24 aprilie 2021

Un sociolog a discutat despre „Sindromul Hybris”, gestionarea guvernării în lumea contemporană, administrația publică, Educație, Cultură, Istorie, dar și despre analizele profunde pe zona Filosofiei politice, în Studioul BZI LIVE

Vineri, 23 aprilie 2021, la ora 15.00 în Platoul BZI LIVE a fost programată o interesantă, actuală şi utilă editie-dialog despre una dintre cele mai sensibile şi grave probleme ale societăţii contemporane. Totul a avut în prim-plan abordări despre schimbările radicale în ceea ce privește modul ce ţine de gestionarea guvernararii în lumea contemporană, „Sindromul Hybris” şi alte analize profunde pe zona Filosofiei politice alături de sociologul Virgil Leițoiu, absolvent şi licenţiat al Facultăţii de Filosofie şi Stiinte-Social Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.

Om de radio, fost jurnalist, implicat în proiecte şi activităţi publice sau private, sociologul Virgil Leițoiu a fost profesor şi a dezvoltat activităţi pe zona societăţii civile, ONG-uri, administraţie publică, Educaţie, Cultura sau Istorie. Redam, mai jos, o succintă analiza pe tema dialogului propus în Studioul BZI LIVE, semnată de acesta.

„În ultimii 200 de ani civilizația umană a cunoscut schimbări radicale în ceea ce privește modul în care a fost gestionată guvernarea”

„În ultimii 200 de ani civilizația umană a cunoscut schimbări radicale în ceea ce privește modul în care a fost gestionată guvernarea. Trecerea de la sistemele oligarhice, monarhice, dictatoriale către guvernările >, democratice a adus în prim-plan câteva concepte, cum sunt: echitatea socială, participarea, transparența guvernării, societate civilă, etc. Democratizarea societății, indiferent de spațiul geografic la care ne referim, a creat premisele unei dezvoltări accelerate a sistemelor economice și sociale, a produs o creștere semnificativă a calității vieții, la o primă vedere, am putea spune că obiectivul central al activității politice, „creearea de bunăstarea spirituală și materială a societății în ansamblul ei”, este îndeplinit.

Doar că secolul XXI vine și cu o nevoie tot mai stringentă de reevaluare a democrației din punct de vedere filosofic mai întâi și ulterior din punct de vedere pragmatic. Cetățenii s-au transformat în „votanți ignoranți” (Jason Brennan – Against Democracy, 2016), migrația s-a transformat dintr-una economică într-una politică (Ilya Somin – Free to move, foot voting, migration and political freedom, 2020), fenomene psihice individuale cum sunt disonanța cognitivă sau sindromul Hybris au translat de la individ, la grupuri și populații, aceste transformări subtile ne duc către nevoia de reevaluare a democrației.

Am asistat în ultimii 30 de ani la o scădere constantă a participării la vot a cetățenilor, în ultimii ani asistăm la o creștere importantă a votului emoțional în detrimentul celui rațional

Am asistat în ultimii 30 de ani la o scădere constantă a participării la vot a cetățenilor, în ultimii ani asistăm la o creștere importantă a votului emoțional în detrimentul celui rațional. Cetățeanul nu mai are timpul necesar pentru a se informa, sistemele educaționale primare nu mai oferă viitorilor votanți informațiile esențiale despre rolul și locul instituțiilor statului, despre drepturile și, mai ales, despre obligațiile individului în societatea din care face parte.

Transformarea aceasta a votantului a dus în mod direct și la o transformare a liderilor politici, a cetățeanului care decide pentru cei mulți, democrația participativă a anilor 2000 a devenit pe neștiute o democrație a deciziilor absurde generate de oameni insuficient pregătiți. Ca în orice alt sistem complex și în societatea umană criza a scos în evidență defectele, lacunele și greșelile majore din trecut care au fost ignorate sau insuficient abordate.
„COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin liberă. Nu trebuia să fie așa, dar combinația dintre un virus mortal, o planificare inadecvată și o conducere incompetentă a pus umanitatea pe o cale nouă și îngrijorătoare”

Într-un articol apărut în lună martie 2020 în revista Foreign Policy, Stephen M. Walt (profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard) spunea referitor la criza care abia începea: „COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin liberă. Nu trebuia să fie așa, dar combinația dintre un virus mortal, o planificare inadecvată și o conducere incompetentă a pus umanitatea pe o cale nouă și îngrijorătoare.”

Toate aceste „întâmplări” duc către nevoia de reevaluare a democrației, a sistemelor electorale, a procesului decizional, a modului în care definim cetățeanul, libertatea și drepturile fundamentale pentru ca noi, civilizația umană, să putem genera la timp modele sociale și politice adaptate la această realitate, modele prin care să reușim să ne asigură nu doar „bunăstarea spirituală și materială” ci inclusiv supraviețuirea ca specie. Una dintre cele mai bune definiri a „flagelului” care a lovit puternic în clasa politică la nivel global o găsim în „Hybris syndrome: An acquired personality disorder? A study of UŞ Presidents and UK Prime Ministers over the last 100 years” – David Owen, Jonathan Davidson, 2009

„Sindromul Hybris a fost formulat ca un model de comportament”

„Sindromul Hybris a fost formulat ca un model de comportament la o persoană care: (i) vede lumea că un loc de auto-glorificare prin utilizarea puterii; (îi) are tendința de a acționa în primul rând pentru a spori imaginea personală; (iii) prezintă o preocupare disproporționată pentru imagine și prezentare; (iv) prezintă zel mesianic și exaltare în vorbire; (v) se combină şinele cu națiunea sau organizația; (vi) folosește „noi” regal în conversație; (vii) prezintă încredere în sine excesivă; (viii) are în mod vădit dispreț față de ceilalți; (ix) arată răspunderea doar în fața unei instanțe superioare (Istorie sau Dumnezeu); (x) prezintă o credință de neclintit că vor fi justificate în acea instanță; (xi) pierde contactul cu realitatea; (xii) recurge la neliniște, nesăbuință și acțiuni impulsive; (xiii) permite rectitudinii morale să nu ia în considerare caracterul practic, costul sau rezultatul; și (xiv) afișează incompetență cu ignorarea mecanismelor de elaborare a politicilor.”

Închei această, să îi zicem, pledoarie pentru reevaluarea democrației cu remarca lui Robin Niblett (Director al Institutului Regal de Afaceri Internaționale, UK) „Dovedind cetățenilor lor că pot gestiona criza COVID-19 va cumpăra unor lideri ceva capital politic. Dar celor care nu reușesc le va fi greu să reziste tentației de a-i blama pe ceilalți pentru eșecul lor.” (Foreign Policy, How the World Will Look After the Coronavirus Pandemic, martie 2020).”, arata sociologul Virgil Leițoiu.

Publicație: Bună Ziua Iași

 Social mobility study to assess lockdown effect on teenagers in England

Academics will follow progress of 10,000 poorer students affected by the Covid-19 pandemic

Disruption to the lives and careers of 16-year-olds following the Covid-19 pandemic is to be the subject of a government-funded study that tracks 10,000 children in England into adulthood.

The research will establish whether pupils achieve lower grades at school and how this might affect their decision to go to university and the jobs they get. It will also look at the impact on their wellbeing, and whether those from poorer backgrounds are held back more than their wealthier peers.

Jake Anders, the University College London (UCL) academic leading the study, said: “Covid-19 and its aftermath are a generation-defining challenge – the disruption to education will have long-lasting effects on young people’s life chances, with the most disadvantaged children facing the largest effects.

“The Covid Social Mobility & Opportunities (Cosmo) study will provide vital new evidence on these unfair consequences, allowing us to plan how best to respond to this challenge.”

Peter Lampl, the founder and chair of the Sutton Trust, said the social mobility charity’s research indicated that the pandemic had already had an “immediate and wide-ranging impact” on young people from lower-income backgrounds who have struggled with online learning because of a lack of access to computers and internet, lower confidence and less parental support.

Elif, a year 11 pupil in London, said he had had to give up his dream of studying for an apprenticeship after teachers warned him that placements had been cancelled because of the pandemic. He now plans to take a vocational course or BTec instead, which won’t allow him to earn a salary while he gains a qualification.

“Personally, the school closures were a terrible experience. Missing out on in-person lessons has definitely affected me academically and my plans for the future,” he said.

“I’m anxious about our GCSE grades this year. I would rather pass or fail based on my own exam work than teacher-based assessments, which I am finding much more stressful.”

The researchers from UCL and the Sutton Trust will receive £4.6m in government funding from UK Research and Innovation for the study, which will report initially after two years, then follow up on the cohort into their adult lives.

A representative selection of pupils will be invited to join the study by letter this September. They will be asked to complete questionnaires and interviews about their experiences and attitudes towards home-schooling and cancelled examinations, as well as the impact of the pandemic on their health and wellbeing, and on their future education and career aspirations.

Publicație: The Guardian

MPs write to Pimlico academy over threat to discipline student protesters

 Dozens of MPs write to school at centre of protests over alleged racism to express deep concern

Senior politicians have written to the leadership of Pimlico academy, the London secondary school at the centre of protests over allegations of race discrimination, to express concern over plans of possible disciplinary action against protesting students.

Hundreds of students took part in a demonstration outside the school last month over changes to the curriculum, uniform policy and the siting of a union flag outside the academy building.

The students who organised the protest were told last week that they could face permanent exclusion and were asked to attend a disciplinary meeting on the first day of term. It is understood that some of the disciplinary meetings have since been rescheduled and the school has reiterated that they would be approached from a “reconciliatory perspective” and that at present no exclusions have resulted from the protests.

In a letter to the headteacher, Daniel Smith, on 19 April, dozens of MPs including Diane Abbott, Jeremy Corbyn and Dawn Butler, expressed their deep concern about possible action against children who had taken part in the protest.

Their letter urged the school leadership to reconsider its position on disciplinary action, and said the students had chosen to exercise their rights to protest within a “long and proud tradition”.

“In doing so, students and young people should be treated with respect, not reproach. As members of parliament, it would concern us deeply if their faith in democratic principles were shaken by incidents like these, rather than nurtured,” it added.

Abbott said: “A number of us were really shocked by the letter where children were potentially being threatened with permanent expulsion, but these children have a right to express their views … It is very wrong to threaten children in this way who are standing up for something that they believe to be an injustice.”

The Pimlico Parent Group said in a statement that the Easter holiday had not been the period of quiet reflection they had hoped it would be.

“The letters from Lord Nash and Daniel Smith, implying disciplinary action against the ‘ringleaders’, have not had a calming effect. We fully support our children in their actions during the protest and do not want the ‘ringleaders’ of the protest to be disciplined,” the statement said.

Describing the protest on 31 March as peaceful, primarily because of the “influence of the older students”, it added: “We want Pimlico academy to return to normality as quickly as possible. Change is required … for the good of our children and their futures, not for the management of the school.”

Former alumni have also written to the school trust, Future Academies. In an open letter sent via email more than 30 said they stood in solidarity with current students and called for the resignations of Smith, and chairs of the trust, John Nash and his wife, Caroline.

The National Education Union (NEU), which represents teachers at the school and has previously passed a motion of no confidence in Smith, also pledged its support for the students.

The Pimlico NEU said in a statement sent to staff and shared with the Guardian that it too stood in solidarity with students who had protested peacefully on 31 March.

“We oppose any reprisals for students who participated in the protests … the right to strike and protest are fundamental democratic rights to students and workers alike,” it said.

Nash sent a letter to parents before pupils’ return to school on Monday warning that any future disobedience would result in disciplinary action.

His letter was strikingly different in tone to one Smith had sent immediately after the protest, in which he expressed regret but also admiration for his students who were “passionate about the things that matter to them”.

Students took down a union flag that had been erected outside their school in September last year. Four weeks earlier, they had started a petition in response to the academy’s strict new uniform policy, which stated that hairstyles that “block the views of others” would not be permitted and hijabs should not be “too colourful”.

The pupils accused the school’s management of racism, saying the new policy would penalise Muslims and those with afro hairstyles.

 Publicație: The Guardian

 26 aprilie 2021

Prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval: „Pentru celelalte universităţi este greu să recunoască, dar motorul unei societăţi este învăţământul tehnic”

 Rectorul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, prof. univ. dr. ing. Dan Caşcaval, a prezentat pentru Ziarul de Iaşi viitoarele direcţii în care se va îndrepta Politehnica ieşeană în următorii ani, de ce este relevant, mai ales pentru o universitate tehnică, să realizeze parteneriate internaţionale, dar şi de ce este nevoie de ajutorul companiilor private pentru pregătirea unor ingineri capabili să se integreze pe piaţa muncii.

 Totodată, rectorul Politehnicii a vorbit despre cercetarea în universităţi, nevoia de bani pentru acest gen de activitate şi demersurile Universităţii Tehnice din Iaşi pentru a obţine mai mulţi bani pentru cercetare, dar şi dacă este posibilă sau nu educaţia online şi după trecerea pandemiei.

De ce sunt relevante pentru o universitate relaţiile cu companiile private? După cum ne-am obişnuit, instituţiile de învăţământ sunt fie blamate că nu pregătesc absolvenţi pentru adevărata piaţa a muncii, fie că, atunci când realizează parteneriate cu mediul privat, deservesc nevoilor unor anumite companii.

Este esenţial un astfel de parteneriat cu companiile, mai ales pentru universitatea noastră, la Politehnică, pentru că până la urmă o componentă foarte importantă în pregătirea studenţilor o reprezintă practica tehnologică. Şi atunci este evident că această practică tehnologică dacă ar fi realizată tot în universitate atunci ar fi făcută în acelaşi mediu din care nu ai avea cum să deprinzi şi altceva. O practică într-o companie în domeniu este esenţială şi nu doar că noi ne dorim acest lucru, dar şi companiile îşi doresc foarte mult ca în momentul în care angajează un absolvent acesta să ştie despre ce este vorba. Nu poate să ştie tot, pentru că este clar că se pregăteşte şi la locul de muncă, dar faptul că el cunoaşte compania, că a fost în practică într-o vară sau două şi nu este un teren cu totul şi cu totul nou pentru el este un avantaj fantastic şi pentru absolvent, dar şi pentru angajator. Deci, în ultima vreme, pot să spun că s-au înmulţit relaţiile de parteneriat al companiilor cu facultăţile noastre şi fiecare facultate are astfel de companii cu care asigură practica tehnologică a studenţilor, lucând cu grupuri mai mari sau mai mici, în serii, dar care asigură şi au interesul acesta.

Iar pe lângă practica tehnologică există posibilitatea de a aduce specialişti din companii care să vorbească din propria experienţă studenţilor.

Pentru a putea fi cadru didactic într-o instituţie de învăţământ superior în adevăratul sens al cuvântului este nevoie de doctorat, dar legislaţia permite ca disciplinele să poată fi ţinute în regim de asociere, la plata cu ora cum s-ar spune, de specialişti în domeniu. Deci dacă cineva este o autoritate în domeniu el poate să nu aibă doctoratul pentru acea disciplină. Iar acest lucru se întâmplă în principal la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, la Facultatea de Electronică şi la cea de Arhitectură, unde pot veni astfel de specialişti şi nu trebuie neapărat să aibă doctoratul. Deci, avem şi din companii, dar la studiile de licenţă mai puţin, pentru că aici este un curriculum mai fix. Dar la studiile de masterat în principal, pentru că formatul este mai flexibil şi deja lucrurile se apropie mult mai clar de un anumit domeniu concret faţă de viziunea generală de la studiile de licenţă, avem mai multe colaborări de acest gen.

Deci în acest fel ţineţi universitatea şi mai conectată la adevăratele nevoi ale pieţei de muncă.

Da, şi colaborările sunt mai multe la masterat pentru că avem şi mastere realizate cu o specializare cerută de companii, avem mastere dedicate, şi atunci este şi normal să vină şi de la companii să susţină astfel de ore.

Iar relaţiile internaţionale sunt importante pentru o universitate din acelaşi motiv, pentru a ţine mediul academic conectat?

Da, pentru noi este conetarea cu ceea ce se întâmplă pe plan extern, însă oricum există suficiente surse de informaţie astăzi ca să poţi afla şi fără un parteneriat cu o universitate străină sau cu un institut din străinătate, dar un astfel de parteneriat îţi oferă foarte mult vizibilitate. În afară de a fi informat de ce se întâmplă în altă parte, de fapt tu chiar participi la ceea ce se întâmplă acolo, iar acest lucru este foarte important. Iar astfel de conexiuni realizează şi zona aceasta lucrativă între cele două universităţi. În acelaşi timp ieşi din ţara ta şi eşti vizibil şi în alte zone. Aici mă refer la mobilităţile studenţilor, pentru că cel mai important, cred eu, este ca aceste parteneriate să se concretizeze în afară de lucrări de cercetare în comun, proiecte  comune, doctorate în comun, dar şi în diplome care să fie recunoscute, nu neapărat de universităţile respective pentru că acest lucru nu înseamnă mult, ci de ţările din care sunt acele universităţi.

Deci să existe astfel de diplome duble. Iar consorţiile acestea universitare europene favorizează acest lucru. Dacă un absolvent de-al nostru are diploma acceptată şi este recunoscută în mai multe ţări atunci este un avantaj foarte mare pentru acesta. Un parteneriat care s-a concretizat în această perioadă, chiar dacă pandemia a mai stopat din contactele dintre universităţi, este cu o universitate din Japonia. Am reuşit să concretizăm un parteneriat foarte clar şi foarte solid cu Universitatea Nagoya din Japonia, care deja, din toamnă, va trimite studenţi la noi, studenţi la masterat şi doctorat pe domeniile pe care noi le-am propus.

Periodic anunţaţi diferite colaborări pe partea de cercetare, iar două dintre cele mai interesante este colaborarea pentru un motor cu hidrogen sau o colaborare cu armata SUA. Cum ajunge o universitate la astfel de colaborări?

Acesta este efectul parteneriatelor pentru că dacă nu ai niciun parteneriat în afară atunci nu te poţi trezi că îţi vine o propunere şi lumea te ştie că eşti bun. Da, publici, apari în reviste, te duci la conferinţe, la congrese, aud de tine, dar fără un parteneriat care să spună că în România există o instituţie care se pricepe la un anumit lucru este foarte greu. Aşa am ajuns să lucrăm la zona de stocare a hidrogenului folosit drept combustibil. Ei ne cunoşteau, colaborarea fiind cu un cercetător ştiinţific din Israel, care cunoştea activitatea colectivului de la Universitatea noastră şi care a propus acest parteneriat. La fel s-a întâmplat cu parteneriatul cu Statele Unite ale Americii tocmai pentru că am avut un parteneriat cu universităţi din Statele Unite şi din Europa şi ne-a permis acest lucru. Este un consorţiu care lucrează la acest proiect cu universităţi din Marea Britanie care ne cunoşteau. Singur nu poţi să fii observat, lumea trebuie să ştie ceea ce faci şi nu doar dintr-o prezentare la o conferinţă sau dintr-o publicaţie, ci să fi venit la tine, să fi văzut şi să discuţi faţă în faţă cu ei. Iar noi încercăm să dezvoltăm zona aceasta de cercetare şi o cercetare aplicativă pentru că, până la urmă, suntem o universitate tehnică şi noi trebuie să producem ceva clar, ceva concret, nu doar o cercetare de dragul cercetării. Iar aceste două proiecte sunt foarte importante, în fază iniţială în acest moment, şi sunt convins că şi contribuţia noastră va creşte pe măsură ce proiectul avansează.

„Scopul nostru principal este să ajungem la diplome duble”

În ultimii ani ştiu că s-au concretizat o serie de parteneriate între Politehnica din Iaşi şi universităţi din afara ţării. Care ar fi paşii următori? Noi parteneriate cu alte instituţii sau concetrarea atenţiei pe cele deja existente?

Dorim să ajungem la ceea ce vrem de fapt, iar scopul nostru principal este să ajungem la diplomele recunoscute, adică diplome duble. Noi avem în acest sens parteneriate cu Institutul Naţional din Franţa, INSA, avem astfel de parteneriate şi cu alte universităţi, dar încercăm să accesăm şi Consorţiul European. În propunerea pe care am depus-o şi pe care o vom relua, pentru că ştim unde au fost punctele slabe când am aplicat prima dată, sunt 12 universităţi din Europa. Iar acestea sunt din cel puţin opt ţări, deci încă o zonă în care diplomele vor fi recunoscute. În momentul de faţă dorim să ajungem şi în cazul parteneriatelor mai vechi la această dublă diplomă.

Legislaţia românească încă nu e foarte clară, iar aici este un impediment foarte clar în acest sens pentru că nu spune exact paşii procedurali pe care trebuie să îi urmezi ca să obţii o astfel de dublă diplomă: unde susţii licenţa, dacă trebuie să o susţii şi aici şi în ţara respectivă, iar dacă o susţii acolo este recunoscută şi aici? Lucrurile sunt un pic neclare, dar sunt convins că se vor lămuri, iar acesta este de fapt direcţia asupra căreia însistăm noi acum pentru că diplomele sunt valabile şi peste hotare, dar una este să fie doar valabilă şi alta este să fie recunosctă ca şi cum ai fi la tine în ţară.

Iar din cauza asta spuneaţi în raportul rectorului că, în opinia dumneavoastră, una dintre nereuşitele universităţii este aceea că nu aţi făcut mai mulţi paşi în realizarea de specializări într-o limbă străină?

Da, este una dintre nereuşite şi nu numai vorbim de mandatul meu pentru că lucrurile erau similare şi înainte. Lumea este foarte reticientă  la noi la acreditarea, la propunerea, la iniţierea unei specializări într-o limbă străină. Lucrurile sunt cumva justificate aici. Acreditarea ca formă, ca dosar, ca documente nu este complicată, dar ai nevoie, tu, ca profesor, chiar dacă ştii foarte bine limba engleză sau franceză, de un atestat. Iar atestatul acela presupune să urmezi nişte cursuri sau să susţii o testare, presupune nişte cheltuieli. Le-am şi explicat colegilor mei că au apărut foarte multe firme sau instituţii cu care au posibilitatea să dea acel test online, deci nu este nevoie de o deplasare într-o instituţie care este acreditată pentru acordarea atestatului de limbă, iar costurile nu sunt foarte mari. Cu toate acestea ieşi un pic din confortul tău normal pentru a face acest lucru, iar pentru a preda într-o limbă străină chiar înseamnă acest lucru. Nu să ai slide-urile dintr-o prezentare în limba engleză şi să vorbeşti în limba română. La specializările într-o limbă străină pe care le avem acum vin în general studenţi români alături de studenţi străini, dar ponderea celor din afara ţării este relativ mică. Dacă am avea însă mai multe specializări de acest tip atunci sunt convins că ar veni mult mai mulţi studenţi străini.

La toate ciclurile universitare?

La licenţă este mai dificil. Şi programa este mai multă, mai voluminoasă şi atunci este nevoie ca toate disciplinele să fie într-o limbă străină, deci efortul este mai mare, dar la masterat este mai uşor, programa mai flexibilă, sunt mai puţine discipline şi de aceea avem şi mai multe programe la master într-o limbă străină comparativ cu studiile de licenţă. Avem şapte programe la masterat şi doar patru la licenţă.

„Motorul unei societăţi este învăţămânul tehnic”

Spuneaţi anterior că o universitate tehnică trebuie să producă ceva concret. Deci practic să contribuie la avansarea societăţii în general.

Se poate observa acest lucru prin interesul arătat de companii pentru noi, care s-a schimbat în ultimul timp în sens pozitiv. În ultimii cinci până la opt ani s-a schimbat radical interesul. O parte pentru că iese o generaţie la pensie, cea de dinainte de 1990.  Au nevoie de tineri, iar universitatea dacă nu pregăteşte tineri atunci nu pot lua locul celor care au o anumită vârstă. Din acest motiv toată deplasarea este către învăţământul tehnic. Este adevărat că pentru celelalte universităţi este greu să recunoască acest lucru, dar motorul unei societăţi este învăţământul tehnic. Este foarte clar! Bine, aceeaşi importanţă o au şi celelalte ştiinţe. De exemplu, fără medicină, fără un sistem universitar performant în medicină nu poţi fi sănătos, dar până la urmă dezvoltarea unei societăţi nu se poate face fără învăţământul tehnic.

Iar pentru acest lucru este nevoie de finanţare pentru învăţământul tehnic şi pentru cercetare. Este finanţată suficient cercetarea?

La nivel european acest lucru a fost constant, dar în ultmii doi ani s-a simţit o revigorare la nivel naţional măcar a numărului de apeluri pentru proiecte naţionale. Pentru că într-o vreme ele n-au existat. Din păcate încă suntem departe şi de ceea ce prevede legea, cu finanţarea de 6% din PIB pentru  Educaţie. Dacă s-ar ajunge la această finanţare atunci probabil că universităţile ar avea bani pentru cercetare şi din finanţarea de la buget pe care o primesc. Totuşi, anul acesta s-a întâmplat un lucru pozitiv. În componenta de finanţare a universităţilor de către Ministerul Educaţiei există alocată suma de 100 de milioane de lei care să fie pentru componenta de cercetare. Iar această sumă este pentru toate universităţile, pe care o vor accesa după anumite criterii, vor fi proiecte, dar încă nu s-a stabilit exact modul de alocare a acestei sume.

Din aceşti bani universităţile pot însă, intuiesc din discuţiile avute la Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior, să susţină şi să plătească salariile cercetătorilor angajaţi cu normă întreagă în universitate, iar acest lucru este foarte important. Dacă nu ai cercetători angajaţi, nu un cadru didactic care să facă şi cercetare, ci cercetători pe perioadă nedeterminată şi nu pentru trei ani pentru că ai avut un proiect, atunci poţi să îţi faci un institut de cercetare care să fie inclus în universitate. Prin urmare, aceste sume de bani vor putea ajuta la finanţare. Dacă în prezent finanţarea îţi acoperă salariile profesorilor, a personalului administrativ, utilităţile, atunci nu prea mai ai de unde să finanţezi şi cercetare separată. Este foarte important este acest aspect, să poţi plăti cercetători angajaţi pentru a face cercetare.

Cum va arăta mai exact acest lucru. Ar ajuta în pregătirea studenţilor?

Tu ca universitate să poţi să stabileşti, la nivel de instituţie, teme prioritare, domenii prioritare, iar aceşti cercetători să fie angajaţi în colectivul universităţii şi să lucreze pe temele respective. Deci ei să facă doar cercetare. Nu activitate didactică, ci cercetători titulari, cum unele universităţi reuşesc să aibă.

Şi de ce e important acest lucru pentru o universitate? Este doar pentru a creşte vizibilitate?

Da, dar şi pentru că poţi să ai o activitate constantă. În momentul de faţă activitatea de cercetare o ai pentru dezvoltarea ta personală, continui nişte teme, dar ea nu este finanţată decât prin proiecte, iar acestea sunt periodice şi nu au o ritmicitate constantă, uniformă. Au fost câţiva ani fără niciun fel de call de proiecte în România, deci practic a fost o perioadă moartă, în care nu s-au depus proiecte. Iar când au putut fi depuse atunci s-a înghesuit toată lumea, iar rata de succes a fost foarte mică.

Dacă ar exista o anumită predictibilitate în competiţiile de proiecte, atunci fiecare îşi dozează efortul şi competiţia nu va fi una cu foarte mulţi concurenţi. Prin urmare, banii ar ajunge la mai mulţi pentru că în fiecare an ştii că ai o competiţie de acest gen. Iar cercetarea având aceste competiţii care apar neuniform, nepredictibil, atunci să o faci doar pentru tine, fără să ai în spate o sursă de finanţare, duce la rezultate în şarje, neritmice. În schimb, prin existenţa unui departament, al unui colectiv, al unui Institut de cercetare care numai asta să facă duce la o constanţă a cercetării. Ai o cercetare continuă, ai finanţare pentru ea din bugetul universităţii. Proiecte mai puţin grăbite, pentru să institutul ar putea acesa şi proiecte, iar acestea pot suplini salariul sau pot să degreveze universitatea de salariu, dar nu ar însemna că atunci când se termină proiectul atunci cercetătorul nu mai este angajat şi a plecat acasă.

Prin urmare, pentru a avea o cercetare sănătoasă în acest moment, este să accesăm fonduri europene şi să aplicăm la proiecte cu finanţare europeană.

Da, dar să aplicăm şi la proiectele de la nivel naţional. După cum spuneam, în ultimii ani au fost într-o oarecare ritmicitate. Şi, în acelaşi timp, trebuie întărit parteneriatul cu companiile pe zona aceasta de cercetare. Dar, din păcate, în România companiile nu îşi permit încă, indiferent de natura lor, să investească mult în cercetare. Nu au un buget alocat, consistent, alocat cercetării. Companiile vor să se dezvolte, să aibă portofoliul lor, preferă să cumpere un produs sau o soluţie decât să o creeze, iar zona aceasta este mai puţin exploatată. Noi avem contracte cu companiile, dar acestea sunt mai mult pe zona de expertiză, pe zona de servicii, iar pe zona aceasta de dezvoltare nu sunt foarte multe contracte.

Deci din acest motiv aţi creat un centru care să sprijine cadrele didactice în scrierea de proiecte.

Acest centru a fost creat tot din fonduri europene, iar noi ne-am dorit foarte mult şi deja stabilisem contacte cu parteneri în special din Germania în care să trimitem persoane pe care să-i specializăm pe colegi de-ai noştri pentru a înţelege modalităţi de punere a problemelor în proiecte cu finanţare europeană. Acestea sunt proiectele consistente, dar din păcate a trebuit să renunţăm la deplasarea fizică în zona respectivă  a colegilor noştri. Noi încercăm să formăm un grup de angajaţi ai universităţii din zona administrativă, cadre didactice care au şi această activitate în portofoliul lor şi în fişa postului pentru a oferi consultanţă pentru redactarea proiectelor, pentru implementarea lor, pentru derularea financiară a proiectelor. Deci să fie un centru care să asigure practic toate serviciile. Evident, centrul nu poate veni cu ideea, dar persoana care are ideea şi care îşi doreşte un anumit tip de proiect poate primi consultanţă. Cineva poate fi foarte bun pe partea de cercetare, dar nu cunoaşte neapărat modul de scriere a unui proiect care să obţină finanţare. Din păcate pandemia ne-a încetinit demersul pentru că noi am fi vrut să devină funcţional mult mai repede, cu oameni bine pregătiţi, dar nu am putut „să-i antenăm” dacă pot spune aşa. Aveam programate în toamna anului trecut deplasări în afară ţarii în acest sens, la partenerii noştri, special pentru scrierea proiectelor europene.

Cu toate acestea, recent aţi anunţat şapte propuneri de proiecte cu o finanţare foarte consistentă.

Da, sunt şapte propuneri de proiecte în categoria de proiecte finanţate din fondurile europene RIS 3, genstionate de ADR Nord-Est, dar acestea au fost acceptate de Agenţia de Dezvoltare Regională, iar în momentul în care se vor lansa apeluri pe domeniile acestea atunci Agenţia va selecta dintre aceste proiecte. Bineînţeles, va fi din nou o competiţie şi nu înseamnă că sunt câştigătoare, dar ele vor fi selectate pentru call-ul pe direcţia respectivă.

„Online-ul şi monitorul nu pot înlocui contactul fizic, comunicarea fizică, privitul în ochi”

În prezent s-au făcut eforturi susţinute pentru a digitaliza universităţile şi orele se fac online. Cum vor arăta orele după pandemie?

Există voci ale rectorilor în ţara noastră care spun că am aprofundat şi am întărit un sistem de predare online care este foarte eficient şi care ar trebui păstrat şi menţinut şi după ce va trece pandemia. Sincer să fiu, şi nu doar pentru că provin din mediul tehnic în care, prin natura domeniilor noastre, sistemul online nu prea este recomandat, dar eu cred că învăţământul la modul general după terminarea pandemiei ar trebui să revină la sistemul fizic, faţă în faţă, indiferent de domeniul în care lucrezi şi indiferent de ciclul de studii, de universitar sau preuniversitar. Comunicare faţă în faţă cu elevii, cu studenţii, este vitală.

O simţim şi noi, o simt şi studenţii noştri. Indiferent că predai ştiinţe umaniste sau că predai ştiinţe tehnice, online-ul şi monitorul nu pot înlocui contactul fizic, comunicarea fizică, privitul în ochi. Şi, în afară de zona aceasta de empatie, strict practic, cel puţin pentru domeniile noastre tehnice, învăţământul online nu este absolut  deloc aplicabil. Eu susţin că acum suntem într-un accident, chiar dacă ne-am perfecţionat în acest tip de învăţământ, dar nu este, în opinia mea, un învăţământ de calitate, o comunicare de calitate, iar perioada aceasta este un accident. Deci să revenim la învăţământul obişnuit, cu metode moderne de predare, cu metode digitale de predare, dar nu online.

Deci predarea online să fie cel mult o completare.

Da, şi să învăţăm din această perioadă. Prezentările pe care le-am făcut în această perioadă să le putem expune şi într-o sală de curs cu studenţii acolo. Deşi, discutând cu studenţii mei, foarte mulţi preferă sistemul cu scris la tablă. Se spune că este arhaic, dar este o empatie acolo. Eu am foarte multă matematică, ca mulţi colegi de-ai mei, atunci când predau, iar studenţii văd că nu eşti un robot şi nu pui doar un slide cu ecuaţii. Chiar şi dacă greşeşti, studenţii văd că nu eşti un robot, eşti un om la fel ca ei, că poţi uita o literă, un punct. Iar lucrurile se schimbă foarte mult, empatia este mai puternică între cadrul didactic şi student. Când discuţi din spatele unui ecran, nu ştii cât de atenţi sunt cei de pe partea cealaltă a ecranului, iar atunci lucrurile nu stau deloc bine.

Publicație: Ziarul de Iași

Vaccine success makes UK attractive to international students, finds poll

Survey reveals Britain is more popular destination for studying than US, Canada, Australia and Germany

International students are more likely to want to study at British universities thanks to the success of the vaccine rollout, despite a widespread perception that the UK government mishandled its initial response to the pandemic, a survey suggests.

Nearly half (47%) of prospective international students said they would be more likely to choose to study in the UK because of the rate of vaccinations in the country, with nearly a fifth (17%) saying they thought the government was handling the rollout better than anywhere else, according to the survey of 105,083 students planning to attend university abroad. The UK was more popular than the US, Canada, Australia and Germany.

The report, authored by university rankings provider QS, said: “The effectiveness and speed of the rollout is making the UK seem a more attractive and viable destination to begin their studies in September compared to some other countries.”

Despite their enthusiasm for the vaccine programme, nearly half (45%) of the students surveyed said they did not think the UK had handled its broader pandemic response effectively, a much lower rating than for New Zealand, Canada, Australia and Germany. The report speculated that this was due to international coverage of the UK’s high death toll.

Vivienne Stern, the director of Universities UK International (UUKi), said the survey showed UK universities had remained resilient over the course of a difficult year, but they and the government would need to listen closely to international students’ concerns and priorities to sustain high recruitment levels.

Nearly a fifth (17%) of the respondents said the vaccine had made them bring forward their plans to study abroad, while more than half (56%) said they were focusing their search on countries in which a successful vaccine programme was being implemented.

Nearly two-thirds (58%) of the students also thought the UK was becoming more welcoming to international students thanks to the reintroduction of post-study work visas, following several years of immigration policies seen as hostile to overseas students. However, European students perceived the UK to be less welcoming since they will have to pay higher international fees from September as a result of Brexit.

Despite initial fears that international students would be deterred from attending UK universities due to the country’s high Covid infection rates and death toll, applications from overseas reached their highest level last year.

However some current international students have been angry at paying high fees to study mostly online during successive lockdowns. In March, 300 international students at several London universities withheld their £29,000 fees in protest at their universities’ response to the pandemic.

 Publicație: The Guardian

Complaining to universities about harassment ‘often a waste of time’

Some institutions withhold details of outcome of investigations from staff and students, say campaigners

Students and staff who complain of sexual assault and harassment are often left in the dark by university investigations, and made to feel like their disclosures were “a waste of time”, according to campaigners.

The campaigners also said the government should make it a legal requirement for universities in the UK to complete sexual misconduct investigations even where staff have left the university, and to inform their new employer in a written reference. This would prevent staff from moving institutions to evade sanctions.

Anna Bull, a co-director of the 1752 Group, a UK-based organisation that lobbies to end sexual misconduct in higher education, said some universities withheld details of the outcome of sexual harassment investigations out of erroneous fears that doing so might breach data protection legislation.

Typically, when a student or staff member comes forward with a disclosure, they are not briefed on the progress or outcome of the investigation, instead receiving a letter to say whether or not their claim was upheld, she said.

“[Complainants] don’t get told the member of staff has been dismissed, here’s what action we’re taking to keep you and other students safe. So they feel like the entire process was a waste of time and a slap in the face. Many complainants make a formal report to protect other students,” Bull said. “It destroys trust in the institution and the process.”

Lawyers say universities may be in breach of their duties under the equality and human rights acts if they inform perpetrators of the outcomes of investigations but withhold them from complainants.

Advertisement

Universities are permitted to disclose personal information under general data protection regulation (GDPR) where this is to address grievances under employment law, in the public interest, and to exercise legal claims, according to a briefing document produced by Culture Shift, a bullying and harassment reporting platform.

Gemma McCall, Culture Shift’s founder, said data from the universities using the platform suggested that many survivors believe nothing will come from making formal disclosures. “The complaints process is so opaque and not as transparent as it should be, which prevents people from reporting. It should be as easy as possible,” she said.

McCall added that there was considerable variation among universities’ approaches. “It’s a lottery as a student whether you’re going to get a university that isn’t risk-averse and which will share outcomes if the worst happens, but that should be clear and consistent across the sector,” she said.

The universities regulator, the Office for Students, published guidance on 19 April recommending that universities provide students and staff who make disclosures with information on the outcome of an investigation where possible, as well as an explanation of why penalties have or have not been imposed. In future, universities that do not follow this guidance may be sanctioned.

The guidance follows the publication of thousands of disclosures shedding light on the scale of sexual misconduct at universities by the campaign website Everyone’s Invited, prompting fears that rape culture remains unaddressed despite years of warnings from campaigners.

A spokesperson for the Information Commissioner’s Office said: “Our advice is that data protection is not a barrier to sharing information when it is appropriate to do so and it is necessary and proportionate for the purpose. Universities should be transparent about the complaints process and only share the personal data it needs to.”

Publicație: The Guardian