Spadasinul pianist de la UAIC se pregătește cucerească industria IT

A studia este singurul verb care ne face cu adevărat umani, chiar dacă vine la pachet, de cele mai multe ori, cu provocări greu de înțeles.

În lumea reală, mințile privilegiate au o relație uimitoare cu raționamentul. Dar nu definitivă. E un fel de măiestrie care se hrănește cu norme, cu cumpătare, dar mai ales cu osteneală.

Iar dacă, în viață, raționamentul bate cu lejeritate imaginația, arareori apar momente în care axiomele capătă sensuri nebănuite. Momente în care imaginaţia rămâne intactă, amestecată doar cu postulatele rânduielilor și forţându-i pe cei mai iscusiţi dintre semeni să-și desfacă în altă ordine atuurile. Acolo intervin argumentațiile, însă nu doar ca pretext, cum nici succesul nu spulberă chiar orice umbră de îndoială.

Asta se întâmplă cu Denis Banu…

 Denis Banu este unul dintre cei mai promițători tineri cu care Iașul s-a înavuţit în ultima perioadă. E student la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, la master, și a ridicat ștacheta performanței în educația ieșeană printr-un entuziasm ireal.

Olimpic internaţional, medaliat, în ultimul deceniu, pe la toate competiţiile de informatică din ţară şi din străinătate, Denis n-a luat nicio pauză de străduinţă şi s-a calificat, zilele trecute, la etapa mondială a competiției Google Hash Code. Un fel de cupă mondială a programatorilor pusă la cale de Google şi la care Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a ajuns, în premieră, şi datorită eforturilor depuse de Denis Banu, alături de alţi trei colegi ai săi din echipa FII AllStars.

Este unul dintre motivele pentru care, în urmă cu patru ani, Denis a ales să rămână și să-și continue studiile la Iași, deşi ar fi putut face asta la multe universităţi de top din afara ţării.

„Nu știu să dacă aș fi reușit aceleași lucruri studiind în străinătate, dar știu sigur că nu am greșit hotărând să rămân la UAIC”.

A vizitat chiar câteva facultăţi, luând în calcul toate avantajele şi dezavantajele pe care le-ar putea avea şi a decis să rămână la Iaşi, unde „învăţământul în domeniul informaticii este la fel de competitiv, iar profesorii sunt la fel de performanţi ca afară”. „Nu pot judeca la modul că a fost o alegere corectă sau una greșită. Știu doar că m-a ajutat, că am ajuns unde voiam să ajung, ceea ce înseamnă că a fost bine. Nu știu să spun dacă aș fi reușit aceleași lucruri studiind în străinătate, dar știu sigur că nu am greșit când am hotărât să rămân la Cuza”, argumentează acesta.

Denis nu crede, însă, că a studia în străinătate reprezintă un moft. „Dacă aplici pentru un job la o anumită companie și ai în CV mențiunea că ai terminat o universitate prestigioasă, acel curriculum e văzut altfel, ai o oportunitate în plus. Când în companii mari vor ajunge mulți tineri de la universitățile din România, companiile respective vor începe să cunoască și să aprecieze universitățile din țara noastră. Am colegi care studiază în universități din străinătate și chiar am comparat cursurile. Cu excepția faptului că erau în altă ordine, în mare parte erau identice. Poate chiar la noi erau mai multe lucruri în programa de studiu. Aici e foarte multă materie – e adevărat, sunt foarte multe lucruri de spus, dar, fiind atât de multă materie condensată într-un timp foarte scurt, este greu să o acumulezi pe toată. Îmi place să descopăr cât mai mult din toate acestea, dar e foarte greu să le știi foarte bine doar pentru că le-ai studiat la facultate. Dacă vrei să știi ceva foarte bine trebuie să mergi să aprofundezi respectivul subiect”, este de părere Denis Banu, completând: „Dacă vrei să treci onorabil prin școală, nu trebuie să aloci foarte mult timp studiului, însă dacă vrei să fii de 10, treaba devine complicată. E nevoie de multe ore de studiu, de exercițiu…”

 „Matematica este foarte importantă, fără ea nu poți deveni foarte bun în informatică. Problemele din informatică sunt ca nişte puzzle-uri. Ai toţi algoritmii, care sunt piesele de puzzle, şi trebuie să vezi cum îi îmbini ca să rezolvi problema, să iasă puzzle-ul. Matematica îţi oferă multe piese de puzzle în plus, e greu să te descurci fără.

Până a ajunge aici, la competițiile universitare, Denis a avut de consumat mii și mii de ore de studiu, însă continuă să creadă că descoperirea informaticii a fost marele noroc al vieții sale. Nu aveam o direcţie în acele timpuri. Ştiam că-mi place informatica, rezolvarea de probleme şi participarea la concursuri. Nu m-am orientat foarte mult pe partea practică, pe un domeniu anume. Mi-a plăcut competiţia, apoi am descoperit că-mi place informatica la modul general, nu ca o competiţie. Abia în liceu, la Grigore Moisil, am realizat că algoritmii pe care-i făceam la concursurile de informatică înseamnă mult mai mult, că pot avea o carieră în domeniul acesta. La concursuri rezolvi algoritmi… Peste tot ai nevoie de algoritmi, dar totul e diferit când ajungi efectiv să lucrezi”, susține Denis Banu, argumentând că de fiecare dată când un student sau un absolvent aplică pentru un post la o firmă din domeniul IT, la interviurile pentru începători primeşte întrebări despre algoritmi. „E greu să ştii ceva din domeniul în care lucrează acea firmă, despre programele pe care le folosește, dar algoritmii arată că ştii să gândeşti logic, că poţi învăţa tot ceea ce ai nevoie mai departe”, adaugă el.

De oriunde ai porni discuția și oriunde ai vrea să ajungi cu întrebările, pentru Denis Banu nu există altceva decât informatică, algoritmi, competiție. „Diferența e că la nivel universitar concursurile sunt pe echipe, nu individuale, ca în liceu. În facultate, cel mai important este concursul ACM ICPC, care are o istorie de peste patru decenii. Aici, pentru a ajunge la faza finală, ai de trecut multe etape. Trei ani la rând am ajuns la penultima fază, pe Europa de Est, dar nu puteam intra în primele zece echipe. Am reușit asta anul trecut, cu o clasare, în premieră, pe locul patru, dar încă nu știm dacă vom merge la finala mondială. Așteptăm răspunsul!”, mărturisește Denis.

„Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl înveți în facultate este acela de a învăța, de a învăța cum să înveți, cum să acumulezi informația”.

Ce caută, astăzi, firmele din domeniul IT, care sunt criteriile cele mai importante pentru un informatician? „Trebuie să gândeşti logic, să ai capacitatea de a învăţa multe lucruri noi, să te poţi adapta la ceea ce face firma, dar, pe altă parte, intervine şi partea de adaptare la echipă, partea socială, lucruri care, chiar dacă nu ţin de partea tehnică, sunt foarte importante”.

am întrebat pe Denis Banu dacă, în opinia sa, un student care termină Informatica este pregătit să lucreze în orice companie IT. „Cu siguranță că, terminând Informatica la Iași, ești pregătit să ajungi oriunde, la orice firmă IT. Asta și pentru că respectivele companii sunt conștiente că, indiferent dacă ai terminat la Iași, sau în orice alt centru universitar din țară, ai deja baza pentru a lucra în acest domeniu. Cele mai importante calități pe care trebuie să le ai țin de învățarea rapidă a ceea ce ei îți arată. Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl înveți în facultate este acela de a învăța, de a învăța cum să înveți, cum să acumulezi informația”, consideră acesta.

Mai mult, tânărul informatician este de părere că, în momentul de față, a devenit aproape imposibil să deprinzi partea practică în facultate, să aplici cele învățate, deoarece ai nevoie de experiență, trebuie să lucrezi zi de zi cu acele lucruri: „Dacă ai alege un singur obiect de studiu, cred că ai putea reuși lucrul acesta din facultate, dar am impresia că rolul facultății este acela de a-ți arăta tot ce există, pentru a avea baza de cunoaștere în momentul în care vei aplica toate acestea”.

„Denis Banu și-a refăcut – și nu o singură dată, ordinea priorităților în viață, însă nimic și nimeni n-a putut detrona informatica”.

Competiția cu ceilalți colegi din gimnaziu și liceu i-a fost de mare folos. Așa a putut avansa, a putut deveni mai bun, și-a valorificat la maximum ambiția. „Oricât talent ai avea, dacă nu muncești foarte, foarte mult, e imposibil să devii foarte bun. Până în clasa a 10-a am făcut, șapte ani, scrimă. Mergeam zilnic la antrenamente și am realizat, la un moment dat, că nu pot face și scrimă și performanță în informatică, în același timp. Uneori, competițiile se suprapuneau, fiind în week-end, așa că, după șapte ani de efort, m-am lăsat, în momentul în care trebuia să particip foarte des la competiții. Am satisfacția că, pe la 13 sau 14 ani am cucerit aurul, la campionatele naționale, cu echipa. Mi-a rămas, însă, pasiune, iar anul trecut m-am reapucat de acest sport. Prin clasa a IX-a am făcut și pian… Am renunțat după doi ani, tot pentru a performa în informatică, deși mai cânt încă, uneori”, spune acesta.

Denis Banu și-a refăcut – și nu o singură dată, ordinea priorităților în viață, însă nimic și nimeni n-a putut detrona informatica. „Vreau să realizez ceva durabil”, se mulțumește să divulge atunci când este chestionat asupra planurilor sale de viitor. „Când eram în școală îmi propusesem să fac ceva care să rămână și după ce eu nu voi mai fi, ceva de care să se folosească toată lumea. Acum realizez că nu e deloc simplu să faci lucruri mari și nu mai merg, deocamdată, într-o astfel de direcție. În informatică ai satisfacția de a crea, de a contribui la programe folosite de toată lumea”, mărturisește tânărul informatician ieșean.

Bineînțeles, s-a gândit să rămână și în mediul universitar, să predea la catedră, însă nu are de gând să facă, deocamdată, un doctorat. „Sunt multe variante, dar eu nu vreau încă să urmez un doctorat. Vreu să am un motiv pentru a mă înscrie la doctorat și eu nu am! Mi se pare lipsit de sens să caut o temă de cercetare doar pentru a face un doctorat. Dacă voi descoperi o problemă în viață care necesită cercetare la un asemenea nivel, voi face și un doctorat!”, completează Denis.

De fapt, Denis Banu nu are o viziune exactă asupra a ceea ce se va întâmpla în viața sa, dar nu vrea să rateze… următorul maraton. Pentru asta se pregătește intens, de săptămâni bune. S-a reapucat de scrimă, un sport pe care l-a dominat în adolescență, a redescoperit rigoarea clapelor de pian, s-a angajat, a legat prietenii, a coborât cărțile din bibliotecă… Toate acestea, însă, laolaltă, nu-l pot face să se desprindă de pasiunea pentru informatică