Noua stea a atletismului românesc vine de la UAIC şi visează să aducă laşului aurul olimpic
Dimineaţă de februarie. Sala de atletism din Grădinari. Zgomotul cronometrului înăbuşă pofta de capitulare. Tic, tic, tic… fracţiunile de secundă înghit linia de sosire înainte ca alergătorul să-şi poată sincroniza respiraţia cu braţele.
„Din nou!”, se aude vocea cazonă a antrenoarei, iar atletul încearcă, în treacăt, să-şi ataşeze gândurile la terminaţiile nervoase, la fibrele musculare. Ignoră ceasornicul acela care-l urmăreşte, nemilos, de mai bine de un deceniu. Tic, tic, tic… De zeci de ori pe zi, de sute de ori pe săptămână, de mii şi mii de ori, fără întrerupere. E singura reţetă a succesului! Nici Alin Ionuţ Anton nu cunoaşte alta!
Cine este Alin Ionuţ Anton? Este noua stea a atletismului românesc, protector al visului suprem în atletism – medalia olimpică de aur.
Deocamdată, Alin e campion naţional de seniori, în diverse probe. Un sprinter cu o proiecţie extrem de interesantă, cu un viitor strălucit.
Cariera sa a început în urmă cu mai bine de un deceniu, pe un teren de sport al şcolii „Miron Costin”, din cartierul Alexandru cel Bun… „Au venit acolo câţiva antrenori, la o selecţie. M-au ales şi pe mine, iar din ziua aceea nu m-am mai oprit. Am alergat mereu, iar atletismul a devenit un mod de viaţă”, spune Alin.
Acesta înţelege că, pentru a fi cel mai bun, este nevoie de sacrificii pe care alţii nu şi le permit. Iar sacrificiul său de zi cu zi este munca. S-a obişnuit cu asta, dar n-ar spune nu dacă i s-ar oferi posibilitatea de a îmbina multe alte concepte. Cum ar fi o dietă personalizată, antrenori specializaţi pe diverse faze ale efortului, psiholog… Înţelege şi el că nu va avea niciodată parte de aşa ceva, de vreme ce, pentru a putea supravieţui la nivelul performanţei, s-a văzut nevoit să renunţe chiar şi la steagul Iaşului. Clubul Municipal din Oneşti i-a întins o mână la timp, exact când marile cluburi ale Iaşului îi arătau, usturător, uşa. Dar el n-a plecat trântind-o de perete. Se încăpăţânează să creadă că într-o bună zi va repara, de unul singur, chiar şi nedreptăţile acestea. Deocamdată, însă, e ocupat cu cronometrul. Are de recuperat câteva fracţiuni de secundă pentru o participare la Olimpiada din anul 2024, de la Paris. Un barem mai înalt decât recordul naţional la proba sa favorită!
Până atunci, Alin Ionuţ Anton va participa, la finalul acestei luni, la campionatele naţionale de atletism, de unde va merge la Balcaniadă. Iar în vară, la Jocurile Mondiale Universitare, unde va reprezenta Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi!
Între timp, atletul ieşean a finalizat cu succes o nouă sesiune de examene la UAIC. Aici urmează un program de Master, specializarea Fitness şi Estetică Corporală, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, pe care a absolvit-o anul trecut. „Sunt foarte fericit că pot să fac şi şcoală. Educaţia este foarte importantă! Mă gândesc mereu că într-o bună zi îmi va folosi”, mărturiseşte campionul ieşean, admiţând că viaţa unui atlet de performanţă nu depăşeşte aproape niciodată bariera de 30 de ani.
„În România, atletul care câştigă o medalie este premiat, dar premiile acestea sunt mici. Practic, nu s-au mai actualizat de peste un deceniu. O medalie de aur este recompensată de Ministerul Sporturilor cu ceva mai mult de 1.000 de lei… Iar pentru un aur e nevoie de muncă, de materiale de concurs, de multe altele. La câteva luni trebuie să-mi schimb pantofii de alergat, de exemplu, pentru că se uzează, iar o pereche nouă costă în jur de două sute de euro. Cine crede că e simplu, nu ştie despre ce vorbeşte!”, precizează Alin Ionuţ Anton.
„Marele meu vis este de a participa la o ediție a Jocurilor Olimpice și de a bate recordul național la 110 m garduri, dar și la 200 m. M-ar bucura și să câștig o medalie la Campionatele Europene sau la Mondiale. Mă voi antrena din greu și voi face toate sacrificiile posibile pentru a ajunge cât mai sus” – Alin Ionuţ Anton
Şi, cu toate că nu a fost, nu este şi nu va fi simplu în lupta cu cronometrul, Alin n-a încetat să vâneze medaliile de aur. De fapt, dintre cele aproape 200 de medalii pe care le-a cucerit în ultimul deceniu, peste 150 sunt de aur! Doar anul trecut, Alin Anton a câştigat cinci medalii de aur şi una de argint, la diferitele competiţii din ţară, în sală şi în aer liber, la tineret şi seniori, la 60 m şi 60 m garduri, 200 m şi 110 m garduri… E deja multiplu campion naţional de seniori şi vrea mai mult!
„Ieşeanul Anton Alin a reuşit să alerge proba de 60 metri garduri cu timpul de 7,77 secunde, rezultat ce nu a mai fost obţinut de peste 18 ani de vreun atlet român!”, a postat pe pagina sa de socializare, în urmă cu câteva zile, Carmen Ghilase, antrenoarea lui Alin Ionuţ Anton. De fapt, omul care-l călăuzeşte pe Alin către reuşita supremă în sport: o medalie olimpică.
Pentru moment, Alin Ionuţ Anton trage tare să câştige titlurile naţionale la seniori, la probele sale favorite, să urce pe cea mai înaltă treaptă la Balcaniadă şi să se întoarcă de la Jocurile Mondiale Universitare cu medalia de aur pentru Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi!
E un vis pe care majoritatea specialiştilor îl văd deja împlinit, dar pentru care tânărul atlet şcolit la UAIC va mai avea de suferit.
Asprimea înfrângerilor, amestecată cu rigoarea triumfului, cu ambiţia şi sensibilitatea învingătorilor au făcut din Alin Ionuţ Anton un campion. Unul care visează frumos şi departe!
Tic, tic, tic… fracţiunile de secundă înghit linia de sosire, dar lasă intacte visurile unui mare atlet.