Relatare de Denisa Ilaşcu
Vineri, 29 octombrie a.c. a avut loc întîlnirea Consorţiului Universitaria, format din reprezentanţi ai celor mai reputate universităţi de stat din România. Conferinţa „Universitatea şi valorile sale în postmodernitate” s-a desfăşurat cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Delegaţi ai nouă universităţi şi academicianul Viorel Barbu, preşedintele filialei Iaşi a Academiei Române, au vorbit, pe un ton mai degrabă pesimist, despre rolul universităţii în societate şi despre felul în care principiile academice au evoluat odată cu aceasta.
Ambiţii intelectuale tot mai modeste
Conferinţa a fost moderată de prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, iar preşedintele conferinţei a fost academicianul Viorel Barbu. Acesta şi-a început discursul cu o întrebare: „Care este rolul universităţii? Doar acela de a pregăti specialişti sau de a oferi o completitudine a persoanei umane?” Academicianul a continuat cu sublinierea distincţiei dintre modernism, cu rădăcini puternice în iluminism, şi postmodernism, perioadă în care principiile Secolului Luminilor au început să pălească în favoarea valorilor individuale şi a unei politici educaţionale funcţionale, bazate pe dezvoltarea îndemînării. Barbu şi-a exprimat pesimismul pentru viitorul cu „ambiţii intelectuale mai modeste”, neajunsurile plecînd de la dispariţia disciplinelor de bază în cercetarea ştiinţifică şi umanistă. Interdisciplinaritatea tot mai absentă în studiile universitare, implicarea statului, ce transformă şcoala într-o corporaţie industrială, menită să aducă profit, birocraţia ierarhică şi procesul de „îndocrinare” în anumite domenii sînt, în viziunea reputatului matematician, motivele declinului vieţii academice. Universităţile nu mai sînt pepiniere de valori, ci luptă pentru a-şi acoperi nevoile de şcolarizare, iar mulţi dintre dascăli sînt eficienţi, fără a fi învăţaţi şi savanţi, calităţi pe care profesorii de la universităţile internaţionale de renume le au.
Universitatea – fabrică de studenţi
Conferinţa a continuat cu discursul prof. univ. dr. Ioan Pânzaru, rectorul Universităţii Bucureşti. Acesta a enunţat, de la început, trei dintre valorile pe care le consideră definitorii pentru viaţa academică: adevărul, împărtăşirea cunoştinţelor cu ceilalţi şi participarea la un proces de reflecţie colectivă asupra destinelor societăţii. Conferenţiarul a numit descoperirea, ca parte a adevărului, „cea mai spectaculoasă şi romantică valoare a universităţii”. În ultimii 60 de ani, departamentele de cercetare ale universităţilor au fost în continuă concurenţă cu societăţi corporative care acţionează în cercetare, iar interesele care au primat au fost mereu legate de economic, universităţile plasîndu-se mereu în planul doi al descoperirilor importante. A doua valoare pomenită de Pânzaru, împărtăşirea cunoştinţelor, este semnificativă pentru că „succesul unui profesor stă în
capacitatea de a-şi crea urmaşi”. Interesele actuale, sumate de rector în expresia „capitalismul academic”, duc la o goană după brevetarea produselor universitare, acestea fiind scoase de pe piaţa intelectuală. Un alt neajuns este faptul că mulţi profesori „se lasă legănaţi de valul blînd al popularităţii academice” şi nu le clarifică auditorilor care dintre părţile discursului lor vin din argumente logice sau din constatări empirice şi ce are utilitate practică. Procesul de reflecţie colectivă, pe care Pânzaru l-a numit cea de-a treia valoare importantă a universităţii, este umbrit în România – aceeaşi problemă avînd-o majoritatea universităţilor europene – din cauza instrumentalizării universităţii ca unitate de producţie, ca „fabrică de studenţi ce se pot angaja pe salarii mari”. Autonomia academică este scăzută, iar modelul guvernamental, care îndreptăţeşte specialişti slabi să vorbească în situaţii grave, doar pentru că au apartenenţa politică aşteptată, precum şi slaba colaborare între profesori şi studenţi duc la declinul acestei ultime valori pomenite de rector.
Tradiţia iudeo-creştină poate trezi conştiinţa academică
Următorul conferenţiar a fost prof. univ. dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Acesta a anunţat trecerea în post-postmodernism, unde universităţile sînt evaluate după statistici şi numere, iar valorile trec în plan secund. Aceste valori sînt totuşi nucleele vieţii academice, comparată cu democraţia – nici una, nici alta nu pot exista fără idealuri. Deşi „nu există forţă pe pămînt care să-l oprească pe om să gîndească”, profesorii nu pot să abordeze orice subiect, fiind încătuşaţi de curriculă şi orar, stabilite de instanţe tot mai centrale. Rectorul clujean a lansat apoi ideea că religia este o cale de revenire la valorile anterioare. El şi-a exprimat admiraţia pentru Constituţia americană, care – spre deosebire de cea franceză, ce oferă libertate de expresie religioasă doar în sfera privată – încurajează religiozitatea şi discursul religios în public. „Nu avem, intelectual, un instrument de substituire a doctrinei iudeo-creştine”, a continuat Marga. Pentru că democraţiile europene resimt o gravă criză de motivaţie, această doctrină poate realimenta motivaţiile de orice fel. „Tradiţia iudeo-creştină mai poate infuza conştiinţa că celălalt gîndeşte, că s-ar putea să fie mai bun decît mine”, a adăugat acesta, subliniind şi rolul religiei ca potenţator al curajului social – „Cîţi vor să aibă dreptul să strige? Covîrşitoare parte. Dar cîţi sînt gata să moară pentru democraţie?”.
***
Conferinţa a continuat, şi în a doua parte a zilei, cu intervenţii ale reprezentanţilor următoarelor şcoli academice: Universitatea de Stat Timişoara, Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Universitatea de Știinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi şi Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi. Întîlnirea Consorţiului Universitaria s-a încheiat printr-o dezbatere pe temele conferinţei.
