Serina a venit la UAIC, tocmai din Medgidia, pentru a îndeplini o promisiune făcută bunicilor

Există încă o multitudine de persoane dominate de convingerea că istoria reprezintă o combinație de erori, imprudențe și conjurații, țesute cu firul delicat al destinului. Că, odată stabilite motivele făptuitorilor, odată dovedită și justificată genealogia faptelor, totul rămâne înțepenit în grațiile generațiilor prezente și viitoare, îngăduitoare și ele cu trecutul.

Dar există și o altă categorie de persoane care nu se împacă niciodată cu sugestia că lucrurile se întâmplă fără pricină și că nimic nu se mai poate remedia. Istorici li se spune și rolul lor este acela de a stabili cu exactitate dezordinea din trecutul umanității.

„A fost așa, pur și simplu Istorie. Istorie și gata!”

Pentru a-i îndupleca atât pe sceptici, cât mai ales pe atoateștiutorii lumii, istoricii s-au coagulat, în timp, într-o categorie extrem de deschisă, de receptivă, comunicativă, prietenoasă. Consecința: numărul celor care li se alătură devine, pe zi ce trece, mai mare.

În primul rând se așază studenții. Ei învață, interpretează date diseminate de zeci de generații de istorici, caută să așeze ideile noi în puzzle-ul de concepte necoapte încă, după mii și mii de ani de îndoieli.

Iar unul dintre acești pasionați peste măsură de adevărul faptelor vine tocmai din Medgidia și a bătut calea aceasta lungă și dificilă, de peste 400 de kilometri, pentru a-și putea respecta o promisiune făcută cu mulți ani în urmă.

Serina Daniela BOBE este studentă în anul II la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și povestea ei se țese în jurul unei promisiuni.

De fapt, este povestea unei tinere care a decis să studieze trecutul de dragul bunicilor, iremediabil îndrăgostiți de istorie. Mai simplu spus, în cazul Serinei, istoria reprezintă o promisiune făcută bunicilor, o făgăduială mai importantă decât însăși istoria. „Constanța mi s-a părut mult prea aproape de casă și nici n-am fost prea apropiată de partea aceea de poveste a Dobrogei, cu cetățile grecești din Pontul Euxin… Bucureștiul este foarte aglomerat, mie nu-mi place aglomerația, deși e destulă și în Iași, dar am zis să merg către necunoscut. Iar la Iași am ajuns pentru întâia oară chiar la înscrierea la facultate. Și sunt extraordinar de mulțumită de Iași!” – aceasta este, în câteva cuvinte, povestea nuanțată a Serinei.

De ce Istorie? „Totul vine din familie, unde bunicii mei au fost pasionați peste măsură de istorie și au dorit ca eu să merg pe drumul acesta. Așa se face că singura mea opțiune a fost istorie, dar la Iași! M-a atras mereu domeniul, posibilitatea de a cunoaște trecutul fiecărui popor… Poate nici nu am avut o orientare către altceva… A fost așa, pur și simplu Istorie. Istorie și gata!”, adaugă tânăra studentă la Facultatea de Istorie a UAIC.

„Fiecare pas pe care îl facem pe șantier este redactat într-un jurnal ce monitorizează activitatea noastră”

Dar istoria a trecut definitiv în conștiința tinerei dobrogence prin intermediul unui dascăl de religie musulmană, de la o școală gimnazială din Medgidia. „Era un profesor imparțial când venea vorba despre istoria religiilor. El mi-a deschis calea către domeniul acesta minunat care este istoria, prin clasa a V-a sau a VI-a… În liceu am mers către filologie, unde totul era clădit pe istorie și mi-a plăcut foarte mult. Am participat și la olimpiadele școlare de istorie, cu rezultate bune”, se destăinuie Serina Bobe.

Apoi, în Facultatea de Istorie, a prezentat diferite rapoarte de cercetare în cadrul cercului de Istorie Veche și Arheologie al Facultății de Istorie și-a făcut cunoscută experiența sa pe șantierele arheologice. „De mic copil m-a pasionat partea de istorie antică, însă am descoperit arheologia mult mai târziu, odată cu intrarea la facultate. Am avut și o mare teamă, un complex ciudat, că sunt mai mică de statură, că nu am suficientă forță. Din fericire, mi s-a dovedit faptul că pe șantier fiecare are rolul său, că nu contează capacitatea fizică; fiecare muncește cât poate și cum poate. Există înțelegere. Mi s-a oferit șansa să lucrez într-un colectiv foarte frumos, care oferă un feedback extraordinar. Fiecare pas pe care îl facem pe șantier, de la prima pană de hârleț până la descoperirile ulterioare sunt notate și folosite ulterior la rapoarte”, adaugă tânăra studentă. Iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate.

Serina crede că și-a descoperit deja propriul drum în arheologie. Vrea să se dedice osteoarheologiei, studiului științific care se concentrează exclusiv pe scheletul uman, folosit pentru a afla, printre altele, date despre starea de sănătate, modul de viață, dieta, mortalitatea și fizicul din trecut. Mi-aș dori foarte mult să lucrez pe partea aceasta a osteoarheologiei, să fac parte din echipa arheologilor, ca specialist care intervine când sunt necesare date despre scheletul uman. Consider că fiecare mormânt pierdut în timp are o voce pe care ar trebui să o ascultăm și care continuă să aibă un impact asupra celor vii”, adaugă aceasta, încântată de colaborarea cu Angela Simalcsik de la Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov” din cadrul Academiei Române, Filiala Iași. „Lucrând cu doamna Simalcsik, reușesc să învăț foarte multe, să adun informații în ceea ce privește patologia sistemului osos”, a menționat Serina.

Martora scoaterii la lumină a unui mormânt din Cultura Iamnaia

Aceasta amintește despre extraordinara descoperire de la Ruginoasa, din perioada 6-11 august 2020. La vremea respectivă, o echipă de arheologi de la Centrul de Cercetare Arheoinvest al Institutului de Cercetări Interdisciplinare – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, alături de studenți și masteranzi de la Facultatea de Istorie, au scos la iveală, pe Dealul Ruginii din Ruginoasa – Iași, suprapus peste o groapă cucuteniană, un mormânt specific epocii bronzului târziu. „Personajul fusese îngropat chircit, capul era puțin aplecat spre bărbie, mâna stângă îndoită, în unghi drept, din cot, iar cea dreaptă îndoită și adusă sub cap. Din inventarul funerar face parte un vas de dimensiuni mici, de culoare neagră, extrem de friabil, fără decor iar ca jertfă rămășițele unei ovicaprine. Se mai practica în perioada bronzului ritualul de a-i unge pe picioare sau pe păr cu ocru”, adaugă Serina.

La ultimele săpături din 2021 la care a participat, în comuna ieșeană Lungani, Serina Bobe a fost martora scoaterii la lumină a unui turanic, aparținând popoarelor turcice și uralo-altaice. „Populație aceasta medievală și-a îngropat defunctul foarte la suprafață, pentru că abia mai avea zona viscero-craniană, aceasta fiind rasă cu totul în timpul lucrărilor solului. Cum ne-am dat seama că este turanic? Era cu privirea îndreptată spre Mecca. Tot în comuna Lungani, în satul Crucea, am descoperit un mormânt principal, care deocamdată așteaptă să fie analizat, în jurul căruia se aflau alte morminte secundare și chiar un mormânt dublu. mai spune Serina Bobe.

„Foarte multe dintre așezările Cucuteni descoperite până acum au fost distruse de foc

Cele mai mari satisfacții vin, evident, din timpul Civilizației Cucuteni, care  reprezintă una dintre cele mai încântătoare, dar și misterioase, culturi din eneolitic, care ne-a lăsat vestigii deosebite, în zeci de situri arheologice românești. Și ne-a mai lăsat ceva: o enigmatică dispariție.

În perioada sa de glorie, civilizația aceasta, care pornește din sud-estul Transilvaniei, prin Moldova de dincoace și de dincolo de Prut, prin vestul Ucrainei, până la Nipru, s-a extins pe o suprafață de peste 350.000 kilometri pătrați.

Statuete de o valoare extraordinară au fost scoase, în ultima campanie arheologică și cu ajutorul echipei de studenți din care făcea parte Serina, în satul Băiceni, comuna Cucuteni. „Au fost vreo 3-4 statuete, o locuință dărâmată cu o mulțime de vase întregibile din lut. Pentru mine, ca o studentă ce are în vedere arheologia și osteoarheologia, există o mare enigmă în cultura Cucuteni, legată de faptul că nu s-au găsit, în cadrul săpăturilor, multe resturi umane… În cultura Cucuteni, la o anumită perioadă de timp se presupune că oamenii își părăseau casa. Se mutau în alta, iar locuința veche o ardeau. Nu erau incendieri accidentale, deoarece se ajungea la temperaturi foarte mari. Se știe că majoritatea așezărilor acestei culturi, descoperite până acum, au fost distruse de foc”, menționează Serina Bobe.

Tocmai de aceea se crede că în cultura Cucuteni morții erau incinerați,  iar vasele ceramice pictate redau astăzi talentul lor artistic.

Cultura Cucuteni – Tripolie este deja bine delimitată, cronologic și geografic. Numele său a fost dat după descoperirile făcute între anii 1884 și 1893, în localitățile Cucuteni – Iași, și Tripolie, lângă Kiev, în Ucraina.

Interesul specialiștilor pentru civilizația Cucuteni este unul imens. În ultima vreme, Muzeul Vaticanului și Muzeul de Artă din New York s-au arătat dispuse să organizeze expoziții permanente cu ceramică de Cucuteni!

Serina Bobe nu poate afirma cu certitudine care este artefactul cel mai important pe care l-a scos la lumină de pe șantierele arheologice. „Din momentul în care se pătrunde cu hârlețul în pământ și s-a găsit o bucățică din peretele casei, nu se poate spune că bucata aceea de chirpic nu este importantă. Bineînțeles că e impresionantă o statuetă, o lamă de silex întreagă, un vas întreg foarte mare, dar totul are o valoare uriașă. Nu putem ști rolul statuetelor zoomorfe, antropomorfe din viața de zi cu zi a celor din civilizația Cucuteni, de exemplu. Dar acesta este și farmecul arheologiei. Îți faci unele ipoteze și apoi te întrebi dacă este chiar așa! Bineînțeles că specialiștii pot deduce anumite aspecte, dar pentru formarea noastră,  practica în domeniul acesta este esențială. De aceea consider foarte important faptul că Facultatea de Istorie ne oferă cursuri despre toate perioadele din istoria umană, cronologic, așa încât fiecare student poate alege o direcție, iar eu mi-am ales-o pe a mea. Noi colaborăm cu specialiști, cu cercetători de la facultățile de Biologie, Geografie și Geologie, de la institutele de Geografie, de Istorie și de Arheologie. Din punctul meu de vedere, în arheologie trebuie să existe o echipă, iar colectivul creat este esențial”, opinează Serina Daniela Bobe, care visează – cum altfel!? – la o carieră în domeniu. O carieră de osteoarheolog!