Revista presei, 16-18 martie 2024

Turul decisiv al alegerilor de la Cuza: Cine va ocupa cel mai disputat fotoliu de rector?

Astăzi, 18 martie, are loc turul al doilea al alegerilor pentru funcția de rector de la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Amintim că în primul tur al alegerilor, care a avut loc în data de 12 martie, prof.dr. Liviu Maha (FOTO stânga), de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor (FEAA), a strâns 222 de voturi comparativ cu actualul rector în funcție, prof.dr. Tudorel Toader, care a obținut doar 191 de voturi.

Ceilalți 4 candidați, prof. univ. dr. Mihaela Onofrei, prof. univ. dr. Gabriel Claudiu Mursa, prof. dr. Tudor Luchian și conf. univ. dr. Adrian Muraru au obţinut 128, 121, 44 și respectiv 15 voturi.

Din cele 844 de persoane cu drept de vot (toți profesorii angajați ai universității, alături de cercetători și de studenții reprezentanți în structurile de conducere, consilii ale facultăților și Senat) au fost prezente 733, reprezentând 86,8% din membri. La o zi după rezultatul surpriză al alegerilor, trei dintre cei patru foști candidați, adică prof.dr. Gabriel Claudiu Mursa, prof.dr.Tudor Luchian și prof.dr. Mihaela Onofrei au declarat public că îl susțin în cursa pentru funcția de rector pe prof.dr. Liviu Maha.

Liviu Maha și Tudorel Toader în turul al doilea

Astfel, de data aceasta, pentru cea mai importantă poziție din universitate se confruntă doar Liviu Maha și Tudorel Toader. De pe 12 martie, cei  doi au avut la dispoziţie încă o săptămână pentru a continua discuțiile cu comunitatea și pentru a-și prezenta planurile manageriale.

Turul al doilea este organizat după același format. Sunt tot 844 de persoane cu drept de vot.

Câștigătorul va fi cel care va strânge cele mai multe voturi, iar pentru ca alegerile să fie declarate valide, la urne trebuie să se prezinte măcar 50%+1 dintre cei care pot vota.

Desemnarea prorectorilor începe pe 15 aprilie și se încheie pe 14 mai. De pe 15 mai până pe 13 iunie se desfășoară concursul și desemnarea decanilor.

Durata mandatului de rector este de 5 ani. O persoană nu poate ocupa funcția de rector la aceeaşi instituție de învățământ superior pentru mai mult de două mandate. În calculul numărului maxim de mandate prevăzut se iau în considerare și mandatele de 5 ani incomplete, întrerupte în urma demisiei, demiterii sau suspendării.

Publicații: Ziarul de Iași și Bună Ziua Iași și Bună Ziua Iași și Ziarul de Iași și Bună Ziua Iași și Bună Ziua Iași și Ziarul de Iași și Ziarul de Iași și Evenimentul Zilei

Experienţe studenţeşti unice, în Olanda. „O cameră single cu baia şi bucătăria la comun, 500 de euro”

 Sebastian Tudorache este student la Facultatea de Fizică în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, iar în semestrul I al celui de-al III-lea an de studii a plecat cu programul Erasmus în Olanda, la Universitatea din Groningen.

”Bursa a fost 534 de euro pe lună, cazarea a fost fix cât bursa. Mâncarea nu costa foarte mult, dar nici prea puţin. Undeva la 300 de euro pe lună era minimul pentru mâncare şi utilităţi. Pe parcurs m-au ajutat părinţii, dar aveam şi bursă de merit de la UAIC. Părinţii mi-au spus că e mai rentabil să mă susţină în Groningen, unde primeam bursă Erasmus, decât în Iaşi, unde mă ajutau şi cu chiria.”

„Sunt oameni care stau în corturi pentru că nu găsesc cazări sau case”

În Olanda există o agenţie numită SSH Student Housing, obiectivul acesteia este de a ajuta studenţii să găsească locuri de cazare în cămine. Pentru o cameră single cu baia şi bucătăria la comun, preţul este de aproximativ de 500 de euro. Pentru a rezerva o astfel de cameră, studentul trebuie să plătească prima şi ultima lună de cazare, precum şi o garanţie de 100 de euro.

„Când am ajuns acolo, în aeroportul din Amsterdam, mi-am pierdut bagajul. Jumătate din avion şi-a pierdut bagajul. Am văzut Amsterdamul frumos, însorit, şi eu fugeam în costum spre un Bolt. Am stat la un cămin pentru studenţii internaţionali. E next to impossible (mai mult decât imposibil, n.r.), nu găseam o cazare dacă nu îmi oferea universitatea opţiune.”, a relatat studentul.

“Am primit şi un şampon”

„Pe langă faput că îţi dau o cameră la cămin, am primit şi nişte utilităţi, un şampon şi o hartă care îţi explica cum să te descurci în Groningen. Aveam la mine laptopul şi telefonul, dar nu aveam încărcătorul, pentru că care era în bagajul pierdut. Am căutat un magazin de electronice. Pe drum am găsit un magazin pe care scria ceva în olandeză, eu nu ştiu olandeză. Am văzut doi băieţi care mergeau pe stradă, i-am oprit, i-am întrebat ce scrie acolo şi mi-au zis «Dacă vrei, poţi să te angajezi aici». Le-am explicat situaţia, că mi-am pierdut bagajul şi că sunt în căutarea unui încărcător. Unul dintre ei mi-a spus că stă aproape de locul în care eram, că are el să-mi dea un încărcător. Mi l-a lăsat de tot, îl am şi acum. Asta a fost prima mea zi acolo…”

La Universitatea din Groningen se foloseşte o aplicaţie pentru toate cursurile, BrightSpace. În cadrul facultăţii la care a fost Sebastian, prezenţa la cursuri şi seminarii nu era obligatorie. Toate resursele necesare erau disponibile în aplicaţia respectivă, fiind folosite cărţi internaţionale de către profesori pentru structurarea cursurilor.

„În România, toţi profesorii îşi bazează cursurile pe, în mare parte, nimic. Ni se recomandă o bibliografie la începutul cursului şi, dacă vrei să o citeşti, o citeşti, dacă nu, nu. Cursul nu se bazează neapărat pe acea bibliografie. Acolo ni se spunea «Citiţi 10 pagini din cartea asta», şi în momentul în care te duceai la curs se reluau acele 10 pagini. Aici, dacă citeşti o carte din bibliografie, profesorii oricum vor face cursul lor – poţi să nu regăseşti ce ai citit. Nu pot să zic că e neapărat un lucru bun că e aşa în Olanda, dar ai posibilitatea de a citi şi învăţa cartea pe cont propriu, să dai examenul şi să treci”, spune studentul.

“Ei au un standard, nu pun 10 uşor”

„Din punctul meu de vedere, examenele nu a fost foarte grele, dar eu mergeam la bibliotecă în fiecare zi. Majoritatea studenţilor cu care am vorbit acolo au spus că e dificil. Şi, într-adevăr, e . Ei au un standard: nu pun 10 uşor. Eu voiam să iau măcar o notă de 10 ori la Fizică Cuantică, ori la Fizică Termală.”, Studentul a reuşit să obţină nota 10 la ambele discipline.

„Aveam în cămin un grup de oameni cu care mă înţelegeam foarte bine, dar tot căminul era foarte degajat. Cred că a fost greşeala mea că am stat doar cu câţiva oameni, când puteam să stau cu toţi. Erau în jur de 50 de studenţi acolo. M-am înţeles foarte bine şi cu nişte olandezi care nu erau din cămin; m-am întâlnit cu un olandez în autobuz, m-a luat la el acasă să bem ceai, mi-a cumpărat îngheţată. În 22 de ani de viaţă nu am întâlnit un necunoscut să mă invite la el acasă nicăieri în România”.

„Nu mă simţeam prea bine în ultimele zile. Îi vedeam pe toţi plecând. Trebuia şi eu să plec. Îmi făcusem prieteni pe care nu ştiu dacă am să-i mai văd vreodată. Probabil pentru oricine nu a trecut prin asta nu suna mare lucru, dar, în momentul în care simţi, te distruge.”
În Groningen, aproximativ 75% din populaţie e compusă din oameni sub 35 de ani. Mulţi sunt studenţi La unele cursuri ale facultăţii de fizică la care a fost Sebastian, în sală erau şi câte 300 de studenţi.

 Publicație : Ziarul de Iași

Profesorul ieșean Mircea Păduraru lansează o carte despre folclorul obscen la Universitatea din Cluj-Napoca

 Pe 21 martie 2024, de la ora 12:00, în Aula ,,Regele Ferdinand I“ a Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, va avea loc lansarea cărții ,,Fondul interzis. Incursiune în antropologia folclorului licențios“ (vol.1, de profesorul ieșean Mircea Păduraru, recent publicată în colecția ,,Biblioteca de istorie literară“ la Editura UAIC.

Împreună cu autorul, sunt invitați pentru prezentarea cărții trei universitari clujeni: profesorul Ioan Pop-Curșeu, de la Facultatea de Teatru şi Film a UBB, cercetătoarea Elena Bărbulescu, de la Academia Română – Filiala Cluj-Napoca, și profesorul Constantin Bărbulescu, de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a UBB.

Lucrarea dorește să aducă în atenția oamenilor de cultură (mai ales a celor din zona științelor umaniste și sociale) o categorie a creativității tradiționale sistematic ignorată de generații de etnologi: folclorul licențios. De asemenea, așa cum au precizat pe pagina de Facebook organizatorii,  acest demers poate fi caracterizat de trei trăsături majore: interacțiunea frontală cu folclorul licențios/ obscen/ pornografic; angajarea într-un dialog polemic cu o tradiție de gândire (mai ales locală) prin care s-a operat izolarea acestei dimensiuni a creativității tradiționale; definirea unor repere pentru o perspectivă hermeneutică aptă să reveleze importanța folclorului licențios în cadrul tabloului general al culturii române.

Mircea Păduraru (n. 1980, Iași) este lector universitar doctor în cadrul Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă etnologie, dar și seminarii de literatură postbelică și contemporană. Domeniile sale de interes, în care a și publicat în ultimii ani, sunt: etnologia religiei, religie materială, etnologie și putere, etnografie și eclesiologie, demonologie. La Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a mai publicat volumul ,,Reprezentarea Diavolului în imaginarul literar românesc“ (2012).

 Publicație : Ziarul de Iași

„În lipsa elementelor de bază în ale învățatului este greu să faci educație”

Dialog cu conf. univ. dr. Mihaela Ivancia, prodecanul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul Universității pentru Științele Vieții Iași

Alimentația este aspect esențial pentru sănătatea și bunăstarea tuturor, de aceea educația în acest domeniu are un rol crucial în formarea viitorilor specialiști care vor contribui la îmbunătățirea calității vieții. Ei vor avea nevoie nu doar de
cunoștințe de specialitate, dar și de mentorat și consiliere din partea cadrelor didactice. Acest tip de implicare nu numai că îi ajută pe studenți să-și dezvolte abilitățile practice și teoretice, dar îi încurajează și să își asume roluri de lideri în domeniul lor de activitate. Despre toate aceste detalii am discutat cu dialog cu conf. univ. dr. Mihaela Ivancia, prodecanul Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul Universității pentru Științele Vieții Iași.
– Ați fost reconfirmată de curânnd în funcția de prodecan al unei importante facultăți din cadrul Universității pentru Științele Vieții, vă bucurați și de o nouă postură ca și cadru didactic. Cum vă simțiți având în vedere recentele tale realizări academice și profesionale?
– Realizările despre care vorbim înseamnă gradul didactic de conferențiar universitar și cel de prodecan cu activitatea didactică și cu studenții la Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Universitatea pentru Științele Vieții Iași. Ambele au însemnat și înseamnă foarte mult și m-au bucurat în aceeași măsură. Pentru activitatea de prodecan cred că au contat celelate două mandate în care am început câteva proiecte pentru studenți și pentru activitatea didactică și sunt încântată că pot să le continuu și să încep altele pe care mi le-am propus și pe care deja le-am discutat cu noua conducere a facultății și universității. Pentru titlul de conferențiar am așteptat mulți ani, poate chiar prea mulți, și mi l-am dorit știind că pot face față provocărilor acestei poziții academice. În concluzie, ca să răspund întrebării, mă simt extraordinar de bine și împlinită fiindu-mi recunoscută munca, dar și foarte obosită!
„Viitorul tinerilor este, de fapt, viitorul meu, al nostru”
– Care credeți că sunt cele mai mari provocări în educarea și îndrumarea studenților în domeniul ingineriei produselor alimentare?
– Educarea tinerilor noștri este cu aceleași probleme și chiar provocări ca la toți ceilalți de vârsta lor. Sunt niște copii (așa cum îi alint eu!) extraordinari, fiecare în felul său, dar care, din păcate, nu știu cum să își folosească mintea. Este foarte greu să reușești să îi ții într-un dialog în care trebuie să își folosească logica, memoria, cunoștințele, să facă tot felul de conexiuni pentru că ei nu au acest exercițiu. Cred că sistemul acesta de a face portofolii pentru câte o notă nu este cel mai util pentru ei. În plus, mintea trebuie antrenată, inclusiv prin memorarea unor lucruri. În lipsa acestor elemente, de bază, în ale învățatului, este greu să faci educație. Repet, ei sunt capabili de lucruri mărețe, din discuțiile cu ei îmi dau seama că pot foarte multe, doar că le lipsește baza. Nu aș vrea să supăr pe nimeni dintre colegii din preuniversitar generalizând, dar, din păcate, cei mai mulți sunt în situația pe care am descris-o. Este foarte adevărat că sunt și studenți care au un bagaj de cunoștințe foarte bogat, dar ei sunt excepțiile care reprezintă bucuria momentului!
– Ce aspect al lucrului cu studenții vă bucură cel mai mult și vă face să vă simțiți împlinită?
– (zâmbește cald) Ooooo, sunt multe aspecte care mă bucură! În primul rând mă bucură când îi văd atenți și receptivi și participă la dezbaterile la care îi provoc. Mă bucur teribil când mă provoacă intelectual, atunci când vin cu soluții, atunci când își exprimă curiozitățile și mai ales când recunosc că au venit la școală și spun „astăzi am mai învățat ceva nou”! Felul acesta al lor de recunoaștere, că au mai învățat ceva nou, îmi dă satisfacția muncii împlinite și bine făcute.
– Cum reușiți să creați legături puternice cu studenții dvs?
– Fără a considera că mă alint, dar oare chiar am creat astfel de legături? Încă simt că mai trebuie să lucrez la mine pentru a fi în pas cu studenții mei, în așa fel încât să înțeleagă că școala și, implicit, eu, profesorul, nu le suntem dușmani, dar nici nu putem fi în relații nerespectuoase. Este printre primele lucruri pe care le transmit studenților noștri, că respectul reciproc și dialogul trebuie să stea la baza relațiilor noastre. Dacă aceste două lucruri sunt înțelese și acceptate, atunci putem construi o relație cadru didactic-student sănătoasă și solidă. Întotdeauna am considerat că parteneriatul acesta este unul avantajos pentru ambele părți: ei mă învață să mă adaptez la noua societate, eu îi ajut să se descopere și să realizeze ce pot face cu tot ce acumulează în școală.
„Cred în onestitate, corectitudine și nepărtinire”
– Există vreun moment special cu un student care a rămas întipărit în memorie și care v-a inspirat în munca de cadru didactic universitar?
– Momente speciale am în fiecare serie nouă. Sunt multe și este greu să aleg doar unul. Cert este că de la fiecare dintre aceste situații am învățat câte ceva. De exemplu, mi-a spus un student că ținuta mea cernită îl împiedică să se concentreze la ce predau! O studentă a reacționat la o glumă, pe care eu o considerasem nevinovată, dar care pe ea, fiind într-un moment emoțional delicat, a afectat-o. Am avut o studentă care venea cu micuța ei copilă la ore fiindcă nu avea cu cine să o lase acasă. Am întâlnit studenți despre care se spunea că sunt incapabili de lucruri bune, or eu lucrasem cu ei în tot felul de proiecte în care erau brilianți. Mai sunt multe de povestit și mai ales mai sunt multe din care eu am învățat câte ceva, pornind de la cum să mă îmbrac când merg în fața lor și până la cât de atentă trebuie să fiu la stările lor.
– Care sunt valorile dvs personale și cum se reflectă acestea în modul în care vă implicați în educație?
– Valorile pe care eu le promovez și în care cred sunt onestitatea, corectitudinea, nepărtinirea, respectul față de ceilalți și încrederea în oameni!
– Ce vă motivează să vă implicați în viitorul tinerilor?
– Viitorul tinerilor este, de fapt, viitorul meu, al nostru. Nu pot fi indiferentă la ce se întâmplă cu ei și, totodată, mi se pare un gest egoist să îi las să se lovească de niște ziduri fără să le arăt că există uși. Îmi place să lucrez cu tinerii, îmi place să cred că am o contribuție la schimbat mentalități și la găsit drumuri. Eu cred că ajutându-i pe ei nu putem să ne plângem că „ăștia tineri” duc lumea de râpă! În plus, nimeni nu a sărăcit din a oferi!
„Femeile pot fi dure în aceeași măsură în care și bărbații pot fi empatici”
– Cum vedeți rolul femeilor în conducerea academică și în promovarea unei abordări mai sensibile și mai empatice în facultate?
– Am fost mulți ani președinte la o organizație de femei și această experiență mi-a dovedit că rolul lor, în orice domeniu, este exact același cu al bărbaților. Ar trebui să se obișnuiască toată lumea că există egalitate de gen, că și femeile pot fi dure în aceeași măsură în care și bărbații pot fi empatici, că și femeile pot lua decizii responsabile așa cum și bărbații pot greși în conducere. Până când nu vor fi convinși că suntem la fel de bune ca bărbații și până nu se uită de misoginism, va fi greu să considerăm că suntem o societate modernă și echitabilă. Oricât de multe legi ar fi de discriminare pozitivă (despre care eu nu am o părere bună) în favoarea femeilor, cel mai greu va fi cu încrederea societății în femei.
– Sunteți implicată și în multe proiecte caritabile. Ce v-a atras în această direcție?
– Proiectele caritabile sunt pentru mine o floare care anunță primăvara: este de bine, dar nu este suficient. De fiecare dată când mă implic în astfel de proiecte, îmi dau seama cât sunt de neputincioasă și cât de mult mă doare că nu pot face mai mult. Am avut ocazia să întâlnesc mai multe persoane aflate în diferite situații de risc, economic sau social și am înțeles că și ele au exact aceleași griji și nevoi ca toți ceilalți. Pentru unii mă întreb cât de mult le folosește ce fac eu pentru ei, iar pentru alții sunt convinsă că o mână întinsă înseamnă extraordinar de mult. Dar și pentru unii și pentru ceilalți, mi se pare că nu e suficient. De aceea am încercat, ca și dvs, să atrag atenția asupra nevoilor persoanelor acestora.
– Ce planuri de viitor are femeia Mihaela Ivancia? Dar profesionistul?
– Am ajuns la experința și la vârsta la care nu îmi mai fac planuri! Iau fiecare moment al zilei și fiecare eveniment cu aceeași bucurie și cu aceeași recunoștință. Sper doar să îmi dea Dumnezeu putere să reușesc să mai fac câte ceva bun!
„Încă simt că mai trebuie să lucrez la mine pentru a fi în pas cu studenții mei, în așa fel încât să înțeleagă că școala și, implicit, eu, profesorul, nu le suntem dușmani, dar nici nu putem fi în relații nerespectuoase. Este printre primele lucruri pe care le transmit studenților noștri, că respectul reciproc și dialogul trebuie să stea la baza relațiilor noastre. Dacă aceste două lucruri sunt înțelese și acceptate, atunci putem construi o relație cadru didactic-student sănătoasă și solidă. Întotdeauna am considerat că parteneriatul acesta este unul avantajos pentru ambele părți: ei mă învață să mă adaptez la noua societate, eu îi ajut să se descopere și să realizeze ce pot face cu tot ce acumulează în școală” – Conf. univ. dr. Mihaela Ivancia

Publicație : Evenimentul