Un student de la Teologie a obținut premii peste premii la festivaluri naționale și internaționale
Alexandru Semeniuc: „Surâsul marca UAIC îmi va rămâne veșnic în suflet”
Născut într-o familie de bucovineni cu credința nealterată în Dumnezeu, Alexandru Semeniuc a știut încă din copilărie că va trebui, într-un fel sau altul, să slujească Bisericii. A ales Liceul teologic din Suceava, iar patru ani mai târziu a ținut morțiș să vină la la Iași, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, pe care a absolvit-o, anul trecut, cu puține zecimale sub 10. N-a fost șef de promoție, ci doar al doilea, după media de absolvire – 9,92. Iar acum e bucuros că a putut continua la UAIC, cu un master, tot la Teologie.
Alexandru Semeniuc compune muzică de aproape șapte ani, timp în care a adunat zeci de melodii, poate peste o sută, dar și multe premii naționale și internaționale. „Am scris liturghie pentru cor bărbătesc, liturghie pentru cor mixt, diferite piese religioase și, recent, câteva madrigale pe text laic, de Mihai Eminescu”, amintește tânărul student al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul UAIC. Pe partea de compoziție a cucerit și cele mai multe premii. Ca dirijor are în palmares două importante premii, iar ca solist multe altele, ultimul în urmă cu două zile, la Concursul Cantis, la Iași.
Zeci de piese compuse, premii peste premii
„Părinții mei mi-au insuflat dragostea față de cântecele bisericești, de cântarea bisericească. Am descoperit, în copilărie, că îmi place compoziția muzicală. Mi-am dat seama că pot să și scriu… Multă lume îmi spunea că am talent, iar cei din jur mă încurajau să îl folosesc. Nu am urmat o școală de muzică, însă în seminar am descoperit această pasiune. Acolo am abordat primele piese corale și așa a început pasiunea mea. Am început să-mi aștern ideile muzicale pe hârtie, iar de-a lungul timpului acestea au ajuns să fie premiate la nivel național și internațional”, se confesează Alexandru Semeniuc.
Primul premiu pe care l-a câștigat Alexandru a fost în anul 2018, la București, într-un concurs din cadrul manifestărilor generate de Centenarul Marii Uniri, la Festivalul „Lăudați Pe Domnul!”, alături de compozitori din întreaga țară. „A fost un concurs internațional, cu o temă corală, o piesă pentru cor mixt. Acolo am luat premiul al II-lea, însă reușita aceasta m-a bucurat enorm. M-a bucurat deoarece premiul I a ajuns la un profesor de Armonie, de la Universitatea din Cluj, fiind departajați greu, la doar câteva puncte! Eu, un tânăr student, să ajung să lupt cu un profesor universitar de asemenea calibru pentru premiul I…!”, își amintește, cu bucurie în glas, Alexandru Semeniuc.
Au urmat alte premii, unul tot la București, în anul următor, iar apoi, câteva luni mai târziu, în Suedia, la Goteborg. „A fost un premiu de suflet, să spun așa. Am dirijat o formație corală din Fălticeni și am luat diploma de bronz acolo, în Suedia. La Suceava era o tradiție, până să ne blocheze pandemia, să se meargă în fiecare an la diferite festivaluri și concursuri internaționale cu tematică religioasă. Așa mi-am format și plăcerea aceasta de a călători și a cânta împreună cu tineri de alte naționalități”, mărturisește Alexandru, amintind că a călătorit, datorită marii sale pasiuni, în aproape toate statele din Uniunea Europeană.
Tânărul bucovinean, din Rădăuți, studiază un master în Teologia ortodoxă, la UAIC, dar urmează și cursurile Conservatorului: „Masterul este foarte solicitant pentru că sunt afiliați diferiți profesori de prin alte țări sau orașe. Avem cadre didactice din Belgia, din Luxenburg, unul este din Cluj… Mitropolia Moldovei și Bucovinei, care este partener în acest master, s-a implicat și ne-a adus, laolaltă, diferiți profesori, diferite mentalități, pentru a ne putea dezvolta din toate punctele de vedere”.
„Muzica de film îmi dă sentimente foarte profunde, pe care nu le-am mai simțit”
„Sunt foarte multe piese care îmi plac, însă una singură îmi este la sufle – Mama, pe versurile lui Panait Cerna, cântată, în premieră, de Corala Universitas a UAIC, coordonată de doamna Gabriela Enășescu și de părintele Gabriel Năstasă, pe 8 martie, acum doi sau trei ani. A fost pentru prima dată când mi-a fost cântată o piesă, live, în aula Universității”, mai spune Alexandru.
Acesta cântă și muzică psaltică, în timpul liber, la biserică, alături de colegi, când mai este nevoie, iar recent a început să scrie și câteva piese pentru muzică de film, gen foarte rar abordat în România, astăzi, țara noastră neavând astfel de studiouri. Singurul studio de muzică de film, în Europa, se regăsește în Berlin, restul fiind în Statele Unite. „E un gen nou de muzică – coloană sonoră pentru film – și am început să mă regăsesc mult în această muzică. Am început cu muzica vocală, corală, acum cu muzica orchestrală, instrumentală și sper să continue inspirația. O piesă care poate fi și muzică, thriller, are cinci minute, dar mie îmi dă sentimente foarte profunde, pe care nu le-am mai simțit până acum în muzica corală și mă gândesc să continui cu muzica de film. Sper să fie mai deschisă piața la noi, deoarece este o muzică importantă”, adaugă Alexandru Semeniuc.
„Aș fi vrut să obțin o mobilitate Erasmus, dar nu am avut curajul necesar”
În mod cert, cariera tânărului student al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul UAIC va continua pe drumul muzicii, la Conservator, deși „religia nu se va opri aici”, fiind prima pe care a îmbrățișat-o, „una de suflet”. Acesta se gândește acum să-și finalizeze studiile, să-și formeze o familie, iar apoi, la maturitate, să revină la preoție. „Mă consider un om nu foarte bine pregătit în multe domenii, ci unul care aspiră să se pregătească, unul cu abilități. Îmi este greu să aleg, asta este cea mai mare problemă a mea… să aleg între ceea ce voi face, pentru că am și multe deschideri. Este limpede, în momentul în care ești nevoit să faci o alegere, trebuie să ți-o asumi, să renunți la ceva”, adaugă Alexandru Semeniuc.
Iar alegerile făcute în ultima vreme l-au îndepărtat oarecum de posibilitatea de a studia în străinătate, deși nu ar spune nu unei asemenea ipoteze. „Chiar aseară vorbeam cu un coleg despre acest subiect. Mi-am pus deseori acestă problemă, aș fi vrut să obțin o mobilitate Erasmus, dar nu am avut curajul necesar. Fiind legat și de partea muzicală, iar în cadrul mobilităților Erasmus se studiază intensiv, fără posibilitatea de a face și altceva decât studiu, am decis că nu sunt pregătit să pot renunța la acest lucru și să mă axez direct pe studiul teologiei aprofundate”, își explică Alexandru decizia.
El va urma Conservatorul, un alt master și, poate, un doctorat. În domeniul muzicii de film, evident. O cale lungă, deși a acumulat peste 17 ani de studiu. „Momentan, nu cred că este posibil ca un compozitor de muzică de film să trăiască din așa ceva, în România, însă, cum mereu trebuie să ai și altceva la îndemână, ca soluție de rezervă, voi avea de unde alege. Dragostea mea rămâne muzica și teologia, care se îmbină foarte bine”, conchide Alexandru Semeniuc.
***
„Pot să spun că sunt un student de nota 10, că am fost așa în majoritatea anilor de facultate , deși am avut și coborâșuri, dar nu am scăzut niciodată sub 270 de credite și am terminat facultatea cu 9,92. Universitatea Alexandru Ioan Cuza a contat enorm pentru mine, căci aici am dat peste zâmbetul faimos al studenților UAIC. Un zâmbet care vine din suflet, pe care nu-l poți întâlni niciodată, nicicând, nicăieri în lume. Surâsul marca UAIC îmi va rămâne veșnic în suflet” – Alexandru Semeniuc
