Soprana de la Litere vrea la catedră, să lucreze alături de copii!
Când muzica nu-ți dă pace, deși nu știi niciodată de unde năvălește înlăuntrul tău o întreagă cohortă de ritmuri și sunete, ce ți se supun cu ușurință, devine clar că destinul te-a luat în grija sa, că te-a inclus în planurile sale.
Povestea Radei Cornea este cea a pasiunii unui copil pentru muzică. De fapt, muzica a intrat, pe nesimțite, în viața ei, preluând oarecum controlul asupra aspirațiilor unui copil încurcat în sensurile unei lumi care se lasă descoperită doar după capriciile portativelor.
Astăzi, Rada predă engleza la o grădiniță din oraș, a studiat Engleză-Spaniolă la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde urmează un Master – Studii Americane, îi reprezintă pe studenții de la Litere în Senatul Universității, cochetează cu muzica, cântă în Corala Universității, nu a renunțat la voluntariat, vrea să rămână în învățământ, să-i ajute pe copii să învețe limba engleză, dar nu renunță pentru nimic în lume la gândul de a urca, cândva, pe scena Operei, ca soprană lirică…
„Clarinetul era, pentru mine, ultima opțiune posibilă… Dar am ajuns la clarinet și nu mi-a plăcut deloc, pentru că este un instrument foarte dificil. Eram singura fată la clarinet și toată lumea râdea de mine… Toate fetițele erau la flaut, numai eu eram la clarinet!”
Cum pasiunea sa pentru muzică întrecea orice alte îndeletniciri creative, Rada Cornea a fost îndrumată, încă din clasa a V-a, către Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași. „Să se bucure de muzică, să-și facă un drum în viață cu ajutorul muzicii”, gândeau părinții săi.
„Fiul educatoarei mele lucra acolo și mi-a propus să merg la clarinet, că știe el pe cineva care ar putea avea grijă de mine, eu fiind mai mică, dată de 6 ani la școală… Clarinetul era, pentru mine, ultima opțiune posibilă. Dar am ajuns la clarinet, însă nu la profesorul promis, și nu mi-a plăcut deloc, pentru că este un instrument foarte dificil. Eram singura fată la clarinet și toată lumea râdea de mine… Toate fetițele erau la flaut, numai eu eram la clarinet!”, își amintește Rada Cornea, care admite că regretă astăzi faptul că nu și-a dat „silința mai mult”.
„Făcusem, între timp, o pasiune pentru actorie, dar, odată încheiați cei patru ani de gimnaziu, mi-a trecut de teatru și m-am dus la canto”, precizează Rada. S-a pregătit pentru canto, a intrat la clasa de canto, a terminat liceul ca soprană lirică, la „Băncilă”, dar, cum socoteala de acasă nu face mereu casă bună cu realitatea, a ales schimbarea. „După liceu, am făcut o pauză de la muzică, de la cântat. Nu mai voiam să aud nimic de muzică. Am ales să merg la Facultatea de Drept, dar în cele din urmă am ajuns la Litere! Profesorul meu de Limba Română din liceu îmi spunea mereu că voi ajunge la Litere și așa a fost! Am vrut neapărat la limbi străine și așa am ajuns la engleză. Am ales și spaniola, pentru că- mi plăcea foarte cum suna”, adaugă Rada Cornea.
„Nivelul era solicitant, foarte greu. Să vii de pe băncile școlii, de la liceu, e foarte dificilă adaptarea. Profesorii pe care i-am avut în primul an, adevărate biblioteci umblătoare, au fost printre cei mai severi. I-am nimerit pe cei mai exigenți, iar asta a făcut și mai dificilă adaptarea”.
Iar cu spaniola a luat-o de la zero, însă nu și-a imaginat nicio secundă că va fi atât de dificil să învețe o limbă pe care o înțelegea, oarecum. „A fost extraordinar de greu. Am avut profesori cu pretenții foarte mari și, chiar după primul semestru, am avut intenția de a renunța. Am prins însă curaj după prima sesiune de examene, unde am luat note destul de bune. Așa am ajuns să iubesc și mai mult spaniola… La un moment dat, fiind implicată în chestiunile de voluntariat, am avut o deplasare la Timișoara și 18 ore dus, 18 ore întors, cu trenul, am repetat la spaniolă verbe și conjugări. Conjunctival e foarte dificil în spaniolă…”, spune Rada, precizând că, pentru ea, licența a fost „perioada de aur a vieții”, fiind implicată și în foarte multe acțiuni de voluntariat. „Nivelul era solicitant, foarte greu. Să vii de pe băncile școlii, de la liceu, e foarte dificilă adaptarea. Profesorii pe care i-am avut în primul an, adevărate biblioteci umblătoare, au fost printre cei mai severi. I-am nimerit pe cei mai exigenți, iar asta a făcut și mai dificilă adaptarea”, completează Rada Cornea.
Aceasta auzise vorbindu-se despre Corala Universitas încă din prima săptămână de facultate, însă nu mai voia muzică și, chiar dacă atracția era foarte mare, a rezistat tentației. A lucrat ca voluntar pe la mai multe organizații, a intrat, „trup și suflet”, în proiectul caritabil „Arată că-ți pasă”, al Asociaţiei Studenţilor Francofoni din Iaşi… A fost coordonator de proiect, a luat contact cu toate corurile din zonă și, evident, după atâta „cură” cu muzică, i-a revenit dorința de a cânta. Așa a ajuns, în ianuarie 2019, în Corala Universității „Alexandru Ioan Cuza”. O adevărată binecuvântare – după cum mărturisește, cu pasiune, profesionalism, premii, multe premii. Ultimele, la Festivalul-concurs național de muzică corală religioasă ortodoxă „Buna Vestire”, ediția a XXIX-a, de la Fundu Moldovei, și la Concursul de interpretare Vivat musica!
„Aș fi vrut să predau spaniola, însă nu sunt posturi. De fapt, există o singură școală în tot Iașiul unde se predă spaniola – la Liceul Teoretic Dimitrie Cantemir, dar postul este ocupat…”
„Mi-ar fi plăcut o carieră în muzica clasică. Eu am făcut canto clasic, am făcut în paralel și muzică ușoară, dar muzica clasică m-a atras mai mult. Nu știu dacă ajungeam eu să cânt pe marile scene ale lumii, dar am încă dorința de a merge în direcția aceasta.Probabil voi face Conservatorul, cândva, în viață, dar mai aștept”, spune Rada, care destăinuie faptul că, deși nu are un model în acest domeniu, urmărește cu mare atenție și plăcere artiștii ieșeni. Printre aceștia se numără și soprana Lăcrămioara-Maria Hrubaru-Roată, prim-solistă la Opera Națională Română Iași, care predă și la Conservator.
Cât despre planurile de viitor, Rada Cornea a completat o listă destul de interesantă: un doctorat în Litere, înscrierea la Conservator, muzica, familia… A trecut, însă, pe primul loc „titularizarea în învățământ”. „Doctorat după master… mi-aș dori, nu știu dacă imediat, dar voi face și asta! Cum voi face și Conservatorul, pentru că vreau să urc pe o scenă de Operă. Deocamdată, vreau să profesez în învățământ. Aș fi vrut să predau spaniola, dar nu sunt posturi. De fapt, există o singură școală în tot Iașiul unde se predă spaniola – la Liceul Teoretic Dimitrie Cantemir, iar postul este ocupat. A trebuit să merg pe engleză”, spune aceasta.
Până atunci, Rada Cornea merge, duminicile, să cânte la Corul Bisericii „Sf.Nicolae”, de pe Bulevardul Socola. E o mai veche pasiune, din timpul liceului, când a participat la Olimpiada corală, faza națională, unde a obținut locul al doilea. „Am combinat mereu muzica cu călătoriile. Anul trecut, de două ori – în noiembrie am fost la un festival coral în Austria, la Viena, împreună cu corul Armonii Fălticenene, iar în decembrie am mers în Sicilia și am colindat românii din diaspora”, completează Rada.
Astăzi, cea mai mare dorință a Radei este aceea de a-și completa studiile. Și, fidelă zicerii că, după oxigen, educația reprezintă al doilea element de primă necesitate pentru tineri, Rada Cornea visează, de la catedră, să-i facă şi pe cei mici să conştientizeze lucrul acesta, spre interesul lor şi al societăţii.
