Oamenii au inscripționat în ADN-ul lor cum să respire, cum să clipească și dacă se nasc sau nu cu gropițe în obraji, dar nu există nici o genă pentru citit. Un copil va trebui să învețe cum să citească, iar creierul i se adaptează la tipul de lectură pe care îl are în față: de exemplu, creierul învață să citească într-un anumit fel după sistemul chinez de scriere, dar are alte mecanisme pentru a citi texte în alfabetul românesc. Dar dacă tinerii și copiii petrec din ce în ce mai mult timp în fața calculatoarelor, mobilelor și tabletelor – oare acest lucru nu le schimbă felul de a citi? Și dacă da, în ce fel?
La aceste întrebări, precum și la multe alte necunoscte legate de modificările ce apar în lectură odată cu dispozitivele electronice, și-a propus să răspundă o echipă de cercetători de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, împreună cu oameni de știință din alte 29 de țări. Coordonată de conf.dr. Dana Bădulescu, echipa Universității „Alexandru Ioan Cuza” a intrat la începutul acestui an în Rețeaua europeană COST – „Evolution of reading in the age of digitisation (E-READ)” [Evoluția cititului în era digitizării, E-READ].
„Prin intrarea noastră în această rețea, specialiștii din universitate se pot implica în cercetarea pe tema lecturii în epoca digitalizării. Ceea ce ne-a recomandat a fost faptul că oamenii de știință, care nu provin doar de la UAIC, ci din mai multe universități din țară, sunt din domenii diferite: filologie-litere, informatică, lingvistică computațională, sociologie, psihologie, dar cercetările lor converg spre tema Acțiunii”, a explicat conf.dr. Dana Bădulescu, din cadrul Facultății de Litere.
Se speculează mult în legătură cu implicațiile digitizării citirii asupra cunoașterii și înțelegerii, iar literatura de specialitate a momentului, încă în stadiu incipient, sugerează că cititul pe un ecran digital ar avea un impact negativ asupra înțelegerii și emoției cititului. Cercetătorii își propun, în primul rând, să înțeleagă ce măsurători pot face pentru a confirma sau infirma aceste ipoteze: măsurând bătăile inimii și dilatarea pupilelor, de exemplu, oamenii de știință vor înțelege mai bine ce conexiuni emoționale are cititorul cu textele pe care le citește și dacă apar diferențe de emoție între a citi dintr-o carte tipărită sau a citi de pe un ecran. Folosind date provenite de la producătorii de cărți electronice, măsurători ale intensității și direcției privirii, dar și expertiza profesorilor și învățătorilor, cercetătorii vor determina în ce măsură înțelegerea unui text este influențată de faptul că este înconjurată de linkuri, videoclipuri, animații rapide și conversații simultane și cu ce efecte asupra cititorului
„Ne propunem să explorăm schimbările de paradigmă în ceea ce privește procesul lecturii într-o perioadă în care se face tranziția spre diverse feluri de e-books si aplicaţii digitale”, a clarificat conf.dr. Dana Bădulescu. „Prin ce schimbări va trece procesul lecturii? Este o întrebare care își va găsi răspunsuri furnizate de diferite domenii: fie din punctul de vedere al celor care se ocupă de predarea literaturii, fie al psihologilor și sociologilor care explorează trecerea de la lectura tiparită la cea digitală în dimensiunile ei psiho-mentale și sociale (cum ar fi empatia), fie al informaticienilor și lingviștilor computaționali care se ocupă de crearea aplicațiilor digitale”.
Punctul de plecare al echipei îl constituie, deocamdată, cele câteva studii ce compară lectura textelor pe hârtie cu cea pe ecran. Rezultate preliminare arată că, din cauza digitizării, cititul devine mai fragmentat, iar lectura textelor lungi începe să își piardă din popularitate.
În cadrul Rețelei E-READ, vor fi investigate următoarele aspecte:
Alfabetizare măsurată la nivel științfiic: în ce măsură copiii și tinerii înțeleg mai bine sau mai superficialinformația la care sunt expuși, în funcție de tipul de suport, tipul de ecran, tipul de text și tipul de obiectiv.
Cum se dezvoltă abilitățile de a citi și ce schimbări suferă ele în era digitală? Știm deja că volumele tipărite sunt o modalitate excelentă de a dezvolta abilități de a citi și a înțelege. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți tineri lecturează mai mult de pe dispozitive electronice decât din cărți tipărite. Unele studii sugerează că toate linkurile, animațiile, reclamele care le apar în față nu îi lasă pe tineri să înțeleagă informația în profunzime ci, dimpotrivă, construiesc mecanisme de scanare rapidă a textului, în devafoararea reflecției și analizei critice.
Cum sunt influențate emoțiile noastre de cititul pe un ecran? Despre cititul pe hârtie se știe deja că are o serie de beneficii la nivel cognitiv, dar și emoțional (îmbunătățește capacitatea de empatie, relațiile cu ceilalți, inteligența și abilitățile oratorice). Este oare adevărat acest lucru și pentru lectura electronică?
Care este relația dintre carte, ca experiență fizică și înțelegere? O carte tipărită poate fi deschisă, ținută în mână și răsfoită cu degetele printr-un contact direct cu suprafața fiecărei pagini. Într-o astfel interacțiune, „semnul de carte” este vizibil imediat. Toate aceste lucruri îl pot ajuta pe cititor să se orienteze – să știe în ce loc a lăsat cartea din mână și în ce punct a lăsat povestea. Cum rezolvă dispozitivele electronice această necesitate? Și este adevărat sau este doar un mit că atunci când citești un roman „pe ecran” nu este „chiar același lucru” cu a-l citi pe hârtie?
Cum este afectată înțelegerea unui text? În funcție de suport, de tipul de ecran, tipul de text și scopul lecturii, informația poate fi înțeleasă mai bine sau mai superficial. Dar pentru a înțelege cu adevărat impactul fiecărei variabile, este nevoie de măsurători. Mai mult, studiile ar putea pune sub semnul întrebării inclusiv sistemele de teste standardizate internaționale, cum ar fi celebra evaluare PISA: dacă testările sunt computerizate, dar abilitățile pe care le evaluează sunt dobândite prin lectură pe suport de hârtie, cât „de încredere” sunt rezultatele acesteia? Cât de corect este să testezi abilitățile legate de găsirea informației pe un text electronic, dacă sistemul de educație a fost unul bazat pe găsirea rapidă a informației pe hârtie?
O dată ce se află răspunsurile la toate aceste întrebări, cercetarea poate face înc