Cine este noul rector de la Universitatea „Al.I Cuza” din Iaşi
Prof.dr. Tudorel Toader a fost desemnat să conducă destinele Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi pentru următorii patru ani, acesta înlocuindu-l în funcţie pe fostul rector, Vasile Işan. În cel de-al doilea tur de scrutin, Tudorel Toader a câştigat alegerile pentru Rectorat cu 360 de voturi, faţă de cele 286 obţinute de contracandidatul său, Codrin-Liviu Cuţitaru.
Tudorel Toader este decanul Facultăţii de Drept din cadrul universităţii ieşene, fiind unul din cei 9 membri ai Curţii Constituţionale a României (CCR).
Într-un amplu interviu acordat cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei”, cu mult înainte de momentul alegerilor pentru şefia UAIC, acesta a detaliat aspecte privind drumul către CCR, dar şi despre provocările pe care Dreptul şi mediul universitar le mai oferă tinerilor din ziua de astăzi.
Citiţi aici prima parte a interviului acordat de prof. dr. Tudorel Toader ziarului „Evenimentul Regional al Moldovei”
A doua parte a interviului acordat de prof. dr. Tudorel Toader ziarului „Evenimentul Regional al Moldovei”
Publicație: Evenimentul
Vizitați expoziția de azalee și camelii din Iași! Fotografiatul e liber
Gradina Botanica organizeaza, in perioada 13 februarie - 13 martie 2016, expozitia dedicata colectiei de azalee si camelii. Acest eveniment deschide ciclul manifestarilor aniversare dedicate implinirii a 200 de ani de la nasterea medicului Anastasie Fatu si a 160 de ani de existenta a gradinii botanice.
Colectia stiintifica prezentata reuneste cateva sute de exemplare de plante care se remarca prin cromatica, habitus si varsta de peste 40 de ani. Aranjamentele florale realizate cu multa sensibilitate de angajatii gradinii, sugereaza paradisul fragil al naturii, dar si adaptarile acestor specii de plante la conditii speciale de viata.
Spatiul expozitional al serelor este pus in valoare si de alte specii exotice cu valoare decorativa deosebita: crotoni, ficusi, cicadee, arbori-umbrela, dracene, ferigi, marante, begonii, muscate, arborele de capsuni, mango, floarea flamingo, cactusi si plante suculente.
In acelasi spatiu inedit, 42 de artisti plastici din Iasi, dar si din alte orase, expun lucrari de arta vizuala sub genericul Inima, eveniment ajuns la a V-a editie.
Expozitia va fi deschisa zilnic, intre orele 9.00 - 16.00. Pretul unui bilet este de 5 lei, iar pentru grupurile organizate este de 3 lei. Fotografiatul este liber.
Publicație: Ziarul de Iași
Ministerul Educației vrea ca tinerii excepţionali să rămână în ţară și anunță burse de excelenţă, de 15.000 de euro
Ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Adrian Curaj, a declarat joi, la Oradea, că anual sunt disponibile 50 de burse de excelenţă, în valoare de câte 15.000 de euro, pentru tinerii care au câştigat Olimpiade internaţionale sau concursuri internaţionale de marcă şi rămân în ţară pentru a activa în domeniul cercetării.
"Cu ani în urmă propuneam o bursă de excelenţă pentru premianţi ai Olimpiadelor internaţionale sau concursuri majore din lume. Abia în 2013 ministrul de atunci a acceptat şi aşa s-a organizat această competiţie. Este vorba despre 50 de burse acordate anual, în valoare de 15.000 de euro, pentru doi ani, la care se adaugă 2.000 de euro pentru mobilitate. Şi dacă după doi ani rezultatele sunt bune şi decide să rămână în ţară, mai poate să mai primească încă 10.000 de euro pentru următorul an şi jumătate", a declarat ministrul.
Adrian Curaj şi-a manifestat dezamăgirea, afirmând că, deşi există o asemenea oportunitate, în acest an nu a fost nicio ofertă pentru că nu a fost anunţat concursul. "Din păcate, nu au fost solicitări. S-au dat 14 acum doi ani, 11 acum trei ani, anul acesta nu a fost nicio ofertă pentru că nu a fost anunţat concursul şi am rămas dezamăgit. De asta acum l-am anunţat, ca să se ştie de program. Îmi pare rău că lucruri minunate nu sunt spuse şi nu sunt cunoscute", a spus ministrul, potrivit edumanager.ro.
Tinerii care vor să primească o asemenea bursă trebuie să fi câştigat un premiu internaţional sau o Olimpiadă mondială în ultimii doi ani de liceu, cu condiţia să studieze într-o universitate din România şi să se asocieze unui laborator de cercetare de interes pentru ei. "Nu este o bursă de educaţie, ci este o bursă pentru un foarte tânăr cercetător. Noi nu oprim mobilitatea tinerilor, ci doar încercăm să le oferim o alternativă celor buni care vor să rămână în România. Eu cred că este o investiţie extraordinară, pe care am gândit-o în perspectivă, în timp, şi cu implicaţii mai mari", a precizat ministrul.
Publicație: Ziarul de Iași
Se încheagă echipa de prorectori de la „Cuza“
Începe să se contureze echipa care va conduce Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ pentru următorii patru ani.
După primele zile de dezbateri şi de consultări în universitate, prof.dr. Tudorel Toader, noul rector, îi va coopta în echipa sa pe prof.dr. Henri Luchian, actual prorector responsabil cu relaţiile internaţionale, şi pe prof.dr. Cătălin Tănase, responsabil cu organizarea şi dezvoltarea sistemului informaţional. Există o propunere fermă pentru ca prof.dr. Gheorghe Iacob să poată continua în poziţia de prorector pentru încă un mandat, însă acest lucru va fi decis la finalul săptămânii viitoare. Pe lângă aceştia, a fost înaintată o propunere către decanul Facultăţii de Chimie, prof.dr. Ionel Mangalagiu, şi va mai exista un nume din zona Facultăţii de Litere, care nuva fi al profesorului Codrin-Liviu Cuţitaru, care a candidat la funcţia de rector. Pe lângă aceste cinci poziţii, la nivelul universităţii se vehiculează faptul că prof.dr. Nicoleta Maria Turliuc ar urma să primească la rândul ei invitaţia să se alăture echipei de prorectori.
„Structura de conducere se va realiza pe baza actualei Carte a universităţii, a actualelor reglementări. La prorectorul pentru activităţi studenţeşti şi parteneriate cu mediul economic şi sectorul public voi ataşa şi secţiunea proiectelor europene. Echipa va fi finalizată într-o săptămână. Sunt doar câteva schiţe momentan, dar eu cred în ele“, a declarat prof.dr. Tudorel Toader, rectorul universităţii.
O altă mişcare pe care acesta o va lua în considerare în perioada următoare este şi preluarea Departamentului MEDIA şi, în special, a relaţiilor cu presa, direct în subordinea rectorului. Conform noului rector al universităţii, va exista, lunar, o „dare de seamă“ în care se vor prezenta principalele proiecte derulate de către universitate, conferinţă la care va fi permis şi accesul presei.
Până la desemnarea concretă a echipei de prorectori, universitatea mai are un pas important de realizat în ceea ce priveşte desemnarea echipei de conducere. Joi va avea loc ultima şedinţă a Senatului în forma sa actuală în care se va vota validarea alegerilor, în timp ce vineri va avea loc o şedinţă a noului Senat, în care membrii îşi vor vota preşedintele.
Publicație Ziarul de Iași
Noul rector de la UMF, Viorel Scripcariu, încă aşteaptă numirea de la minister
Prof.dr. Viorel Scripcariu, rectorul ales al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi, încă nu a fost numit în funcţie de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
Peste exact o săptămână, 22 februarie, se împlineşte termenul legal de 30 de zile prevăzut de către Legea Educaţiei Naţionale (LEN) în care ministerul trebuie să emită ordinul prin care rectorul să poată să îşi înceapă oficial mandatul.
Conform articolului 211 din LEN, la alineatul 1, „rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 30 de zile de la data selecţiei. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome şi certificate“.
Acelaşi articol, la un alt alineat, precizează faptul că ordinul de numire este important fiindcă, pe baza lui, rectorul semnează un contract de management cu Senatul universităţii, în care sunt specificate „criteriile şi indicatorii de performanţă managerială, drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale“.
Reprezentanţii UMF au precizat că dosarul necesar pentru numirea în funcţie a rectorului a plecat la Bucureşti, la minister, la începutul lunii februarie, după şedinţa Senatului care a validat rezultatele alegerilor. Prof.dr. Viorel Scripcariu a precizat că, după ce va fi numit oficial, îşi va anunţa echipa de prorectori.
Publicație Ziarul de Iași
Săptămână de foc pentru candidaţii la şefia UTI. Sunt în campanie electorală
La Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi a început perioada trecută oficial în calendarul alegerilor ca fiind una cu caracter „electoral“.
Timp de o săptămână, la nivel centralizat, cei trei candidaţi aflaţi în cursa pentru funcţia de rector -prof.dr. Dan Caşcaval, prof.dr. Alexandru Sălceanu şi prof.dr. Corneliu Munteanu - se întâlnesc în mod organizat cu colectivele de electori de la mai multe facultăţi.
Aceste ale întâlniri ale candidaţilor cu membrii comunităţii academice au fost stabilite şi în funcţie de orarele profesorilor, dar şi a disponibilităţii sălilor, însă în cazul tuturor celor trei candidaţi urmează o săptămână încărcată.
Spre exemplu, luni, prof.dr. Dan Caşcaval are programate trei întâlniri, în timp ce prof.dr. Alexandru Sălceanu şi prof.dr. Corneliu Munteanu au stabilite câte două. În total, prof.dr. Dan Caşcaval şi prof.dr. Alexandru Sălceanu se vor întâlni de 12 ori cu membrii comunităţii academice, inclusiv cu studenţii, în timp ce prof.dr. Corneliu Munteanu, de 13 ori.
După această săptămână, luni, 22 februarie, au loc alegerile pentru funcţia de rector. Până în prezent, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“, Universitatea de Arte „George Enescu“ şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi-au desemnat rectorii pentru următorul mandat, 2016-2020.
Publicație Ziarul de Iași
Vor fuma studenții în camerele de cămin după ce va intra în vigoare noua lege?
Legea prin care se interzice fumatul în spaţiile publice închise va intra în vigoare într-o lună, pe 16 martie. Prin formulare, proiectul nu permite fumatul în balcoanele clădirilor, în pub-uri, în mijloacele de transport în comun, ci doar în spaţiile special amenajate şi izolate.
Fumătorii nu vor mai putea fuma în birourile sau în camerele de la locul de muncă, ci vor trebui să iasă în afara clădirii. „Spaţiul public închis este orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent“, se arată în lege.
În astfel de spaţii este interzisă inclusiv folosirea ţigărilor electronice. „Este absolut civilizat şi normal să se interzică fumatul în spaţiile închise. Fumatul pasiv este foarte dăunător, e ca şi cum ai permite oamenilor să se intoxice cu un gaz şi să intoxice şi pe alţii. Suntem în urmă cu legislaţia antifumat. Nu ştiu de unde este atât de multă opoziţie, poate doar prin motivarea firmelor care produc tutun“, a declarat doctorul pneumolog Traian Mihăescu.
Amenda contravenţională pentru persoanele fizice care fumează în locurile interzise este de 100 până la 500 de lei. Persoanele jurudice vor trebui să plătească o sumă de la 5.000 de lei la prima abatere, iar la a doua abatere vor plăti o amendă de 10.000 de lei, cu sancţiunea de suspendare a activităţii până la remedierea situaţiei care a dus la suspendarea activităţii.
Legea a stârnit controversele fumătorilor care se tem că nu mai au unde fuma, cei mai mulţi dintre ei fiind în rândul studenţilor care locuiesc în cămine. „În căminul T4 se poate fuma pe scara de incendiu unde scrie loc pentru fumat. Dacă nu se va mai fuma acolo, sigur se va fuma în camere. Depinde de cât de modern este şi căminul. Dacă sunt căminele T1- T8, lumea mai fumează în camere, pe coridor, pe scara de incendiu, dar în T 17, T20 se fumează pe balcon. Până pe 16 martie va veni căldura, va ieşi lumea afară la fumat“, a menţionat Mihai S., student în anul al III-lea al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică „Gheorge Asachi“.
Nefumătorii sunt deranjaţi de mizeria pe care fumătorii o lasă în urmă şi spun că îi deranjează fumul de ţigară pe care sunt nevoiţi să îl suporte şi care rămâne impregnat în haine. „În căminele din Campusul Titu Maiorescu, acum doi ani se putea fuma la bucătărie, dar portarii veneau în control des. Acum, fumătorii ies pe scara de incendiu unde lasă în urma lor numai chiştoace şi scrum, deşi au bidoane cu apă unde pot scruma“, a încheiat Elena M., studentă a Facultăţii de Litere de la Unversitatea „Alexandru Ioan Cuza“.
Publicație Ziarul de Iași
S-au lansat în dezbatere publică modificările din lege referitoare la doctorat
Ministrul Educaţiei Adrian Curaj a anunţat lansarea în dezbatere publică a modificărilor aduse Codului studiilor universitare de doctorat - legea care stabileşte în detaliu procedura de acordare a titlului de doctor.
În acestea, ca şi în modificările propuse recent la Legea Educaţiei Naţionale, se stipulează clar că tezele de doctorat sunt documente publice, care pot fi consultate de oricine, fie la biblioteca universităţii, fie pe internet. Singura problemă a modificărilor anunţate de Curaj: site-ul unde legea prevede că este obligatoriu ca doctoratele să fie publicate nu funcţionează de ani de zile.
Ministrul Curaj a mai anunţat cum vor putea fi retrase titlurile de doctor: acordarea şi retragerea titlurilor universitare vor fi în atribuţia şi responsabilitatea instituţiei care organizează studii de doctorat, adică a universităţilor şi a Academiei Române. Pentru titlurile de doctor acordate în trecut, pentru care există suspiciuni de plagiat, Curaj a precizat că tot universităţile trebuie să ia decizia privind retragerea titlului, însă aceasta depibde de avizul CNATCDU, apoi de ordinul efectiv al ministrului Educaţiei.
Care sunt paşii legali prin care o teză de doctorat este obligatoriu publică
În modificarea hotărârii de guvern 681/2011 privind Codul studiilor universitare de doctorat, ministerul Educaţiei specifică cum devine în mod obligatoriu o teză de doctorat publică:
- rezumatul tezei este publicat pe site-ul universităţii sau, după caz, al Academiei Române şi poate fi consultat public după emiterea dispoziţiei de numire a comisiei de susţinere;
- teza în format tipărit poate fi consultată la biblioteca universităţii sau, după caz, a Academiei Române cu cel puţin 20 de zile înainte de data fixată pentru susţinerea publică;
- dacă doctorandul nu optează pentru publicarea distinctă a tezei sau a unor capitole din aceasta, forma digitală a tezei este făcută publică şi va putea fi accesată liber pe platforma naţională după emiterea dispoziţiei de acordare a titlului de doctor; tezei i se va atribui o licenţă de protecţie a dreptului de autor;
- dacă doctorandul optează pentru publicarea distinctă a tezei de doctorat sau a unor capitole din aceasta, el primeşte un termen de graţie de maximum trei ani pentru realizarea acestei publicări; după expirarea termenului de graţie, în cazul în care nu a fost primită la IOSUD nicio notificare cu privire la publicarea distinctă a tezei, documentul în format digital devine liber accesibil pe platforma naţională cu atribuirea unei licenţe de protecţie a dreptului de autor;
- e) după publicarea tezei sau a unor capitole din aceasta, autorul are obligaţia de a notifica IOSUD asupra acestui fapt şi de a transmite indicaţia bibliografică şi un link la publicaţie, care vor fi făcute apoi publice pe platforma naţională.
Publicație Ziarul de Iași și Evenimentul și România Liberă
Dezamăgirile unui faimos lingvist român: „Etichetele morale ale epocii noastre sunt falsele doctorate şi cărţile scrise în închisoare“
Profesorul universitar Stelian Dumistrăcel (79 de ani), cercetător cu o vastă operă ştiinţifică în dialectologie, fonetică, etimologie, romanistică, stilistică şi istoria limbii române, se declară dezamăgit de situaţia actuală a învăţământului românesc ajuns într-o criză majoră din cauza unor schimbări legislative care au permis „o corupţie adevărată“.
Universitarul Stelian Dumistrăcel a explicat pentru „Adevărul de Weekend” că cele mai fierbinţi subiecte din spaţiul public, falsele doctorate şi cărţile scrise de puşcăriaşi, marchează un moment de răscruce în învăţământul românesc.
Potrivit profesorului, care este şi cercetător de gradul I la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Filialei Iaşi a Academiei Române, în acest moment toţi intelectualii ar trebui să critice vehement falsitatea încurajată de sistemul de educaţie, astfel încât, prin poziţia lor să salveze imaginea tinerilor care termină o facultate în România.
„Weekend Adevărul“: În ce moment de existenţă al limbii române ne aflăm acum? Putem vorbi despre o criză a limbii?
Stelian Dumiştrăcel: Sigur că da. Putem vorbi despre o criză şi despre un moment absolut normal, obişnuit în existenţa unei limbi. Limba română a mai avut crize din astea foarte importante. Dacă excludem limba vorbită de oamenii simpli, pentru că acolo nu a fost nicio criză, la nivel cultural am avut la un moment dat criza slavonismelor. Mai târziu, acesteia i-a luat locul influenţa neo-greacă. În secolul al XIX-lea nu puteai să înţelegi un text pentru că limba era invadată de grecisme. Cu timpul, limba română s-a scuturat de grecisme şi a intrat sub „influenţă“ franceză. Acum limba este sub presiunea anglicismelor. Limba română a rezistat tuturor acestor influenţe pentru că s-au înlocuit unele cu altele şi s-a păstrat fondul principal de cuvinte. Ea s-a obişnuit cu valuri de influenţe. Influenţa engleză de acum este absolut normală în condiţiile globalizării. O aşa-zisă condamnare a împrumuturilor este o greşeală, dacă nu chiar o prostie, pentru că ele nu schimbă limba comună. Nicio persoană şi nicio personalitate nu poate schimba evoluţia limbii. Ea este un organism viu care evoluează în mod normal.
Spuneţi că nu este o greşeală să utilizăm cuvinte împrumutate. Putem înţelege prin asta şi folosirea lor în exprimarea scrisă?
Dacă, de exemplu, nişte tineri folosesc un cuvânt precum „cool“ în vorbire, este bine, este cool. Dar, dacă îl folosesc adresându-se profesorului la şcoală, el poate să-l respingă, pentru că la şcoală trebuie să adoptăm un limbaj şcolar. Este vorba de inteligenţă, de distribuţia termenilor în funcţie de locul în care comunici. La şcoală nu este un loc potrivit să foloseşti anglicisme sau franţuzisme atunci când vorbeşti cu profesorul. La fel cum cu bunicii nu putem vorbi la modă, ci exact cum înţeleg ei. Principiul adecvării este hotărâtor pentru performanţa comunicării. Eu nu sunt pedagog cu nuiaua în mână, care dă pedepse pentru folosirea unui cuvânt. Nu pot să oblig pe cineva care nu are talent lingvistic, sau de comunicare, să vorbească într-un anumit fel.
Dar greşelile de limbă pe care le întâlniţi în lucrările scrise cum le sancţionaţi?
Eu mă consider un instructor pentru performanţă şi nu pot să trec peste ceea ce este greşit într-o lucrare. Examinez pe cineva până îmi scrie corect. Nu sunt Dumnezeu din cer să te execut când te-am prins greşind. Nu! Sunt un instructor şi, la fel cum înveţi să schiezi după ce cazi de mai multe ori, poţi să treci la mine după ce cazi de cinci ori. În orice caz, dacă ai făcut o greşeală de ortografie, nu treci. Nu treci pentru că nu ştii să scrii corect. Este o resposabilitate pe care o am faţă de societate.
„În fiecare lună 10-20 de limbi dispar de pe blog“
Care sunt pericolele care pot marca evoluţia limbii române?
Eu socot că nu există niciun pericol acum pentru limba română, decât în măsura în care, după o perioadă lungă, ea poate să dispară. În fiecare lună, din câteva mii de limbi de pe glob dispar câte 10-20. Sunt limbi vorbite de populaţii reduse ca număr, de triburi. Limbile dispar prin bilingvism. Dacă noi toţi în România am începe să vorbim englezeşte, după 100-200 de ani limba română ar putea să dispară. O limbă foarte importantă care a dispărut a fost etrusca. Etruscii au fost o populaţie în Italia care a dezvoltat arhitectura, construcţiile. La un moment dat limba etruscă nu a mai fost înţeleasă de alţii şi a fost părăsită, iar ei înşişi, etruscii, şi-au însuşit latina. Acum nu se mai ştie deloc cum a fost etrusca, ori limba a existat până prin secolele II-I î.Hr., când se scria, slavă Domnului! La fel s-a pierdut istro-româna, un dialect din sudul Dunării din care acum mai sunt câteva resturi. Deci sunt limbi care datorită condiţiilor socio-economice devin periferice şi dispar. În momenul de faţă nu sunt pericole pentru ca o limbă să dispară, dar eroziunea sub presiunea puternică a unei limbi superioare poate provoca un astfel de fenomen. Un pericol real apare la oamenii cu o cultură medie care intră în contact cu o altă civilizaţie şi limbă şi care încep să folosească o limbă mixtă.
Este posibil să uiţi cuvintele din limba maternă într-un timp de un an, doi, cinci petrecuţi într-o ţară străină?
Depinde despre ce vorbeşti. Dacă te referi la mână, picior, gură, nas, ochi, nu uiţi. Dar dacă te referi la cuvinte care desemnează lucruri pe care le-ai învăţat în altă ţară, cu care ai intrat prima dată în contact acolo, le spui în limba respectivă pentru că nu ştii termenul din română. Ne referim la realităţi pe care le-ai învăţat acolo şi care te proiectează într-un anumit loc. Nu este nici inferioritate intelectuală, nici moft, că mai sunt şi din ăştia care vor să facă pe grozavii pentru că ştiu italiana.
Coordonatori de doctorate, vinovaţi de plagiate
Cum vede un cercetător lupta împotriva falselor doctorate?
Este cea mai mare ruşine care s-a putut petrece în spaţiul academic. Era previzibilă pentru că au căpătat dreptul de conducere de doctorat persoane cu totul necalificate şi coruptibile. Eu am fost conducător de doctorat şi de la mine au plecat patru candidaţi. Le-am spus că nu pot face teza. Nu i-am lăsat să copie. Rolul conducătorului de doctorat este hotărâtor, pentru că aspiranţi la doctorat pot fi foarte mulţi. Dar când vezi un general care e conducător de doctorat, el care nu poate să vorbească nici cinci minute liber, care vine în conferinţe de presă, în calitate de şef de partid, cu o intervenţie scrisă pe hârtie, îţi cam dai seama unde am ajuns. El nu poate să spună liber nicio frază simplă, de doi bani, şi este conducător de doctorate. Nu se poate aşa ceva.
Care credeţi că este cauza acestei „ruşini“?
A fost o inflaţie la minister prin care s-a dat dreptul să conducă doctorate unora care nu aveau nicio activitate ştiinţifică solidă şi recunoscută. Din punctul meu de vedere, dacă li se dă drept de conducere de doctorat unor oameni care nu au dovedit pregătire şi realizări recunoscute în plan academic, ei nu se ocupă de teză, nici măcar nu le citesc. Conducătorul de doctorat are îndatorirea de a da candidatului să pregătească o temă de cercetare, nu un subiect care să fie copiat de ici-colo.
În spaţiul public au circulat declaraţii potrivit cărora, în urmă cu câţiva ani, în tezele de doctorat nu se citau sursele. Dumneavoastră după ce reguli v-aţi realizat lucrarea?
Cum nu trebuia să citezi? Dintotdeauna trebuia să dai blibiografia pe care ai folosit-o, să citezi de unde ai luat, să pui trimiteri, cu pagină cu tot. Eu mi-am dat teza de doctorat în 1974 şi am publicat-o în 1978. Cum să nu fie regulă? Adică, spuneţi-mi, a fost vreodată o regulă să fii hoţ? Nu a fost. Eu am procedat aşa pentru că la fel văzusem la alţii şi aşa mi s-a cerut şi mie. Să spui că nu a fost regulă, e o minciună, o golănie.
Credeţi că această ruşine va fi spălată dacă Universitatea din Bucureşti îi retrage titlul de doctor fostului premier Victor Ponta?
Nu. Eu cred că jumătate dintre tezele de doctorat din domeniul socio-uman sunt fără importanţă, sau false, sau copiate. Cele care se referă la politică, la ideologie, sociologie, pot fi foarte uşor copiate şi nu ştiu dacă s-ar putea face o reexaminare a tuturor tezelor. Regulamentul vechi era bun şi sever. Dacă, de exemplu, un membru al comisiei îmi respingea o lucrare pe care universitatea de la Iaşi mi-o aprobase, teza mergea la Bucureşti şi acolo trecea printr-o altă comisie. Dacă lucrarea făcută sub conducerea mea era respinsă la Bucureşti, eu eram avertizat în calitate de conducător de doctorat. Dacă se întâmpla şi a doua oară să mi se respingă o lucrare, mi se retrăgea dreptul de coordonator.
Când se întâmpla asta?
În vechiul regim. Uşurinţa cu care au fost făcuţi unii conducători de doctorat a intervenit ulterior. Atunci nu se dădea dreptul de coordonare oricui. În lingvistică, la Iaşi, era un singur conducător, altădată nu era niciunul şi trebuia să te duci la Bucureşti. Folcloriştii nu aveau niciun conducător aici şi mergeau la Cluj. Cred că reformele din învăţământ după 1989 au dus la ruşinea asta. Nu laud vechiul regim, dar era riguros. O altă ruşine prin care trece mediul academic este ultima hoţie făcută public: cărţile scrise în închisoare. După un început corect, demersul a dus la necinste şi hoţie. Eu am cunoscut un profesor american care a condus Centrul Culturala American de la Iaşi şi care a fost condamnat la câţiva ani de închisoare din motive de ademenire de minore. Erau lucruri ordinare, dar nu în legătură cu activitatea lui intelectuală. El, înainte să fie condamnat, a scos nu ştiu câte cărţi de istorie, a făcut lucruri extraordinar de frumoase. A intrat la puşcărie, unde a scris o carte adevărată, pentru că el era un specialist şi i s-a redus din pedeapsă. Acum au început a profita tot felul de infractori pe seama acestei reglementări. Dacă tu eşti închis pentru infracţiune, pentru probleme de drept penal, furt, delapidări, şi dacă scrii o carte, nu cumva eşti tot pe profilul tău? Şi da. Eşti pe profilul tău. Cum poţi să scrii despre cutumele matrimoniale din Evul Mediu? Eu ştiu câte ceva despre cutumele astea din cronici, din istoria unor oraşe, dar nu aş putea să scriu în viaţa mea aşa ceva. În libertate şi cu o bibliotecă în faţă. De fapt, cu cât eşti mai instruit într-un domeniu, cu atât eşti mai precaut în a produce ceva.
Doctoratele, reţea de influenţă
Cărţile scrise de puşcăriaşi în închisoare sunt şi ele nişte „ruşini“?
Cărţile scrise în închisoare sunt hoţii la drumul mare nestăpânite de nimeni. Asta înseamnă corupţie adevărată. Etichetele morale ale epocii noastre sunt falsele doctorate şi cărţile scrise în închisoare. Ele aproape anulează tot ce este valoros în mediul intelectual, academic. Din punctul meu de vedere, este nevoie de o reacţie din partea tuturor intelectualilor. Toţi profesorii serioşi trebuie să reacţioneze vehement împotriva acestei dezertări morale. Să ştiţi un lucru: acum, prin doctorate, nu se mai câştigă mare lucru, dar se obţine influenţă. Îţi faci oamenii tăi, le împarţi tu beneficii, le dai tu grade degeaba.
În concluzie, credeţi că imaginea învăţământului va avea de suferit de pe urma acestor abateri?
Sigur că da. Se poate spune şi că învăţământul scade, lucru care nu este adevărat pentru că avem oameni buni, dar avem şi profesori care nu-şi fac orele. Ceea ce se întâmplă acum este de notă proastă asupra învăţământului românesc. Cel puţin pentru nemţi care nici nu au adoptat sistemul Bologna, că au spus că strică învăţământul. Şi-l strică, sigur. Pe vremea mea, un student învăţa limba franceza în cinci ani. Acum se învaţă în trei ani două limbi: engleză - franceză, sau engleză - germană.
Publicație Adevărul
Proiect de modificare a Legii Educației. Capcanele ascunse din proiectul prin care se vrea „linșarea” plagiatelor
După scandalul tezelor de doctorat plagiate, se schimbă legea. Ministrul Educației a prezentat, ieri, proiectul ordonanței de urgență care stabilește, printre altele, cine și cum decide dacă o lucrare a fost copiată sau nu, dar și că titlurile de doctor acordate anterior de ministru vor fi retrase tot de el. Doar că proiectul ascunde mici capcane
De la Elena Ceaușescu (supranumită cândva „întâia chimistă a țării”) încoace, plagiatul pare să fi avut o evoluție epidemică în România. Nume mari, printre care fostul premier Victor Ponta, foștii miniștri de Interne, Gabriel Oprea și Petre Tobă, dar și, recent, candidatul la Primăria Capitalei, Cristian Bușoi, au fost acuzați că ar fi copiat de la alții bucăți mari din lucrările pe baza cărora au obținut titlul de „doctor”. Primii doi au fost „scăpați” de Consiliul Național de Etică. În cazul celorlalți, lucrurile nu s-au lămurit, deocamdată. scandalurile din jurul acestor cazuri, la care se adaugă și faptul că prevederile Legii actale a Educației lasă loc de interpretări, i-au determinat pe decidenții de la Ministerul Educației să facă un proiect de ordonanță prin care se vrea stabilirea clară a lucrurilor. Doar că lucrurile se complică și nu rezolvă până la capăt problema.
Ce se modifică, ce se adaugă
În primul rând, „de acum înainte, acordarea și retragerea titlurilor de doctor va fi în atribuția și responsabilitatea instituției care a organizat studiile de doctorat, adică a universităților și a Academiei Române”, a explicat ministrul Educației, Adrian Curaj.
Apoi, orice contestație, în primă fază, se judecă și se soluționează tot în cadrul universității, ulterior se cere avizul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Cele două organisme vor putea verifica tezele și cu un soft anti- plagiat, mai ales că lucrările vor fi încărcate pe o platformă națională.
„Analiza de similitudini electronică va fi un pas obligatoriu. (...) Noutatea este că toată documentația se încarcă pe platformă naționala și se notifică CNATDCU - nu se va mai plimba teza în format tiparit, ci va fi accesibilă în format electronic (...) după aceea CNATDCU verifică documentele de pe platforma națională”, a explicat Bogdan Murgescu, consilierul ministrului. Abia apoi, dacă lucrarea se dovedește a fi „originală” și întrunește cerințele din regulamentul școlii doctorale, autorul primește titlul de doctor. Dacă nu, doctorandul are timp un an să refacă lucrarea „dacă teza nu a îndeplinit standardele de calitate, nu e destul de substanțială sau, după caz, se poate stabili dacă au fost probleme de etică, moment în care este stabilită exmatricularea doctorandului și stabilirea răspunderilor, cine a fost vinovat în legătură cu aceasta”, a mai spus Murgescu.
Tezele de doctorat, „la liber” sau nu?
Ordonanța ascunde două puncte - problemă. În primul rând, deși ministrul Educației se lăuda cu publicarea pe platforma națională a tuturor tezelor, alineatul 9 adăugat, prin proiect, articolului 168 din Legea Educației, îi dă peste cap declarațiile. „Condițiile și etapele în care teza de doctorat devine document public sunt stabilite prin codul studiilor universitare de doctorat”, spune alineatul. Cu alte cuvinte, Academia de Poliție sau Universitatea Națională de Apărare, spre exemplu, pot legal secretiza tezele, după bunul plac. Deci, unde e „liberalizarea”? Apoi, se acordă CNATDCU drepturi supreme, peste autonomia universitară. Iar doctoranzii care se simt nedreptățiți și contestatarii lor aici se vor „plânge”. Consiliul este instanța de apel, verifică și atestă calitatea tezelor, iar neaplicarea deciziilor lui duce la suspendarea dreptului de a mai organiza școala doctorală.
Publicație Evenimentul Zilei
|
