Poliglot din întâmplare

* o studentă UAIC vorbește, pe lângă română, engleza, spaniola, rusa, germana, norvegiana, franceza, portugheza, polonă și a început să studieze greaca și araba, iar în liceu a cochetat cu japoneza

* a studiat inițial Medicina Veterinară, unde a rezistat doar un semestru, și a ales apoi Facultatea de Litere, unde, din întâmplare, și-a descoperit vocația pentru limbile străine

Se spune că aproape două treimi din ceea ce reprezintă comunicarea umană nu ține de latura verbală, că doar o treime o reprezintă vocea. Când vine vorba de poligloți, însă, lucrurile capătă alte dimensiuni.

Andreea Obreja studiază un master la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – Cultura germană în context European – și este unul dintre puținii studenți români poligloți. Vorbește aproape zece idiomuri și vrea să-și dezvolte competențele. O adevărată performanță, pentru care Andreea a muncit „pe brânci” încă din adolescență.

„Multe limbi străine au ajuns în viața mea din întâmplare”

În lumea în care se învârt studenții, în viața academică pe care o trăiesc, priceperea și efortul nu au prea multe în comun. Nu sunt, nici pe departe, sinonime. Strădania nu asigură succesul, iar îndemânarea, iscusința, încep să capete o importanță hotărâtoare după largi perioade de timp. Cum a debutat pasiunea aceasta pentru limbile străine? „Pot spune că a fost o întâmplare. Anumite limbi am decis să le studiez și învăț, dar au venit pe rând, una câte una, fără o planificare anume. Am avut, în liceu, un profesor care avea faima de a vorbi mai multe limbi. Nu-mi mai aduc aminte câte, dar se spunea asta despre el… Deși îl admiram foarte mult, nu mi-am dorit să fiu ca el, nu am avut niciodată ambiția asta”, își începe povestea Andreea Obreja, precizând că în liceu a avut contact doar cu patru limbi – româna, engleza, spaniola și franceza. „Multe limbi au ajuns în viața mea din întâmplare. Rusa o alesesem, pe lângă germană, ca limbă de studiu la licență, la UAIC. Unul dintre motive a fost acela că-mi plac foarte mult romanele lui Dostoievski și aș fi vrut să le citesc în original. În general, dacă stăpânesc o limbă, prefer să o dezvolt citind. O limbă e mult mai ușor de dobândit citind, decât prin modalitatea de a reproduce, de a vorbi, de a scrie tu însuți. Adevărul este că fluența depinde foarte mult de exercițiu. Dacă în ultima vreme nu am avut contact cu o anumită limbă și trebuie să o vorbesc, deși poate am un nivel foarte bun, nu voi comunica foarte eficient și îmi va fi greu să găsesc cuvintele. De exemplu, la un moment dat, norvegiana era, pentru mine, la un nivel destul de înalt încât mi-era foarte confortabil să vorbesc în viața de zi cu zi, dar am pierdut-o un pic din lipsă de contact cu vorbitori de norvegiană”, precizează Andreea, care vorbește, pe lângă română, engleza, spaniola, rusa, germana, norvegiana, franceza, portugheza, italiana, a început să studieze greaca și araba, iar în liceu a cochetat cu japoneza.

Ce-a fost mai întâi: spaniola sau engleza? „Teoretic, engleza. Am început-o încă de la grădiniță, dar nici cursurile de limbă, nici felul în care erau predate limbile străine atunci nu erau avansate. Nu era atât de multă teorie despre felul în care învață mai bine un copil o limbă străină… Nu cred că a fost foarte eficient modul în care am fost învățați, cel puțin în primii ani. Astăzi, la grădiniță, copiii ajung destul de ușor la un nivel conversațional. Da, teoretic, prima mea limbă străină a fost engleza, dar, practic, prima a fost spaniola, pe care am început să o învăț tot așa, din întâmplare. Mă uitam ore în șir la serialele în limba spaniolă. Până pe la 15 ani m-am tot uitat la aceste seriale și așa, ușor, ușor a început să intre spaniola în viața mea. A fost foarte interesant să observ că limba aceasta are atât de multe cuvinte în comun cu româna! Cred că metoda aceasta a contribuit foarte mult la faptul că am ajuns să am un nivel destul de bun în limba spaniolă”, susține Andreea Obreja.

„Orice abilitate ai avea, oricât talent, nu este suficient”

Aceasta precizează că, învățând deja o limbă străină, restul vin de la sine, fiind mult mai ușor dacă alegi să înveți limbi din aceeași categorie. „De exemplu, ai învățat germana și vrei să treci la neerlandeză, clar va fi mult mai ușor, dar și abilitatea de a ști mai multe alfabete e destul de importantă. În special, este vorba de pronunție: cineva care a crescut cu o singură limbă s-ar putea să nu aibă anumite sunete pentru o altă limbă, dar dacă învață o altă limbă timpuriu, acele sunete se vor adăuga la repertoriu, la posibilitatea de a pronunța corect. Mi s-a întâmplat să încerc să predau germana unei femei din Mexic care nu știa decât spaniola și îi era imposibil chiar și să audă sunetul v, pentru că în spaniolă nu există diferență între v și b, se pronunță la fel. Sunetul acesta nu exista în mintea ei și nici măcar nu putea să-l audă, ar fi fost foarte multă muncă să încerce… pe când altcineva, care vorbește deja engleza, tot din Mexic, va învăța mult mai ușor germana”.

Andreea Obreja consider că, deşi fiecare dintre noi avem anumite abilități înnăscute, totul se rezumă la muncă, pură și dură. „De exemplu, mie mi-a fost mereu greu cu pronunția în toate limbile pe care le-am învățat, și pentru că nu-mi era ușor lucrul acesta, nici nu mă concentram, iniţial, foarte mult pe el. Mai târziu am început a mă preocupa dacă e ok accentul meu, intonația, toate aceste lucruri, pe când cineva care are înnăscută o anumită abilitate de a imita se va concentra foarte mult pe partea de vorbire . Pentru mine, gramatica a fost mereu foarte ușoară, poate am o minte mai logică, matematică, nu știu, dar în principal este vorba de muncă. Orice abilitate ai avea, orice talent, nu este suficient. Totul trebuie menținut, lucrat, iar interesul este cea mai importantă parte în momentul în care decizi să înveți o limbă, pentru că interesul înseamnă motivație”, precizează Andreea Obreja.

La un moment dat, Andreea a observat că poate învăța destul de ușor limbi străine destul de ușor și a devenit foarte motivate, interesată pentru alte limbi: „Așa am devenit foarte ambițioasă în a învăța și alte limbi. De exemplu, am încercat cu greaca. Eram foarte pasionată; timp de o lună am învățat greacă între 5 și 10 ore zilnic, era extrem de fascinant pentru mine, mai ales din cauza alfabetului… Deocamdată, aș vrea să rămân la limbile pe care deja le știu cât de cât, să încerc a le aduc la un nivel mai bun”.

„Inițial, am studiat Medicina Veterinară, unde am rezistat doar un semestru”

Andreea Obreja este recunoscătoare Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru că i-a schimbat viața, pentru că a avut ocazia să se dezvolte din punct de vedere intelectual, că a beneficiat, în acest sens, de burse de schimb Erasmus și SEE „pentru trei semestre în timpul licenței, iar acum, la master, pentru alte două semestre”. „Când am decis să studiez Litere – limbi și literatură străină, la UAIC, am ales limbile pe care nu le știam, sau care erau mai exotice – germana și rusa – și, evident, asta mi-a schimbat complet viața, mai ales datorită burselor de schimb în străinătate. Îmi place foarte mult la UAIC pentru că avem toate aceste limbi facultative, la care ne putem înscrie oricând și sunt și gratis!, așa încât ți se oferă o oportunitate extra, sau mai multe, de a studia, lucru care mi s-a întâmplat mie. Am fost foarte încântată să văd toate aceste opțiuni și încă din primul semestru m-am înscris la multe programe din acestea, printre care norvegiană, greacă… E o mare oportunitate. Cu norvegiana am avut foarte mare noroc. M-am înscris la curs din întâmplare, din curiozitate și am fost fascinată cât de apropiată este de engleză și de germană, iar în cel de-al doilea semestru al primului an de studiu au apărut bursele Erasmus work placement și am avut posibilitatea să merg în Norvegia. Asta a fost, probabil, catapulta principală, căci de acolo a început totul, în special datorită dnei lector dr. Crina Leon, care predă norvegiana la UAIC. Mi-a fost foarte greu să decid să plec în Norvegia. Nu fusesem niciodată în afara țării, nu zburasem niciodată, nu ieșisem nici măcar până în Republica Moldova, dar probabil a fost una dintre cele mai bune decizii din viața mea. De fapt, Facultatea de Litere a fost una dintre cele mai bune decizii. De fapt, eu am studiat inițial Medicina Veterinară, am rezistat doar un semestru și am ales apoi Litere, o diferență extrem de mare, dar o facultate care mi-a schimbat total viața și nu regret nici o clipă alegerea făcută”, spune Andreea Obreja.

Deși îi place foarte mult să studieze limbi străine, Andreea a luat o pauză între licență și masterat: „trei ani și am lucrat și pot spune că mi-a fost dor de studiu. Aici, zilnic este ceva nou, ceva de învățat, lumea este atât de complexă încât mereu va fi ceva de învățat! Am lucrat în București, într-o firmă germană, o multinațională, de fapt, în domeniul contabilitate. Am fost recrutată pentru că vorbeam germana… Pentru ei este mult mai ușor să găsească pe cineva care vorbește limba și să-l învețe o parte din contabilitate, pe care să o facă zilnic, decât să ceară unui contabil să învețe o limbă străină, fluent, dintr-o dată…”. „Plănuiesc să mai studiez câțiva ani, nu am planuri pe termen lung… Aș vrea să știu dacă am abilități în domeniul educațional, pentru o carieră didactică, dacă am abilitatea de a fi un profesor bun. Consider că profesorii trebuie să aibă vocație, să aibă abilitățile necesare, studenții să fie motivați, toate aceste lucruri mi se par extrem de importante, deoarece profesorii sunt cei care formează generațiile, toată populația țării… de acolo pornește totul. Și n-aș vrea să lucrez în acest domeniu dacă nu voi putea contribui pozitiv”, mărturisește Andreea Obreja, considerând că, în România, oamenii sunt mult mai motivați în a învăța limbi străine, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care multe companii străine aleg să-și aducă aici mare parte din firmă.