Ana Maria BARZAGHIDEANU

Ana vrea să redea privirile pline de înţelepciune ale sfinţilor de pe mănăstirile Moldovei

Acel „temperament iute, cu judecată slabă” pe care Homer îl atribuia tinerilor e astăzi desuet. De atunci, tinerii tot capătă câte ceva din sacrificiile epocilor pe care le îndură, adunate în oblaţii total dezinteresate, altruism în exces, empatie, profunzime, morală.

Se spune că, dintre darurile lui Dumnezeu, cele mai mari sunt rugăciunile fără răspuns. E în sensul acestei butade stropul de înţelepciune pe care oamenii îl vor îmbrăcat în şansă, ca destin; măcar ca oportunitate. Iar în viaţă, marile oportunităţi vin incluse în pachetul de vise cu care fiecare tânăr se încumetă, la un moment dat, să spargă fronturile îndoielilor, al monotoniilor.

Ana Maria Barzaghideanu face parte din categoria tinerilor care îşi croiesc propriul drum cu mult înainte de a căuta unul.

Sunt readuse la viaţă cărţi extrem de rare, de o valoare inestimabilă

Cine este Ana Maria Barzaghideanu? Unul dintre cei peste 25.000 de studenţi ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, o tânără care se licenţiază la Facultatea de Teologie Ortodoxă, domeniul de studiu Arte vizuale, specializarea Artă sacră, acum în ultimul an de studiu.

Originară din Piatra-Neamţ, Ana a ales Teologia după ce, simţind o chemare aparte, a mers de una singură, la doar 14 ani, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. „De mică, am avut o înclinație spre desen și am hotărât eu, în clasa a opta, să merg la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț”, îşi aminteşte Ana Maria.

Cât de grea a fost alegerea? O fată la seminar… „Părinții au fost de acord şi chiar m-au încurajat. Ei bine, eu m-am dus, dar n-am știut în ce mă bag! Am stat la cămin din chiar prima zi, nu ne prea dădea voie să mergem acasă… M-am obișnuit cu greu, la 14 ani să fii singură, acolo, e greu, dar am trecut peste greutăţi și chiar m-a întărit lucrul acesta, viața aceea de seminar. De fapt, sunt foarte sigură că fără seminar n-aș fi reușit să ajung să iau anumite decizii în viaţă. Am devenit mai sigură pe mine, am învățat să mă descurc singură. A fost o foarte bună școală pentru viață. Însă, ce este mai important, acolo am descoperit pictura iconografică și m-am atașat enorm de acest domeniu”, îşi aduce aminte studenta de azi.

Cât despre restaurare… „La facultate am descoperit restaurarea. În anul doi, când am fost nevoită să aleg specializarea, am considerat că am deja în spate cinci ani de pictură și ar fi cazul să merg către restaurare. Acum, sunt fericită cu această alegere”, spune Ana Maria Barzaghideanu.

Ana se pregăteşte intens pentru a putea restaura, pe lângă picturi bisericeşti și icoane, în general, cărți vechi bisericești, cu o anumită valoare culturală.

Chiar lucrează în acest domeniu şi încă i se pare ireal că a ajuns să aibă şansa aceasta. A lucrat la restaurarea unor catapetesme, a unei icoane din secolul al XVI-lea, a readus la viaţă cărţi extrem de rare, de o valoare inestimabilă. Cea mai valoroasă carte care i-a trecut prin mâini a fost o Evanghelie de secol XVI.

„Icoana preferată a românilor rămâne cea a Maicii Domnului”

Ana Maria Barzaghideanu se apleacă, în momentele sale de inspiraţie, asupra şevaletului. O face rar şi regretă asta, deşi n-a pierdut definitiv plăcerea de a pune culorile pe pânză. „Nu am pictat prea mult în ultima vreme, ca temă liberă. Sunt o admiratoare nu doar a picturii, ci și a graficii, iar când este să fac ceva pentru mine, de obicei fac grafică”, explică tânăra.

Cele mai multe lucrări sunt cele care redau teme religioase, care au căutare mai mare în ultima vreme. „Când le spun oamenilor că sunt făcute manual, de mine, aceştia prind interes. De obicei, Maica Domnului sau Mântuitorul sunt cele mai căutate lucrări. De Crăciun au preferat Sfântul Nicolae, scena Nașterii… Icoana preferată a românilor rămâne, însă, cea a Maicii Domnului”, mărturiseşte Ana Maria Barzaghideanu, care a participat la multe expoziţii, de-a lungul anilor, şi chiar pregăteşte în aceste clipe una nouă, colectivă.

Ce va face după ce-şi va susţine, în acestă vară, lucrarea de licenţă e uşor de dedus. „Vreau să continui tot pe domeniul restaurare, dar nu m-am decis încă dacă voi merge pe restaurarea de carte sau pe restaurarea de icoană. A fost norocul meu cel mai mare că am descoperit restaurarea la facultate. Mi s-a părut că la pictură pot exersa și avansa, iar restaurarea o pot descoperi. Am descoperit-o și mi-a plăcut mai mult. Sunt foarte multe cărți care trebuie restaurate. Eu, chiar și vara trecută am lucrat la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină Resurrectio, tot pe restaurare carte. Acolo am descoperit multe alte lucruri, am făcut restaurare pe anumite cărți, majoritatea din secolul al XVI-lea. Şi lucrarea de licență va fi tot în domeniul restaurare carte”, explică ea, mărturisind că va studia, la Master, restaurarea de icoană. „Va trebui să gândesc Masterul în aşa fel încât, pe lângă restaurare de carte, să fac și restaurare de icoană, deoarece restaurarea nu presupune doar lucrul în laborator, ci și munca de teren. Există, pe lângă șantierele de pictură, șantiere de restaurare şi e un domeniu captivant”, spune Ana.

Dacă i-ar plăcea să restaureze biserici? Desigur! „Mi-ar plăcea să lucrez la restaurare în mănăstirile din zona Transilvaniei. Sunt foarte multe de restaurat și în zona Moldovei, dar aș merge pe ceva care să mă pună la încercare, să nu fie doar ceva din zona natală, să spunem așa… Aș vrea să învăț mai mult despre alte influențe, despre altă zonă”, precizează Ana Maria Barzaghideanu.

Ana visează să-şi întindă culorile la Voroneţ, la Putna, la Moldoviţa…

Cât despre bisericile şi mănăstirile faimoase ale Moldovei… „Majoritatea au nevoie de restaurare. Ca plan de viață, bineînţeles că mi-ar plăcea să ajung să lucrez acolo, după ce voi deveni restaurator de şantier, cu acte în regulă, cu practică şi portofoliu”, adaugă Ana.

Chiar şi celebrele culori din picturile icoanelor de la mănăstirile Moldovei, ridicate în timpul domniei marelui voievod Ştefan cel Mare, nu mai reprezintă o necunoscută. „Albastrul de Voroneț se obţine din anumite pietre, care se sfărâmă până se ajunge la un praf fin, apoi se amestecă până se obţine nuanța corespunzătoare. Se folosesc minerale, roci, plante, uleiuri, majoritatea substanțe naturale. Fiecare culoare are o simbolistică aparte. Noi lucrăm cu pigmenți la facultate, aceasta fiind modalitatea tradițională. Şi, chiar dacă unii pigmenți naturali au fost înlocuiți, continuăm pe această direcţie”, explică Ana Maria Barzaghideanu.

Aceasta a obţinut, de-a lungul vremii, chiar şi unele premii la diferite concursuri de pictură cu temă religioasă. Aminteşte doar de unul şi nu pentru că a fost laureată, ci pur şi simplu pentru că au fost 14.000 de participanţi, în Macedonia, iar ea a urcat, la final, în primii 50, cu o lucrare în mozaic, de artă paleocreștină!

Ana are, însă, multe alte hobby-uri. Printre acestea se află şi muzica, element oarecum definitoriu pentru cariera sa. „Nu m-am înclinat prea tare către muzică. Abia când am ajuns în corala Universității mi-am dat seama ce înseamnă să fiu cu adevărat într-o corală și cât mai am de învățat!”, ţine să precizeze Ana.

Deocamdată, Ana Maria Barzaghideanu îşi continuă studiile. Visează, însă, să-şi întindă culorile la Voroneţ, la Putna, la Moldoviţa, să redea strălucirea de odinioară icoanelor de acolo, să redea zâmbetele îngerilor, privirile pline de înţelepciune ale sfinţilor care ne privesc din icoane.