Liga Studenților condamnă decizia Ministrului Educației de a elimina vacanța de Paști și cere reintroducerea acesteia

Liga Studenților (LS IAȘI) condamnă gestul Ligiei Deca, ministrul Educației, de a elimina vacanța de Paști din calendarul anului școlar 2023-2024, calificând gestul drept unul anti-creștin, specific culturii anulării (cancel culture) – curentului woke care urmărește să elimine fundamentele creștine ale civilizației occidentale și europene, aducând aminte de măsuri identice luate la începutul regimului totalitar comunist din România. Decizia afectează cel puțin 65.000 de copii, care nu își vor mai putea vedea în vacanță părinții plecați la muncă în străinătate. Organizația îi solicită premierului Nicolae Ciucă să îi ceară Ligiei Deca să reintroducă urgent vacanța de Paști, iar în cazul unui refuz să o demită din funcție.

Proiectul de calendar pentru anul școlar 2023-2024 a fost publicat inițial pe 27 ianuarie, vacanța de Paști fiind propusă în alt interval de timp decât cel care să acopere data când creștinii ortodocși sărbătoresc Sf. Pași – 5 mai. Ministerul Educației a eliminat ca zile libere (fără școală), chiar și datele de 3 și 6 mai, când pică Vinerea Mare și a doua zi de Paști, deși acestea sunt sărbători legale. De asemenea, au fost ignorate și datele echivalente pentru romano-catolici sau alte culte.

Deși au existat critici în spațiul public față de eliminarea vacanței de Paști și amendamente depuse de diverse organizații în acest sens, Ministerul Educației a păstrat proiectul inițial, după ce marți a anunțat că reintroduce vacanța, însă ulterior a retras postarea de pe Facebook.

Eliminarea vacanței de Paști încalcă principiile enunțate de Legea Educației Naționale nr. 1/2011 la art. 3, printre care asumarea, promovarea și păstrarea identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român, precum și respectarea libertății religioase a beneficiarilor actului educațional. Decizia vine în contradicție și cu Tratatul privind Uniunea Europeană, care, în preambul, recunoaște „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”.

Mai mult, vacanța de Paști reprezintă un moment în care copiii ai căror părinți lucrează în străinătate îi pot revedea pe aceștia, familiile adunându-se împreună cu ocazia sărbătorilor Pascale. Conform datelor Autorității Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) din decembrie 2022, peste 53.000 de copii au un părinte plecat peste hotare, iar peste 12.000 de copii au ambii părinți plecați. Practic, prin eliminarea vacanței, peste 65.000 de copii nu își vor mai vedea părinții de Paști în 2024.

Decizia Ministerului aduce aminte de dispozițiile similare, de la începutul guvernării comuniste în România, din 1948, dispuse de miniștrii Lothar Rădăceanu sau Gheorghe Vasilichi, care au avut ca scop eliminarea oricărei prezențe și manifestări a libertății religioase din școli. Liga Studenților amintește că în acea perioadă, mii de tineri au fost arestați și condamnați la închisoare, alături de profesori, preoți, monahi, intelectuali, pentru refuzul lor de a accepta noua orânduire și de a refuza eliminarea simbolurilor creștine din spațiul public, cinstirea memoriei lor fiind recunoscută de stat prin Legea nr. 127/2017.

„Peste 65.000 de copii nu își vor mai vedea părinții de Paști, iar milioane de familii de români vor sărbători Sfintele Paști ca și cum ar fi un weekend prelungit, din cauza Ligiei Deca care se comportă ca un comisar politic sovietic, însărcinat cu transformarea învățământului după canoanele corectitudinii politice și ale culturii anulării.

Civilizația noastră europeană are ca bază filosofia greco-romană, Creștinismul și dreptul roman, respectiv anglo-saxon, iar pentru noi, ca români și creștini, Învierea lui Hristos nu reprezintă doar cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, ci însuși fundamentul credinței noastre. Cunoaștem atât direct, cât și de la alumni ai organizațiilor studențești în care doamna ministru Ligia Deca a fost membră și cu care a colaborat, despre planul acestora de a elimina cultura creștină din România, considerând-o un factor care «împiedică progresul». Tocmai de aceea, facem apel la toți românii cu conștiință creștină să se opună proiectului România Educată, pe care Ligia Deca l-a născocit.

Liga Studenților este singura organizație studențească care și-a asumat combaterea oricăror idei progresiste de tip woke în sistemul de învățământ românesc și care a avertizat constant asupra realității pericolului pe care îl reprezintă lobby-ul organizațiilor studențești de stânga pe lângă instituțiile de stat, care atentează la rescrierea paradigmei educaționale după modelul extremismului de stânga dezvoltat prin teoriile Școlii de la Frankfurt.” a declarat Toma Tataru, președinte Liga Studenților (LS IAȘI).

Publicație : Bună Ziua Iași și Ziarul de Iași

 Universitatea din București a retras titlul de Doctor Honoris Causa acordat mareşalului Ion Antonescu

Universitatea din Bucureşti a decis retragerea titlului de Doctor Honoris Causa acordat mareşalului Ion Antonescu, hotărârea fiind luată, miercuri, de Senatul acestei instituţii de învăţământ superior.

„Decizia privind retragerea titlului onorific a avut la bază faptul că Ion Antonescu a fost găsit vinovat de crime de război, fiind condamnat la moarte în data de 17 mai 1946 de către Tribunalul Poporului din Bucureşti, instanţă care a funcţionat sub coordonarea Comisiei Aliate de Control, fiind asimilată sistemului de tribunale care au judecat crimele de război ale liderilor Germaniei naziste şi Italiei fasciste”, informează un comunicat de presă al universităţii transmis AGERPRES.

Potrivit Universităţii din Bucureşti, pe tot parcursul guvernării sale „autoritare”, mareşalul a manifestat „o puternică atitudine antisemită”, fapt exprimat şi public cu numeroase ocazii.

„Ca atare, chiar dacă numărul evreilor români şi al celor din teritoriile aflate sub administraţie românească ucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie, concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România este că în perioada respectivă în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit ca urmare a represiunii între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucraineni. La aceştia se adaugă mare parte dintre cei 25.000 de etnici romi trimişi în Transnistria. Dat fiind că responsabilitatea lui Ion Antonescu pentru uciderea evreilor din Basarabia, Bucovina şi Transnistria este indiscutabilă, faptele şi acţiunile mareşalului Ion Antonescu pot fi încadrate la art. 7.1.4 privind retragerea titlului din Regulamentul privind acordarea titlurilor onorifice al Universităţii din Bucureşti, conform căruia persoana nominalizată a fost condamnată definitiv şi irevocabil pentru crime împotriva umanităţii”, se explică în comunicat.

Senatul Universităţii din Bucureşti a mai ţinut cont de faptul că acordarea acestei distincţii onorifice mareşalului Ion Antonescu în anul 1941 s-a produs în condiţiile „distorsionării” principiului autonomiei universitare şi în spiritul „promovării cultului personalităţii” pentru conducătorul statului.

„Astăzi, Senatul Universităţii din Bucureşti doar a constatat că nu mai poate asocia instituţia cu Mareşalul Ion Antonescu şi i-a retras titlul de DHC, aşa cum a procedat imediat după Revoluţie prin retragerea titlului lui Nicolae Ceauşescu”, a declarat rectorul Marian Preda, citat în comunicat.

El a anunţat că s-a decis formarea unei comisii care să verifice toate titlurile de Doctor Honoris Causa acordate în trecut de universitate, în perioada regimurilor dictatoriale din România.

„Locul în istorie al mareşalului Antonescu nu s-a schimbat în ultimii ani, dar criteriile etice ale Universităţii din Bucureşti sunt astăzi altele decât cele din 1941. După 1989, UB nu a acordat titlul de DHC niciunui ministru în funcţie, cu atât mai puţin şefului statului aflat în funcţie, aşa cum a făcut-o în trecut în cazurile dictatorilor Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu. Nu putem critica obedienţa politică din prezent a altora menţinând-o, prin inacţiune, pe cea din trecut a propriei noastre instituţii. Cu atât mai mult trebuia să ne disociem de mareşalul Antonescu cu cât dovezile privind contribuţia sa directă la Holocaust sunt evidente. (…) Dimensiunile Holocaustului, dovezile atrocităţilor şi mărturiile supravieţuitorilor sunt cutremurătoare. Oricine a dat ordine şi a contribuit la toate acestea este responsabil în faţa istoriei. Iar mareşalul Ion Antonescu, ne arată dovezile istorice, este unul dintre responsabilii pentru ce s-a întâmplat pe teritoriul României şi pe cele prin care a trecut armata română sub comanda sa”, a transmis Preda.

Publicație : Evenimentul și Monitorul de Vrancea și Adevărul și Hotnews și România Liberă

Un chirurg toracic, autor de succes, va vorbi la UMF Iaşi despre Eminescu

 Florin Chirculescu, chirurg toracic, un cunoscut scriitor român, va susţine o conferinţă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi (UMF) din seria conferinţelor „Grigore T. Popa”. Aceasta va discuta despre „Eminescu, o anamneză; Emin, o prognoză”, urmând apoi să îşi lanseze romanul „Solomonarul”, cea mai bine vândută carte a Editurii Nemira la Târgul Gaudeamus din decembrie 2022. Evenimentul va avea loc marţi, 28 februarie, de la ora 14.00, în Aula „George Emil Palade” a UMF Iaşi.

Născut la Bucureşti în 1960, Florin Chirculescu a debutat cu proză scurtă în anul 1993, în revista SF JSF. A câştigat Premiul pentru Debut European la „Eurocon”, Glasgow, 1995, şi Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul „Să mă tai cu tăişul bisturiului tău, scrise Josephine”.

„«Greva păcătoşilor sau apocrifa unui evreu» este prima operă de ficţiune pe care a semnat-o cu numele său real. Romanul a fost nominalizat în 2018 la Premiile Observator Cultural, Premiile Radio România Cultural şi Premiul Naţional de Proză «Ziarul de Iaşi». În 2022 publică Solomonarul, un roman despre un altfel de Eminescu, prins într-o revoluţie fără început şi sfârşit”, au precizat reprezentanţii UMF Iaşi.

Despre romanul Solomonarul, criticul şi istoricul literar Mihai Iovănel a scris că este un roman istoric, dar şi un roman al actualităţii.

„În literatura română de azi, Solomonarul este un obiect fascinant. Roman despre Eminescu şi roman despre zonele de turbulenţă ale lumii contemporane, roman despre obsesiile naţionale şi roman gândit la o scară planetară, roman plin de idei şi roman traversat de aventuri şi conspiraţii, roman realist şi roman fantastic, roman cu o arhitectură riguroasă şi roman deschis explorărilor ca o cutie misterioasă, Solomonarul activează portaluri pe care literatura română nu le-a cunoscut până la Florin Chirculescu”, a scris Mihai Iovănel.

 Publicație : Ziarul de Iași

Spiru Haret, primul român cu doctorat la Sorbona, cel mai bun ministru al României. De ce a fost numit „Omul școlii”

4Figură emblematică a învățământului românesc, Spiru Haret a fost ministrul care a revoluționat sistemul, reducând rata analfabetismului și accesibilizând educația pentru copiii din mediul rural. Astăzi se împlinesc 172 de ani de la nașterea sa.

A fost un om provenit dintr-o familie cu posibilități materiale reduse și care a ajuns primul român cu doctorat la Paris, la Universitatea Sorbona. În urma celor 3 mandate ale sale, toate în guvernele liberale (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), rămân realizări remarcabile. Procentele care indicau analfabetismul au început să scadă. La Recensământul din 1912, erau cu 17% mai puțin români care nu știau să scrie și să citească. Și astăzi ne confruntăm cu probleme din vremea lui Haret în învățământ, în special în zona rurală, un mediu căruia acesta i-a acordat atenție sporită.

A înființat grădinițe

Schimbarea înfăptuită de acesta s-a realizat printr-o abordare de jos în sus, vizând reformarea învățământului în întregimea sa, de la cel primar la cel universitar. Una dintre cele mai cunoscute măsuri adoptate de acesta a fost „curba lui Haret”, pe fondul crizei financiare în care se afla România la 1901, prin care salariile erau reduse în așa fel încât cei cu lefuri mai mici să fie mai puțin afectați. Tot el este și cel care a introdus examenul de admitere la facultate, după ce a decis reducerea anilor de liceu la 3, dar și introducerea unei ore pe săptămână de gimnastică.

Pentru mediul rural, ministrul a avut un deziderat clar: „O școală primară în fiecare sat”. Și nu a fost numai gura de el, în urma mandatelor sale ridicându-se peste 1200 de școli rurale. Mai mult, pentru informare, a fondat și revista săptămânală „Albina” care avea un cost redus, fiind astfel accesibilă celor de la sate. Iar per ansamblu, totalul răspândirii educației pe întreg teritoriul țării a fost uluitor: peste 2000 de școli construite și tot peste 2000 de posturi de învățător, dar și apariția grădinițelor, după cum arată studiul „Știința de carte în teritoriile populate de români la începutul secolului XX”, realizat de Constantin Ungureanu.

În 1910 numărul promovaților se ridica la 306.121, și, în tot același an, numărul școlilor din mediul rural era de 4.695. Datorită acestor realizări, fără precedent, este supranumit “Omul școlii”.

„Mă gândesc să consult programa”

Spiru Haret nu a fost un ministru de cabinet, ci unul care lua pulsul învățământului direct din școli, implicându-se direct în conturarea procesului educațional. Le scria învățătorilor și atunci când auzea de un conflict, nu stătea pe gânduri, lua atitudine imediat. Totuși, nu era pripit. Știa că nu neapărat învățătorul este cauza problemelor, ci că aceasta era una mai degrabă sistemică. Iar multe dintre probleme erau aceleași cu cele de astăzi.

Într-o scrisoare din iarna anului 1901, de pildă, ministrul povestea cum, în urma unui denunț, se pregătea să tragă la răspundere o profesoară de limba franceză din Iași, care îi împovăra pe copii să cumpere o mulțime de cărți, „o listă fantastică”.„Începusem deja o scrisoare ca să-i fac o lecţie de morală, când – norocul meu – mă gândesc să consult programa. Crede-mă, lista cea fantastică era luată întreagă de acolo”, deplângea ministrul.

Un crater, botezat cu numele său

Deși Spiru Haret a avut în mod evident contribuții masive la conturarea învățământului românesc într-o formă accesibilă pentru cei mulți, în memoria națională este prea puțin cunoscut în calitatea sa de personalitate istorică. La scară internațională însă, se bucură de apreciere. În 1976, Uniunea Internaţională a Astronomilor a botezat unul dintre craterele de pe fața invizibilă a Lunii după el, iar în 2012, la comemorarea acestuia la 100 de ani de la moartea sa, UNESCO l-a introdus în calendarul său ca om de știință alături de alte două personalități românești, George Emil Palade și Sergiu Celibidache.

A refuzat o carieră de cercetător în străinătate

Spiru Haret s-a născut, la Iași, pe 15 februarie 1851, într-o familie armenească. De mic copil, a avut o pasiune pentru matematică, iar în timpul liceului a și publicat două lucrări de specialitate, una de algebră și alta de trigonometrie. În anul 1869 a intrat la Universitatea din București, instituție pe care o absolvă cu dublă specializare, matematică și fizică, în anul 1874.

Ulterior, tânărul absolvent a plecat să studieze la Sorbona, după ce a câștigat o competiție școlară organizată de Titu Maiorescu. Drept urmare, în anul 1875, obţinea deja licenţa în matematică, urmată, un an mai târziu, şi de cea în fizică.

La 27 de ani, pe data de 18 ianuarie 1878, Spiru Haret îşi lua doctoratul în matematică. deși avea un viitor promițător pe plan mondial, a dorit să revină în România și să producă o schimbare aici. Acesta a renunțat să fie cercetător în Franța pentru a deveni profesor la el în țară. Astfel, din anul 1878 până în 1910, a predat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Totodată, din anul 1882, preia Catedra de Geometrie Analitică a Şcolii de Poduri şi Şosele (actuala Universitate Politehnică), iar în 1879, a devenit membru corespondent al Academiei Române, primind drepturi depline din 1892.

Spiru Haret a stat 8 ani în fruntea învățământului românesc (trei mandate de ministru), timp în care, persoanele cunoscătoare de carte au crescut de la 22% la 39,4% din totalul populației. Reformele întreprinse de acesta au schimbat fața educației, într-o perioadă foarte grea din punct de vedere economic și social.

Publicație : Adevărul

Cu ce au rămas studenții și profesorii din România după dezvăluirile despre plagiatele politicienilor

HotNews.ro a vorbit cu mai mulți studenți de la trei universități cunoscute din România pentru a afla cum se pune problema plagiatului în rândul colegilor și a profesorilor.

Termenul „plagiat” provine din latinescul „plagiarius”, care însemna „răpitor” sau „hoț” și făcea referire la furtul de sclavi, potrivit site-ului Turnitin, care este totodată unul dintre softurile ce poate oferi un raport de similitudine.

Mai exact, abia după secolul al XVII-lea, acesta a început să fie asociat, aproape unanim, cu furtul de cuvinte și idei. Definiția plagiatului a variat de-a lungul timpului, iar discuțiile etice care se învârt în jurul problemei devin din ce în ce mai acute, în contextul apariției noilor tehnologii.

Plagiatul apare în momentul în care cineva „își însușește total sau parțial ideile altcuiva și le prezintă drept creații personale”, potrivit definiției din DEX. Poate fi vorba de furt literar, artistic sau științific. Totodată, este o practică răspândită atât în mediul universitar, cât și în liceu sau școala generală.

În România a ajuns în centrul atenției din cauza numeroaselor cazuri în care diverși politicieni, cum ar fi Nicolae Ciucă sau Lucian Bode (cele mai recente), au fost acuzați că au plagiat în tezele de doctorat. Dezvăluirile au fost făcute de către jurnalista Emilia Șercan pentru PressOne.

Cu toate acestea, cauzele furtului intelectual pot apărea încă din școala generală, din ceea ce spun specialiștii, iar discuția nu se limitează doar la nivelul de master sau doctorat.

Un studiu la care au participat mai mulți liceeni bucureșteni, realizat de Universitatea din București în 2021, arată că, mai mult de jumătate din cei 2.975 de elevi care au completat chestionarul, preiau informații de pe internet fără să specifice proveniența lor. Puțin sub jumătate preiau pasaje fără a menționa sursa, iar o treime o citează, însă nu folosesc ghilimele.

Încălcarea integrității academice poate apărea chiar din ciclul primar, având în vedere că 30-50% dintre respondenții studiului fac asta chiar din clasa a IX-a. Șocul trecerii de la liceu la învățământul universitar e și mai mare atunci când elevii ajung pe băncile facultății fără nicio cunoștință legată de tipurile de plagiat, metodele de citare sau modalități de respectare a integrității academice.

HotNews.ro a vorbit cu mai mulți studenți de la Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca) și Universitatea de Vest (Timișoara) pentru a vedea dacă e de-ajuns ca discuțiile despre plagiat să înceapă abia la facultate și ce atitudine au față de plagiat profesorii de la facultățile la care studiază.

Hoțul neprins, negustor cinstit

Plagiatul poate lua diverse forme. Nu apare doar atunci când predai lucrarea altcuiva și pretinzi că e a ta, ci chiar și în momentul în care copiezi răspunsul la grilele examenului.

În lucrarea sa, intitulată „Ajutor pentru studenți să evite plagiatul”, Wilhoit a enumerat următoarele cazuri în care acesta poate să apară:

  • Cumpărarea unei lucrări de la un serviciu de cercetare;
  • Predarea lucrării unui alt student, fără ca acesta să știe;
  • Predarea unei lucrări scrise de către un alt student pentru cel care predă lucrarea;
  • Copierea unui text fără atribuirea sursei;
  • Copierea unor paragrafe dintr-un alt text, fără ghilimele, cu atribuirea sursei;
  • Parafrazarea unor paragrafe dintr-un alt text, fără atribuirea sursei;

Se mai adaugă autoplagiatul sau folosirea de către student a aceluiași material pentru a promova discipline diferite, așa cum arată Codul de Etică și Deontologie al Universității din București.

Nu e suficient doar ca studentul să cunoască aceste cazuri, ci ar trebui să li se aducă la cunoștință care sunt modalitățile de citare și cum pot naviga mai ușor aceste tipuri de probleme. Există cursuri pentru etică și integritate academică, însă ele sunt obligatorii abia la masterat.

„Cred că fiecare profesor ar trebui ca în acea parte introductivă a cursului să informeze foarte clar studenții în legătură cu chestiunile care țin de citare, atribuire, ce înseamnă plagiat, cum poate să fie comis plagiatul și mai ales despre consecință, astfel încât studentul să fie conștient despre lucrurile acestea”, explică jurnalista Emilia Șercan care este și lector universitar doctor.

Totuși, în mentalul colectiv, atitudinea unor studenți față de plagiat încă pare să fie una relaxată. Pandemia a accentuat puțin fenomenul, când copiatul pe grupurile de Whats App a devenit mai accesibil.

În 2021, la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, 49 de studenți au fost exmatriculați din acest motiv.

Liga studenților din Iași a acuzat facultățile de Drept care s-au solidarizat, la momentul respectiv cu acțiunea celei din București, de ipocrizie. Critică era legată de faptul că aceste facultăți au, la rândul lor, probleme legate de transparență, integritate academică sau desfășurarea activității didactice, potrivit Mediafax.

Lucrurile nu se schimbă întotdeauna în mediul universitar

În ciuda faptului că, la facultate, se presupune că lucrurile ar trebui să ia o întorsătură diferită și că studentul ar trebui să fie informat tocmai pentru a preveni cazurile de plagiat, lucrurile nu stau întotdeauna așa.

Andra este studentă în anul I la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai și a povestit cum ea și colegii ei încă nu au aflat nimic legat de asta de la cei care stau la catedră. Situația era aceeași și la liceu, în cazul ei.

Atitudinea profesorilor ei legată de plagiat este următoarea: au fost informați doar că nu ar trebui să plagieze, dar nu li s-a spus ce înseamnă asta. Studenții știu că pot ajunge să fie exmatriculați, dar asta doar dacă încearcă să copieze la vreun examen.

Codul de etică și deontologie profesională al UBB specifică la art. 31 că profesorii trebuie să ia măsuri pentru a constata anumite abateri de la integritate academică nu doar în cazul examenelor.

Aceleași principii, referitoare la onestitate intelectuală, se aplică și în cazul referatelor, lucrărilor sau proiectelor pe care le realizează studenții.

O altă problemă pe care a remarcat-o studenta este dublul standard pe care unii profesori îl pun în aplicare:

„Profesorii au pretenția de la noi ca atunci când scriem ceva de pe net să scriem sursa, dar ei nu fac asta…Chiar vorbeam cu o prietenă care e la medicină la Oradea, care mi-a spus că, zilele trecute, profesorii le-au dat ceva cursuri de pe care se învețe, iar una dintre profesoare a preluat informații de pe un site, doc.ro sau ceva de genul, și nici măcar nu a pus sursa”, continuă studenta.

Plagiatul în rândul profesorilor universitari nu e vreo noutate. Este o altă metodă prin care se pot obține mai ușor grade didactice, așa cum arată un articol publicat de Radio Europa Liberă.

În momentul în care plagiatul și impostura academică ajung să acopere o bună parte din sistemul de învățământ, în lipsa acțiunilor din partea organismelor abilitate să ia măsuri, lucrurile o pot lua la vale. Discuțiile care apar legate de plagiat ajung să se limiteze doar la câteva cazuri individuale și produc schimbări pe moment, de multe ori, în favoarea celor care fraudează.

Sociologul Dumitru Sandu arată într-un capitol intitulat „Cultura integrității academice la studenți”, dintr-un sondaj despre integritate academică făcut la nivelul studenților de la Universitatea din București, cât de toleranți sunt aceștia față de plagiat și ce îi determină să aibă o atitudine pro sau anti.

Așadar, o bună parte dintre respondenți preiau ideologiile susținute în spațiul public fie de către presă, politicieni sau unele decizii ale CNATDCU care, indiferent de justificările de la momentul respectiv, au produs anumite efecte la nivelul percepției studenților.

„Atât timp cât și în mediul universitar sunt profesori care nu fac diferența dintre similitudine și plagiat, sunt profesori care tolerează și încurajează plagiatul, normal că studenții vor fi mai tentați să creadă în justificările politicienilor”, explică Emilia Șercan.

Chiar dacă discuțiile despre tezele de doctorat plagiate ale politicienilor au reînviat subiectul, schimbările încă nu se văd atât de bine în unele practici ale profesorilor universitari.

„Până acum ni s-a spus doar cât la sută poate să fie plagiat într-o lucrare scrisă de noi. Despre plagiat, în sine, mare lucru nu ni s-a spus. Atât, când a fost scandalul acela cu jurnalista Emilia Șercan, atunci a fost o discuție prin facultate. În rest, nu pot să zic că s-a elaborat ce înseamnă chestia asta”, povestește Oana, studentă la jurnalism și relații internaționale la UBB, în anul al doilea.

Plagiatul există și la facultățile cu profil real

Studenții de la facultățile cu profil umanist au explicat cum, încă din primul an, li se specifică, aproape la fiecare materie, cum să redacteze o lucrare academică și care sunt principiile după care să se ghideze.

Alexandra este studentă în anul I la Facultatea de Litere din cadrul Universității de Vest, din Timișoara, și spune că încă din primul semestru au avut o materie intitulată „Etică, integritate și scriere academică”.

Pe parcursul semestrului li s-au prezentat mai multe exemple de plagiat, formele plagiatului și cum pot studenții să evite frauda academică.

„Ni s-au predat metodele de citare corectă, metode de citare atât în limba română, cât și în limba engleză. Ne vorbesc foarte mult despre furtul intelectual, despre cum nu este bine să luăm ideile altor oameni fără a le cita corect. Se pune foarte mult accentul pe asta”, continuă studenta.

La fel este și în cazul lui George, student în anul al doilea la Facultatea de Jurnalism la București:

„Despre plagiat am învățat că este un lucru care nu doar că ar trebui evitat, ci că este de neconceput să fie acceptat. De la furtul de idei și până la clasicul copiat, plagiatul este practic un furt și se sancționează ca atare.

Asta nu înseamnă că trebuie să producem noi, ca studenți, ceva revolutionar, ci că nu trebuie sa ne asumăm informații care nu ne aparțin. Profesorii au pus foarte mult accent pe acest lucru încă din anul I de facultate”.

În timp ce, la facultățile cu profil umanist, se subliniază importanța originalității și se pune accent pe creativitate și evitarea preluărilor fără citare, lucrurile se schimbă dacă trecem la studenții de la profil real.

„Mi se pare că se pune mai mult accent la facultate decât în liceu, dar nici aici nu se obosesc profesorii să-ți dea exemple mai bune despre cum poți să eviți plagiatul. La mine la facultate e mai complicat. Eu sunt la info și, practic, pentru noi, prima sursă de informație e internetul, mereu.

Cred că toată lumea copiază programe de pe internet sau mici bucăți de cod și nimeni nu ne-a vorbit cum ar trebui să menționăm sursa. Pentru că nu se face asta în IT, în general”, explică Daria, studentă la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul UBB, anul al doilea.

Chiar dacă studenții sunt amenințați că lucrările vor fi trecute printr-un soft antiplagiat, ei nu știu unde ar trebui să menționeze sursa, asta pentru că nu au fost învățați.

Când vine vorba de eseuri sau proiecte, acolo li se dau indicații să pună bibliografia aferentă la sfârșit. La Universitatea de Medicină și Farmacie, studenții au o materie la licență numită „Etică și integritate academică” în care li s-a explicat cum să citeze și să folosească informațiile de pe internet.

Chiar dacă nu cred că profesorii trec lucrările prin vreun soft antiplagiat, li s-a spus încă de la început că, în domeniul lor, se pune accentul pe originalitate și că nu ar trebui să ia informații la prima mână, de pe Wikipedia.

„Plagiatul este plagiat, indiferent că e vorba de text sau de o formulă matematică. Adică e vorba de un furt. Desigur, diferă condițiile în care el se produce. Intervine chestiunea dreptului de autor și a dreptului de proprietate intelectuală.

Plagiatul e mai frecvent, poate, în zona disciplinelor socio-umane unde textul ca reprezentare a ideilor e esențial. Dar și în medicină sau în chimie, furtul e ușor de constatat chiar dacă partea de text e mai redusă. Trebuie, însă, să te pricepi să faci analiza.

La noi sunt mulți care încă pun egal între plagiat și raportul de similitudine generat de softul «anti-plagiat». Mașina îți dă un raport, tradus în procente de text găsit ca similar cu altele din baza sa de date, dar, apoi, e necesară mintea omului, a specialistului, a profesorului să analizeze cât din ce e similar e și furt”, explică profesorul, expert în etică și integritate academică, Marian Popescu.

Soluțiile nu le au doar profesorii, ci și studenții

Pentru a vedea o schimbare reală, una bazată pe dezvoltarea eticii și integrității academice, e nevoie de un efort comun. Bineînțeles, rolul principal îl joacă profesorii, care ar trebui să încerce să le transmită încă din primul semestrul al anului I principiile după care să se ghideze.

Cei care stau în spatele catedrei ar trebui „să fie stimulați, pregătiți pentru a face ceea ce clasa politică nu face: să redefinească actul educațional din perspectiva valorilor morale. Acestea au fost, din păcate, evacuate din discursul public. Profesorii nu sunt sprijiniți, antrenați în mod real să regândească pachetele curriculare și din această perspectivă”, explică profesorul Marian Popescu ce crede că ar trebui să facă profesorii.

Totuși, rezolvări pot găsi și studenții. În momentul în care observă abateri de la normele etice, ar putea să le semnaleze. Însă asta ar însemna o bună cunoaștere a codurilor etice universitare, care să nu existe doar pe hârtie.

„Poate că asociațiile studențești ar trebui să promoveze cultura de integritate, pentru că, până la urmă, cultura de integritate nu înseamnă numai să nu plagiezi, ci și ce înseamnă să ai o conduită etică și morală. Educația nu înseamnă numai acumularea unor informații, ci cred că o parte din educație se referă și la comportamentele noastre și la aspectele morale sau etice ale fiecăruia dintre noi”, spune Emilia Șercan.

ChatGPT și perspective de viitor

Lumea academică, de pretutindeni, a început să dezbată ce schimbări vor produce noile tehnologii sau softwares, precum Chat GPT. În contextul discuțiilor limitate referitoare la plagiat, din mediul academic din România, unde se situează inteligența artificială și cum arată viitorul din acest punct de vedere?

Câțiva studenți au împărtășit că au folosit deja chatbot-ul pentru anumite teme. Cu toate că Turnitin a anunțat deja că lucrează la un sistem care să detecteze textele create cu Chat GPT, pe TikTok deja sunt numeroase video-uri care le arată studenților cum să evite aceste softuri antiplagiat.

De multe ori, acest lucru se poate face tot prin intermediul unui soft de inteligență artificială. Universitățile din alte părți ale lumii sunt pregătite să schimbe felul în care notează studenții, tocmai pentru a ține pasul cu noile tehnologii.

Asta au început să facă și unii profesori de la noi, care plănuiesc să schimbe modalitatea de examinare, așa cum arată și un articol publicat pe site-ul PressOne.

Dacă înainte profesorii testau studenții doar prin intermediul unui eseu, acum probabil se va merge mai mult pe varianta de test grilă, cu spețe sau întrebări deschise, practice, explică Emilia Șercan.

Fie asta, fie examen oral, unde se elimină orice dubiu. Întreaga discuție necesită o schimbare de optică. Unele voci recomandă să fie utilizat ca un tool, nu să fie interzis din școli.

Alții cred că trebuie să schimbe metoda de examinare sau să fie mult mai duri în ceea ce privește felul în care tratăm plagiatul. Oricum am privi situația, este nevoie de „o recalibrare a relației profesor-elev/student. Dacă nu lucrezi cu fiecare în parte, pentru ca, astfel, să îi cunoști nivelul performanței intelectuale, și astfel să reduci înșelăciunea, atunci nu mai e mare lucru de sperat”, conchide profesorul Marian Popescu.

Publicație : Hotnews