EXCLUSIV! Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași se redeschide! GALERIE FOTO EXCLUSIVå cu ce va putea admira publicul
Veste mult așteptată de către mii și mii de ieșeni! După data de 15 mai 2020, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași se redeschide pentru public. Anunțul a fost făcut de către prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, instituție care este proprietarul faimosului loc. În acest context, reporterii Cotidianului BUNå ZIUA IAȘI – BZI vă prezintă o galerie foto exclusivă cu ceea ce va putea fi admirat în Grădina Botanică
După data de 15 mai 2020, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași se redeschide pentru public. Anunțul a fost făcut de către prof. univ. dr. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), instituție care este proprietarul faimosului loc.
„Da, pot face acest anunț mult așteptat de toată lumea! La data de 15 mai am decis redeschiderea Grădinii Botanice, bineînțeles, cu respectarea tuturor normelor legale ce vor fi anunțate de autorități, respectiv de siguranță sanitară pentru vizitatori. Vom avea reguli clare și la vizitarea serelor”, a punctat rectorul Toader.
Ce expoziții va putea admira publicul după redeschiderea Grădinii Botanice din Iași
În acest context, publicul va putea admira, după redeschiderea Grădinii Botanice din Iași, noi exponate naturale. Chiar pe fondul gravei pandemii de COVID-19, munca echipei de profesioniști de la Grădina Botanică „Anastasie Fătu” a continuat. În imaginile oferite, și prezentate în exclusivitate de Cotidianul BUNå ZIUA IAȘI (BZI), pot fi observate și admirate toate minunățiile care au înflorit aici. Este o adevărată explozie de frumusețe și naturalețe. De semnalat că, pentru prima dată în Grădină a înflorit și soiului de lalea „Doamna Maria Brâncoveanu”, pe care instituția îl are primit de la Asociația Femeilor Ortodoxe Române „Doamna Maria Brâncoveanu” a parohiei „Sfântul Grigorie Teologul” din Schiedam/Rotterdam. Este primul soi de lalea creat vreodată în Olanda care cinstește memoria unei personalități din spațiul românesc. Pe de altă parte, în ultimele săptămâni au fost plantați 50 de mii de bulbi, 240 soiuri de lalele, respectiv 20 de specii. La acestea se adaugă 97 de specii de narcise, alături de 12 specii de zambile.
Publicație : Bună Ziua Iași
EXCLUSIV! E oficial! În ce condiții se redeschide Biblioteca Central Universitară Mihai Eminescu din Iași – VEZI DOCUMENT
Biblioteca Central UNIVERSITARĂ (BCU) Mihai Eminescu, aflată în coordonarea Universității Alexandru Ioan Cuza (UAIC) și a Ministerului Educației și Cercetării (MEC) din Iași se redeschide. Anunțul a fost făcut de conf. univ. dr, Ioan Milica, directorul instituției. Acesta arată că, în primă fază este vorba despre deschiderea punctului de împrumut la domiciliu începând cu data de 18 mai 2020, asta pentru studenții din anii terminali, doctoranzi, profesori și cercetători. Pe viitor, urmează a se analiza și posibilitatea deschiderii filialelor instituției
În sfârșit, o veste interesantă, frumoasă și utilă pentru studenții din Iași! Biblioteca Central Universitară (BCU) „Mihai Eminescu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași se redeschide. Informația vine după săptămânile în care, pe fondul pandemiei de COVID-19, activitatea cu publicul și împrumutul de cărți au fost suspendate.
Biblioteca Central Universitară se redeschide pentru studenții din Iași
În primă fază este vorba despre deschiderea punctului de împrumut la domiciliu începând cu data de 18 mai 2020, asta pentru studenții din anii terminali, doctoranzi, profesori și cercetători. Pe viitor, urmează a se analiza și posibilitatea deschiderii filialelor instituției
Publicație : Bună Ziua Iași
Laboratorul performant al UMF a făcut peste 2.500 de teste COVID-19
„Un laborator cu un astfel de nivel de siguranţă biologică mai există, în ţară, doar la «Matei Balş»“, spune directorul CEMEX.
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa“ a făcut publice o serie de informaţii cu privire la prima lună de activitatea a laboratorului de biologie moleculară din cadrul CEMEX unde se fac teste ale eşantioanelor prelevate pentru determinarea prezenţei coronavirusului.
Astfel, în prima lună s-a făcut peste 2.500 de probe, iar în momentul de faţă, echipa de zece persoane care lucrează la laborator a prins experienţă de a realiza 1.000 de teste pe săptămână, chiar mai multe în caz de urgenţă.
Echipa de cercetători şi studenţi voluntari petrecere între 10-14 ore în laborator, în ture, având şi momente complicate de analizat, precum peste 300 de teste realizate în weekendul cu noaptea Învierii, care au venit de la un centru de asistenţă socială din Suceava.
„Un laborator cu un astfel de nivel de siguranţă biologică mai există, în ţară, doar la «Matei Balş». Fluxurile şi funcţionarea laboratorului sunt la standard BSL3 (Biosafety Level 3), ceea ce asigură în primul rând protecţia optimă a personalului implicat, dar şi calitatea diagnosticelor“, a declarat conf.dr. Bogdan Tamba, directorul Centrului de Cercetare şi Medicină Experimentală în cadrul căruia funcţionează laboratorul.
„Oamenii cunosc în profunzime tehnica respectivă – Real-Time PCR, astfel încât calitatea şi analiza rezultatelor este făcută profesionist. Lumea trebuie să înţeleagă că această tehnică este venită din cercetare şi dusă în diagnostic. Nu este o tehnică 100% automatizabilă, nu apeşi pe un buton şi iese rezultatul, trebuie să interpretezi rezultatele. Este vorba de o amplificare logaritmică, o curbă logaritmică. Dacă acea curbă nu are o formă perfect logaritmică, atunci începi să-ţi pui întrebări şi practic se analizează fiecare probă, fiecare caz în parte, deşi se fac 96 o dată“, a declarat prof.dr. Radu Iliescu, prorector UMF Iaşi.
Există 10 oameni implicaţi în proiect, cercetători cu doctorat în domenii specifice: Gianina Dodi, Cosmin Teodor Mihai, Roxana Popescu, Mitică Ciorpac, Florina Cojocaru Ivan şi studenţii Ştefan Gabriel Butnărică, Cezar Cătălin Carataşu, Bianca Elena Creţu, Antoanela Maria Pasăre şi prof.dr. Liliana Foia.
„Membrii echipei trebuie să se cunoască între ei. Chiar dacă ai permis de conducere, una e să conduci un Ferrari, alta să conduci un Renault, şi alta să conduci un tractor. Şi dacă te duci cu un Ferrari pe circuit – cum am făcut noi, totul trebuie să fie la maximum, nu la suficient, pentru că vorbim despre un agent patogen extrem de periculos“, a explicat conf.dr. Bogdan Tamba.
În afara evenimentului din Vinerea Mare, de Paşte, când au primit câteva sute de probe şi au lucrat până duminică noaptea la ora 12.00, fără a se bucura de sărbători, echipa a mai avut momente limită, când s-au pornit cu noaptea în cap în laborator.
Săptămâna trecută, prof.dr. Adrian Covic, coordonatorul Centrului Regional de Transplant Renal Iaşi, avea nevoie de teste realizate rapid pentru efectuarea unor transplanturi renale.
„Trebuia testul făcut urgent. Sâmbătă dimineaţa, la 3, au ieşit primele rezultate. Duminică, la fel, a mai apărut un donator de rinichi şi, la fel, am făcut probe la 22, iar la 3 dimineaţa am avut rezultatele“, a povestit conf.dr. Bogdan Tamba.
Publicație : Ziarul de Iași
Încep conferinţele „Moştenirea lui Asachi“, la Universitatea Tehnică
Invitatul special din acest an va fi Varjuan Pambuccian, care va vorbi despre „A treia revoluţi agrară“ în Era Digitală.
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“ va organiza joi, împreună cu academicianul Bogdan Simionescu, vicepreşedintele Academiei Române, o nouă ediţie a conferinţelor „Moştenirea lui Asachi“, invitatul special urmând să fie Varjuan Pambuccian, care va vorbi despre „A treia revoluţie agrară“ în Era Digitală.
Întâlnirea virtuală va avea loc joi, de la ora 11, Varujan Pambuccian, doctor în matematică, vicepreşedinte al Uniunii Armenilor din România şi una dintre cele mai puternice voci ale comunităţii, urmând să vorbească despre fenomenul identificat de istorici ca fiind Prima Revoluţie Agrară, explicând faptul că omul, în cei 200.000 de ani de existenţă documentată a întregii specii, a petrecut cel mai mult timp ca vânător-culegător, aceasta fiind şi prima sa activitate.
„Acum 12.000 de ani însă a avut loc o mutaţie excepţională în comunităţile umane din Levant. Oamenii au început să producă hrana în proximitatea locuinţelor lor. Pământul a căpătat brusc o mai mare valoare şi în jurul felului acestuia de a ne hrăni s-a structurat societatea umană în care trăim azi“, a explicat Varujan Pambuccian.
Pe lângă componenta istorică, Pambuccian va vorbi şi despre revoluţia agrară din ultimii 20 de ani şi despre noile metode utilizate azi pentru producerea de hrană. Conferinţa online va avea loc pe platforma Google Meet, iar invitaţiile de participare vor fi transmise pe e-mail. De asemenea, înregistrarea conferinţei va fi publicată pe site-ul Politehnicii ieşene.
Publicație : Ziarul de Iași și Bună Ziua Iași
Cum modifică COVID-19 admiterea la facultate. Interviu exclusiv cu Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei
Într-un interviu pentru Adevărul, prof. dr. Mircea Dumitru, fost ministru al Educaţiei şi Cercetării, membru corespondent al Academiei Române, vorbeşte despre importanţa menţinerii examenului de bacalaureat în noile condiţii ale pandemiei, despre admiterea la facultate, despre profesori potriviţi pentru era digitală, plagiate şi clanurile din universităţi.
Adevărul: Epidemia de coronavirus nou a obligat şcoala să se adapteze unor noi forme de predare/învăţare la distanţă. Sunt pregătite universităţile noastre pentru a face faţă acestei situaţii?
Prof.dr. Mircea Dumitru: Situaţia a fost şi este în continuare foarte dificilă pentru întreaga societate românească şi, fără îndoială, şi pentru şcoală. Atunci când vorbim despre faptul de a fi sau a nu fi pregătite universităţile ar trebui să avem în vedere două aspecte: partea tehnică – şi sunt universităţi care au investit foarte mult în IT în ultimii ani şi, într-o perioadă scurtă, au reuşit să rezolve măcar o parte dintre problemele apărute – şi respectiv partea psihologică. Vă pot spune că, în ceea ce mă priveşte, în semestrul acesta, am predat patru cursuri numai online şi, la început, în primele două săptămâni, până când m-am acomodat, mi s-a părut ceva foarte dificil şi foarte nefiresc. Trebuie să spunem că nimeni nu era pregătit, nu era antrenat să facă un semestru întreg cursuri online. Pe de altă parte, dacă situaţia din această toamnă va cere să rămânem din nou în case şi să urmăm educaţie online, universităţile vor fi mult mai pregătite decât au fost în această primăvară, ca urmare a acestor luni extrem de intense.
Cum vor fi finalizate cursurile/examenele în acest semestru?
Cu siguranţă, cel mai dificil va fi examenul de admitere. Universităţile mari din România – şi Universitatea din Bucureşti – au decis, în cea mai mare parte, să nu mai organizeze examene în sală. Admiterea se va face pe bază de portofoliu şi de dosar, sau alte formule online, pentru a preîntâmpina orice fel de lucruri negative cu privire la sănătatea candidaţilor sau a familiilor acestora.
E valabil pentru toate facultăţile?
Fiecare facultate îşi va preciza săptămânile viitoare condiţiile de admitere. Nu vor fi condiţii uniforme. La Universitatea din Bucureşti, avem 19 facultăţi care acoperă tot spectrul ştiinţelor şi, prin urmare, respectând specificul acestora, nu va fi acelaşi gen de admitere la fiecare facultate şi la fiecare program. Singura facultate care a anunţat până acum că are nevoie de un examen clasic în sală este Facultatea de Drept; argumentul fiind acela că tinerii care se pregătesc pentru a ajunge studenţi la această facultate investesc un efort susţinut de mai mulţi ani, înainte de a absolvi liceul, în pregătirea specifică pentru admiterea la Facultatea de Drept şi ar fi cu totul nedrept pentru ei să fie evaluaţi acum, doar pe baza unor note luate în timpul liceului, împreună cu alţi elevi, care nu au avut niciodată intenţia să devină studenţi ai acestei facultăţi.
Admiterea şi învăţământul online mai pot fi ocolite în viitor?
Nu. Dacă ne uităm la cum se face admiterea la multe universităţi din străinătate şi la felul în care absolvenţii de liceu din România ajung să devină studenţi în străinătate, vedem că ei trimit prin e-mail toate actele, eseurile, lucrările care sunt necesare în vederea admiterii. Dacă este nevoie, uneori, de un interviu direct şi el poate fi organizat foarte bine printr-o platformă online. Deci, prezenţa faţă în faţă nu mai este o condiţie necesară pentru admiterea într-un program în SUA sau în Occidentul Europei. În ceea ce priveşte procesul de învăţare, nici aici nu putem ocoli componenta online iar experienţele de până acum ne-au arătat atât părţile bune ale educaţiei online, cât şi părţile mai puţin bune.
Care ar fi problemele legate de acest tip de admitere la universităţile noastre?
Problemele sunt legate, mai degrabă, de modul în care trebuie îmbunătăţiţă şi ajustată legislaţia cu privire la regimul actelor de studiu. Cum anume urmează să fie acceptate anumite acte care nu sunt aduse ca acte originale, ci sunt transmise doar ca imagini prin mijloacele electronice. Am văzut că aceste aspecte au şi fost reglementate printr-un ordin de ministru.
Cum se poate asigura un profesor că studentul nu trişează la un examen online?
Nu este uşor să faci asta, dar nu e cu mult mai greu decât atunci când ai un examen cu 80-100 de studenţi într-o sală de curs. Există şi aici modalităţi, probabil, de organizare a examenului cu mai puţini studenţi în care totul să fie filmat şi să existe şi posibilitatea verificării după aceea a filmării.
Ministerul Educaţiei a anunţat că menţine susţinerea examenului de maturitate anul acesta. Consideraţi că este o măsură potrivită?
Problema nu are o soluţie foarte simplă. Dacă s-ar fi adoptat varianta mediei, principala problemă care s-ar fi ivit ar fi fost aceea că, în România, evaluarea nu se face, încă, în mod omogen şi unitar. Şi cu siguranţă ar fi fost oameni care ar fi obiectat în mod legitim că o notă luată la un liceu foarte competitiv din Bucureşti nu echivalează cu o notă dată, poate cu mai multă largheţe, la o şcoală mai puţin competitivă sau care a avut rezultate mai slabe. Prin urmare, cred că dacă e să punem în balanţă care sunt avantajele şi care sunt dezavantajele – dezavantajul unui examen naţional ar fi acela că trebuie să vină foarte mulţi elevi odată la şcoală. Dar, pentru aceasta, am văzut că măsurile care se iau sunt acelea de respectare strictă a distanţării sociale şi a unui număr mai mic de elevi în acelaşi timp într-o sală de examen. Avantajul este că e vorba de un examen pe care ştim cum anume să-l administrăm şi avem o metodologie clară de evaluare.
Sindicatele au acuzat universităţile că nu mai produc profesori competenţi pentru era digitală şi că modulul pedagogic este doar o formalitate. Cum comentaţi?
Am şi insistat în ultimii ani asupra nevoii de a găsi o soluţie instituţională pentru această reglementare care apare şi în Legea educaţiei din 2011, şi anume de a avea o pregătire specială pentru profesorii din învăţământul preuniversitar. Cred că, în cadrul acestor ore destinate formării viitorilor profesori, acum vor avea o pondere mai mare acele ore practice în care ei vor trebui să deprindă folosirea metodelor digitale de predare, pentru că s-a văzut că asta a fost provocarea cea mai mare. Nu este extrem de greu să înveţi să foloseşti o astfel de platformă.
Într-adevăr! Dar să ai conţinuturi potrivite e mai dificil.
Da, acestea sunt foarte importante şi ele trebuie pregătite din timp. Nu pot fi pregătite în momentul în care eşti într-o mare criză. Eu cred aşa: în momentul de faţă, tinerii care se înscriu la aceste programe sunt destul de buni cunoscători ai acestor tehnici de lucru cu computerul. Ei, practic, au crescut în epoca digitală. Poate este mai greu pentru profesorii lor, pentru cei care vor să-i formeze, dar ei ar putea foarte uşor să înveţe în momentul de faţă şi este doar o chestiune de organizare a acestui modul care va da masteratul didactic ca să putem să ne adaptăm din mers la această nouă provocare.
Şi ceilalţi profesori?
Cred că trebuie făcute nişte cursuri speciale. Ar fi bine ca acesta să fi fost un semnal de alarmă pe care să-l înţelegem şi să extragem morala necesară din această situaţie foarte grea prin care a trecut şcoala românească acum.
Ce înseamnă un doctorat bun? Unii conducători de doctorat se plâng că nu mai au de unde selecta candidaţi. Că studenţii sunt prea slabi. Pe de altă parte, sunt şefi de doctorate care au ei înşişi calificări profesionale foarte subţiri.
Un program bun de doctorat poate fi realizat dacă ai nişte profesori foarte buni. Conducătorii de doctorate trebuie să aibă ei înşişi o cercetare ştiinţifică solidă şi recunoscută internaţional şi, în acelaşi timp, capacitatea de a fi mentori care să-i inspire pe studenţii lor.
De asemena, programul de doctorat de calitate presupune şi o selecţie riguroasă a celor mai performanţi şi mai merituoşi studenţi care vor să-şi finalizeze studiile printr-un doctorat. La universităţile mari din Occident, doctoratul este urmărit de cei care vor să devină profesori sau cercetători. Ceilalţi, se pregătesc la nivel de master.
La noi, prestigiul social al titlului de doctor a fost şi este încă foarte ridicat. Şi de aceea, chiar şi cei care sunt siguri că nu vor avea o carieră academică, insistă să-l facă. În condiţiile în care nu au suficient timp, nu se pregătesc sistematic, nu stau continuu într-o bibliotecă sau într-un laborator, nu stau într-un contact permanent cu conducătorul lor de doctorat. Şi de aceea, de cele mai multe ori, lucrările pe care le produc sunt – dacă sunt – la un nivel mediu acceptabil de calitate.
Sau plagiate răsunătoare.
În ultimii 20-30 de ani. Şi mai puţin în ultimii zece ani, aş spune. Plagiatele răsunătoare au fost rezultatul unei organizări precare a şcolii doctorale. Şi mai ales a faptului că un conducător de doctorat nu stătea într-un contact ştiinţific permanent cu doctorandul său.
Într-o şcoală doctorală, aşa cum este organizată în SUA mai ales, doctoranzii sunt nişte studenţi la cursuri de zi cu frecvenţă. Ei trebuie să participe, ca studenţi doctoranzi, la cursuri şi la seminarii avansate de cercetare, trebuie să predea propriile lor cursuri şi seminarii celorlalţi studenţi mai mici, trebuie să prezinte un raport de cercetare conducătorului de doctorat cel puţin o dată pe săptămână. Iar dacă fac un doctorat într-un domeniu ştiinţific în care cercetarea se realizează şi în mod aplicativ, ei lucrează zi de zi în laborator împreună cu mentorul lor. Deci sistemul doctoral e o şcoală în care se învaţă foarte intens timp de patru-cinci ani sau poate şi mai mult, adică atâta timp cât este nevoie până când doctoranzii ajung să facă o lucrare care să reprezinte într-adevăr chintesenţa a ceea ce au învăţat, şi să fie capabili, în acelaşi timp, să propună şi lucruri noi. Lucruri care sunt dacă nu originale, cel puţin personale. Ce vă spun aici se întâmplă în şcolile doctorale competitive şi serioase din SUA, din Canada, din Europa, din Asia, Africa, Australia, America de Sud sau Noua Zeelandă.
Se întâmplă şi în România?
În România, după 2011, şi aş spune, mai ales în ultimi cinci ani am început să ne organizăm din ce în ce mai bine şcoala doctorală în această direcţie. Adică exact punând accentul pe noţiunea de şcoală.
Cum vi se pare reacţia lumii academice, universitare faţă de plagiate?
Reacţia s-a schimbat foarte mult. În 2012, când noi, la Universitatea din Bucureşti, am decis să spunem adevărul cu privire la un plagiat răsunător, care a provocat o “comoţie” puternică în societatea românească la acea vreme, reacţia a fost foarte polarizată şi politizată. Astăzi, reacţia este una oarecum normală. Şi chiar dacă există şi reacţii politice din partea multor indivizi, mai ales dacă sunt în funcţii publice, cei care lucrează şi învaţă în universităţi îşi dau seama că aceasta este o chestiune de onestitate şi de integritate a cercetării ştiinţifice, adică nu o problemă politică, ci mai degrabă una de etică a cercetării. Dar, şi mai importantă decât sancţionarea abaterii este prevenirea ei. În momentul de faţă, şcolile doctorale trebuie să insiste pe acest aspect. Şi dacă apar din trecut cazuri foarte clare de plagiat, să nu le ascundem.
Plagiatorului i se poate retrage titlul dacă este prins. Ce sancţiune ar trebui să primească conducătorul de doctorat?
S-a discutat şi acest aspect la Minister şi la CNATDCU.
Şi a fost sancţionat cineva?
Nu, din câte ştiu eu, nu.
Ar trebui să primească vreo sancţiune?
Cred că sunt două lucruri aici care ar trebui avute în vedere: dacă se constată că mai multe lucrări ale acelui conducător de doctorat nu sunt satisfăcătoare – şi aici nu vorbesc numai de plagiat, vorbesc şi de calitatea intrinsecă a lucrării, – cred că atunci ar trebui să i se atragă atenţia că munca pe care o desfăşoară cu doctoranzii nu e satisfăcătoare. Şi dacă lucrurile nu se remediază, atunci se poate merge până la retragerea calităţii de conducător de doctorat. Dar, încă o dată: şi aici prevenţia e foarte importantă. Ar trebui ca regulile şcolilor doctorale să fie foarte limpezi şi în privinţa obligaţiilor care revin conducătorilor de doctorat, iar instituţia să funcţioneze în aşa fel încât conducătorul de doctorat să nu poată să ajungă în situaţia de a gira sau de a valida o teză slabă şi nicidecum una plagiată. Şi mai este ceva. Numărul de doctoranzi pe care-i ai la un moment dat în stagiul de cercetare. Cu mai mulţi ani în urmă, am făcut un doctorat în SUA. Conducătorul meu de doctorat avea doi doctoranzi în stagiu la acel moment. În România, înainte de reforma şcolii doctorale, în anii 2000, erau şi conducători de doctorate care aveau câte 70-80 de doctoranzi.
Cred că nici nu ştiau cum îi cheamă.
Nici nu mai ştiau câţi doctoranzi au, sau probabil cum îi cheamă şi ce lucrează. Astăzi, constatăm că aceste lucruri au fost corectate şi situaţia este mult mai bună.
Ce părere aveţi despre clanurile din universităţi? Sunt neapărat un lucru rău?
Răspunsul nu este deloc uşor. Şi nu mă eschivez să vă dau un răspuns pentru că aş fi şi eu ”prins” în aceeaşi situaţie. Chiar pot să pornesc de la acest gen de disclaimer, spunând că şi soţia mea este cadru didactic în învăţământul superior şi nu lucrează la Universitatea din Bucureşti, iar acest lucru nu este întâmplător. Am considerat de comun acord că este mult mai sănătos şi mai bine şi pentru cariera ei să se dezvolte într-o altă universitate, pentru a nu fi asociată cu funcţia şi cu prezenţa mea. A fost o decizie pe care am luat-o împreună foarte uşor. Asta nu înseamnă neapărat că, în acele situaţii în care sunt membri ai aceleiaşi familii, în aceeaşi facultate sau în universitate, lucrurile sunt în mod necesar negative. Se poate întâmpla, şi chiar s-a întâmplat de multe ori acest lucru.
Care sunt avantajele şi dezavantajele?
Dezavantajul evident pentru instituţie este că, atunci când o familie ajunge să monopolizeze puterea într-un departament, facultate sau universitate, procesele normale de evaluare, selecţie, competiţie pentru resurse pot fi distorsionate. Astfel de lucruri se pot întâmpla în România – s-au şi întâmplat de fapt, – dar se pot produce şi în alte ţări. Pentru a se pune la adăpost de astfel de situaţii clar negative pentru morala întregii instituţii şi pentru funcţionarea sa eficientă, universităţi de prestigiu din străinătate mai ales au luat măsuri şi au impus reguli foarte stricte de a nu angaja în acelaşi departament sau în aceeaşi facultate sau în acelaşi program pe membrii aceleiaşi familii.
Şi aceasta se traduce sub forma unor interdicţii de nepotism.
Chiar dacă în limba română cuvântul nepotism are şi alte conotaţii, când se vorbeşte despre nepotism într-o universitate americană se are în vedere, în primul rând, exact acest lucru: bias-ul şi discriminările induse de prezenţa în acelaşi departament a mai multor membri ai aceleiaşi familii, fapt care poate facilita formarea unui gen de coaliţie care monopolizează puterea, lăsând spaţiu larg de manevră abuzurilor şi corupţiei.
Şi nepotism în universităţile din România?
Există acest gen de nepotism şi în universităţi publice şi în universităţi private din România; şi a existat inclusiv la Universitatea din Bucureşti. Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat că se poate întâmpla ca părinţii sau soţul/soţia să fie în vârful meseriei respective, să se afle în top, dar, la fel de buni sau poate chiar mai buni să fie şi copiii lor sau alţi membri din familie.
Întrebarea este acum dacă ar trebui să refuzăm celor mai tineri dreptul de a intra în acel colectiv doar pe motivul că sunt membrii aceleiaşi familii? Chiar şi in situaţia în care ei sunt foarte performanţi şi ar putea să aducă o contribuţie reală universităţii respective? Eu nu cred că există o soluţie unică la chestiunea asta; şi nicidecum una rigid-formală şi a priori. Ar trebui ca instituţia însăşi, rectorul, decanii, consiliile departamentelor sau ale facultăţilor să judece fiecare caz după meritele sau după limitele sale. Doar nişte reguli formale, aplicate a priori nu sunt utile într-o astfel de situaţie care este atât de complexă, atât de nuanţată.
Ne puteţi da un exemplu?
Am să vă dau un exemplu al unor universităţi americane; sunt chestiuni pe care le ştiu şi din experienţă personală. În momentul în care universitatea doreşte foarte mult să angajeze un profesor pentru activitatea lui remarcabilă şi îi şi oferă un salariu pe care ”nu poţi să-l refuzi”, este perfect acceptabil şi în limitele moralităţii instituţionale ca persoana care a primit contractul să solicite şi să spună că acceptă contractul cu condiţia ca soţul sau soţia să fie, de asemenea, angajată împreună cu ea. Pentru că, altfel, se poate ajunge în situaţii complet indezirabile în care, trăind permanent separat, familia respectivă să se destrame.
Pe de altă parte, dacă se constată că există derapaje spre autoritarism sau de uzurpare a unor drepturi reale pe care trebuie să le aibă şi ceilalţi membri din departament, dar care nu mai sunt respectate tocmai din cauza unei acumulări nelegitime mult prea mari de putere în mâinile acestor familii, atunci instituţia trebuie să intervină prin norme şi practici care să curme astfel de situaţii aberante şi să facă reparaţiile de rigoare.
E mai uşor de spus decât de făcut.
Sigur că e mai uşor să spui lucrurile acestea decât să le faci. Am fost rectorul Universităţii din Bucureşti şi ştiu cum funcţionează instituţia în fiecare zi. Dar, încă o dată, eu nu aş diaboliza în principiu pe cei care sunt ca familie în instituţie, dar nici nu aş închide ochii liniştit, spunând că nu poate să apară nicio problemă cu aşa ceva. Trebuie să fii întotdeauna alert şi atent la felul în care evoluează lucrurile şi să iei măsurile care se impun.
Aţi fost ministru al Educaţiei. Unde aţi identificat cele mai mari probleme?
Aveam o lege bună în 2011, care ar fi trebuit aplicată cu mici corecţii şi ajustări. Dar, acum, este complet desfigurată. Pentru a avea o educaţie mai bună trebuie să ne gândim în primul rând la învăţământul preşcolar, primar, gimnazial şi liceal. Dacă lucrurile nu sunt solid construite la nivel primar şi de gimnaziu, este foarte greu, după aceea, să se recupereze în liceu şi, cu atât mai greu, dacă nu imposibil, la nivel de universitate.
De aceea, este nevoie de un corp profesoral foarte bun în învăţământul primar şi în cel secundar; şi ne întoarcem astfel la necesitatea de a avea un masterat didactic valoros şi eficient. Este nevoie, de asemenea, de o bază materială adecvată pentru aceste şcoli, dar şi de o recunoaştere socială mai ridicată a statutului de profesor. Şi vorbesc aici inclusiv de o recunoaştere printr-o salarizare corespunzătoare importanţei sociale deosebite a activităţii din învăţământul primar şi secundar.
Şi în învăţământul superior?
Dacă este să vorbim despre învăţământul superior, aici trebuie în continuare insistat pe ideea de autonomie funcţională a universităţilor şi pe existenţa unui fond mai ridicat pentru cercetarea ştiinţifică. Din păcate, România este în coada listei ţărilor din Europa şi nu se plasează mai bine nici când este comparată cu alte ţări emergente din întreaga lume.
Am văzut, acum, în timpul pandemiei cât de important este să ai o cercetare serioasă, şi nu doar o cercetare aplicativă. Ne dăm seama acum cât de valoroasă era şi o cercetare fundamentală în domeniul microbiologiei, în domeniul biologiei moleculare, al geneticii, virusologiei.
Aceste cercetări necesită eforturi logistice şi financiare uriaşe; sunt eforturi de investiţii pe care statul trebuie să le facă prin alocări bugetare corespunzătoare. Or, în ultima vreme, în România, procentul alocat cercetării a fost în continuă scădere: a ajuns să fie nimic (zero) virgulă ceva.
Publicație : Adevărul
Paces: l’inquiétude des étudiants en médecine face aux nouvelles modalités des épreuves
TÉMOIGNAGES – Confrontés à des épreuves considérablement raccourcies, les candidats ont peur de ne pas voir leurs efforts récompensés.
Les étudiants en Paces ne sont pas au bout de leurs peines. D’abord reportée au mois de juin, la seconde partie du concours donnant accès à la deuxième année de médecine fait l’objet d’adaptations particulières dans certaines facultés. C’est le cas à Toulouse, à Aix et à Marseille où les épreuves qui devaient se dérouler sur quatre journées pleines, seront finalement regroupées en une seule et même journée. Prise à l’échelle locale par les facultés de médecine, cette décision a pour objectif de réduire les risques d’exposition au Covid 19. Grace à cette solution, le brassage des candidats au sein des centres d’examen est en effet amoindri.
À Toulouse, les cinq épreuves de tronc commun, censées durer environ une heure chacune, se dérouleront ainsi en une seule et même épreuve de 1h15 au total. Les épreuves de recherche et de spécialité seront également regroupées, à raison de 20 minutes au lieu d’une heure pour la recherche, et de 10 minutes au lieu de 20 par épreuve de spécialité. Conséquence de ce nouveau format, le nombre de questionnaires à choix multiple (QCM) auquel devront répondre les candidats sera considérablement réduit. Par ailleurs, l’épreuve de santé, société et humanité (SSH), qui prend habituellement la forme d’une rédaction, est remplacée par 7 questionnaires à choix multiples. Le coefficient important (64) de cette épreuve, lui, reste inchangé.
Le facteur «chance» renforcé par la diminution du nombre de QCM
Pour les candidats concernés, dont certains préparent ce concours depuis deux ans, l’annonce de ces nouvelles modalités suscite beaucoup d’inquiétudes. «Quand nous avons reçu le détail de ces changements, le 6 mai, ça a été un choc», raconte Raphaëlle, qui redouble sa première année de médecine à l’université Paul Sabatier de Toulouse. Ces épreuves raccourcies et compactées «renforcent le poids de la chance au détriment d’une vraie évaluation d’un panel de connaissances», dénonce une pétition mise en ligne ce samedi, qui a recueilli 1.200 signatures.
«Dans le format classique du concours, qui comporte plus de 100 questionnaires à choix multiple, le facteur chance est considérablement réduit. Si on diminue considérablement le nombre de QCM en revanche, il augmente considérablement», explique Nicolas, également en première année de Paces à l’université des Maraîchers, à Toulouse. Grâce aux résultats obtenus lors de la première partie du concours, au mois de janvier, le jeune homme a réussi à se classer dans le numerus clausus. «J’ai très peur de redescendre dans le classement après l’examen du mois de juin, parce que ces nouvelles modalités risquent de faire en sorte que quelqu’un qui a moins travaillé que les autres obtienne des résultats aussi bon qu’eux», avoue-t-il.
Une source de stress supplémentaire
Les candidats dénoncent aussi un dispositif injuste pour les candidats ayant des problèmes de santé, pour qui se présenter au concours constituerait un risque. «J’ai une amie qui a une maladie chronique, et elle a peur de venir passer les épreuves. On ne sait pas du tout comment cela va se passer pour les masques, ni pour entrer dans le parc des expositions», détaille Raphaëlle.
Enfin, à quelques semaines de la tenue des épreuves, les candidats vivent ces changements comme une source de stress supplémentaire. «À un moment, nous n’étions même pas certains que la deuxième partie du concours puisse avoir lieu. Depuis l’arrêt des cours le 13 mars dernier, j’essaye de ne rien lâcher et de continuer à travailler, mais c’est vraiment compliqué», raconte Inès, étudiante à l’université des Maraîchers.
Les nouvelles modalités des épreuves forcent les candidats à changer en catastrophe leurs méthodes de révisions. C’est en tout cas la stratégie adoptée par Nicolas pour l’épreuve de SSH. «À l’origine, il s’agit d’une épreuve rédactionnelle. Selon les conseils donnés par nos professeurs, elle nécessitait donc moins d’apprendre des chiffres par cœur. Mais dans un QCM, on peut tout à fait nous demander des chiffres, ou nous poser des questions plus dures pour compenser la longueur de l’épreuve», explique-t-il.
Vers une augmentation du numerus clausus?
Désemparés, les candidats de Toulouse, d’Aix en Provence et de Marseille recherchent des solutions. Ils proposent par exemple de pondérer les coefficients de la deuxième partie du concours, pour que les épreuves organisées dans des conditions normales au mois de janvier comptent davantage que celles de juin. «Cela devrait s’accompagner d’une augmentation du numerus clausus, pour que ceux qui n’ont pas pu remonter dans le classement au mois de juin ne soient pas lésés. Il faudrait également autoriser exceptionnellement les candidats à tripler leur année de paces, pour qu’ils puissent retenter leur chance» poursuit Raphaëlle. Autant de propositions qui doivent faire l’objet, cette fois, d’une décision à l’échelle nationale de la part des doyens des facultés de médecine pour être mises en place.
Publicație : Le Figaro
Patrice Diot: «Dans certaines facs, les épreuves du concours Paces vont être réaménagées»
INTERVIEW EXCLUSIVE – Le président de la Conférence des doyens de médecine annonce qu’après Toulouse et Aix-Marseille, d’autres facultés vont modifier leurs épreuves.
Le coronavirus n’en finit plus de chambouler l’organisation des examens. Après le report des épreuves de la seconde partie du concours Paces, qui se dérouleront à partir du 15 juin, certains étudiants de première année d’études de santé ont appris que les modalités de leur concours allaient être modifiées. Quelles sont les universités concernées? Les étudiants doivent-ils s’attendre à d’autres changements? Patrice Diot, le président de la Conférence des doyens de facultés de médecine, clarifie la situation.
La seconde partie des concours Paces doit-elle être maintenue la deuxième semaine de juin?
Je vois bien l’agitation qu’il y a ces derniers jours sur les réseaux sociaux. Certains étudiants demandent une annulation de ces épreuves, d’autres un nouveau report et certains disent qu’il faut les conserver. Nous pensons qu’il est important de maintenir cet examen car tous les résultats ne sont pas acquis au terme du premier semestre. Chaque année, beaucoup d’étudiants améliorent leurs notes grâce à la seconde partie du concours. Il faudra organiser cela dans de bonnes conditions sanitaires, nous attendons donc les recommandations de Jean Castex, qui gère le déconfinement, sur les mesures qu’il conviendra d’appliquer.
Les modalités d’examen en Paces ont changé à Toulouse et Aix-Marseille, avec une réduction du nombre d’épreuves, de la durée des épreuves et du temps général du concours. Est-ce que cela va être le cas dans toutes les universités de médecine?
Dans un certain nombre d’universités, le constat a été fait que les mesures de sécurité ne pourraient pas être appliquées si toutes les épreuves avaient lieu normalement. C’est en effet le cas à Toulouse et Marseille, où la durée réelle des épreuves va être réduite à un tiers. Ça l’est également dans mon université, à Tours, où l’épreuve de sciences humaines, qui se fait habituellement en rédactionnel, sera cette année un QCM. Nous ne le faisons pas de gaieté de cœur. Et nous ne renonçons pas à notre exigence pédagogique, nous prenons simplement en compte les conditions sanitaires actuelles dans l’organisation de nos concours.
Peut-on s’attendre à ce que d’autres facultés de médecine annoncent des décisions similaires?
Oui, dans un certain nombre d’universités, des réflexions sont en cours. Tout sera annoncé en temps voulu par les facultés aux étudiants concernés. Bien sûr, nous préférerions que tout se déroule normalement, mais dans quelques établissements, cela ne sera pas possible. C’est très difficile. Nous faisons tout pour que les concours soient maintenus car nous pensons que c’est le meilleur moyen de conserver l’équité entre les étudiants. Et notre rôle et de les organiser sans mettre les jeunes en danger.
«Toutes les universités sont déjà en train de faire part de leurs éventuelles adaptations»Patrice Diot, président de la Conférence des doyens de facultés de médecine
Quand les étudiants de Paces seront-ils tous fixés sur les modalités de passage du concours dans leur université?
Réglementairement, il faut que les étudiants connaissent les modalités des examens au plus tard 15 jours avant leur passage. En réalité, toutes les universités sont déjà en train de faire part de leurs éventuelles adaptations. Il ne faut pas que ces changements impactent la façon dont les étudiants se préparent.
Pourquoi n’y a-t-il pas de décision commune à toutes les universités concernant la modification des modalités de passage des épreuves?
Les Paces sont des concours locaux, qui dépendent des universités. Celles-ci évaluent les étudiants en fonction de leur écosystème. Actuellement, la circulation du virus n’est pas la même sur tout le territoire. Voilà en partie pourquoi les décisions se prennent localement. Toutes les universités sont à la recherche du moins mauvais compromis.
N’était-il pas possible de repousser encore un peu, en juillet, pour assurer les conditions de sécurité sans pénaliser les étudiants?
Personnellement, je n’y étais pas favorable. La pression sur les étudiants est énorme. Plus tôt ils auront passé cette deuxième série d’épreuves et terminé leur année universitaire, mieux ce sera. Je sais qu’en 68, plusieurs examens avaient été reportés en septembre, mais cette année, nous aggraverions le mal-être des étudiants à leur faire passer un été à se préparer aux concours.
De nombreux étudiants de première année sont en plein désarroi dans l’attente de plus d’informations. Qu’avez-vous envie de leur dire?
Je leur recommande d’essayer de se concentrer sur leur travail, sur la préparation du concours. Ils n’en ont plus pour très longtemps. Cette crise est une véritable catastrophe et elle a un impact sur les pays du monde entier. Il faut donc qu’ils comprennent que c’est dur pour eux, mais ça l’est également pour tout le monde. Nous sommes très sensibles à leurs demandes et nous faisons du mieux possible. Souvent, lorsqu’il y a une crise, les gens essayent de trouver un responsable. Le responsable, c’est le virus, les autres, eux, font ce qu’ils peuvent.
Y aura-t-il des mesures exceptionnelles pour ceux qui ont raté leur concours à cause de ces changements de dernière minute?
Tous les ans, des candidatures au triplement (NDLR: il n’est normalement autorisé de redoubler qu’une fois en Paces) sont soumises dans les universités. Cette année, nous tiendrons évidemment compte des circonstances qui sont si particulières. Mais dans tous les cas, un triplement conduit rarement à un succès.
Le numerus clausus n’a toujours pas été publié. Pensez-vous qu’il va être augmenté et le souhaitez-vous?
Tout d’abord, je regrette profondément qu’il n’ait toujours pas été publié. D’autre part, les remontées de l’ensemble des facs de médecine vont dans le sens d’une augmentation du numerus clausus.
Publicație : Le Figaro
Borse di studio e altri 4.000 ricercatori: per l’università ora ci sono 1,4 miliardi
Il Decreto rilancio prevede stanziamenti per i dottorandi, 3.800 contratti per gli specializzandi di Medicina, soldi per l’Alta formazione artistica e musicale. Il ministro Manfredi: „Diminuiremo le tasse e avvieremo un Programma di ricerca nazionale”
ROMA – In serata, come già avvenuto per la scuola, anche università e ricerca hanno visto crescere i finanziamenti decisi dal governo. I 330 milioni entrati nel Decreto rilancio dalla giornata di domenica, sono diventati 1.400 milioni con l’intervento del ministro dell’Economia, Roberto Gualtieri, e l’apertura a 5.600 posti da ricercatore, 4.000 in più di quelli già entrati nel Decreto Milleproroghe approvato lo scorso 3 marzo.
„Il presidente Conte ha mostrato una sensibilità unica verso il mondo dell’Università e della Ricerca, che oggi più che mai va sostenuto alla luce della battaglia che stiamo conducendo contro il Covid 19”, ha detto Gaetano Manfredi, ministro di riferimento: „Il governo sta lavorando per inserire nel decreto una cifra pari a un miliardo e 400 milioni di euro”. Le risorse utili – ha spiegato Manfredi – serviranno per ridurre le tasse e aumentare le borse di studio per gli studenti, assegnare altri quattromila posti da ricercatore, investire su un grande programma di ricerca nazionale, che rappresenta una grande opportunità per i nostri talenti, in Italia e all’estero, pronti a dare un contributo alla ripartenza del Paese. Il premier ha accolto la mia proposta e l’ha promossa con il ministro Gualtieri, che si sta spendendo per investire sull’Università e la Ricerca risorse finora impensabili”.
Fino alle 22 di ieri sera il Decreto rilancio – alla voce università e ricerca – prevedeva finanziamenti per 330 milioni, in linea con quanto annunciato da Manfredi a Repubblica.
Manfredi: “Ora temo una fuga delle matricole. Meno tasse per fermarla”
DI CORRADO ZUNINO
Nel dettaglio, e al netto delle dichiarazioni di tarda sera del ministro, il decreto ha aumentato il Fondo di finanziamento universitario (oggi pari a 7,62 miliardi di euro) di 170 milioni per l’anno 2020. Questo per distribuire più risorse agli atenei e consentire a un ampio numero di iscritti di non versare, o pagare parzialmente, il contributo annuale. Dal 2013, tenendo ferme queste cifre, il Fondo è cresciuto del 16,3 per cento.
Il primo intervento sulle borse di studio per gli universitari meritevoli e privi di mezzi prevedeva una crescita di 40 milioni. Potranno servire, finanziamenti aggiuntivi, a sostenere coloro che portano una dichiarazione familiare Isee alta, sopra i requisiti richiesti, ma possono dimostrare di essere stati danneggiati dall’epidemia recessiva.
Ancora, ci sono 70 milioni di euro in più per il sistema di Alta formazione artistica e musicale (Afam): saranno stanziati per consentire l’acceso a banche dati e piattaforme necessarie per la ricerca o la didattica a distanza. Per gli appalti collegati si potranno utilizzare, „in via eccezionale”, procedure negoziate senza pubblicazione del bando. Il finanziamento è teso a ridurre la distanza per chi ha avuto difficoltà a seguire, in questi mesi, le lezioni erogate in remoto.
I dottorandi iscritti all’ultimo anno del ciclo post-universitari e titolari di borse di studio possono presentare richieste di proroga della fine del corso „non superiori ai due mesi”. Il termine per l’assegnazione della borsa è spostato al 20 novembre prossimo e su questa partita ci sono 20 milioni in più. Anche gli assegni di ricerca in vita al 9 marzo „possono essere prorogati per il periodo corrispondente all’eventuale sospensione” dovuta al Covid-19.
Assunzioni, cure a casa e posti letto: 3,5 miliardi per la sanità post Covid
DI MICHELE BOCCI E CORRADO ZUNINO
Sono spostate al 2023 le sanzioni per i dipartimenti che hanno sforato il budget assegnato dal Sistema universitario. Per gli enti di ricerca che, sulla base di classifiche internazionali, hanno accesso al finanziamento per il progetto scelto, il governo – in deroga – ha deciso l’anticipo di cinque mesi nella consegna dell’assegno (non serve più aspettare la nomina dell’esperto tecnico-scientifico).
In un primo tempo il rafforzamento delle Borse di studio degli specializzandi di Medicina e Chirurgia, finanziato in gran parte dal ministero della Sanità e in quota minore dal dicastero dell’Università, era di 95 milioni per gli anni 2020 e 2021 e 98,8 milioni per i restanti 2022, 2023 e 2024. La platea dei beneficiari in questo modo sarebbe passata a tremilaottocento in più.
A proposito degli esami di accesso alle scuole di specailizzazione di Medicina e Chirurgia, interrotti dal lockdown, il Decreto rilancio consegna al ministro dell’Università la possibilità di riformularli eliminando, per esempio, una prova. Gli atenei che, per le loro scuole di specializzazione, non hanno ottenuto l’accreditamento per l’Anno accademico 2018-2019, o l’hanno ottenuto in via provvisoria, possono tornare a chiederlo.
In serata l’annuncio di Manfredi che, si presume, irrobustirà diverse voci di questo schema di finanziamento.
Publicație : La Repubblica