Departamentul Conservarea Colecţiilor Generale şi Speciale din cadrul Bibliotecii Centrale Universitară „Mihai Eminescu” Iași organizează, în cadrul Zilelor Bibliotecii, joi, 5 noiembrie 2026, ora 13:00, în spaţiul expoziţional de la etajul I al sediului central, vernisajul expoziției „Începuturile tiparului la Iași. Cartea românească veche, 1643–1830”.
La eveniment sunt invitaţi prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, specialist în istoria medievală şi premodernă a Ţărilor Române, şi prof. univ. dr. Alexandru Gafton, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, filolog şi lingvist cu contribuţii importante la cercetarea istoriei limbii române, la studiul şi editarea textelor româneşti vechi.
În 1643, la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, ieşea de sub teascurile „tipariului domnesc” Carte românească de învăţătură, cunoscută sub numele de Cazania lui Varlaam, prima carte în limba română tipărită în Moldova. Aproape două secole mai târziu, la 1 iunie 1829, apărea, tot la Iaşi, Albina Românească a lui Gheorghe Asachi, primul ziar în limba română din Moldova. Între aceste două repere se desfăşoară o istorie a cărţii, a limbii şi a culturii scrise, pe care Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi o aduce în atenţia publicului prin expoziţia „Începuturile tiparului la Iaşi. Cartea românească veche, 1643-1830”.
Expoziţia reuneşte aproximativ 60 de tipărituri din colecţiile de patrimoniu ale instituţiei, ilustrând evoluţia atelierelor ieşene şi diversificarea repertoriului editorial de-a lungul a aproape două secole.
Piesa centrală a expoziţiei este Cazania lui Varlaam, una dintre lucrările fundamentale ale culturii române vechi, deopotrivă prin însemnătatea sa lingvistică şi literară şi prin valoarea artistică a ediţiei. Tipărită în atelierul domnesc organizat prin grija lui Vasile Lupu şi a mitropolitului Varlaam, cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă al Kievului, cartea se adresa „cătră toată seminţiia românească”, exprimând preocuparea pentru răspândirea învăţăturii religioase în limba română. Din aceeaşi tipografie provin Şeapte taine a besearecii (1644) şi Pravila lui Vasile Lupu (1646), lucrări reprezentative pentru învăţătura bisericească şi pentru istoria dreptului românesc.
Reluarea tiparului la Iaşi, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, este legată de activitatea mitropolitului Dosoftei, ale cărui tipărituri au contribuit la dezvoltarea limbii române literare şi la introducerea acesteia în cult. Expoziţia cuprinde Psaltirea de-nţăles (1680) şi Viaţa şi petrecerea svinţilor (1682-1686), alături de ediţii greceşti apărute în tipografia Sfântului Mormânt, întemeiată la Cetăţuia. Un loc distinct îl ocupă Divanul lui Dimitrie Cantemir, tipărit la Iaşi în 1698, în limbile română şi greacă, lucrare de referinţă pentru literatura morală şi filosofică românească.
Secolul al XVIII-lea este ilustrat prin ediţii care reflectă activitatea unor tipografi şi gravori precum Duca Sotiriovici, Grigorie Stanovici şi Mihail Strilbiţchi. Alături de cărţile de cult, remarcabile prin realizarea tipografică şi ornamentaţie, sunt prezentate lucrări care atestă diversificarea preocupărilor culturale, între care Calendariu pe 112 ani (1785), Curioznică şi în scurt arătare (1785) şi De obşte gheografie a lui Amfilohie Hotiniul (1795).
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, repertoriul tipăriturilor ieşene se îmbogăţeşte cu lucrări juridice, literare, didactice şi practice, fără ca tradiţia cărţii bisericeşti să-şi piardă însemnătatea. Jucăreaia norocului (1816), ediţia grecească a Codului Calimach (1816-1817), Condica criminalicească (1826), Douăsprezece învăţături (1827) şi Învăţătură pentru facerea pâinii (1829) ilustrează această diversitate. Selecţia cuprinde şi tipărituri din 1830, între care Mâna lui Damaschin, lucrare consacrată calculului calendaristic bisericesc. Apariţia Albinei Româneşti, în 1829, constituie reperul simbolic al încheierii parcursului expoziţional, marcând începutul unei noi etape în istoria presei de limbă română din Moldova.
Dincolo de conţinutul şi însemnătatea istorică a lucrărilor, expoziţia pune în valoare cartea veche ca obiect de patrimoniu, prin particularităţile sale tipografice, artistice şi materiale. Frontispiciile, iniţialele ornate şi xilogravurile evidenţiază arta tipografilor şi gravorilor, în timp ce legăturile de epocă, ex-librisurile, semnăturile şi însemnările manuscrise oferă mărturii despre circulaţia, lectura şi transmiterea exemplarelor de-a lungul timpului. Istoria unei ediţii se completează astfel cu aceea a exemplarelor păstrate, ale căror particularităţi documentează folosirea şi circulaţia cărţilor în epoci diferite.
Alături de expoziţia organizată în spaţiul bibliotecii, pe site-ul instituţiei poate fi vizitată şi o expoziţie virtuală, care oferă o perspectivă mai amplă asupra istoriei tiparului ieşean, prin prezentări organizate pe secole, descrieri ale cărţilor, medalioane dedicate personalităţilor care au contribuit la dezvoltarea tiparului şi un catalog al lucrărilor expuse.
Expoziţia a fost realizată de Irina Sandu, Alina Frunză şi Cristina Gavrilean, iar la realizarea versiunii online a contribuit Ecaterina Croitor, din cadrul Departamentului Informatizare şi Tehnologii Digitale.
Expoziţia este deschisă publicului în perioada 2-30 noiembrie 2026. Intrarea este liberă.
