Știați? Ele sunt cele mai rare plante din lume și se găsesc la Grădina Botanică „Anastasie Fătu”din Iași. Cum au ajuns comorile în Copou? (EXCLUSIV)
O comoară, unică în toată România, se află la Iași și este amplasată în Grădina Botanică "Anastasie Fătu"
Brian May Shares How Serious His Heart Attack Really Was
O comoară, unică în toată România, se află la Iași! Dincolo de faptul că mereu urbea a oferit numeroase exemple de evenimente și oameni care au contribuit decisiv la cultura și civilizația autohtonă, aceasta este unică și fascinantă prin faptul că are cea mai veche Grădină Botanică, fondată de Anastasie Fătu, în urmă cu 156 de ani. Acum, aceasta se întinde pe zeci de hectare, are specii unice în lume sau care au fost plantate acum mai bine de o sută de ani
Cele mai vechi specii de plante din actuala Grădină Botanică sunt 12 exemplare de Ginko Biloba și un arbore din Extremul Orient cultivat în jurul faimoaselor pagode asiatice. Ei au o vârstă de aproape 7 decenii, iar 3 dintre aceștia au ajuns să producă inclusiv semințe. Pe de altă parte, aici se află și un grup de conifere din flora Europei, a Asiei, respectiv din America de Nord și care ating vârste de aproape 70 de ani.
Nu a fost ușor să se aclimatizeze asemenea specii, aduse de la mii de kilometri. În Sera Turn este și un exemplar de curmal care ajunge la 90 de ani. El provine de la Serele vechii Grădini Botanice, din spatele clădirii Universității „Cuza” din Iași, de la 1922, fondată de profesorul Alexandru Popovici. De reamintit că, în zona actualului Campus „Titu Maiorescu”, este un exemplar de Ginko Biloba care are peste o sută de ani.
Despre protejarea speciilor rare de plante din colecțiile Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Pe acest plan, prof. univ. dr. Cătălin Tănase, actualul director al instituției, arată că, din cauza degradării rapide a habitatelor naturale, poluării și schimbărilor climatice, s-a accelerat ritmul de dispariție al speciilor vegetale. În procesul de conservare a acestor taxoni un rol deosebit revine grădinilor botanice, care sunt implicate în proiecte de conservare a fitodiversității mondiale.
Una dintre misiunile fundamentale ale grădinilor botanice din țara noastră este stoparea pierderii fitodiversității prin inițierea de cercetări privind posibilitățile de conservare a speciilor valoroase din flora României, în special a celor periclitate sau endemice.
„În acest context, dezvoltarea colecțiilor de plante cu importanță fitogeografică deosebită (specii rare, amenințate sau endemice) și implicit conservarea „ex situ” a acestora reprezintă un obiectiv major în strategia Grădinii Botanice din Iași, atât în contextul misiunii fundamentale de conservare a fitodiversității, cât și în dezvoltarea acestei instituții ca un centru reprezentativ de cercetare și educație pentru conservarea fitodiversității”, arată universitarul Cătălin Tănase.
În Grădina Botanică din Iași sunt cultivate peste 100 de specii încadrate în diverse categorii de vulnerabilitate
Acest deziderat este realizat fie prin utilizarea de metode și mijloace de multiplicare in vitro a speciilor cu grad ridicat de vulnerabilitate, fie prin preluarea unor eșantioane de fructe și semințe și introducerea acestora în cultură, respectiv creșterea în afara habitatului natural, intervenindu-se doar pentru crearea unor condiții care să le permită supraviețuirea. În Grădina Botanică din Iași sunt cultivate (și implicit conservate „ex situ”) peste 100 de specii încadrate în diverse categorii de vulnerabilitate (de la specii cu risc scăzut de dispariție, până la specii critic periclitate). Plantele sunt cultivate în spații exterioare, cu predilecție în secțiiile Flora și Vegetația României și Sistematică.
„Speciile selectate sunt introduse în Cartea Roșie a plantelor vasculare din România. Dianthus pratensis M. Bieb. subsp. racovitzae «Prodan» Tutin – este un taxon endemic, din familia Caryophyllaceae, denumit în onoarea marelui savant și explorator Emil Racoviță. Prezintă un areal foarte restrâns, limitat la câteva localități din județele Brăila, Galați, Ialomița, Vaslui și Iași. Aceasta este o specie perenă (popular cunoscută sub numele de garofiță), de 40-60 cm înălțime, cu 1 sau 2 flori de culoare roz sau purpuriu-roz. Crește în pajiști sărăturate din zona de câmpie. Este considerat un taxon critic periclitat în special din cauza pierderii habitatului prin supra pășunat sau schimbarea destinației terenului (desțelenirea pajiștilor sau construcții)”, detaliază prof. univ. dr. Cătălin Tănase.
În Grădina Botanică din Iași, Pallas ex Georgi a fost introdusă în anul 2017, plantele fiind obținute din semințe provenind de la indivizi din populația de la Cotu Morii, județul Iași
În Grădina Botanică din Iași, Pallas ex Georgi a fost introdusă în anul 2017, plantele fiind obținute din seminte provenind de la indivizi din populația de la Cotu Morii, județul Iași. „Bellevalia sarmatica (Pallas ex Georgi) Woronow este o specie rară din familia Liliaceae, care, în România, a fost identificată numai în partea de Sud-Est a Moldovei (câteva populații semnalate în județul Vaslui și una în județul Galați).
Este o specie care poate avea între 25 și 50 cm înălțime, în pământ prezintă un bulb, iar la suprafața solului, frunze bazale și flori liliachii. Arealul se întinde din sudul Rusiei până în estul României (la noi în țară se găsește la limita de Vest a arealului mondial). Preferă solurile uscate, întâlnindu-se în unele pajiști xerofile din zona colinară. Este o specie periclitată din cauza populațiilor cu arii restrânse, dar și reduse ca număr de indivizi. Pășunatul intensiv reprezintă o altă amenințare la adresa speciei. În Grădina Botanică din Iași a fost introdusă în anul 1989, materialul vegetal provenind din valea Crasnei, județul Vaslui”, mai completează profesorul Cătălin Tănase.
Pulsatilla vulgaris Mill. subsp. grandis (Wender.) Zämels – este o specie rară, decorativă, din familia Ranunculaceae, cu areal central-european
În centrul Europei crește în zone montane, iar spre Estul continentului preferă zonele de câmpie. În România este semnalată din localități situate în județele Galați și Iași, dar și din stațiuni din Carpații Meridionali și Occidentali.
„Este o specie perenă, ce poate atinge 45 cm înălțime, cu flori mari, campanulate, purpurii. Preferă solurile uscate. Este un taxon critic periclitat, aflat în România la limita sudică a arealului. Prezintă populații cu puțini indivizi, amenințate în special de suprapășunat. A fost introdusă în Anexa II a Directivei Habitate a Uniunii Europene, ce include specii de interes comunitar pentru a căror conservare sunt necesare desemnarea de arii speciale de protecție. În Grădina Botanică din Iași a fost introdusă în anul 2006, materialul provenind din pajiștile xerofile din împrejurimile orașului Iași”, a mai explicat prof. univ. dr. Cătălin Tănase.
Sorbus borbasii Jávorka este un arbust cu înălțimi cuprinse între 2 și 5 m, din familia Rosaceae, ornamental prin florile de culoare albă, fructele globuloase de culoare roșie și frunzele cu 1-3 perechi de lobi bazali
Sorbus borbasii Jávorka este un arbust cu înălțimi cuprinse între 2 și 5 m, din familia Rosaceae, ornamental prin florile de culoare albă, fructele globuloase de culoare roșie și frunzele cu 1-3 perechi de lobi bazali. Este o specie endemică, identificată numai în partea de Sud-Vest a României (Munții Cernei, Aninei și Mehedinți). Crește pe stânci, pe coaste pietroase sau în rariști de pădure, în special pe substrat calcaros.
„Este un taxon vulnerabil, din cauza răspândirii limitate și a populațiilor cu puțini indivizi. În Grădina Botanică din Iași specia a fost introdusă în anul 1984, materialul provenind de pe Muntele Domogled, judetul Caraș-Severin. Iris brandzae Prodan – este o specie perenă, din familia Iridaceae, denumită în onoarea unuia dintre cei mai mari botaniști români, Dimitrie Brândză, profesor de Botanică la Universitatea din Iași, fondator al Grădinii Botanice din București, care îi poartă numele.
Între 1873 și 1874 a organizat o mică gradină botanică în curtea Muzeului de Istorie Naturală din Iași. Această specie se găsește în zonele de câmpie sau colinare, prin pajiști saraturate sau rariști de pădure. Prezintă o tulpină comprimată, de până la 25 cm înălțime, frunze foarte înguste (aproximativ 2,5 mm) mai lungi decât tulpina și una-două flori albastru-purpurii”, a mai adus în vedere universitarul Cătălin Tănase.
Plante unice aduse din Asia sau America! O junglă în miniatură
Ca o dovadă a faptului că profesioniștii din Botanica ieșeană pot fi numiți „îmblânzitori de plante” stă modul în care s-a reușit aclimatizarea unor specii ce provin tocmai din îndepărtatul Orient. În cadrul serelor Grădinii Botanice sunt aproximativ 40 de specii de azalee și de camelii, plante din China sau Japonia, și care în condițiile de seră de la noi, în perioada februarie-martie a fiecărui an, au ajuns să înflorească într-o manieră deosebită.
De asemenea, în colecția instituției este și un conifer cu frunzele căzătoare, așa-numitul metasequoia. Ceea ce este interesant la acesta este faptul că, până în anii 1941-1942, era considerat o specie dispărută, găsindu-se numai în stare de fosilă în multe locuri de prin China. Desigur, punctul de atractie al Grădinii Botanice este Sera Turn. Aici sunt un curmal și un bananier. Cele două fac și fructe. Aici sunt și specii de plante exotice și carnivore, mai exact insectivore.
Istoria Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași
Grădina Botanică din Iași a fost înființată în anul 1856, fiind prima Grădină Botanică din România, de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani. Prin eforturile financiare proprii susținute de Anastasie Fătu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migală de o viață s-a risipit.
Despre prima Grădină Botanică din România și întemeietorul ei Anastasie Fătu ne mai amintește astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Anastasie Fătu, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează, în 1873, o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăți, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredințată Dr. Dimitrie Brândză, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate.
Când a avut loc amplasarea, în Copou, a Grădinii Botanice din Iași
În 1870, conducerea Universității din Iasi ia în discuție problema înființării unei grădini botanice proprii pe terenul din spatele vechii clădiri a Universității, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină și Farmacie. În 1900, la insistențele repetate (încă din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înființarea unei noi grădini botanice.
Pentru a satisface cerințele învățământului biologic, în 1921, Prof. Al. Popovici înființează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universității cu suprafață de cca. 1 hectar, pe care se construiește un mic complex de sere pentru plantele tropicale. Această grădină a servit învățământului botanic ieșean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964, când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului și unde echipa coordonată de prof. univ. dr. Cătălin Tănase face minuni.
Publicație: Bună Ziua Iași
Un important biolog a relatat despre pasiunea pentru flori și natură, activitatea de cercetare și științifică, dar și despre munca depusă la Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași, în Studioul BZI LIVE
Marţi, 17 noiembrie 2020, la ora 15.00 şi „din inima” Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi a fost programată o ediţie BZI LIVE specială alături de biolog principal dr. Lidia Adumitresei, coordonator Secţia Biologică şi colecţia de varză decorativă! Domnia sa lucrează de aproape un sfert de secol în cea mai veche grădina de acest tip din România! Astfel, alături de biologul dr. Lidia Adumitresei au fost abordate aspecte legate de muncă pe care o face, pasiunea pentru flori şi Natura, proiectele şi activitatea de cercetare şi ştiinţifică!
Emoţionant reportaj cu profesioniştii care, în ultimii ani, au dus tradiţia mai departe şi au realizat unul dintre cele mai frumoase şi spectaculoase evenimente organizate în oraşul Iaşi.
Legat de invitatul acestei speciale ediţii BZI LIVE, reporterii Cotidianului BUNĂ ZIUA IAŞI (BZI) realizau, în exclusivitate, la finalul lunii octombrie 2016, un amplu şi extrem de emoţionant reportaj cu profesioniştii care, în ultimii ani, au dus tradiţia mai departe şi au realizat unul dintre cele mai frumoase şi spectaculoase evenimente organizate în oraşul Iaşi. Totul prin delicată şi excepţională coordonare a prof. univ. dr. Cătălin Tanase – Facultatea de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, respectiv director al Grădinii Botanice „Anastasie Fatu” şi membru Corespondent al Academiei Romane. El este continuatorul muncii cunoscuţilor şi consacraţilor dascăli Mandache Leocov şi Mihai Mititiuc.
Pasiune, devotament, multă muncă şi talent
Acesta, alături de un grup de persoane deosebite precum: secretarul ştiinţific şi biolog principal dr. Camelia Ifrim, de la Secţia Ornamentală – dr. Ana Cojocariu, biolog principal, la Secţia Biologică – dr. Lidia Adumitresei, biolog principal, de la Secţia Plante Utile – drd. Cristiana Petre, respectiv Secţia Rosarium cu Mihaela Mihalache – inginer. Astfel, cu toţii muncesc din greu şi depun un efort extraordinar pentru a pregăti inclusiv celebra expoziţie anuală de flori, fructe şi seminţe. Cu acest prilej, an de an vizitatorii pot admira colecţiile cu o valoare patrimonială deosebită – crizanteme şi tufănele, varza, dovlecei şi ardei decorativi, precum şi numeroase eşantioane de fructe şi seminţe care provin de la plante cultivate în secţiile Grădinii.
„Mă ocup de Secţia Biologică, iar în cadrul expoziţiei, ne ocupăm de colecţia genului Brassica > ce reuneşte 49 taxoni >, ce aparţin la trei specii, opt soiuri şi 37 de hibrizi F1. Practic, în cadrul expoziţiei, ceea ce prezentăm noi aduce un plus de culoare şi prelungeşte perioada în care noi expunem plante vii, în exterior, dat fiind faptul că varza ornamentală este mai rezistentă la ger.
În momentul în care domnul profesor Tanase a preluat conducerea instituţiei, fiecare dintre noi am preluat câte ceva din Secţia Ornamentală. De atunci am dezvoltat această colecţie mult apreciată şi care se pretează la foarte multe lucruri pe care le facem şi, treptat, a venit şi satisfacţia. Sunt foarte mulţumită de faptul că, an de an, prezentăm această specie, iar ea reprezintă o treime din ceea ce există pe întreaga planetă”, dezvăluia, acum 4 ani, dr. Lidia Adumitresei.
Natura, dusă la nivel de artă şi estetică
Mai departe, aşa cum scoate în prim-plan secretarul ştiinţific dr. Camelia Ifrim, artizana a zeci de expoziţii derulate la Grădina Botanică, ceea ce face alături de colegele sale tine şi de artă esteticului.
„Împreună, am început să muncim, acum peste 20 de ani, la o instituţie de o natură aparte, unde nu poţi să te plictiseşti şi nici să intri în rutină. Am fost implicată în 25 de expoziţii, în mare parte cele ce ţin de crizanteme, dar şi de diverse plante. Am ajuns să cunosc felul în care ele cresc şi momentul de maximă posibilitate de a le expune. Prin ceea ce am primit de la persoanele care m-au îndrumat, s-au acumulat în timp şi m-au făcut să fiu una dintre persoanele care am teoretizat expoziţiile. Astfel, m-am gândit la modul în care putem să introducem estetică în natura şi să privim expoziţiile ca elemente ce pot merge pe zona artelor vizuale.
Ceea ce prezentăm noi tine de arta grădinăritului, iar eu cel puţin, consider că natura poate şi este frumoasă şi poate fi prezentată ca un eveniment artistic. Drept dovadă a muncii noastre, an de an, vin din ce în ce mai mulţi vizitatori la evenimentele noastre. Încercam să dăm o «haina» estetica conţinutului ştiinţific pe care-l prezentăm publicului”, descria, cu încântare şi pasiune, Ifrim în 2016.
Cea mai mare „comoară verde” a oraşului
Peste toate acestea, prof. univ. dr. Cătălin Tănase, tocmai persoana care a reuşit să formeze o echipă unică, chiar dacă foarte puţin numeroasă, arata că întreaga comunitate trebuie să susţină şi să aibă grijă de cea mai mare „comoară verde” a oraşului!
„Este lăudabil că o echipă mică, aşa cum este cea a noastră, de la grădina, reuşeşte să ducă mai departe o tradiţie plecată din anii ’60, legată de aceasta expoziţie. E vorba de o muncă în echipă, în care fiecare îşi doreşte mai mult. Deja, discutăm în echipa noastră, despre faptul că ducem lipsă de spaţii protejate, cele existente fiind insuficiente. Oare cine îşi pune întrebarea legată de modul în care putem avea grijă de peste 12 mii de plante pe care le pregătim pentru aceasta expoziţie? Am ajuns la Grădina Botanică să experimentăm o serie de forme de genul cascadă, piramida sau bonsai, care necesită o muncă şi o migală care trebuie dusă ora de oră. Ceea ce este plăcut pentru mine a fost să remarc dorinţa de autodepăşire, de a aduce ceva nou…
Toate aceste lucruri vor dovedi în timp că am colegi, oameni, care vor face cinste acestui oraş. Acum, pentru mine, viitorul grădinii ar trebui să meargă către realizarea unor programe care să ne ofere şansa de a ne implica în proiecte prin care să modernizăm şi să transformăm totul într-o casă a naturii, aşa cum şi-a dorit profesorul Anastasie Fatu. Astfel, să putem găsi pe lângă plante, şi animale sau păsări, care să redea complet mediul natural pe care-l prezentăm. În grădină, nimic nu este perfect, ci perfectibil şi trebuie ca toate autorităţile să se implice în susţinerea acesteia şi trebuie să fim atenţi la ceea ce se petrece în natură. Ceea ce fac colegii mei este ceva extraordinar, iar noi ducem o tradiţie începută în urmă cu peste un secol şi jumătate”, sintetiza şi profesorul Tanase.
Crizantemele, vedetele expoziţiei din fiecare toamnă, la Grădina Botanică din Iaşi
De reamintit că, toamna, este progeamata o expoziţie aparte unde publicul poate admira colecţiile cu o valoare patrimonială deosebită, de la crizanteme şi tufănele, varza, dovlecei şi ardei decorativi, precum şi numeroase eşantioane de fructe şi seminţe care provin de la plante cultivate în secţiile grădinii. Totuşi, vedetele expoziţiei sunt crizantemele.
„Speciile genului Chrysanthemum, dar mai ales varietăţile horticole care fac parte din colecţiile grădinii, vor fi expuse în forme şi aranjamente inedite, atât în spaţiile exterioare, precum şi în Sera Expoziţionala, fiind însoţite de explicaţiile privind nomenclatura, formele de cultură, originea şi apartenenţa acestora la diferite categorii şi domenii de utilizări practice – crizantema alimentară, aromatizanta, crizanteme folosite în extracţia de insecticide, crizantema medicinală şi crizantema folosită în China pentru aportul de pigment în obţinerea de noi soiuri. Vor fi prezentate informaţii referitoare la tradiţia culturii crizantemelor în Asia şi, mai ales, a introducerii acestora în cultura în Europa şi America”, arata specialiştii ieşeni.
Atenţie deosebită s-a acordat modului de prezentare a speciilor şi soiurilor, fiind evidenţiata originea şi primele utilizări ale crizantemei în China şi Japonia, încă din secolul al XV-lea înainte de Hristos
Importanţă acestei plante derivă în principal din calităţile sale estetice excepţionale, fiind recomandata pentru orice eveniment, dar şi din faptul că face parte din categoria speciilor cu înflorire în sezonul autumnal spre hivernal. O atenţie deosebită s-a acordat modului de prezentare a speciilor şi soiurilor, fiind evidenţiata originea şi primele utilizări ale crizantemei în China şi Japonia, încă din secolul al XV-lea înainte de Hristos, urmărindu-se traseul introducerii acestor plante în Europa şi în America, unde au câştigat pe deplin recunoaşterea şi aprecierea pe baza calităţilor deosebite ale varietăţilor create în fiecare zonă, unde s-au dezvoltat şi tehnici noi de înmulţire.
Grădina Botanică, înfiinţată în anul 1856, poartă numele fondatorului său, medicul şi naturalistul Anastasie Fătu
Este prima grădină botanică universitară românească şi, în acelaşi timp, cea mai mare din ţară, unică prin numărul mare de specii vegetale şi prin măsurile speciale de conservare aplicate. Amenajarea grădinii botanice pe Dealul Copou, începută în anul 1963, a fost continuată şi dezvoltată permanent. Pe actualul amplasament ocupă o suprafaţă de 89,55 de hectare, fiind organizată în 10 secţii: Sistematică, Fitogeografică, Complexul de Sere, Flora şi Vegetaţia României, Silvostepa Moldovei, Biologică, Plante Utile, Dendrarium, Ornamentală şi Rosarium.
În prezent colecţiile Grădinii Botanice reunesc 9.876 de taxoni vegetali, care provin din diferite regiuni biogeografice, fiind cultivaţi în condiţii protejate şi în exterior. Cadrul natural, oferă condiţii excelente pentru conservarea fondului genetic de plante indigene şi exotice, educaţie, cercetare şi recreere.
Caracterul unic al Grădinii Botanice din Iaşi este conferit de valoarea patrimonială remarcabilă a colecţiilor ştiinţifice şi de secţia destinată persoanelor cu dizabilități de vedere, unde speciile de plante, bogate în uleiuri eterice, sunt prevăzute cu explicaţii în alfabetul Braille.
De asemenea, menționăm prezența a două exemplare de tei argintii, care provin din drajonii colectați din Teiul lui Eminescu și plantați în anul 1981, în secția Biologică.
Grădina Botanică colaborează cu peste 600 de instituţii din ţară şi din străinătate. Din anul 2000 este membru fondator al Asociaţiei Grădinilor Botanice din România, membru în Internaţional Plant Exchange Network (2009) şi Botanical Gardens of Coimbra Group Universities (2011).
Publicație : Bună Ziua Iași
Leading UK academics ask PhD funding body to rethink refusal of extra time
Letter asks UKRI to grant further extensions to protect research and teaching for coronavirus recovery
Hundreds of academics have signed a letter calling on the UK’s biggest funder of PhDs to reverse its decision not to give thousands of researchers any extra time or funding to complete their degrees, despite the impact of the pandemic.
In the letter, 770 academics said support would protect research and teaching that would be “needed as the UK and the world recovers from this crisis”.
UK Research and Innovation (UKRI), which supports up to a quarter of all doctoral students in the UK and has annual budget of about £400m, has said that “new and early-stage” doctoral students must modify projects to ensure they can be completed within their funded period.
The letter, signed by many academic leaders, welcomed UKRI’s initial response to Covid-19 pandemic and its recognition that those in the middle years of their research and nearing the end of gathering their primary data were more likely to be seriously affected than those beginning their research. But, the academics said, they were “gravely concerned” that a review released on 11 November “has failed all PhD students, but particularly this cohort”. The report, they added, noted that 77% of those not in the final year were in need of an extension.
“The recommendations also place additional burdens on those most affected to document their disruption, including disabled students, students with caring responsibilities and those with other protected characteristics under the Equality Act 2010,” the letter said.
“Wider inequalities will become entrenched because extended time frames are only available to those with access to independent financial resources. Internationally collaborative research, particularly north-south collaboration, is highly valued by UKRI, and yet these projects that take time to develop and sustain will be disproportionately affected.”
The intervention came as students spoke to the Guardian about how they were struggling to complete their research on time, often alongside family responsibilities and budget worries and sometimes with mental health pressures.
UKRI, which brings together seven research councils, including the Arts and Humanities Research Council and the Engineering and Physical Sciences Research Council, has said it was aware that many research projects had been disrupted by lockdown and social distancing, and that it may take time for access to resources and laboratories and for field work to return to normal.
It advised students it was funding to speak to their supervisors about how to adjust their project. It had provided an extra £44m for extensions in April, and a subsequent £19m, meaning extra financial support had been made available for up to 12,000 students most affected by the pandemic.
Publicație : The Guardian
La loi sur la recherche scientifique, une occasion manquée
Editorial. En présentant des financements en trompe-l’œil et des ambitions relativement modestes pour un secteur sinistré, le projet de loi exacerbe tensions et incompréhensions chez les chercheurs.
Editorial du « Monde ». Alors que le monde, dans l’attente d’un vaccin anti-Covid-19, est suspendu aux avancées de la science, au moment où des vagues d’irrationalité submergent les réseaux sociaux, ce devrait être une excellente nouvelle : la France se dote d’une « loi de programmation pluriannuelle de la recherche ». Les députés devaient adopter, mardi 17 novembre, ce texte présenté comme historique par la ministre Frédérique Vidal. Il s’agit de rattraper l’inquiétant retard pris depuis 2000 en augmentant progressivement (en dix ans) de 5,8 milliards le budget actuel. La loi doit aussi permettre au budget de la seule recherche publique d’atteindre 1 % du produit intérieur brut (contre 0,8 % en 2018), considéré comme la marque des grands pays développés. Le gouvernement annonce la création de 5 000 emplois et une revalorisation des carrières des chercheurs.
Mais l’opposition et nombre d’acteurs du secteur, s’ils partagent le constat du décrochage international de la recherche française et s’accordent sur la nécessité d’un vaste effort, contestent la présentation avantageuse de la ministre. Il est reproché au texte de reporter l’essentiel de l’effort sur les quinquennats suivants, donc sans véritable garantie. Il manquerait 4 milliards d’euros pour atteindre le fameux 1 % du PIB. Quant aux promesses de revalorisations salariales, elles sont loin de permettre un rattrapage avec les corps de la fonction publique équivalents.
Confiance pas rétablie
Réclamée depuis des années par les professionnels, la programmation de l’effort de recherche est un acquis indéniable de la nouvelle loi. Mais le gouvernement n’en a pas pour autant rétabli la confiance avec des chercheurs horripilés par le décalage entre la misère matérielle dans laquelle ils se débattent et les discours qui les posent sans cesse en priorité nationale. Les syndicats contestent l’orientation « compétitive et sélective » du texte, qui privilégie les appels à projets pour distribuer les nouveaux financements, au détriment de budgets pérennes. La revalorisation au moyen de primes et les nouveaux « CDI de mission scientifique » censés remplacer les CDD à répétition, mais qui se terminent avec le projet associé, passent mal.
De fait, si l’émulation scientifique est un carburant inévitable des progrès de la recherche et si la France ne peut ignorer l’intensité de la compétition internationale, elle doit aussi tenir compte de ses possibles conséquences perverses : effets de mode, moindre qualité, rejet des travaux hétérodoxes. Pour autant, la nécessité de lier les financements publics à une sérieuse évaluation n’est pas contestable.
Service public contre compétition mondiale, le projet de loi de programmation pouvait difficilement réconcilier les deux écoles de chercheurs qui s’opposent en France. Mais, en présentant des financements en trompe-l’œil et des ambitions relativement modestes pour un secteur sinistré, il exacerbe tensions et incompréhensions. L’adjonction sous forme d’amendements de deux dispositions controversées sans lien direct avec l’objet central du projet – la possibilité pour les universités de recruter directement des enseignants-chercheurs sans passer par les instances nationales, d’une part, la pénalisation de l’intrusion dans un établissement d’enseignement supérieur, de l’autre – n’a fait que renforcer le soupçon et les malaises. Le gouvernement, en parasitant son message initial a priori positif – la nécessité d’un rattrapage financier dans la durée –, a pris le risque de transformer la loi de programmation en occasion manquée.
Publicație : Le Monde
|
