait faire son épreuve par une personne extérieure forte en maths (et complaisante), qui fera l’épreuve en moins d’1h et lui transmettra le corrigé sans bouger de sa chaise. Cet étudiant sera outrageusement favorisé par rapport à celui qui n’a pas ce genre de relations (ou n’a pas les moyens de les rémunérer?) ou qui est simplement honnête (et je pense qu’il y en a), et rien ne permettra d’empêcher cette fraude.
«Je n’ai plus le cœur à justifier sans y croire, ces évaluations ubuesques et discriminatoires».Vincent Brugidou , professeur à l’université de Lille
On a beaucoup de cas de cette espèce où les notes des évaluations en ligne font un bond par rapport à leurs notes habituelles sans qu’on ne puisse prouver formellement la fraude, ni donc sanctionner... J’en arrive au but de cette tribune. Je persiste à penser, à cause des raisons évoquées ci-dessus, que ces évaluations en ligne ne respectent pas le principe général d’équité des examens. Je n’ai plus le cœur à justifier sans y croire ces évaluations ubuesques et franchement discriminatoires sur lesquelles reposent les jurys de passage et d’obtention de diplôme et donc au final l’avenir des étudiants. Les discussions que j’ai pu avoir avec mes collègues montrent qu’ils sont comme moi, très mal à l’aise avec ces évaluations, même si le principe de délégation qui dilue la responsabilité et un certain fatalisme ont fait qu’ils ont fini par s’en accommoder.
« Accepterions-nous de monter dans un Airbus, contrôlé par un de mes étudiants, qui aurait eu son diplôme de technicien en mesures physiques de cette manière ?»Vincent Brugidou , professeur à l’université de Lille
Mais je ne suis pas non plus partisan de valider leur diplôme à tous les étudiants, soit implicitement en notant comme s’il n’y avait pas de triche, soit explicitement en «neutralisant» les notes inférieures à 10 comme il a été proposé (je suis sur ce point en accord avec Frédérique Vidal, la ministre de l’Enseignement supérieur). En effet, accepterions-nous de monter dans un Airbus, contrôlé par un de mes étudiants, qui aurait eu son diplôme de technicien en mesures physiques de cette manière? Et ne serais-je pas responsable, au moins indirectement, si cet avion s’écrase à cause d’une faute de cet étudiant? J’ai conscience que la situation exceptionnelle que nous vivons a posé un redoutable casse-tête aux responsables. C’est pourquoi on peut comprendre les tâtonnements et les erreurs. Seulement «errare humanum est, persevere diabolicum», et il faut maintenant trouver une solution sérieuse, tenant compte bien sûr de la situation sanitaire mais sans sacrifier nos principes républicains. Voilà la solution que je préconise (et dont je ne prétends pas avoir la paternité). Il faut annuler à l’université, les évaluations en ligne et les refaire en présentiel (avec le masque et les mesures de distanciation si nécessaire) du 1 au 11 septembre (calendrier à titre indicatif et à adapter à chaque filière), les préjurys le 15 septembre et les jurys le 18 septembre. Exception faite de celles qui se faisaient déjà à distance: rédaction d’un mémoire, etc…
«C’est une solution qui demande du courage politique mais qui j’en suis sûr, sera approuvée par une très grande majorité de Français et même, au final, d’étudiants»Vincent Brugidou , professeur à l’université de Lille
Les réinscriptions auront lieu la dernière semaine de septembre pour pouvoir redémarrer l’année universitaire vers le 7 octobre. C’est, somme toute, une session de septembre généralisée à tous les étudiants. Nous pourrions réduire les vacances de la Toussaint pour rattraper un peu le retard et mettre à profit, en parallèle, ce mois de septembre pour conforter le niveau des jeunes bacheliers, ils risquent d’en avoir besoin. Rien d’infaisable me semble-t-il. Notons que les examens en présentiel ont été maintenus en les repoussant dans pas mal de pays européens. Même si cela va demander beaucoup de travail, cela se fera d’autant mieux que la réaction du gouvernement sera rapide. Et le retard causé par cette mesure sera largement compensé par le bénéfice en termes de principe d’éducation et de valeurs des diplômes. C’est une solution qui demande du courage politique mais qui j’en suis sûr, sera approuvée par une très grande majorité de Français et même, au final, d’étudiants. Elle redonnera du crédit et de la confiance en l’Éducation nationale à l’heure où le doute s’installe sur nos institutions.
Publicație : Le Figaro
Dès 2021, les étudiants de l’UE qui étudieront en Angleterre paieront plus cher
En raison du Brexit, les étudiants étrangers«ne seront plus éligibles» aux conditions financières accordées aux étudiants britanniques.
Les étudiants de l’Union européenne voulant étudier dans une université en Angleterre devront s’acquitter de frais de scolarité majorés, comme les autres étudiants étrangers, dès la rentrée de 2021 en raison du Brexit, a annoncé ce mardi 23 juin le gouvernement britannique. Les étudiants internationaux représentent une importante source de revenus pour les universités britanniques. Ils payent souvent le double - voire plus dans les établissements les plus prestigieux - des 9.250 livres dus par les Britanniques, et aussi jusqu’ici, par les étudiants de l’UE.
La rentrée en septembre 2020 n’est pas concernée
À la suite de la sortie du Royaume-Uni de l’UE fin janvier, les ressortissants de l’UE, des autres pays de l’Espace économique européen et de la Suisse «ne seront plus éligibles» aux conditions financières accordées aux étudiants britanniques «pour les cours commençant durant l’année académique 2021/2022», a indiqué la secrétaire d’État chargée des Universités, Michelle Donelan, dans une déclaration écrite à la chambre des Communes.
Ces étudiants étrangers qui entament des études universitaires en 2020-2021 ne sont pas concernés par cette hausse, ni les ressortissants irlandais, a-t-elle précisé. L’éducation étant de la compétence de chaque région, cette mesure ne concerne que l’Angleterre et ne s’applique pas à l’Écosse, au Pays de Galles et à l’Irlande du Nord.
Des négociations en cours pour le programme Erasmus
Les universités britanniques sont confrontées à un important manque à gagner depuis le début de la pandémie de nouveau coronavirus. Elles craignent que la prochaine année académique soit pire encore si les lucratifs étudiants internationaux venaient à les bouder en raison de la crise. En 2018-2019, un étudiant sur cinq était étranger au Royaume-Uni, deuxième destination universitaire préférée derrière les États-Unis, selon leur organisation représentative, Universities UK (UKK).
En ce qui concerne la participation britannique au programme européen d’échange d’étudiants Erasmus, le gouvernement a dit vouloir continuer à y prendre part après le Brexit, mais a ajouté que des négociations étaient toujours en cours avec Bruxelles.
Publicație : Le Figaro
|
