În rezervația Dunele Marine de la Agigea a fost identificată o nouă specie de insecte în premieră pentru România

După ce în luna decembrie a anului 2022 a fost confirmată oficial prezența în Rezervația „Dunele Marine de la Agigea” a speciei Aplocnemus jejunus pentru prima dată în România, specialiștii rezervației au identificat o a doua specie de insecte în premieră națională: Procas picipes steveni. Aceasta face parte tot din ordinul Coleoptera (insecte cunoscute popular sub numele de gândaci, fără a se confunda cu gândacii de bucătărie, care fac parte dintr-un ordin separat – Blattodea).

Noua specie de gândac a fost identificată pentru prima oară pe teritoriul țării noastre, în cadrul Rezervației de Dune Marine de la Agigea, în toamna anului 2021. De atunci și până acum au fost efectuate numeroase căutări pentru a identifica mai multe exemplare ale speciei, însă fără succes, deocamdată. Acest fapt se datorează modului de viață ascuns și aproape în totalitate necunoscut al acestei specii de insectă, biologia acesteia reprezentând o necunoscută pentru entomologii din întreaga lume.

Specia Procas picipes steveni nu are încă un nume popular românesc, fiind atât de recent descoperită pe teritoriul țării. Nu depășește 2 cm lungime și este de culoare cenușie, cu numeroși perișori albi pe corp și pe picioare. Face parte din familia gărgărițelor (Fam. Curculionidae, în termeni științifici), un grup de insecte cu numeroase specii distribuite peste tot în lume. Caracteristic acestei familii de gândaci este trompa lungă, care la unele specii depășește cu mult lungimea întregului corp. Trăiește în zone stepice, deschise, și cel mai probabil e activă noaptea (ca restul speciilor înrudiți). Nu se știe dacă zboară, fiind o specie care trăiește mai mult la nivelul solului, cu toate că are aripi membranoase funcționale. Este fitofagă (se hrănește cu plante), dar nu se cunosc speciile pe care le preferă. Astfel, biologia speciei este în general învăluită în mister, așteptând să fie deslușită de către oamenii de știință. În Europa, specia este prezentă în Moldova, Bulgaria, Ucraina și acum, și în România.

Această descoperire sugerează încă o dată necesitatea existenței și păstrării intacte a zonelor protejate din România, acestea adăpostind cu siguranță multe specii de nevertebrate ce așteaptă să fie descoperite, reprezentând printre ultimele refugii din Europa ale acestora. Studiile au demonstrat că sănătatea și stabilitatea unui habitat sunt cu atât mai mari cu cât numărul de specii din habitatul respectiv este mai mare și mai divers. Astfel, este imperios necesar să cunoaștem cât mai bine speciile cu care împărțim planeta (mai ales când vine vorba de nevertebrate, care reprezintă elemente-cheie în funcționalitatea ecosistemelor) și relațiile dintre acestea.

Prin această descoperire, rezervația de Dune Marine de la Agigea se dovedește a fi o adevărată oază de biodiversitate și demonstrează încă o dată importanța zonelor verzi, fie ele și înconjurate de arii puternic modificate de către om. Prin urmare, conservarea zonelor verzi de lângă sau din localități pentru perioade lungi de timp vor asigura un refugiu pentru natură, permițând și generațiilor viitoare să se bucure de ea.

Rezervația „Dunele Marine de la Agigea” poate fi vizitată zilnic între orele 08.00 – 18.00.

Aria naturală protejată Dunele Marine de la Agigea se află în incinta Stațiunii biologice marine „Prof. Dr. Ioan Borcea”, care aparține Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). Începând cu luna aprilie 2022, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate împreună cu UAIC implementează proiectul „Implementarea de măsuri active de conservare pe teritoriul sitului Natura 2000 ROSCI0073 Dunele marine de la Agigea și a ariei naturale protejate de interes național Dunele Marine de la Agigea”, finanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014 – 2021. Proiectul își propune implementarea măsurilor de conservare activă identificate în cadrul elaborării Planului de Management al ariei naturale protejate Dunele Marine de la Agigea. Statutul ariei naturale protejate depinde în foarte mare măsură de punerea imediată în aplicare a măsurilor de conservare întrucât acest sit a fost afectat în decursul timpului de mai multe lucrări de infrastructură (construirea Portului Constanța, sistemul de apărare din al II-lea Război Mondial). De asemenea, având în vedere locația sa centrală, în rândul stațiunilor turistice de la Marea Neagră, proiectul își propune și elaborarea unei strategii de educare a publicului larg, care să se concretizeze într-un punct de informare cu privire la structura, funcționarea și importanța ecosistemelor litorale de la Marea Neagră.

Publicație : Bună Ziua Iași

Expoziție documentară la Iași. 150 de ani de la nașterea academicianului Petru Bogdan

Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la nașterea academicianului Petru Bogdan, prilej cu care Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași organizează expoziția documentară „Petru Bogdan-150“. Deschiderea oficială a expoziției documentare va avea loc marţi, 7 februarie 2023, la ora 12:00, în Aula „Mihai Eminescu”. În cadrul expoziției vor fi prezentate fotografii de epocă și documente rare din Arhiva familiei Culianu-Petrescu, dar și documente originale din fondurile Bibliotecii Centrale Universitare Iași, printre care se numără și teza de doctorat a lui Petru Bogdan

În această lună, la Iași se organizează expoziția documentară dedicată academicianului Petru Bogdan, unde ieșenii pot afla întreaga viață a savantului român. Expoziția documentară este realizată de Elena Bondor, în cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”.

150 de ani de la nașterea academicianului Petru Bogdan. Ieșenii pot vizita expoziția documentară de la Biblioteca Centrală Universitară

În perioada 6 februarie – 6 martie 2023, ieșenii pot vizita expoziția documentară dedicată împlinirii a 150 de ani de la nașterea academicianului Petru Bogdan, organizată de Biblioteca Centrală Universitară (BCU) la sediul său central din strada Păcurari, numărul 4.

Deschiderea oficială a expoziției documentare va avea loc marţi, 7 februarie 2023, la ora 12:00, în Aula „Mihai Eminescu”. Invitați vor fi prof. univ. dr. Ionel Mangalagiu, prorector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, şi conf. univ. dr. Sebastian Popescu de la Facultatea de Fizică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Expoziția cuprinde fotografii de epocă şi documente rare din Arhiva familiei Culianu-Petrescu, dar şi documente originale din fondurile BCU Iaşi, printre care se numără teza doctorat a lui Petru Bogdan, susţinută la Berlin, în 1901, cărţi şi texte ale sale din volume colective, studii şi articole publicate în reviste ştiinţifice şi de cultură etc.

Petru Bogdan, un mare savant și profesor universitar

Petru Bogdan s-a născut la data de 3 februarie 1873, în comuna Mirosloveşti, jud. Suceava. A fost un savant român și un mare profesor universitar, care și-a dedicat întreaga lui viață științei.

A făcut studii universitare la Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe, a fost bursier al Academiei Fond V. Adamachi în Germania, iar mai apoi, în 1901, și-a susținut public teza de doctorat la Friedrich-Wilhelms-Universität din Berlin. Cu timpul, a fost ales membru titular al Academiei Române, mai apoi devenind rector, prorector, decan şi prodecan la Universitatea din Iaşi.

Din anul 1926 a fost implicat în demersurile pentru înființarea Fundaţiei „Regele Ferdinand I” din Iaşi, iar în perioada 1941-1944 a fost director al aceleiaşi fundaţii şi membru în Consiliul Fundaţiilor Culturale Regale ale României. S-a stins din viaţă pe 29 martie 1944, la datorie, într-o cameră de hotel din Mediaş, în timpul evacuării Fundaţiei „Regele Ferdinand I” din Iaşi.

 Publicație : Bună Ziua Iași

Doliu imens în cultura română. A murit Academicianul Răzvan Theodorescu!

Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a murit luni la vârsta de 83 de ani. Academicianul a decedat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, după cum a confirmat purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, dr. Bogdan Opriţa.

Răzvan Theodorescu se internase în unitatea medicală în urmă cu aproximativ trei săptămâni. „Cu durere în suflet anunţăm trecerea în eternitate a academicianului Răzvan Theodorescu, membru al Consiliului Ştiinţific al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti. Biblioteca Metropolitană Bucureşti îşi exprimă profundul regret pentru această pierdere şi transmite condoleanţe familiei îndoliate, tuturor prietenilor şi celor care l-au cunoscut”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a BMB.

Mai jos reluăm un dialog realizat cu marele om de cultură la Iași, în urmă cu câțiva ani:

Impresionant, acesta ar fi cuvântul cu care aş putea descrie dialogul purtat cu prof. univ. dr. Răzvan Theodorescu, membru al Academiei Române. Revenit la Iaşi, unde a vernisaj o expoziţie dedicată arhitecturii din perioada regalităţii, academicianul Răzvan Theodorescu a făcut o radiografie a ultimilor o sută de ani, a trecut în revistă viaţa politică şi a vorbit despre proiectele de ţară.

– Domnule profesor, din nou la Iaşi. Am putea spune că din nou acasă…

– Da, putem spune pentru că rădăcinile mele ieşene sunt profunde şi merg până la începutul secolului al XIX-lea. Printre străbunii mei se afla un ţăran din Sălişte care a ajuns la Şcoala de Arte din Viena şi apoi a devenit pictorul boierimii ieşene, Ion Balomir (care a pictat paraclisul din Palatul Roznovanu, sediul Primăriei – n.r.). Tot printre străbunii mei se află şi întemeietorul învăţământului artistic ieşean, Constantin Stahi. În casa soţiei lui, care era o strămătuşă de-a mea din Sărărie, am luat contact când eram copil şi veneam la Iaşi în vacanţe cu opera lui Stahi. Tot în zona aceea erau alte rude ale mele, care erau descendenţii unor actori francezi veniţi în vremea lui Mihalache Sturza. Bunicul meu matern a fost o viaţă întreagă directorul spitalului de la Bârnova. Bunicul meu patern a cumpărat un trup de pământ de la descendenţii lui Cuza, la Ruginoasa. Sunt, într-un fel, un om al locului, am revenit foarte des cu cercetări asupra monumentelor ieşene. Iubesc Iaşul pentru că este a doua mea patrie.

Proiectul Unirii Mici a fost o capodoperă a inteligenţei politice româneşti

– Este anul Centenarului. Au trecut 100 de ani de la Marea Unire. Care au fost momentele importante din această perioadă? Care ar fi modelele de dezvoltare pentru România în următoarea sută de ani?

– Asta este o mare problemă, după părerea mea, şi o spun mereu, supărându-i pe unii. România a avut trei mari proiecte de ţară, realizate de două mari generaţii în care erau foarte mulţi ieşeni, foarte mulţi moldoveni. Proiectul Unirii Mici, din 1859, care trebuie spus, fiindcă ne apropiem de 24 ianuarie, a fost o capodoperă a inteligenţei politice româneşti. Proiectul Independenţei din 1877, la care a participat marea şi admirabila generaţie a lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion Brătianu, Ion Ghica, C.A. Rosetti. Al treilea mare proiect a fost Unirea din 1918, în care s-a implicat cealaltă mare generaţie cu Ioan. I. C. Brătianu, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga, Iancu Flondor, cu Iuliu Maniu. De la moartea lui Maniu, am spus-o şi în aula Academiei, timp de 70 de ani nu a mai existat niciun om de stat în România, nu mai există niciun mare proiect. Unicul proiect posibil ar fi, după părerea mea, dar e foarte greu, readucerea Basarabiei la trupul patriei mamă. Nu este imposibil şi ar fi ultimul proiect pe care s-ar putea realiza România acum. Mulţi afirmă că sunt proiecte de ţară intrarea în NATO, în UE. Este bine că le-am realizat, dar sunt proiecte internaţionale, nu ale noastre.

– Cum au reuşit cele două generaţii să facă acele proiecte? Erau vremuri tulburi, cu multe frământări.

– Bună întrebare! Toţi cei pe care i-am enumerat au fost şi oameni de cultură. Aproape toţi au fost membri ai Academiei Române. Oamenii politici erau şi oameni de cultură Or, astăzi divorţul între cultură şi politică este teribil. Vă dau un exemplu — vorbeam deunăzi în aula Academiei despre conceptul pozitiv de naţionalism. Toţi politicienii fără o minimă cultură cred că naţionalismul este ceva teribil, periculos. Naţionalismul este unul de tip Titu Maiorescu, Eminescu, al lui Iorga, al lui Blaga. Este naţionalismul lui Bismark şi al generalului De Gaulle. Nu este xenofobie, ci naţionalism de cea mai bună calitate. Incultura îi face pe foarte mulţi oameni politici să fie ineficienţi. De aceea noi suntem lipsiţi de un proiect de ţară, suntem lipsiţi, de 70 de ani, de la moartea lui Maniu spun eu, de un om de stat. Atenţie! Omul de stat este cel care se gândeşte la generaţiile viitoare. Omul politic este cel care se gândeşte la alegerile viitoare.

– Cât de naţionalişti mai sunt românii? Mulţi au plecat din ţară…

– Este adevărat, dar să ştiţi că flacăra naţională este păstrată. Între identitatea naţională şi globalizare nu este o contradicţie. Vă dau un exemplu pe care îl ofer şi studenţilor mei – există în Occident o mare euroregiune, aşa-numitul Arcul Latin. Începe la Barcelona, merge la Marsilia şi până la Genova. Cei care sunt membri ai acestei zone au o solidaritate a lor economică, dar niciunul nu se gândeşte că nu este spaniol, catalan, italian sau francez. Identitatea naţională este una care rămâne. Sigur, identităţile regionale sunt pe cale să câştige foarte mult teren, dar ele nu se exclud.

Pentru generaţia tânără ar fi bine să fie pusă la punct o dramaturgie naţională

– Revenind la Centenar, care ar fi principalele repere, ce v-ar plăcea să vedeţi la final?

– Tocmai pentru că vorbeam de proiecte de ţară, primul ar fi semnalul pe care îl vom da în martie în legătura cu Basarabia. Tocmai pentru că vorbeam de un posibil proiect de ţară al României. Academia Română a decis ca pe 27 şi 28 martie să fie prezentă, prin prezidiul său, la Chişinău, urmând ca a doua zi, împreună cu Academia Moldovei, să fie prezentă la Iaşi. Chişinău-Iaşi, acesta un proiect. Mai este un proiect Bucureşti-Paris, pentru a arăta legăturile noastre cu o altă lume, căreia îi datorăm foarte mult. Apoi ar fi unele legate de monumente care ar trebui făcute pentru neuitare. Din acest punct de vedere, Iaşul este în urmă. Este importantă reabilitarea unor clădiri, cât mai este timp. Vă dau un exemplu în care eu mă consider vinovat – am fost senator de Iaşi şi ministru al Culturii şi nu m-am gândit să reabilităm clădirea Muzeului de Ştiinţe Naturale, unde a fost ales Alexandru Ioan Cuza. Ne mândrim, ne batem cu cărămida în piept, dar clădirea aproape cade. Acelaşi lucru este şi la Bucureşti – hotelul Concordia, clădirea unde a fost definitivat ce s-a început la Iaşi este de izbelişte. Primarii Capitalei ne-au promis restaurarea şi n-o fac. Acestea merită să fie recondiţionate. Pentru generaţia tânără ar fi bine să fie pusă la punct o dramaturgie naţională, să fie readuse în atenţie figurile acestea istorice. La Bucureşti, de pildă, s-a jucat de curând Vlaicu Vodă, a lui Davilla. Pentru generaţia tânără era o piesă neştiută, dar la final cu toţii s-au ridicat în picioare şi au aplaudat.

– Aţi adus în discuţie monumentele istorice. 2018 este Anul european al patrimoniului şi Cazinoul din Constanţa a fost trecut pe lista a 12 monumente care vor fi reabilitate. Din păcate, este singurul din România. Ce ar fi de făcut?

– Sunt o mulţime de lucruri de făcut. Suntem în situaţia în care am putea să pierdem de pe lista de patrimoniului mondial cetăţile dacice pentru nu le îngrijim. Sunt foarte multe probleme din acest punct de vedere. Eu îmi pun speranţa că Ministerul Culturii, nu ştiu cum va fi viitorul Guvern, că lucrurile poate vor începe să se mişte. Suntem de pomină, fac o paranteză, suntem de o neseriozitate cruntă. În acest moment în care vă dau interviul, această neseriozitate a fost evidentă la Bucureşti. Cum să pari serios în momentul în care tu şi responsabilii tăi îţi alungi primul-ministru atunci când vine în vizită şeful Executivului al unuia dintre cele mai puternice state din lume, care este Japonia. Cunosc bine ţara, am fost de şase ori acolo, le cunosc sentimentele faţă de noi. Au venit şi voiau să facă afaceri cu noi şi tu, ca Gâgă, iertaţi-mi expresia, pleci că te-ai supărat. Gâgă şi el, şi şeful lui de partid…

La noi nu există un om politic, unul de sămânţă!

– Cultura de ieri şi românii de astăzi. Cum erau românii de altădată?

– Da, acesta este titlul unei cărţi semnate de mine şi vă bucură întrebarea. Românii de altădată erau cum erau junimiştii — dificili, dar loiali României. Erau plini de un umor bine plasat şi am spus acest lucru la o vizită recentă pe care am făcut-o la Bojdeuca lui Creangă cu câţiva prieteni de-ai mei. Românii vor fi fost ca Eminescu – patrioţi, naţionalişti, cultivaţi. Astăzi lipseşte cultura şi este un lucru teribil. Faptul că oamenii politici nu mai sunt şi oameni de cultură, cum erau cei care au făcut Iaşul, Bucureştiul, este marea noastră pierdere. Vă spun sincer şi sper să nu se supere cineva – plimbându-mă cu prietenii mei pe Bulevardul Ştefan Cel Mare, m-am oprit în faţa unor portrete de deputaţi, senatori. M-am uitat şi niciunul nu era un nume cunoscut în România, la Iaşi sunt cunoscuţi. Niciunul şi asta nu se poate! Pe când eram senator de Iaşi bănuiesc că numele meu depăşea zona Iaşului. Numele lui Valer Dorneanu (fost preşedinte al Camerei Deputaţilor — n.r.) depăşea graniţele judeţului. Noi am fost aleşi la Iaşi, stăteam la Bucureşti, dar veneam în Iaşi. Făceam ce puteam, dar măcar ne mai ştia cineva. Acum m-am uitat şi niciun nume nu era cunoscut. Or fi nişte oameni cumsecade, nu zic nu, dar nimeni nu a auzit de ei mai departe de graniţele judeţului. Acest No names, cum spune anglo-saxonul, este teribil şi este prezent în politică. Aceste personaje pot fi cumsecade, dar sunt venite din neant şi tot acolo se duc. La noi nu există un om politic, unul de sămânţă!

– Am vorbit despre Centenar, despre politică dar nimic despre omul Răzvan Theodorescu. Aveţi un CV impresionant şi nu voi face referire la el. Am, în schimb, o mare curiozitate — care este cea mai mare pasiune a omului Răzvan Theodorescu?

– Muzica, iar ca preferinţe, Mozart şi Wagner, şi invers. Când eram muncitor necalificat, trimis la reeducare după ce fusese dat afară din universitate, ascultam muzică în fiecare zi. După ce terminam de muncit pe şantier, îmbrăcat în pufoaică, mergeam la o bibliotecă din Bucureşti. Îi căutam pe Mozart şi pe Wagner şi-i ascultam ore în şir. Erau bucuriile mele de atunci!

Răzvan Theodorescu este doctor în istorie, profesor universitar şi membru al Academiei Române din 1997. A fost director general al Televiziunii Romane (1990-1992) şi ministru al Culturii în Guvernul Adrian Năstase (2000-2004).

A fost senator PSD din 2000 până în 2008. Pe 14 decembrie 2004 a fost numit în funcţia de membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză şi Academia macedoneană. În februarie 2010 a demisionat din PSD. Este preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române şi secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene.

„Prefer să am dreptate împotriva întregii lumi decât să mă înşel odată cu ea!”, este crezul său

Publicație : Evenimentul și Adevărul și Edupedu