Universitatea „Cuza“ a evitat blocajul administrativ. S-a votat o nouă metodologie
Studenţii care participă la alegerile pentru Senat pot avea restanţe.
Senatul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ a evitat blocajul alegerilor după ce, în urma şedinţei extraordinare organizate ieri, de la ora 12.00, s-a votat o nouă metodologie din care s-au eliminat articolele care au fost atacate în instanţă de către „Asociaţia Liga Studenţilor din Universitatea Alexandru Ioan Cuza“. Fosta metodologie, suspendată de către Tribunalul Bucureşti, va deveni nulă, iar noul act va permite organizarea alegerilor după calendarul stabilit iniţial.
„Aveam două alternative, prima fiind să contestăm hotărârea, şi atunci se blocau automat alegerile pentru o perioadă nedefinită, ceea ce nu era de dorit în momentul de faţă. Aşa că s-a hotărât asupra unei soluţii pragmatice, chiar dacă nu este una de acceptat din punctul de vedere al autonomiei şi al valorii promovate de universitate. Am eliminat articolele respective din metodologie şi am adăugat altele cu privire la calendarul precis al alegerilor“, a declarat prof.dr. Constantin Rusu, preşedintele Senatului UAIC.
Acesta a precizat că, în cadrul şedinţei de Senat, studenţii senatori s-au declarat împotrivă şi au şi votat, integral, împotriva modificării metodologiei iniţiale.
„Studenţii din Senat au fost extrem de lezaţi şi, pe acest criteriu, ei au votat împotriva noii metodologii. Cred că toţi studenţii care au fost prezenţi au votat împotrivă, ceea ce este un semnal de alarmă la nivelul universităţii. Aparent, studenţii care reprezintă comunităţile din facultăţi au un alt punct de vedere faţă de cel al ligii care a contestat metodologia“, a adăugat prof.dr. Constantin Rusu.
Marian Dalban, student reprezentant în Senat, a declarat că studenţii au ales să voteze în favoarea menţinerii mediei opt dintr-un „motiv etic şi moral“.
„Considerăm că această medie nu este una imposibil de obţinut, iar reprezentanţii studenţilor ar trebui să se bazeze pe anumite principii şi valori morale. Îmi pun întrebarea cum ar putea un student care nu vine la cursuri să îşi reprezinte colegii pe care nu îi cunoaşte şi să vorbească despre probleme pe care nu are cum să le afle“, a declarat Marian Dalban.
Reprezentanţii din Senat ai studenţilor au precizat că, înainte de a vota împotriva metodologiei, au primit mandatul studenţilor din consiliile fa-cultăţilor şi al asociaţiilor studenţeşti. Pe 18 şi 19, studenţii îşi pot depune candidaturile, iar pe 20 va avea loc primul tur al alegerilor în cazul lor.
Publicație Ziarul de Iași și Evenimentul
Metodologia alegerilor de la UTI a fost contestată de unul dintre candidaţi
Unul dintre candidaţii pentru funcţia de rector invocă faptul că două prevederi din metodologia alegerilor nu respectă legea.
Prof.dr. Corneliu Munteanu, unul dintre candidaţii pentru funcţia de rector al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, a contestat oficial, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, metodologia de organizare a alegerilor de la instituţia de învăţământ superior ieşeană. Acesta invocă faptul că două dintre prevederi nu ar fi legale şi că ar lăsa locul ocupării „abuzive“ a funcţiei de către persoane care depăşesc oficial vârsta pensionării.
„Am contestat faptul că alegerile pentru desemnarea membrilor Senatului şi cea a rectorului sunt programate în aceeaşi zi, dar şi faptul că fiecare candidat la funcţia de senator este votat de întreaga comunitate academică. Totodată, am contestat introducerea unui articol în metodologie care specifică faptul că nu pot candida persoane care au împlinit vârsta de pensionare «până la data alegerilor»“, a explicat prof.dr. Corneliu Munteanu.
Acesta a argumentat faptul că, la Politehnica din Bucureşti, din Cluj sau din Timişoara, alegerile au loc în zile separate şi că nu întreaga comunitate alege toţi senatorii. Însă, la nivelul centrului universitar Iaşi, reguli similare de alegere există şi la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, dar şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“, care va organiza în aceeaşi zi, pe 22 ianuarie, şi alegerile pentru Consiile Facultăţilor, şi cea pentru Senat, dar şi cea pentru funcţia de rector.
În ceea ce priveşte problema cu vârsta de pensionare, prof.dr. Corneliu Munteanu face referire la articolul 4, alineatul 5, din metodologie, care prevede că: „Nu pot candida, pentru funcţii de conducere academică, persoanele care au împlinit vârsta legală de pensionare, până la data alegerilor“.
În contestaţia trimisă la minister, profesorul reclamă faptul că nu consideră legal faptul că la funcţiile de conducere, inclusiv posturile din Senat, care, conform legii, nu sunt considerate funcţii de conducere, se pot înscrie persoane care împlinesc, în cursul anului 2016, 65 de ani, putând astfel să ducă până la bun sfârşit un mandat de patru ani, până la 69.
„Alegerile sunt pe 22 februarie, iar dacă cineva împlineşte 65 de ani pe 23 februarie, poate candida. Nu mi se pare normal, şi am întrebat şi în minister înainte să trimit contestaţia, iar ei mi-au confirmat că am dreptate. Practic, în orice evidenţă, dacă împlineşti 64 de ani în decembrie 2015, tu în 2016 eşti considerat ca fiind de 65 de ani“, a adăugat prof.dr. Corneliu Munteanu.
Conducerea UTI: „Prevederile sunt corecte sub aspect legal şi uman“
La nivelul conducerii actuale a Politehnicii ieşene, reprezentanţii aparatului administrativ consideră că ambele prevederi contestate sunt corecte „sub aspect legal şi uman“. Prof.dr. Nicolae Seghedin, prorector responsabil cu activitatea didactică la UTI, care a coordonat şi redactarea metodologiei de alegeri, a spus pentru „Ziarul de Iaşi“ că nu a fost înregistrată nicio astfel de contestaţie la nivelul universităţii.
„Nu cred că trebuie să exagerăm acum cu anumite prevederi care să creeze stări de nemulţumire inutilă. Am pus 65 de ani până la data alegerilor. Cum să stabilim altfel? O lună, două înainte sau după? Riscăm să cădem în derizoriu. Oricum se bate prea multă monedă cu vârsta de pensionare, care a devenit, aşa, o miză generală. Nu cred că asta este problema cea mai importantă în astfel de documente. De multe ori s-a pus pe tapet problema vârstei, dar nu cred că este elementul cel mai important. Sunt candidaţi peste tot dintr-un spectru larg de vârstă, şi nu cred că trebuie să punem problema aceasta“, a completat prof.dr. Neculai Seghedin.
Reprezentanţii Ministerului Educaţiei nu au oferit un răspuns până la închiderea ediţiei cu privire la soluţionarea şi valabilitatea unei astfel de contestaţii.
Publicație Ziarul de Iași
Scrisoare deschisă către Ministrul Educației, redactată de un student de la „Cuza” EXCLUSIV
Situația cu care se confruntă Universitatea „Al.I. Cuza” (UAIC) Iași, în urma acțiunii în judecată a uneia dintre ligile studențești și din cauza unei prevederi din ordinul de ministru nr. 3.666/2012, nu a rămas fără reacții din partea studenților.
Semnatarul scrisorii deschise este Alexandru D. Aioanei, student doctorand, membru în Senatul UAIC Iași.
„Domnule Curaj, de ce performanța academică este discriminatorie?
Domnule Ministru, în aceste zile Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași se află într-un conflict cu un student care acuză instituția de învățământ de nerespectarea legii. Până aici, nimic deosebit. Din 2012, când a fost emis Ordinul de ministru nr. 3666 din 30 martie 2012, prin care era aprobat Codul drepturilor și obligațiilor studenților, în universitățile românești de prestigiu s-a produs o anumită sciziune. Trec peste faptul, deloc lipsit de importanță, că acest Cod a avut în spate interese politice evidente la acea dată și că nu atacă problemele esențiale ale învățământului superior. Dar ceea ce a frapat o mare parte a universitarilor (și aici includ și studenții și profesorii, pentru că împreună formează comunitatea academică dintr-o universitate) este textul articolului 12, aliniatul 3 care spune „Instituțiile de învățământ superior nu pot condiționa statutul de student reprezentant de performanțele academice, prezența la cursuri, seminarii și laboratoare”. Această prevedere, care face trimitere la egalitarismul promovat de ideologiile extremiste de stânga, i-a făcut pe unii studenți să considere că universitatea nu mai este un loc al meritocrației, iar stimularea performanței drept practici discriminatorii.
La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, studenții din Senat, din proprie inițiativă și din respect pentru prestigiul și tradiția instituției la care sunt afiliați, au considerat că mai presus de un ordin imoral sunt principiile și au păstrat, în regulamentele instituționale și în Metodologia de alegeri, criteriul potrivit căruia studenții care doresc să candideze pentru funcții de reprezentare, trebuie să aibă media opt în anii anteriori de studiu și să nu aibă restanțe. Aceste reguli le-am considerat atunci și personal le consider și acum de bun simț. În primul rând, studenții din structurile de conducere a universității nu trebuie să fie doar reprezentanți, ci și reprezentativi, în al doilea rând aceștia trebuie să aibă o probitate morală deosebită în fața colegilor, deoarece reprezintă imaginea instituției și a studenților în general. Supoziția potrivit căreia, studenții cu performanțe academice deosebite sunt manipulabili și supuși influenței profesorilor, motiv pentru care ei nu ar trebui să se regăsească în senatele, consiliile de administrație sau comisiile de etică este o jignire la adresa muncii și dăruirii a câtorva mii de oameni, profesori, cercetători și studenți deopotrivă.
Domnule ministru, recunosc, poziția mea este una subiectivă, fiind implicat direct în acest proces în calitate de student senator în Senatul UAIC și de susținător al criteriilor de performanță. Acest text l-am scris în nume personal fără a implica instituția în care îmi desfășor activitatea în vreun fel. De aceea vă întreb doar în calitate de doctorand: De ce performanța academică este discriminatorie? Nu vreau să anticipez răspunsul, dar dacă o să spuneți că într-o universitate egalitatea de șanse înseamnă inhibarea performanței și a muncii cinstite și încurajarea mediocrității, atunci înseamnă că pentru dumneavoastră și funcționarii din minister, noi, comunitățile academice suntem de fapt niște universități muncitorești, asemenea celor din anii '50.
Cine dorește să schimbe misiunea universității, cine își dorește ca în amfiteatre revolta maselor să înlocuiască solidaritatea elitelor și cine crede că impostura trebuie să se regăsească alături de rigoarea academică să susțină mai departe aceste atitudini revoluționare. Eu rămân fidel principiilor. Universitatea este mai presus de politică, mai presus de interese. Universitatea înseamnă performanță academică nu egalitarism radical.”
Publicație Evenimentul
Remus Pricopie, reales rector al SNSPA
Remus Pricopie, fost ministru al Educaţiei, a fost reales în funcţia de rector al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, asta după ce a obţinut 82,64% din voturile membrilor comunităţii academice.
Potrivit Agerpres, au fost înregistrate 13,19% voturi împotrivă, în timp ce 4,17% au fost anulate. Alegerile, arată sursa citată, urmează să fie validate în şedinţa de luni a Senatului universităţii. De altfel, cu un procent de 87,5% din voturi a fost ales preşedinte al Senatului SNSPA. Alegeri şi la alte universităţi din Bucureşti Rectorii vor fi aleşi în luna februarie şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Capitală, precum şi la Universitatea Politehnica. În ceea ce priveşte candidaţii aflaţi în cursă pentru un nou post de rector la UMF Bucureşti, aceştia sunt academicianul Ioanel Sinescu, actualul şef al unităţii de învăţământ superior, precum şi conferenţiarul Laurenţiu Beluşică, chirurg. Concret, la UMF Bucureşti are loc un prim tur al alegerilor pe 10 februarie, în timp ce un al doilea tur de scrutin este programat pe 17 februarie. Un al doilea mandat consecutiv de rector al Universităţii din Bucureşti l-a obţinut în luna decembrie profesorul universitar Mircea Dumitru.
Publicație Adevărul
Interviu :„UMF Iași se află la o răscruce mare. De alegeri va depinde evoluţia pe 10-20 de ani“
Un interesant interviu cu fostul rector UMF Cristian Dragomir, a cărui echipă managerială a implementat în universitate actualul sistem de vot ierarhic, unul din cele mai moderne din lume. Peste 4 zile, comunitatea UMF îşi va alege rectorul şi noua conducere.
- Se vorbeşte frecvent de nivelul slab al studenţilor la medicină şi de viitorii medici din ce în ce mai slab pregătiţi care ne vor trata peste 10-20 de ani. Este aceasta o realitate? Care ar fi motivele şi rezolvarea?
- UMF Iaşi a ajuns să aibă un număr foarte mare de studenţi. Când am terminat eu facultatea, anul de studiu era constituit dintr-o singură serie cu aproximativ 100 de studenţi. Acum, într-un singur an de studiu sunt aproximativ 400-500 de studenţi. Care aleg această profesie din diverse motive: unii pentru că într-adevăr asta îşi doresc să devină, alţii sunt împinşi de la spate de părinţi, alţii aleg această variantă pentru că ştiu că din medicină se pot câştiga bani. Din această masă foarte mare de studenţi, sigur că sunt şi rebuturi. Sunt studenţi slabi. Iar aceştia sar în ochi. N-aş zice că sunt majoritatea. Dar creează în jurul studenţimii mediciniste această opinie, că vor fi nişte doctori slabi, şi peste ani de zile vom fi trataţi de astfel de doctori. Din această masă mare de studenţi, există o categorie de mijloc care sunt de valoare medie şi care vor fi nişte doctori buni, nu foarte buni, şi care reprezintă marea majoritate. Şi sunt şi studenţii foarte buni, care vor ajunge medici de valoare. Eu am făcut următoarea aproximaţie: un sfert, 25%, sunt slabi, ceea ce e foarte mult, jumătate, 50%, sunt de factură medie, şi un sfert, 25%, sunt foarte buni, dintre care unii excelenţi. Să sperăm că aceştia ne vor trata la nevoie. Dacă nu vor alege să profeseze în străinătate!
- Ar putea creşte exigenţa la admitere?
- Pentru ameliorarea structurii valorice a studenţimii mediciniste, ar trebui ca modul de admitere să fie mai exigent. Există o soluţie: teste grilă la prima vedere! Promoţiile anterioare aveau procente mai echilibrate pentru că era o foarte mare concurenţă la examenul de admitere. Iar admiterea pe vremea aceea era deasupra oricăror bănuieli. În tinereţea mea, la admitere era examen oral: profesorul şi candidatul. Atunci nu se punea problema de incorectitudine. Dar acum, aşa ceva nu mai este posibil. Toată lumea a îmbrăţişat principiile de viaţă ale societăţii moderne, unul dintre cele mai importante fiind să ai bani. Şi medicina este un domeniu în care se pot face bani. De aici şi afluxul mare de candidaţi, chiar dacă concurenţa pe loc nu mai este cea de altă dată. Testele grilă sunt singura modalitate de a face faţă operativ la numărul foarte mare de candidaţi, şi care poate să se opună diverselor manevre. Dar, examenul de admitere ar trebui să fie mai dificil. Unul din dezavantajele testelor grilă este că se învaţă papagaliceşte, pe de rost, întrebările şi răspunsurile. Nu ar trebui publicate grilele. Testele grilă pot fi cu întrebări la prima vedere. O astfel de decizie se poate lua oricând în cadrul universităţii. O altă problemă este că, în dorinţa de a se dezvolta, orice universitate urmăreşte creşterea numărului de studenţi, şi de aici scade exigenţa la admitere.
Sistemul l-am preluat de la Colegiul Regal al Chirurgilor Britanici
- UMF Iaşi este în prag de alegeri, sistemul actual fiind implementat chiar de echipa dumneavoastră. Care sunt avantajele şi dezavantajele acestuia? Poate oferi acest sistem garanţia că va câştiga cel mai bun candidat?
- Sistemul l-am preluat de la Colegiul Regal al Chirurgilor Britanici. Sistemul de vot prin ierarhizare este foarte relevant, dar devine greoi în momentul în care sunt mulţi candidaţi. La funcţia de rector este un număr mic de canidaţi, 7, şi ar trebui să se poată face o ierarhizare rapidă şi corectă. Dar, pentru că suntem în România, marele risc este ca voturile să se risipească şi să nu respecte valoarea reală a candidaţilor. Fiecare are simpatii, antipatii, face parte dintr-un cerc de interese. I se promite ceva sau e ameninţat... Un votant îl claseazâ pe locul 1 pe candidatul „x“, iar pe contracandidatul cel mai periculos îl pune pe locul 7. Asta, deşi ştie că respectivul contracandidat ar fi a doua cea mai bună opţiune pentru universitate. Când se face totalizarea, respectivul pică. Şi poate în tabăra adversă se votează exact la fel. La final, primii doi cei mai buni, pot pica. Astfel, e posibil să ajungă rector un candidat nepotrivit, cu şanse mai mici, şi să asistăm la rezultate surpriză care n-ar fi cele mai bune pentru universitate. Altceva ar fi dacă oamenii ar vota cinstit şi ar spune: „Îl votez pe cel pe care îl consider eu cel mai bun, dar pe contracandidatul lui îl pun pe locul 2, nu pe 7, pentru că îl consider a doua opţiune în interesul universităţii“! Însă la noi, din păcate, se merge pe simpatii, antipatii, interese. Sistemul este foarte bun, dar aplicat la englezi.
- Când aţi optat pentru acest sistem, nu v-aţi găndit că există riscul ca la noi să nu funcţioneze ca la britanici? Să fie parazitat de interesele personale, de grup?
- Am considerat că, dintre toate sistemele, acesta avea cele mai multe avantaje şi cele mai puţine puncte slabe. Am fost pionieri la acea vreme: prima universitate din România care a introdus votul universal. Acum, în toate universităţile este vot universal.
Sper ca oamenii să ştie să aleagă un rector care nu este mânat de orgolii şi interese de grup
- Care este soluţia pentru evita aceste riscuri ale sistemului de votare? Cine poate influenţa jocurile cercurilor de interese?
- Cercurile de interes sunt deja bine constituite. Dar o bună parte dintre oameni sunt nehotărâţi şi au capacitatea de a influenţa rezultatele. Această categorie de nehotărâţi sunt foarte uşor influenţabili. Şi vor lua o decizie în funcţie de ce se întâmplă în următoarele zile. Sper ca aceşti alegători să fie suficient de înţelepţi şi să nu se lase manipulaţi. Pentru că există o manipulare evidentă. De exemplu, o reclamaţie recentă care apare chiar în perioada alegerilor. Gestul, faptul în sine, este absolut reprobabil. De altfel, să ştiţi că la medicină există boala asta. Trei ani de zile este relativ linişte, lumea îşi face treaba. Se mai ceartă, dar îşi face treaba. Când se intră în anul electoral, trebuie neapărat să apară măcar o problemă de justiţie. Universitatea se află acum la o răscruce mare. De rezultatul acestor alegeri va depinde evoluţia acestei universităţi pe următorii 10-20 de ani. Sper ca oamenii să aibă capacitatea de a discerne. Şi să ştie să aleagă un rector care nu este mânat de orgolii, interese personale sau de grup. Un om care să vrea să lucreze în interesul universităţii, sacrificându-şi uneori interesul personal. Şi încă ceva: prestigiul şi autoritatea academică a rectorului şi implicit a universităţii pe care o reprezintă are ca fundament principal valoarea profesională a acestuia. Contrar părerii că rectorul trebuie să fie în primul rând manager, cred cu tărie că rectorul trebuie în primul rând să exceleze în profesia lui de bază. Şi există pe lista celor şapte candidaţi astfel de persoane.
- Care credeţi că este cea mai mare provocare pentru viitorul rector al UMF Iaşi?
- Reconsolidarea din punct de vedere moral. UMF Iaşi este puternică. Are o bază materială foarte bună şi un corp didactic valoros. Nu mă refer la cei foarte vizibili care apar în presă, ci la majoritatea profesorilor. Desigur, sunt şi acolo excepţii, dar puţine. Dar suferă din punct de vedere moral. Nu există o coeziune a cadrelor didactice: deşi îşi fac treaba, cadrele didactice nu sunt unite de acel intres comun care să vizeze în principal binele universităţii. Primează interesul personal sau de grup.
- Cum poate „comuta“ rectorul accentul de pe interesul personal sau de grup pe interesul comun care vizează binele universităţii? Cum poate realiza coeziunea cadrelor didactice?
- Un rector poate să-şi facă o echipă de calitate. Doar de la vârf cu eforturi, cu sacrificii se poate schimba situaţia. Ar trebui să-şi alcătuiască echipa din oameni dispuşi să lucreze în primul rând în interesul universităţii. Este firesc să existe interese personale, şi peste tot în lume sunt grupuri de intere. Dar, la noi, primează interesele personale, de grup... Predomină grupurile în care oamenii spun: vreau să fiu rector sau prorector. Iar pe cutare să-l fac şef de disciplină. Astea sunt interese personale. Important este să-ţi alcătuieşti echipa din oameni ale căror interese să conveargă către interesul general al UMF. Să existe la conducere un grup de oameni care doresc ca UMF Iaşi să ajungă în primele 10 din Europa. Şi în UMF Iaşi există astfel de oameni.
Sfaturi pentru viitorul rector
- Ce sfat i-aţi da viitorului rector?
- Să ţină legătura şi să asculte mai mult ce spun studenţii. Studenţii sunt şi timoraţi unii dintre dânşii, şi ar avea multe lucruri de spus. Am aflat că există un site în limba engleză unde, la adăpostul anonimatului, studenţii spun lucruri surprinzătoare, unele foarte neplăcute. Lucruri care nu le convin. Am să vă dau cel mai benign exemplu, dincolo de cel cu acordarea preferenţială a notelor. Care se mai întâmplă şi care trebuie rezolvat. De exemplu, în sesiune îi cheamă la unele discipline la examen la ora 8 dimineaţă, iar examenul începe abia la 9 seara. De ce se permit astfel de situaţii? I-am întrebat pe studenţi de ce nu atenţionează conducerea de aceste situaţii. De teama repercusiunilor: „Eu vreau să termin facultatea“, mi-a răspuns respectivul student. Viitorul rector ar trebui să aibă întâlniri periodice şi să asculte studenţii. Să găsească o modalitate prin care studenţii să fie sinceri, să nu mai fie timoraţi.
- Aveţi un prognostic privind rezultatele alegerilor?
- Nu. Cred că aceste rezultate depind de ce se va întâmpla săptămâna viitoare. Cred că vor mai apărea acuzaţii. Sper doar ca alegătorii să aibă posibilitatea să discearnă şi să judece fără să se lase influenţaţi. Bineînţeles, am o preferinţă. Un om cu opinii sănătoase, la care ţine, şi care nu poate fi uşor influenţat cu vorbe, un excelent profesionist, şi care nu este exponentul niciunui grup de interese. Depinde ce fel de propagandă îşi va face fiecare şi ce acuzaţii mai apar. Sunt mai multe modalităţi de a deturna atenţia alegătorilor de la argumentele de bază. Acuzaţii care apar în anul electoral şi pe care majoritatea le cred prea uşor. Promisiuni - „Te ajut să...“ sau ameninţări: „Lasă că aflu eu cum votaţi şi....“. Dacă manipulările grosolane îşi vor atinge scopul, putem asista la un rezultat surpriză, nefavorabil pentru universitate. Sper însă că alegătorii vor vota conştienţi că, dacă universitatea va avea o evoluţie favorabilă, le va fi şi lor bine.
Prof.dr. Cristian Dragomir a fost rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore. T. Popa“ din Iaşi în perioada 2006 - 2008, şi este recunoscut ca fiind cel care a iniţiat un amplu proces de reformare a instituţiei de învăţământ superior. De numele său este legat inclusiv procesul de alegere a structurilor de conducere din UMF, acesta propunând şi implementând metoda votului universal prin ierarhizarea candidaţilor, cu patru ani înainte ca votul universal să fie impus prin Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011.
Publicație Ziarul de Iași
|
